Predica Părintelui Xenofont în Duminica Sfinților Români, 10 iunie 2018, Rădeni- „Nimeni nu se poate mântui dacă nu are dreaptă credință și dreaptă viețuire. Trebuie credință vie și fapte ale credinței! Cei care rămân în starea de erezie nu se mântuiesc!”

Reclame
Publicat în Fără categorie, Pr.Xenofont | Lasă un comentariu

Consemnări de la Sinaxa Națională din Serbia

Prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, duminică, 3 iunie, anul Domnului 2018, la prăznuirea Tuturor Sfinților, în localitatea Loznica de lângă orașul Cacak a avut loc Sinaxa Națională din Serbia, organizată de Eparhia Rașka/Prizren și Metojiha în Exil.

Au fost prezenți în jur de 2000 de participanți, lucru îmbucurător. Creștinii din Serbia sunt tot mai conștienți de necesitatea îngrădirii de erezia ecumenistă, fiind un exemplu pentru alte țări ortodoxe. În Eparhia de Rașka și Prizren în Exil din Serbia sunt peste 25 de mănăstiri, întemeiate chiar de cei îngrădiți de erezie, care primesc cu bucurie pe monahii și monahiile care au fost alungați din mănăstirile lor de ecumeniști pentru mărturisirea lor. Sunt speranțe că activitatea misionară va spori și din ce în ce mai mulți credincioși din Serbia și de pretutindeni le vor urma exemplul și vor întrerupe comuniunea cu cei care acceptă panerezia ecumenistă, având Canonul 15, I-II Constantinopol drept temei canonic.

Liturghia arhierească, oficiată de Înaltpreasfințitul Artemie a început la ora 10. Împreună cu Înaltpreasfinția Sa au slujit horepiscopii Maxim, Naum și Nicolae, dimpreună cu un sobor de ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi și diaconi, în număr de până la 50. La sfârșit, a predicat horepiscopul Naum.

După terminarea Liturghiei a început desfășurarea Sinaxei. Vlădica Artemie și-a deschis cuvântarea prin evocarea Sfinților Mucenici Romanovi, care ne-au arătat calea Jertfei în acest ultim secol plin de ateism, apostazie și prigoană. A evidențiat faptul că, spre deosebire de alte prigoane, care în realitate întăreau Biserica, creștinii bucurându-se să mucenicească și să aibă biruință în Ceruri, erezia ecumenistă este o cumplită prigoană din interior, care duce la moarte veșnică.

34268802_1692710437450803_5397104269780320256_n-300x225

La Sinaxă au asistat și părinți și credincioși din Rusia, România și Grecia.

Au mai luat cuvântul: ctitorul mănăstirii din localitatea Cacak, un preot din Rusia, precum și alte persoane, clerici și laici, participanți la Sinaxă.

Într-o convorbire particulară cu Înaltpreasfințitul Artemie, s-au clarificat câteva probleme cu care se confruntă în prezent rezistența anti-ecumenistă și anume:

1.Cei care nu s-au îngrădit de ecumeniști, dar se laudă că mărturisesc credința, însă nu și prin fapte, sunt chiar mai periculoși decît ecumeniștiideoarece îi trimit pe credincioși înapoi în comuniune cu erezia.

2.Despre situația celor care chipurile din neștiință sunt în comuniune cu ecumeniștii, vlădica Artemie a spus că nu există justificare deoarece acest lucru înseamnă nepăsare, nedemnă de un creștin. Una este să nu știi, și alta este să nu vrei să afli. În Evanghelia de la Luca, capitolul 12, se menționează că vor fi pedepsiți și cei care nu știu, chiar dacă cei care știu vor fi pedepsiți mai aspru decât ei.

3.Deoarece ierarhii români acceptă ecumenismul și poporul a rămas fără păstorirea lor, pentru a nu cădea în schismă, trebuie să îi urmăm pe Sfinții Părinți. Vlădica Artemie îi sfătuiește pe preoții români prigoniți, să își găsească fiecare un loc, o casă, o bisericuță în care să slujească. Întreruperea comuniunii cu ecumeniștii este de ajuns. De aceea avem Canonul 15. Sfântul Maxim Mărturisitorul a rămas singur, dar a mărturisit în continuare credința și nu a fost creată în acest timp o altă ierarhie. Să nu deznădăjduim dacă ierarhii noștri ne-au trădat. Dacă rămâne un singur om în Credință, acela va fi Biserica.

4.Cu privire la dușmanii ortodoxiei care îl acuză de schismă pentru că a hirotonit horepiscopi, i-am arătat Înaltpreasfințitului Artemie că am luat la cunoștință că horepiscopii, pe teritoriul României, în zona Maramureșului sunt amintiți până în secolul 18. Pentru a ne face o imagine despre rolul horepiscopilor, ieromonahul Xenofont din Serbia l-a amintit pe horepiscopul Alexandru, Sfânt prăznuit pe 30 august, care l-a reprezentat la Sinodul I Ecumenic pe Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, deoarece acesta era foarte bolnav și nu a putut veni. Găsim acest lucru consemnat în Viețile Sfinților pe luna mai: „Şi neputând Sfântul Mitrofan, întâiul patriarh al Constantino­polului – Roma cea nouă să vină el însuşi la soborul acela din cauza bătrâneţii şi a slăbiciunii sale, a trimis în locul său pe horepiscopul său Alexandru, bărbat cinstit, sfânt şi bătrân, care a suferit multe osteneli în Tracia şi în Iliric, pentru pacea Bisericii. Acesta a ţinut în sobor locul patriarhului Mitrofan şi s-a nevoit împotriva lui Arie. Iar după ce s-a sfârşit acel Sinod a toată lumea, dreptcredinciosul împărat, marele Constantin, a rugat pe toţi arhiereii să meargă cu dânsul la PreaSfinţitul patriarh Mitrofan şi să-l cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul morţii.”

Pentru lucrarea de propovăduire a credinței a hirotonit și vlădica Artemie horepiscopii, pentru a-i fi de ajutor la vârsta la care se află, conform Canoanelor și Tradiției Bisericești.

Vlădica Artemie a remarcat ceea ce putem cu toții observa în aceste vremuri potrivnice Ortodoxiei: „Episcopii noștri schimbă literatura noastră. Tot ce nu e în duhul  Noii Ere va fi interzis. Deja s-au scos versetele despre iudei din Prohodul Domnului în edițiile recente și în curând va fi interzisă și cântarea lor în biserici.”

Dușmanii credinței noastre vor să demonstreze în mod mincinos că horepiscopii au fost destituiți de Sinodul de la Laodiceea, dar aceasta este o minciună nerușinată, o hulă și o insultă la adresa Istoriei Bisericii și neamului nostru. Deoarece după retragerea aureliană, Dacia a fost ruralizată, horepiscopii și între timp și periodeuții, un fel de exarhi misionari, au avut cel mai mare rol de propovăduire timp de aproape un mileniu, până prin secolul 12. Odată cu primele descălecate din Transilvania, în secolul 9, instituția horepiscopilor a început treptat să devină necorespunzătoare pe teritoriul țărilor române, odată cu suprapunerea administrativă laică, episcopul stabilindu-se în orașele-reședință.

Horepiscopii ajutau la propovăduire și erau însărcinați de episcop să înscăuneze preoți, să se asigure că sunt respectate Canoanele, să aducă la cunoștință clerului și poporului hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale și să îi catehizeze. Deoarece Valahia a fost o societate rurală, scaune episcopale nu existau decât la Tomis, și în sudul Dunării. Un candidat la hirotonie din teritoriile mai îndepărtate ar fi trebuit să își primejduiască viața într-o călătorie anevoioasă la Constantinopol sau în Grecia. Pentru a se evita expunerea la tot felul de amenințări și primejdii în acea perioadă marcată de invazii barbare și instabilitate politică, episcopul cetății din Tomis sau episcopii din sudul Dunării hirotoneau fiecare câte un horepiscop, pe care îl trimiteau în teritoriu, horepiscopul hirotonindu-se de episcopul uneia din cetăți, conform Canonului 10 de la Antiohia. Întrucât Canonul 6 Sardica interzice așezarea de episcopi la sate și în târguri mici, rolul de propovăduire în această perioadă l-au avut prin excelență horepiscopii. Găsim toate aceste lucruri menționate în „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Mircea Păcurariu, Vol. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991.

O altă menționare a instituției horepiscopilor se face chiar și mult mai târziu, în Maramureș, zonă rurală prin excelență:

La anul 1704, il avem pe horepiscopul (episcop misionar) Iosif din Maramureșcare a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.

Apoi, un şir de horepiscopi, sau episcopi de ţară, au rezidat în Mănăstirea Peri şi în mănăstirile existente în Maramureş până la 1762, când cele mai multe au fost distruse de generalul Bucow, din ordinul Mariei Tereza. Deci, rădăcinile episcopiei coboară până la 1391. Sunt pomeniți, apoi şi identificaţi, peste 40 de horepiscopi care rezidau în mănăstirile din Maramureş.

Falsificarea și interzicerea istoriei neamului și a  tradiției creștine de elita ocultă sunt o realitate din ce în ce mai aprigă.

5.Cu privire la credincioșii care merg în bisericile unde sunt pomeniți ecumeniștii, aducând justificare faptul că nu a fost schimbat nimic în Crez și că vor lua atitudine atunci când vor vedea că s-a schimbat ceva, vlădica Artemie a subliniat că tocmai aceasta e viclenia cea mai mare a ecumeniștilor: a le lăsa credincioșilor tot: slujbe, sfinte icoane, rânduieli bisericești etc. numai să fie în comuniune cu ei și astfel să îi piardă.

6.Despre aceia care spun că vor amâna îngrădirea de erezie până când se va ajunge la potir comun cu papistașii și cu alți eretici, a arătat de asemenea că nu există în Pidalion Canoane care să spună că întreruperea comuniunii trebuie amânată până când se va ajunge la potir comun, ci chiar rugăciunile împreună cu ereticii sunt de ajuns pentru a întrerupe comuniunea cu aceia care le practică.

7.Despre preoții care dezleagă pe cei cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie fără a-i canonisi după Canoane, Înaltpreasfințitul Artemie a arătat că vor avea o răspundere foarte grea și că trebuie să înceteze să încalce Canoanele, afirmând că: „Ei ar trebui să fie Lege, nu să dezlege. Toți mor duhovnicește dacă procedează astfel.”

8.Vlădica Artemie a clarificat de asemenea, faptul că nu se menționează nicăieri că Tainele celor care nu s-au îngrădit de erezie sunt invalide după ce erezia este propovăduită cu capul descoperit de ierarhi. Canonul 15, I-II Constantinopol nu vorbește despre invaliditatea Tainelor, ci arată că întreruperea comuniunii este de ajuns. A adăugat că nimeni nu menționează că pe vremea lui Arie și Nestorie au fost repetate botezurile lor până la condamnarea sinodală a acestora.

9.Cununiile cu eterodocși nu sunt valide. Trebuie ca ereticul să treacă la ortodoxie prin Taina Botezului, apoi se face din nou Taina Cununiei în mod canonic.

Au consemnat un grup de ieromonahi, monahi și credincioși români prezinți la Sinaxă.

sursa: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/06/06/consemnari-de-la-sinaxa-nationala-din-serbia/
Publicat în Fără categorie, Sinaxe | Lasă un comentariu

Luați aminte la înșelări! Cei de la Asociația Nil Dorobanțu își permit ca să dea lik-uri în numele altora pentru a amăgi lumea…

Imagini pentru nil dorobantuCu tristă amărăciune scriu aceste rânduri prin a vă avertiza să luați aminte la înșelări. Am fost avertizată de diferite persoane cum că eu aș da lik-uri celor de la Asociația Nil Dorobanțu. Este trist că am ajuns așa timpuri și asemenea oameni cinstesc aceste personaje care au făcut atâta rău Bisericii.
Cum își permit oare să dea likuri în numele meu pentru Nil Dorobanțul care eu știu și am postat împotriva lui cum că a fost UN MARE ÎNȘELAT!
Repet: cine oare le permite să dea likuri în numele meu, deoarece diferite persoane m-au avertizat si chiar se mirau cum cinstesc un asemenea înșelat! Dar eu nedumerită de ce au putut să facă le-am spus, cum că am postat destule împotriva lui Nil Dorobanțu și cei care au temelia Sfinților Părinți vor distinge neghina de grâu și nu vor cinsti un asemenea înșelat.
Cum poate să se folosească de asemenea înșelătorie? Asta pentru a cîștiga popularitate, dar de fapt se afundă și mai tare prin asemena gesturi lipsite de smerenie . 
Nu pot să cred că am ajuns așa timpuri cu așa duhovnici care au ajuns la așa stare de orbire ca să cinstească numai niște înșelați ca Nil Dorobanțul Arsene Boca, etc
…„vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu”…
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/10/15/vine-ceasul-cand-tot-cel-ce-va-va-ucide-sa-creada-ca-aduce-inchinare-lui-dumnezeu-2/
**********
Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, …Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară,
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/09/05/pentru-ca-cunoscand-pe-dumnezeu-nu-l-au-slavit-ca-pe-dumnezeu-pentru-aceea-dumnezeu-i-a-dat-unor-patimi-de-ocara/
*********
Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine… Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/09/05/si-precum-n-au-incercat-sa-aiba-pe-dumnezeu-in-cunostinta-asa-si-dumnezeu-i-a-lasat-la-mintea-lor-fara-judecata-sa-faca-cele-ce-nu-se-cuvine-plini-fiind-de-toata-nedreptatea-de-desfranare-de-vi/
*******

Pentru a dovedi că nu am nici un amestec cu acele likuri, dau mai jos postările  împotriva înșelatului Nil Dorobanțul:

Să fugim de înşelările lui NIL DOROBANTU!
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/02/20/sa-fugim-de-inselarile-lui-nil-dorobantu/
*********
Pentru cei care susțin rătăcirile părintelui Nil Dorobanțu …citeva din gravele abateri ale lui.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/02/10/pentru-cei-care-sustin-ratacirile-parintelui-nil-dorobantu-citeva-din-gravele-abateri-ale-lui/
**********
Să fugim de toate înşelările ca să ne putem mântui!
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/02/06/sa-fugim-de-toate-inselarile-ca-sa-ne-putem-mantui/
***********
Să fugim de înşelările lui NIL DOROBANTU!
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/02/20/sa-fugim-de-inselarile-lui-nil-dorobantu-2/
************
Publicat în Fără categorie, Pr.Nil Dorobanțu | Lasă un comentariu

Sf.Teofan Zăvorâtul – Dacă cel mai disperat iubitor al acestei lumi și-ar da seama ca impăratul lui este satana cel rău si intunecat, căruia ii slujeste ca un rob spre propria sa pierzare, ar năzui cu groaza sa iasa din tărâmul lui – insă vrajmasul și-a ascuns chipul grețos de fiii acestui veac, și iubitorii acestei lumi sunt robi fără să știe cui.

Lumea este o scena pe care satana isi bate joc de biata omenire, punand-o sa se invarta la porunca sa, ca niste maimute sau papusi la iarmaroc, punand-o sa socoata lucru de pret, important, esential ceea ce in sine este marunt, nimicnic, desert. Si toti sunt prinsi cu asta: si mici si mari, fara a excepta nici pe cei care si prin obarsie, si prin educatie, si prin pozitia lor lumeasca ar putea, pare-se, sa-si intrebuinteze timpul si eforturile pentru ceva mai bun decat nalucile acestea.”(pag.23-25) Lucruri asemanatoare spune si Sfantul Maxim Marturisitorul in Filocalia II.
Revenind la scrierile Sf Ignatie Briancianinov as vrea sa va atrag luarea aminte asupra accentului pe care il pune asupra necesitatii plansului in vederea apararii noastre de toate sagetile diavolului si a oamenilor care se fac uneltele lor, dar si a necesitatii plangerii pacatelor noastre pentru a-L milostivi pe Dumnezeu sa ne miluiasca sufletele noastre. “

***********

 

„Cum sa facem si noi ca sa avem desavarsită lepadare de sine catre Mantuitorul, cum sa facem puterile noastre sufletesti roabe ale Mantuitorului si nu indeletnicirilor pierzatoare de suflete? Cum sa facem ca sa ne deprindem cu cercetarea continua a gandurilor noastre, spre a le alunga pe cele rele si a le pastra pe cele bune si a cugeta in continuare doar ganduri din acestea?
Pentru ca de la gânduri pleacă totul: mantuirea sau pierzania noastra. Caci iata ce ni se spune intr-o cantare chiar din canonul Sfintelor Mironosite de la Utrenia de astazi: “Venind Hristos, Cel nascut din Maria, si turnand untdelemn, a vindecat sufletul meu cel ranit cu gandurile mele cele talharesti.”
Trebuie sa ne silim neincetat ca sa avem o permanenta stare de trezvie a mintii noastre. Daca Dumnezeu va vedea eforturile noastre staruitoare in acest sens, ne va ajuta sa o si obtinem. Doar asa vom putea iesi incet, incet de sub posedarea demonica de care suntem tinuti cu totii, mai mult sau mai putin, fiecare dintre noi. Despre posedarea  demonica vorbeste Sf. Ignatie Briancianinov in „Experiente ascetice”, vol I (pp.302-303, Ed. Sophia, Bucuresti, 2000), dar si alti Sfinti Parinti.
Vreau sa dau mai intai un citat din Sf. Ignatie: „Mi s-a povestit urmatorul lucru cu privire la un oarecare  lucrator al rugaciunii. Monahul cu pricina era chemat de catre binefacatorii manastirii in orasul resedinta de gubernie. Vizitandu-i, monahul era tot timpul stramtorat negasind ce sa discute cu ei. O data, monahul a mers la un iubitor de Hristos foarte evlavios. Acesta l-a intrebat pe monah: « De ce  nu mai sunt acum indraciti?». « Cum sa nu fie?- a raspuns monahul! Sunt multi! ». «Dar unde sunt?» a intors cuvantul iubitorul de Hristos. Monahul a raspuns: «In primul rand eu!». «Terminati, ce tot spuneti? » a strigat gazda cu un zambet contorsionat, plin de nedumerire si groaza. «Fiti  incredintat!» a dat monahul sa continue! «Terminati! Terminati! »i-a curmat gazda vorba si a inceput sa discute cu altcineva despre un alt subiect. Cuvantul Crucii si lepadarea de sine sunt nebunii (I Corinteni 1, 18) pentru cei ce nu inteleg lucrarile acestea si puterile lor.  Ce om care nu cunoaste plansul in rugaciune si  tainele pe care acesta le descopera va pricepe cuvintele iesite din adancul plansului? Cel ce a ajuns prin nevointa duhovnceasca la vederea de sine, se vede pe sine ferecat de patimi. Vede duhurile  lepadate lucrand in el si prin el.”
Tot Sf. Ignatie Briancianinov, în „Plângerile unui monah” (Ed. Anastasia, 1997, pp. 72-73 ), arată că: „Viata se organizeaza in functie de modul cum rationeaza omul. Activitatea vazuta si nevazuta depinde intrutotul de gandirea omului, de ceea ce si-a insusit si a tradus in practica ratiunea lui. Din cauza greselilor mele mi s-a zdruncinat insusi modul de a gandi, gandurile si-au pierdut directia cea buna si sfanta. In locul acesteia au aparut sovaiala, nestatornicia, contrazicerea. Un zbucium neincetat al gandurilor atrage dupa sine zbuciumul simtamintelor si de aici se ajunge la tulburarea sufletului, la o viata agitata si dezordonata. Cum as putea sa numesc starea in care ma aflu? Sminteala? Indracire? E bine zis si intr-un fel si in altul.”
Despre aceasta posedare vorbeste si Sf. Teofan Zavoratul in cartea „Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”. Aici, ca si in alte scrieri ale sale, el ne spune ca diavolii se ascund de noi cat pot de tare, indemnandu-ne la tot raul, cel mai adesea prin ganduri, lasandu-ne insa sa credem ca noi insine suntem autorii acestor ganduri. Noi nu sesizam aceasta posedare insa: „Exista o salasluire nevazuta, ascunsa, a duhurilor[rele] in om; mai exista si o stapanire a duhurilor care nu se ating de trupuri, ci are putere asupra mintilor, pe care le mână cum vor prin patimile ce lucreaza in ei; iar oamenii cred ca faptuiesc ceea ce vor, fiind in fapt batjocoriti de puterile necurate.” (Ed. Sophia, Bucuresti, 1999, p. 154)
Iar in cartea „Raspunsuri ale intrebari ale intelectualilor” (vol II, Ed. Sophia, Bucuresti, 2007), Sf. Teofan ne vorbeste despre faptul ca oamenii nu-si dau deloc seama ca sunt posedati(suntem posedati- mai mult sau mai putin!), de aceea nimeni nu indrazneste sa iasa de sub posedarea demonica, desi cumva realizeaza(realizam) ca ceva nu e in regula cu ei( cu noi).”
In imparatia stapanitorului acestui veac, lucrurile stau cu totul altfel. Acolo nimeni nu stie cine e imparatul sau.  Daca cel mai disperat iubitor al acestei lumi si-ar da seama ca imparatul lui este satana cel rau si intunecat, caruia ii slujeste ca un rob spre propria sa pierzare, ar nazui cu groaza sa iasa din taramul lui- insa vrajmasul si-a ascuns chipul gretos de fiii acestui veac, si iubitorii acestei lumi sunt robi fara sa stie cui.
Auziti mereu:« Asta nu-i voie, cealalta nu e voie, si asa trebuie, si pe dincolo se cuvine» si cand intrebati:«De ce? Cine a poruncit?», nimeni nu poate da raspuns. Toti sunt stramtorati si ingreunati de regulile care functioneaza la ei, chiar le osandesc si le ocarasc, insa nimeni nu indrazneste sa se abata de la ele, de parca s-ar teme de cineva care ii supravegheaza si este gata sa-I traga la socoteala, dar pe care nimeni nu poate totusi sa il arate si sa-l numeasca. Lumea este ansamblul persoanelor care slujesc unei naluci necunoscute a inchipuirii lor, sub care de fapt se ascunde cu viclenie satana cel rautacios.
Ce legi sunt în Împărăția lui Hristos?
Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, a zis limpede: «Fa asa si pe dincolo, si Imi vei fi placut, si te vei mantui. Leapada-te de tine insuti, fii sarac cu duhul, bland, pasnic, curat cu inima, rabdator, sa iubesti dreptatea, sa ramai in evlavie inaintea Mea ziua si noaptea, sa-I doresti aproapelui tau binele si sa ii faci binele, si toate poruncile Mele sa le implinesti cum se cuvine, fara sa te cruti».
Vedeti cat de limpezi si bine hotarnicite sunt toate acestea? Si nu doar limpezi, ci si pecetluite pentru totdeauna cu o schimbare de neatins: cum este scris, asa va fi pana la sfarsitul veacului. Si oricine intra in Imparatia lui Hristos stie, probabil, ce are de facut; nu asteapta niciun fel de schimbari in asezamintele de lege ale Bisericii, drept care si merge pe calea cea buna cu buna nadejde, avand deplina incredintare ca va ajunge fara indoiala la ceea ce cauta.
In imparatia stapanitorului acestui veac, lucrurile stau cu totul altfel. Acolo nu-ti poti opri nicidecum gandul la ceva bine hotarnicit. Duhul iubitorilor acestei lumi este cunoscut: duhul egoismului, al trufiei, al interesului, al placerii si senzualitatii de tot felul. Dar aplicatiile acestui duh, legea si regulile lumii, sunt atat de subrede, nedefinite, schimbatoare, incat nimeni nu poate baga mana in foc ca maine n-o sa inceapa a socoti vicios lucrul pe care acum il admira.
Obiceiurile lumii curg ca apa, si regulile ei in ce priveste imbracamintea, vorbirea, intalnirile, relatiile, felul de a sta, de a sedea si indeobste orice, sunt nestatornice ca miscarea vazduhului: acum sunt asa, iar maine vine in zbor o noua moda de nu stiu pe unde si intoarce totul pe dos.
Lumea este o scena pe care satana isi bate joc de biata omenire, punand-o sa se invarta la porunca sa, ca niste maimute sau papusi la iarmaroc, punand-o sa socoata lucru de pret, important, esential ceea ce in sine este marunt, nimicnic, desert. Si toti sunt prinsi cu asta: si mici si mari, fara a excepta nici pe cei care si prin obarsie, si prin educatie, si prin pozitia lor lumeasca ar putea, pare-se, sa-si intrebuinteze timpul si eforturile pentru ceva mai bun decat nalucile acestea.”(pag.23-25) Lucruri asemanatoare spune si Sfantul Maxim Marturisitorul in Filocalia II.
Sa retinem deci ca toti suntem sub posedarea demonica atat timp cat suntem tinuti de patimi. Doar Sfintii nu erau sub posedarea aceasta!
Deci, trebuie sa avem necontenit atentie la gandurile noastre, sa le analizam, sa le supunem criticii( Sf. Teofan Zavoratul) si sa le comparam mereu cu: scrierile Sfintelor Scripturi( asa cum sunt talcuite de Sfintii Parinti) si Pidalionul ca sa putem sti tot timpul cand gandurile care ne vin in sinea noastra sunt ale noastre si cand nu( sunt ale diavolului care asa cum spune Sf Teofan Zavoratul, sta intru noi! Chiar daca la botez a fost scos din adancurile sufletului nostru cum spune Sf Diadoh al Foticeei, el graviteaza undeva mai la suprafata si atat timp cat suntem nedespatimiti, ne face sa gandim ce vrea el atat timp cat noi nu comparam gandurile. Dar ar trebui gand dupa gand sa facem asta, pentru ca vrajmasul vine cu dese ganduri. Nu reuseste cu un gand, vine cu al doilea, cu al treilea si ne lupta necontenit prin gandurile pe care le trimite asupra noastra. Mai mult cu gandurile decat cu sentimentele sau voirile pentru ca gandurile sunt mai iuti, spune el.)

(…)

Sfantul Maxim Marturisitorul ne arata si el cum putem dobandi trezvia atentiei. Iata sfatul sau: ”Negrija totala de cele pamantesti si ocuparea neintrerupta cu Sfanta Scriptura( bineinteles cu scrierile Sfintilor Parinti) aduce sufletul la frica de Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu aduce trezia atentiei. Atunci sufletul incepe sa vada dracii care il razboiesc prin ganduri si incepe sa se apere.”( Filocalia vol II).
Pentru Sfantul Maxim Marturisitorul sensul versetului 11 din Psalmul 50, anume: ”Inima curata zideste intru mine Dumnezeule si duh drept innoieste in cele dinlauntru ale mele” consta in necesitatea de a fi “ goliti cu desavarsire de gandurile intinate si sa fim umpluti prin har de gandurile dumnezeiesti.”
Revenind la scrierile Sf Ignatie Briancianinov as vrea sa va atrag luarea aminte asupra accentului pe care il pune asupra necesitatii plansului in vederea apararii noastre de toate sagetile diavolului si a oamenilor care se fac uneltele lor, dar si a necesitatii plangerii pacatelor noastre pentru a-L milostivi pe Dumnezeu sa ne miluiasca sufletele noastre. “

(…)

textul predicii integral îl găsiți aici:
Predica părintelui Xenofont la Duminica Mironosițelor Schitul Rădeni, 22 aprilie 2018 (– transcript)
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2018/05/11/predica-parintelui-xenofont-la-duminica-mironositelor-schitul-radeni-22-aprilie-2018-transcript/
Publicat în Fără categorie, Pr.Xenofont | Lasă un comentariu

Întrebare pentru Rareș la articolele apărute pe „Ortodox Info” la acuzația cum că batjocorim pe nedrept „marii duhovnici” pr. Iustin și pr. Papacioc.

