O POVESTIRE INFRICOSATĂ(De la Sf Nil de la Sfântul Munte Athos)DESPRE CE AU PĂTIT CEI CARE S-AU IMPĂRTĂSIT CU NEVREDNICIE

NU AVEM NICI O APĂRARE SĂ ZICEM CĂ DUHOVNICUL E TREBA LUI CUM MĂ VA CANONISI SI DOAR EL VA RĂSPUNDE…..NU E ADEVARAT!!…..SI UCENICUL VA FI OSÂNDIT LA FEL DACĂ NU A CERCETAT SĂ VADĂ DACĂ A FOST CANONISIT DUPĂ LEGILE LUI DUMNEZEU

De la Sf Nil de la Sfântul Munte Athos

Pentru alti doi duhovnici ‘

Asculta alta asemenea:

„In părtile  Critului’ erau multe manastiri, intre care era si un schit cu parinti schitei:, si avea doi duhovnici, care impotriva se purtau unul cu altul.

Că unul învata pe fiii lui cei duhovnicesti ca postul nu foloseste atat pe om, ci patimile daca îl lupta îl vatama.

Iar celalalt duhovnic invata pe fii sai cei duhovnicesti sa posteasca, si impotriva celuilalt graia si zicea ca multa mancare este ceea ce aduce patimile si le intărâta.

Celalalt iarasi zicea ca din mintea omului se pornesc patimile, iar nu din mancare. Iar cel de-al doilea zicea ca rodul din pom se face, si cand pomul se adapa, se împuterniceste mai mult. Asa este si  la om, ca mancand si band, se intaresc patimile si se pomesc asupra omului.

Si asa pricindu-se amandoi, nu se pleca unul altuia. Iarasi cel dintîi si celălalt  se numea  unul pe altul placator(Dornic de a face pe placul lumii, pe potriva duhului Jumcsc.)de oameni.

Si zicea cel dintîi si acestea, ca Dumnezeu a lasat postul numai in zilele cele randuite ale posturilor si miercurea, vinerea si lunea, iar in celelalte zile să le dezlegam, ca cine posteste sambata si duminica este neiertat si blestemat.

Si auzind acestea fiii lui cei duhovnicesti, au crezut asa, si mancau bucate orce găseau neopriti, si beau vin pana Ia satiu Si asa au crescand patimile, au odraslit necuratia intru izvodirea lor, si s-a intunecat intelegerea lor si nu mai intelegeau ce este petrecerea monahiceasca.

Si avînd ganduri spurcate intre dansii, se impartăseau cu Sfintele Taine fara mustrare de constiinta.

Si murind  duhovnicul lor acela care dezlega  posturile, I-au ingropat In biserica, ca pe un sfânt, de-a curmezis Iangă strana împarateasca de-a stanga.

 Intr-o noapte a intrat eclesiarhul sa gateasca candelele si vede că stăpânescul Jet ardea, si degraba s-a dus la egumen si i-a spus. Si auzind egumenul, s-a pogorat si, venind in biserica, vede ca cu adevarat ardea cu nematerialnic foc, fara sa se mistuiască, si cautand In Sfantul Altar, a vazut un barbat imbracat cu podoaba arhiereasca si doi ingeri îmbrăcati cu haine albe lîngă dânsul,si atunci a cunoscut egumenul ca este dumnezeiasca vedenie, si a încuiat usa bisericii.

Si vede ca au iesit din Sfantul Altar doi ingeri lmbracati In haine albe, si au venit Ia mormantul duhovnicului, si au scos trupul afara, si l-au ridicat cu multa cinste si evlavie,si l- au pus inaintea Sfantului Altar.

Si a iesit si arhiereul din Altar, tinând In maini Sfantul Disc, si l-a pus Ia gura celui mort, si-l lovea pe spate, si de câte ori il lovea, atatea particele de Stapanescul Trup cu care se impartasise ieseau in Sfantul Disc. Si intorcându-se arhiereul cu Sfantul Disc, l-a pus pe Sfanta Masa.

Pe urma a luat si Sfantul Potir si l-a pus Ia gura mortului, si iarasi il Iovea Ia spate, si asa iesit si Sfantul Sange, cu care cu nevrednicie s-a impartasit (ca precum preotul curvar sc opreste de Liturghie, asemenea si cel ce marturiseste si face pogoramant, si nu canoniseste dupa canoane, si nu pazeste Taina Marturisirii, si tot asemenea si tot asa si cel ce-si ia bani de la cei ce se marturisesc, ca plata pentru marturisire, se opreste de Liturghie). Si dupa ce a luat arhiereul Trupul Si Sangele cel Stapanesc de Ia cel mort, a zis către dansul:

«Du-te de !a Mine in focul eel vesnic al osandirii, unde ti-ai gatit tie loc si ucenicilor tă!”

Si numaidecat ingerii cei imbracati In haine albe au rapit făra de cinste trupul mortului si l-au aruncat in mormant si, batandu-l cu pietre, l-au ingropat, acoperindu-l cu pietre, si l-au lasat,si indata l-a impresurat flacara focului.

