Sfântul Nicodim Aghioritul Hristoitia:
360. Că sunt deşerţi cei ce fără lucrarea poruncilor caută descoperiri şi vedenii
Deşerţi, aşadar, deşerţi sunt toţi cei ce doresc şi cer să ştie tainele cele ascunse ale lui Dumnezeu şi cunoştinţa celor viitoare şi descoperiri, mai înainte de a lucra poruncile Domnului, pe care defăimându-i, însuşi Dumnezeu zice: „Pe Mine din zi în zi mă caută şi doresc să ştie căile Mele, ca un popor care a făcut dreptate şi nu a păzit judecata Domnului său” (îs. 58, 2).
Nepricepuţi sunt însă şi câţi mai înainte de smerita lucrare a poruncilor iubesc înaltele vedenii ale lui Dumnezeu şi caută privirea nu la vreme, precum zice Sf. Isaac, pe care îi prihăneşte Şi purtătorul de Dumnezeu Maxim zicând: „Că ei, voind privirea fără lucrarea faptelor bune, îşi câştigă o minte înaltă şi o deşartă nălucire”.
Pentru că Dumnezeu şi privirea Lui şi adevărata cunoştinţă, întru lucrarea poruncilor se află, iar aflându-se cineva afară de porunci, oricâte ar gândi, idoli numai şi deşertăciuni ale nălucirii vede şi nu adevăr, căci darul se dă prin lucrarea poruncilor, iar prin dar se lucrează adevărata privire. Si iarăşi sunt prea nebuni toţi cei ce mai înainte de lucrarea poruncilor doresc dăruirile Sf. Duh. Fiindcă, mai întâi se cade a lucra făcătoarele de viaţă porunci şi a lupta şi birui patimile şi apoi după aceasta să primească ca o cunună duhovniceştile dăruiri; întâi trebuie a lucra în via cea tainică a poruncilor şi apoi să ia ca o plată slobozenia. Iar ei, cerând mai înainte de lucrare slobozenia, se aseamănă cu robii cei cumpăraţi care, împreună cu cumpărarea făcută de stăpânul lor, cer şi certificatul de liberare; precum potrivit pentru dânşii zicea cel prea cu dreaptă judecată Sf. Marcu: „Cel ce mai înainte de lucrarea poruncilor cearcă lucrările Duhului, asemenea este robului celui cumpărat pe argint, care împreună cu cumpărarea cere să se scrie şi slobozenia” (Cap. 64, pentru cei ce li se pare din lucruri a se îndrepta).
DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE 