Sf. Efrem Sirul – „Să nu adormi cândva, având vrajbă asupra cuiva, ca nu cumva noaptea să vă despartă pe voi unul de altul și să afli osânda neiertată”.

După cum zice Pavel: „La cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat. Ci și mintea lor este pângărită, asemenea și cugetul.”

---

---

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre pocăinţă şi umilinţă

Fratii mei iubiți, până avem vreme, să plângem întru rugăciunea noastră, ca să ne izbăvească pe noi Domnul de plânsul cel nesfârșit și de scrâșnirea dinților și de focul gheenei și să ne bucure pe noi în viața cea fără de sfârșit, acolo de unde a fugit durerea, întristarea și suspinul, unde nu este moarte și stricăciune, ci numai bucurie și veselie și inimă bună și celelalte bunătăți, pe care le-a gătit Domnul celor ce-L iubesc pe El. Fericit, și de trei ori fericit, este cel care se va învrednici de bunătățile acestea și vrednic de jale și ticălos este cel ce se lipseste de ele, că zice Domnul: „Ce va folosi omul, de va dobândi lumea toată, dacă sufletul său își va pierde?” Deci, să nu prețuim peste măsură veacul acesta, sărac și trecător, ca să nu ne fie nouă și mai amar focul cel neadormit și viermele cel veșnic și înveninat.

Deșteaptă-te, o, leneșule, și urmează în viața ta pe Hristos. Vezi pe cei ce sunt împreună cu tine, cum se nevoiesc și se sârguiesc pentru mântuirea lor, cum candelele lor sunt luminoase și gura lor pururea laudă pe Dumnezeu, Cel fără de moarte. Nu urma pe cei ce se risipesc, ci pe cei ce se nevoiesc; nu pe cei ce se desfătează, ci pe cei ce se înfrânează, nu pe cei ce râd, ci pe cei ce plâng, nu pe cei ce cântă din fluiere, ci pe cei ce se roagă; nu pe cei cu râsul, care cântă cântece drăcești, ci pe cei ce cântă cuvinte duhovnicești; nu pe cei ce lăutăresc, ci pe cei ce citesc. Să nu râvnești celor bogați, ci celor smeriți cu duhul. Mulțumește Domnului împreună cu David. Întru smerenia noastră, și-a adus aminte de noi Domnul. Nu iubi pe cei ce se îmbată, ci pe cei ce flămânzesc și însetoșează. Nu pe cei iubitori de vrajbă și sfăditori, ci pe cei împăciuitori. Nu pe cei aspri și fără de omenie, ci pe cei pașnici și milostivi. Nu pe cei dârji, ci pe cei blânzi. Să nu te numeri cu ocărâtorii, că ocărâtorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și toate ale lor sunt păcate. După cum zice Pavel: „La cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat. Ci și mintea lor este pângărită, asemenea și cugetul.”

Deci, păzește-ți cu hotărâre sufletul tău, iubite. Vezi, o, frate, să nu ai vrajbă asupra cuiva, de este cu putință, nici măcar un ceas. Nici să dormi cândva, având vrajbă asupra cuiva, ca nu cumva noaptea să vă despartă pe voi unul de altul și să afli osânda neiertată. Niciodată să nu încetezi a te ruga; când poți pe față, iar când nu poți, măcar în minte. Să nu aștepți ziua Duminicii, nici loc deosebit, nici biserica, ci, oriunde te vei afla, în țarină, arând, ori pe cale umblând, ori oi păscând, ori în casa ta șezând, de rugăciunea ta să nu te depărtezi. Deci, vezi, o, iubite, să nu ai vrajbă asupra cuiva, că nu primește Dumnezeu rugăciunea celui ce uneltește răul asupra vecinului său. Păzește-te să nu faci otrăviri, nici vrăji. Iar tu, ca un ucenic credincios, fugi de acestea, având adevărul și mântuitoarea și de viață făcătoarea Cruce și pe Domnul, Cel ce pe ea S-a pironit, Care păzește pe toți cei ce iubesc preacurata și de viață făcătoarea Cruce. Lui i se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.