Imagine similară   Imagine similară
Nu vreau să intru în polemică cu nimeni, ci doar vroiam să lămuresc anumite lucruri. 
Dar să fiu mai clară: 
După cum poate bine știți, pe site-ul „Ortodox Info” au fost postate, ceva timp în urmă, două articole prin care ne denigrează cum că PE NEDREPT batjocorim „marii duhovnici” pr. Iustin și pr. Papacioc. La finalul acelui articol am găsit un comentariu al unei persoane pe nume Rareș. Din sursele pe care le am, am aflat că ar fi „Apologeticum”. Și dacă este așa, atunci m-am văzut nevoită să-i aduc anumite lămuriri. Ca lumea să știe bine de la cine se hrănește. Nu vreau să mă lungesc cu alte discuții non-sens, ci trec direct la cele ce m-a acuzat el acolo.
Rareș spune :- Dorim sa aflam exact cine a scris acest articol blasfemiator si denigrator la adresa Parintelui Iustin,
Maria spune: – Are importanță cine a scris acel articol? Ne uităm la ambalaj sau trebuie să ne uităm la conținut? Spune-mi dacă cele ce am postat acolo ca fiind învățături ale pr. Iustin, sunt la fel cu cele ale Sfinților Părinți, dacă este adevărat, mă predau dacă nu, încetează tu cu orice argument împotriva mea.
Și nu are rost să mai spun vreun cuvânt, ci voi răspunde cu Sfinții Părinți:
„De-ți dă unul un sfat bun, primește sfatul chiar de-ar fi de la slugă; de-ți dă altul un sfat rău, respinge sfatul, chiar de ți l-ar aduce un mare dregător. Trebuie să te uiți mereu la felul sfatului, nu la dregătoria celui ce-ți dă povața.”
„Si iarăşi îmi spui în altă parte: dar cutare şi cutare om, blândul acela, sfinţitul acela, prea înţeleptul acela face aşa şi aşa. Omule, nu-mi spune mie despre acest prea blând, prea înţelept, evlavios sau sfinţit, ci dacă vei spune că este Petru sau Pavel sau înger din cer. Chiar dacă sunt aşa de mari sfinţi, eu nu mă grijesc de vrednicia feţelor; deoarece eu nu citesc lege şi poruncă de rob, ci lege împărătească. Iar când se citesc scrisori împărăteşti, toată vrednicia robilor să înceteze. De ce îmi aduci de faţă pe cutare şi pe cutare? Dumnezeu nu te va judeca după lenea slugilor celor împreună cu tine, ci după porunca dumnezeeştilor Sale legi. «Am poruncit», îţi va zice în ziua Judecăţii, «Trebuia să te supui poruncii Mele» şi nu să pui înainte pe unul sau pe altul şi să cercetezi răutăţile altora”.
****
„Să ascultăm cuvintele cele folositoare sufletului nostru şi să nu cercetăm cum este acel care le zice: înţelept sau neînţelept, renumit sau smerit. Căci ce ne foloseşte dacă cutare sau cutare este mare şi tare? Și ce ne păgubeşte cutare dacă este smerit şi defăimat? Noi nu vom cumpăra nici pe unul, nici pe altul; ci numai cuvintele Sfintei Scripturi ne trebuiesc pentru folosul nostru; şi nu ne pasă dacă este înţelept sau neînţelept cel care le grăieşte. De aceea trebuie să le probăm cu cele scrise şi dacă sunt de acord să le primim, iar dacă nu sunt, nu ne trebuiesc nici nouă, nici altora. Deoarece cel ce merge la piaţă să cumpere grâu sau altceva, nu se gândeşte dacă cel ce vinde este bun sau rău, ci numai la lucru se uită dacă este bun.
Aşa se cuvine să luăm aminte şi la cuvinte cu scumpătate şi să nu ne abatem dela cele pe care ni le-au predat dumnezeeştii Părinţi, dacă vrem să nu pierdem calea cea dreaptă. Pentru că şi ereticii, dacă luau aminte la dumnezeeştile Scripturi, nu urmau pe începătorii de erezii, ca să meargă împreună cu ei spre pierzare. Căci la aceia mult meşteşugăreţul diavol a semănat felurite erezii, păgubindu-i între altele şi de Sfântul Botez. Iar pe noi, cei drept credincioşi ,se sileşte să ne piardă, îndepărtându-ne de deasa împărtăşire cu Sfintele Taine. Și fiindcă din sfântul Botez nu a putut să ne clatine, meşteşugeşte alt chip ca să ne omoare”.
Rareș spune: – Multi au spus ca daca ar mai fi trait parintele Iustin, alta ar fi fost soarta sinodului din Creta si cu siguranta soarta celor care s-au implicat in combaterea lui.Atat inainte de Creta, cat si dupa, ar fi avut un cuvant greu de spus inaintea oricui s-ar fi implicat in problematica atat de complexa a acestui eveniment.
Aceasta faramitare,cu care ne confruntam acum, nu ar fi fost posibila in timpul vietii parintelui Iustin! Categoric, nu!
Maria spune: – Da? Pr. Iustin a dat voie la împreună-rugăciuni! Am spus și în postarea pe care ai contrazis-o, că de fapt cred că nici nu ai citit-o, ci doar te-ai uitat la titlu și i-ai pus eticheta. Nu ai stat să cercetezi, să vezi ce scrie în acea postare. Și aș vrea să îți adresez și ție aceeași întrebare pe care i-am adresat-o teologului Mihai Silviu Chirilă. Lămuriri mai multe în link-ul de mai jos:
Întrebare adresată teologului Mihai Silviu Chirilă și pentru cei de la Ortodox Info la acuzația că batjocorim pe nedrept pe „marii duhovnici”pr Iustin și pr Papacioc
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2018/05/21/intrebare-adresata-teologului-mihai-silviu-chirila-si-pentru-cei-de-la-ortodox-info-la-acuzatia-ca-batjocorim-pe-nedrept-pe-marii-duhovnicipr-iustin-si-pr-papacioc/
Rareș spune: – Dar, vine acum, un grup de fanatici dezbinatori ai credintei, sa ne convinga pe noi cine a fost Parintele Iustin Parvu?
Maria spune: – Păi dovedește-mi cu Sfinții Părinți cine a fost pr.Iustin? Răspunde la întrebarea pe care i-am adresat și telogului Mihai Silviu Chirilă. Răspunde-mi argumentat de la Sfinții Părinți dacă este corectă și în duhul Sfinților Părinți afirmația pr.Iustin: „Părinte, la cutare sfințire au venit străini, nu știu ce erau, de ce religie erau. Oare este bine să mă duc la slujbele acestea, ce se fac în comun? Ei, măi, îi zic, te duci. Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge”.
Deci care Sfânt Părinte a spus aceasta: „Ata vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge”…„până la potir”? Deci care Sfinți Părinți au fost de acord cu împreună-rugăciuni „până la potir” sau să spună că: „Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge…”? 
Numai o persoană care nu are temelia Sfinților Părinți poate să cinstească un asemenea om. Numai cine nu are habar de legile lui Dumnezeu poate să cinstească un așa om. Da, îl cinstim pentru binele personal pe care l-a făcut fiecăruia, dar când este vorba de strâmbarea credinței, atunci nu mai putem fi de acord cu el. Repet: suntem de acord cu cele care a ajutat personal pe fiecare, dar ce facem când auzim acestă învățătură a dânsului „Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge…”„Până la potir”?  Nu a băgat ecumenismul în casa noastră, deși vorbea împotriva lui?…
Gheron Sava Lavriotul – Nu este nici un canon care să vorbească de potir comun, însă pr.Iustin spune: atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge…
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2018/04/28/gheron-sava-lavriotul-nu-este-nici-un-canon-care-sa-vorbeasca-de-potir-comun-pr-iustin-atita-vreme-cit-nu-se-impartasesc-impreuna-mai-merge/
Rareș spune: – Va rugam sa stergeti imediat acest articol,
Maria spune: – Da, atunci voi șterge, când vei aduce argumente doveditoare că am greșit cu cele ce a spus acolo. Căci „tăcerea” aduce osânda. Iar eu nu vreau decât să mă mântuiesc. Dacă îmi aduci argumente convingătoare, șterg tot ce am pus la adresa lui și mă alătur ție în a-l cinsti. Până atunci stau liniștită  în băncuța mea.