 Dupa aceea s-au dus degraba si au iesit pe a doua usa a bisericii acei doi ingeri, de au adus si pe alti morti, pe fiii lui cei duhovnicesti, care murisera de curand, si i-au pus cu evlavie lnaintea Altarului, unul cate unul pentru Sfintele Taine cu care se lmpartisisera cu nevrednicie. Si tot asemenea a venit arhiereul si a luat de Ia toti Sfantul Trup si Sfantul Sange, in Sfantul Disc si In Sfantul Potir, precum si de Ia duhovnicul lor.

Si pe urma le-a zis:

 «Duceti-va de Ia Mine, cu duhovnicescul vostru parinte, Ia vesnicele munci ale iadului!»

Si atunci cei imbracati cu haine albe ii târau cu necinste si i-au aruncat in mormintele lor, aruncand cu pietre lntr-ânsii pana i-au ingropat, tot bătându-i cu pietrele.

Si vazand egumenul acestea, impreuna cu aprinzatorul de candele, s-a infricosat si s-a cutremurat, i zice:

«Ce este aceasta ce s-a facut?>>

Si indata a tocat si s-au adunat toti fratii schitului, si le-a spus egumenul toate cate a vazut cu de-amanuntul, si a poruncit sa se deschida mormintele, si de acolo a iesit putoare nesuferita, dar trupurile nu le-au gasit, si a tinut putoarea aceea sapte zile, dupa numarul celor sapte pacate de moarte.

Vai de unii ca acesti duhovnici! Că le vine pieirea, ca Ia o țarina coapta când vine ardere de foc, si câtă materie afla intr-insa, o arde toata.

Tot asa este si multa cuvantare Ia om: cat deschide vorbele, atât se aprinde a judeca si a osandi pe oameni, fiindca se intuneca mintea din multa cuvantare a judecătii si vine omului sfarsire Ia inima si socoteste ca-l doare, si de aici se grijeste de multe bucate si aprinde vapaia patimilor, si se indulceste totdeauna de ele si zice, pentru ca este mult incarnosat’, de acea se face aprinderea. Insa este si aprinderea, dar de nu va fi materia, nu se aprind patimile. Precum un cazan de rachiu, cand nu are inauntru prastina2 cu apa, nu este cu putinta sa scoata rachiu. Si iarasi, de va avea prastina, scoate rachiu cand se infierbanta cazanul, si câtă prastina pune cineva, atilta rachiu scoate.

Asa si omul: pantecele lui este ca un cazan, si cate bucate pune intr-insul, atîta se infierbanta patima si scoate samanta, si cu cat inmulteste bucatele, cu atit se imputerniceaza patimile, si dacă se infraneaza de bucate, atât se imputineaza si patimile. Ca din greselile omului se inmulteste si scurgerea trupului, adica: din buna petrecere a trupului, din multa cuvantare, din defaimare, din a judeca si a osandi, din multe feluri de bucate, din multa mancare, din desfătare, din grairea de rau Ia masa, din a mangaia pantecele cu acestea si din aducerea aminte a pricinilor patimilor. Ca precum este Ia materiile rachiului, daca cazanul capac nu are, cum poate sa curga spirtul? Si iar, daca are capac si prastina nu are, nu izvoraste rachiu, asa este si trupeasca aprindere.

Adica: daca va lipsi grija pantecelui, trupul nu face aprindere; si daca mancarurile le va avea, iar pricinile patimilor nu vor fi de fata, adica obraji frumosi nu are, nu vine Ia poftirea impreunarii. Si daca intalnire are cu fete smintitoare, si vorbire nu face, nu se tulbura mintea. Asemenea si cel ce are intalnire cu oamenii si nu se sloboade de Ia multa vorbire, nu se robeste de grairea in desert si nu judeca pe aproapele, nu vine Ia invrajbire si sa osîndeasca Ia masa, precum fac oamenii cei de astazi imprejurul mesei, ca mananca, beau, graiese de rau §i defaima pe cine voiesc.

0, ticalogilor, nu va ajunge ca intinati drumul mantuirii voastre? Ci voiti sa lntinati si imprejurarea mesei si a pâinii cea de toate  zllele, cu cuvantarea in desert si cu a defaima, a judca si a osandi.

ATENȚIE!!…Ucenicii au fost pedepsiți impreună cu duhovnicul fără cuvânt de apărare că duhovnicul i-a dezlegat să se împărtățească.

 «Duceti-va de Ia Mine, cu duhovnicescul vostru parinte, Ia vesnicele munci ale iadului!»

https://traianbadarau.files.wordpress.com/2013/01/minunile-vedeniile-si-cuvintele-preacuviosului-parintelui-nostru-nil-izvorc3a2torul-de-mir-cavsocalivitul-din-sfc3a2ntul-munte-athos-prescrisa-la-anul-1916-in-colciuchilia-sfc3a2ntului-g.pdf