Rareș spune: – si sa va cereti scuze tuturor celor pe care i-ati insultat prin aceste cuvinte iresponsabile,
Maria spune: –  Pentru ce să cer iertare? Care sunt insultele și cuvintele iresponsabile? Concret! Poate este invers!…
Rareș spune: – la adresa celor care l-au iubit, l-au cunoscut si pretuit pe parintele Iustin, si la care au mers ca la ultimul dintre marii duhovnici si parinti ai neamului nostru.
Maria spune: – L-au iubit datorită binelui făcut fiecăruia în mod personal, dar când este vorba de credință, lucrurile se schimbă. Deoarece nu putem anula ceea ce au spus Sfinții și să acceptăm cele ce a spus pr.Iustin: „Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge…”„…Până la potir”!
Rareș spune: – Cine este aceasta Marie care isi permite sa judece cu atata usurinta si scos din context, cum procedeaza sectarii cu rastalmacirea Sfintei Scripturi?
Maria spune: – Această „Marie” este o mare netrebnică înaintea lui Dumnezeu, dar care este datoare, ca orice creștin, să-L mărturisească pentru cât bine i-a făcut ei.
„39. Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus”.  Datoria oricărui creștin este a-L mărturisi pe Domnul, pentru a nu se osândi.
Rareș spune: – Cine a mandatat-o pe ea sa-l judece pe parintele Iustin?
Maria spune: – Știi măcar ce înseamnă „a judeca”? Arată-mi unde este judecata?
„ De aceea şi porunca pe care a dat-o Domnul: <nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi>, se referă la viaţă şi nu la dogmele credinţei”.
Iată cine m-a mandat:
Sf.Teodor Studitul: Poruncă a Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinţei! Aşa încât chiar şi săracul este lipsit de ori­ce apărare în ziua judecăţii şi va fi osândit ca unul care acum nu grăieşte, căruia şi osânda îi va fi sigură, fie şi numai pentru acest lucru.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2018/05/22/sf-teodor-studitul-porunca-a-domnului-este-a-nu-tacea-in-vremea-primejduirii-credintei-asa-incit-chiar-si-saracul-e-lipsit-de-ori%C2%ADce-aparare-in-ziua-judecatii-si-va-fi-osindit-ca-unul-car/
Dumnezeescul Meletie Mărturisitorul zice: Să nu ascultaţi nici pe monahi, nici pe preoţi când vă sfătuesc cele rele. Dar ce zic eu: monahi și preoţi? Nici episcopilor să nu vă supuneţi când vă sfătuiesc să faceţi, să ziceţi si să cugetaţi cele ce nu sunt de folos sufletului vostru.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2016/07/26/sa-nu-ascultam-de-cei-ce-fatarnicesc-adevarul/
Rareș spune: – Ce rau ti-a facut parintele de nu-l lasi nici in mormant sa aiba putina liniste?
Maria spune: – Mie, personal nu mi-a făcut nimic, ci doar că atunci când apar abateri de la credință, ORICE creștin are datoria de a avertiza pe alții ca să nu fie osândit pentru „tăcere”:
„Cel ce tace adevărul, este ca cel ce acoperă pe Hristos în mormânt, precum a zis unul din Părinţi. Și altul iarăşi a spus: A tăcea cineva buna credinţă este mare primejdie, muncă veşnică şi groapă a pierzării. Nu este drept şi cuviincios ca cei binecredincioşi să tacă, atunci când Legile lui Dumnezeu sunt încălcate şi cei răi caută să-şi susţină rătăcirea lor. Căci a zis marele Părinte, când cineva este în primejdie să fie despărţit de Dumnezeu şi răul este aruncat asupra lui Dumnezeu, nici un dreptcredincios nu trebuie să tacă sau să se liniştească cu totul; pentru că tăcerea este trădare şi negare a adevărului. Căci tăcerea este consimțământ. Acest lucru îl arată înainte Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică poruncă a Legii s-au primejduit până la moarte şi nu au trădat nici cea mai mică parte a Legii”.
Iar Dumnezeescul Gură de Aur zice: „Dacă nu este bine a tăcea cineva când este nedreptăţit, cu cât mai mult va fi pedepsit cel ce trece cu vederea şi tace când sunt hulite dumnezeeştile legi şi canoanele?”
A tăcea cineva buna cinstire a lui Dumnezeu este mare primejdie, muncă veşnică şi groapă a pierzării. Nu este drept şi cuviincios ca cei binecredincioşi să tacă, atunci când Legile lui Dumnezeu sunt încălcate şi cei răi caută să-şi susţină rătăcirea lor, căci tăcerea este consimțământ.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2018/05/23/a-tacea-cineva-buna-cinstire-a-lui-dumnezeu-este-mare-primejdie-munca-vesnica-si-groapa-a-pierzarii-nu-este-drept-si-cuviincios-ca-cei-binecredinciosi-sa-taca-atunci-cand-legile-lui-dumnezeu-sunt-c/
Rareș spune:  – Crezi ca te va lasa constiinta sa mai dormi noaptea linistita, sa mai ai pace in suflet, sa-ti mai gasesti odihna, cine vei fi tu femeie sau barbat, ce esti?
Da, sunt foarte mulțumită că ți-am spus și ai luat la cunoștință despre cele ce ți-am pus, pentru ca la judecată să nu ai nici un cuvânt de îndreptățire să spui că nu ai știut și ca eu să fiu acuzată că nu ți-am spus! Atât vroiam să știu, în rest, fiecare va răspunde cum va ști la acea înfricoșată judecată…Că tu, ca și alții, vreți să-l acoperiți și să-l cinstiți pe pr. Iusutin, sunteți liberi, dar eu, una, m-am lămurit de „sfințenia” pr.Iustin…Însă să nu uitați că la acea înfricoșată judecată, veți răspunde pentru fiecare suflețel în parte pe care l-ați smintit și nu ați dat pe față abaterile lui(ale pr.Iustin și a altora), adică nu i-ați avertizat și pe alții despre abaterile lui. Eu am vrut să trag  un semnal de alarmă: cine vrea să ia aminte este bine, cine nu, la fel, fiecare va răspunde cum va ști la acea înfricoșată judecată.
Rareș spune: – Prin toate acuzatiile aduse parintelui Iustin si memoriei sale, se vede clar ca ai un duh strain de Ortodoxie, de Credinta strabuna si de Dumnezeu, oricine ai fi tu.
Maria spune: – Hoțul strigă „hoțul”! Numai un om care nu are temelia Sfinților Părinți poate spune așa ceva. Dacă ai cunoaște Sfinții Părinți și cele ce au spus ei și să compari cu cele spuse de pr.Iustin cu ale Sfinților, nu ai mai spune așa ceva. Dar așa…
Rareș spune: – Cu durere si lacrimi in suflet, rog pe Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului sa te lumineze, sa iti para rau de tot ce ai scris urat si denigrator, judecati oribile izvorate dintr-o minte saraca, o inima patimasa si razbunatoare, la adresa parintelui Iustin, se vede clar ca un duh rau te-a invatat sa scrii asa ceva, profitand de faptul ca poate, nu l-ai cunoscut pe parintele cand era in viata.
Maria spune: – Nu face pe „plângăciosul” cu mine vrând să mă impresionezi să cedez ca să fiu de acord cu tine! Pe mine nu mă înduplecă nimic, decât legea lui Dumnezeu. Impresionează-mă cu legea lui Dumnezeu pe care a respectat-o pr.Iustin, iar nu cu milostenii și opere de caritatea care i-au adus faima(pe care poate a căutat-o) și mângâieri pe care le tot invocă unul și altul cu blândețea lui etc… că și sectarii fac fapte bune și încă și mai bune ca noi. Și apoi, de care răutate îmi vorbești tu?
Rareș spune: – Dar, as vrea sa ajungi macar la mormantul parintelui, sa ii cunosti jertfa si dragostea care o avea pentru fiecare, blandetea, smerenia si credinta cu care sfatuia si raspundea fiecarui suflet necajit si intristat.
Maria spune: – 10 ani ani am frecventat Petru-Vodă, unde  am avut și duhovnic și bineînțeles că mergeam și la pr.Iustin, că atunci îl vedeam și eu după spusele altora „mare duhovnic”. Dar acum după cele ce am citit și am auzit și eu de la dânsul(și de la alții),comparându-le cu învățăturile Sfinților, se vede că pr.Iustin a încălcat sfintele canoane, chiar dacă în aparență părea că le respectă. Însă fiecare are libera alegere. Citește cele ce am pus  în articolul „Argumente din învățăturile greșite ale părintelui Iustin Pârvu” și acolo vei vedea „sfințenia” pr.Iustin. Că nu „poți” tu să vezi sau nu „vrei” să vezi tu, aceasta este altceva.
Rareș spune: – Cata lume a scos parintele din pragul disperarii si i-a adus la lumina cunoasterii si iubirii de Dumnezeu, oare stii, ai auzit de faptele credintei lui, sau ti-ai indeplinit misiunea si nu te intereseaza de reactia noastra a tuturor, a fiilor lui duhovnicesti, a celor care il au reper de viata morala si daruire?
Maria spune: – Că i-a ajutat personal pe fiecare, pe mine prea puțin mă interesează, ci faptul cum spune Sf.Paisie Velicikovschi:
„Sfințenia adevăraților bărbați Sfinți nu se cunoaște propriu-spus după minuni(deoarece și păgânii, ereticii pot face „minuni” cu ajutorul diavolului), ci după adevărata credință ortodoxă, după felul în care păzesc cu grijă dogmele dumnezeiești, ce-i urmează toate Canoanele Apostolice, Sobornicești, Tradiția Bisericii Ortodoxe, după viețuirea cea fără de prihană, urmând toate poruncile Evanghelice și Patristice.”
Dacă nu veți  avea reper Sfinții Părinți și o să-l aveți ca reper pe pr.Iustin este vai de voi!
Rareș spune: – Ne-ai ranit foarte tare, pe multi, foarte multi oameni sinceri, curati la suflet,
Maria spune: – Este vorba de credința noastră, iar nu de rănile voastre și de curăția sufletelor voastre.
Rareș spune: – prin inconstienta de care ai dat dovada scriind si postand acest articol demonic.
Maria spune: – Arată-mi ce este demonic!
Rareș spune: – Oare nu ti se rupea sufletul cand ai scris aceste uratenii si calomnii?
Maria spune:- Mie mi s-a rupt sufletul când am auzit ce a spus: „Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge….”!
Rareș spune: – Probabil ca nu, dar fii sigura, ai timp de acuma, daca nu iti revii la Adevar si ramai cu sufletul si inima intunecata. Vrajmasul si-a atins scopul, e fericit. ,,
Maria spune: – La care adevăr să vin? La adevărul „pr.Iustin”, care adevăr:„Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge…”, „Până la potir”? Și păcat că nu vezi că cele ce-mi spui mie îți sunt adresate ție,de fapt!
Rareș spune: – Esti multumita, fericita sau esti victima unor oameni fara suflet si fara Dumnezeu?
Maria spune: – Care sunt aceia?
Rareș spune: – E o pata foarte rusinoasa , oricare ar fi situatia, dar este loc de indreptare, daca se vrea lucrul acesta si constientizezi gravitatea acuzelor aduse fara discernamant.
Maria spune: – Ce îndreptare să fac, să fiu de acord cu pr.Iustin când spune: „Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge…”, „Până la potir?” Aceasta spun Sfinții Părinți? Să mă îndrept după toate minciunile?
Rareș spune: – Vai celor prin care vine sminteala! ,,
Maria spune: – Despre sminteală: 
Sf.Ioan Gură de Aur despre judecarea aproapelui: „Cei ce lucrează în afară de porunca lui Dumnezeu, aceia fac sminteală şi neorânduială şi nu acei ce se nevoiesc după putere să păzească stăpâneştile porunci”.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2018/05/22/sf-ioan-gura-de-aur-despre-judecarea-aproapelui-cei-ce-lucreaza-in-afara-de-porunca-lui-dumnezeu-aceia-fac-sminteala-si-neoranduiala-si-nu-acei-ce-se-nevoiesc-dupa-putere-sa-pazeasca-stap/
Rareș spune: – Daca mai ai putina frica de Dumnezeu si rusine de oameni, te sfatuiesc prieteneste sa revii asupra celor scrise. Nu iti fac deloc cinste!
Maria spune: – Repet din nou: păcat că nu vezi că ție ți se potrivesc asemenea cuvinte! Ce ar trebui să fac, să fiu de acord cu cele ce a afirmat pr.Iustin spunând: „Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge…” și „Până la potir?” Pentru a avea mai multă cinste din partea oamenilor și rușine din partea lui Dumnezeu? 
Rareș spune: -Trezeste-te, cereti iertare, cerceteaza-ti sufletul, roaga-te si te indreapta, pentru ca ai intrecut orice masura!
Maria spune: – Ție ți le spui, eu nu am greșit cu nimic! Dovedește-mi tu argumentat cu Sfinții Părinți!
Rareș spune: Dumnezeu sa te ierte!
Maria spune: – Și pe tine să te lumineze!!!
Mulți argumentează faptele lui bune, dar adevărat că acestea ne vor salva, însă la fel și acestea dacă nu sunt făcute în duhul Sfinților Părinți, ne sunt spre osândă!
Cu faptele noastre bune ne putem osândi?…. Ilie Miniat: ”Dacă Dumnezeu nu ne va osândi pentru păcatele noastre, ne va osândi pentru faptele noastre bune”!
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/04/09/cu-faptele-noastre-bune-ne-putem-osindi-ilie-miniat-daca-dumnezeu-nu-ne-va-osindi-pentru-pacatele-noastre-ne-va-osindi-pentru-faptele-noastre-bune/
Așa că cei ce cinstesc pe părintele Iustin, să arate felul cum a ținut dogmele și Canoanele Sfinților, iar nu așa zisele „minuni” sau „fapte bune”, căci acestea, dacă nu sunt în duhul Sfinților Părinți, toate sunt zadarnice și spre osândă. Degeaba vindecă trupul, dacă sufletul, ce merge la Domnul, este bolnav.
Ce folos au cei cărora li s-au făcut așa spuse „minuni” (de la părinții Iustin Pârvu, Arsenie Boca etc.) dacă ei rămân pe mai departe în patimile și pretențiile lor? Cum se vor mântui acești oameni, dacă ei nu au temelia Sfinților Părinți, ci temelia acestor așa ziși „sfinți”?
Cei care-i pun aureolă de „sfânt” sau aduc argumente așa spusele „minuni”, să demonstreze modul cum lucrează poruncile Domnului și cei care trâmbițează cu „minunile” lui, să arate smerenia lor, nu așa zisele „minuni” sau să arate  felul cum respectă legile lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Deci arată-mi mie, dacă s-a umilit, dacă s-a schimbat și s-au făcut toate acestea, dacă nu, ce folos avem?” Aceasta să-mi arăți la cei ce-l cinstesc pe pr.Iustin.
I-am argumentat lui Silviu Chirilă și m-a blocat. Asemenea smerenie l-a învățat pr.Iustin? Prin aceasta și-a arătat identitatea lui și de ce duhuri este stăpânit!
Deci, arătați-mi dreapta credință ce a mărturisit-o părintele Iustin, felul cum avea grijă de dogmele dumnezeiești, modul cum aplica Sfintele Canoane celor ce mergeau la dânsul. Nu tot stăruiți cu așa zisele „minuni”, căci și păgânii, ereticii pot face „minuni” cu ajutorul diavolului.
Nu doresc a cataloga părintele Iustin în vreun mod, ci doar am vrut să arăt abaterile lui de la credință, ca nu cumva să ne osândim cu toții: eu pentru tăcere, iar alții pentru neștiință!
CONCLUZIE: Faptele bune, dacă nu au dreapta credință și nu sunt în duhul Sfinților Părinți, ne sunt spre osândă. Ereticii fac fapte bune, însă nu se mântuiesc. Dumnezeu știe cum au fost faptele părintelui Iustin Pârvu înaintea Lui, dar eu nu am vrut decât să arăt abaterile lui de la credință, pe care le-a mărturisit!
Cer iertare dacă am smintit pe cineva!
Publicat în Diverse, Fără categorie | Lasă un comentariu

Chiar daca toate faptele vietii noastre ar fi cit se pare de bune, daca nu ne ingrijim si de mintuirea altora, nu avem nici un folos de pe urma lor. Caci acest pacat e indestulator sa ne arunce in adincul iadului.

Imagini pentru sf ioan gura de aur
Chiar daca toate faptele vietii noastre ar fi cit se pare de bune, daca nu ne ingrijim si de mintuirea altora, nu avem nici un folos de pe urma lor.
Caci acest pacat indestulator sa ne arunce in adincul iadului.
Daca nici o scuza nu poate scapa de pedepsa si pe cei care nu au voit sa-si ajute aproapele cu cele materiale, chiar daca a trait in feciorie(Mat.25,1-13)atunci urmeaza ca vor suferi cele mai cumplite chinuri ca au neglijat sa faca o fapta cu mult mai mare decit ajutorarea cu cele materiale-caci grija de suflete cu mult mai mare. Dumnezeu nu a creat pe om ca sa se ocupe numai de el, ci sa fie de folos si altora. Pentru asta si Ap. Pvel ii numeste pe credinciosi stele(Flp.2,15).

**********

Sf. Teodor Studitul: Poruncă a Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinţei! Aşa încît chiar şi săracul e lipsit de ori­ce apărare în ziua judecăţii şi va fi osîndit ca unul care acum nu grăieşte, căruia şi osînda îi va fi sigură, fie şi numai pentru acest lucru
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2018/05/22/sf-teodor-studitul-porunca-a-domnului-este-a-nu-tacea-in-vremea-primejduirii-credintei-asa-incit-chiar-si-saracul-e-lipsit-de-ori%C2%ADce-aparare-in-ziua-judecatii-si-va-fi-osindit-ca-unul-car/
Aşa încît atunci cînd e vorba despre credinţă, nu trebuie a spune: «Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Căpetenie? Nici aceasta. Ostaş? Dar unde? Agricultor? Nici măcar acest lucru. Sărac sînt, care se preocupă numai de hrana cea de fie­care zi. Nici un cuvînt şi grijă nu am pentru chestiunea pusă în discuţie». Vai! Pietrele strigă, şi tu taci şi eşti fără de grijă? Firea cea nesimţitoare L-a ascultat pe Dumne­zeu, şi tu te clatini? Ceea ce nu a fost însufleţit, nici i s-a cerut socoteală la judecată, temîndu-se ca de o poruncă, glăsuieşte, iar tu cel ce va să dai seama înaintea lui Dum­nezeu în ceasul cercetării chiar şi pentru un cuvînt deşert, deşi vei fi întrebat spre a da socoteală, spui ca unul fără de minte: «Ce treabă am eu cu acest lucru?» „Acestea”, o, stăpîne, zice Pavel, „le-am înfăţişat din pricina voastră, în ce mă priveşte pe mine şi pe Apollo, ca să învăţaţi a nu cugeta, în ce ne priveşte, mai presus de ceea ce s-a scris” {cf I Cor. 4, 6). 

**************

Publicat în Despre mărturisirea credinței, Fără categorie | Lasă un comentariu

A tăcea cineva buna cinstire a lui Dumnezeu este mare primejdie, muncă veşnică şi groapă a pierzării. Nu este drept şi cuviincios ca cei binecredincioşi să tacă, atunci când Legile lui Dumnezeu sunt călcate şi cei răi caută să-şi susţină rătăcirea lor…căci tăcerea este consimțămînt.

Imagini pentru SINODUL
„Cel ce are cunoştinţa adevărului şi-l ascunde în diferite moduri, cel ce nu susţine dumnezeeştile canoane şi nu pune înainte Legile Părinților, se cuvine să fie pedepsit ca şi cei care le calcă. Cel ce tace adevărul, este ca cel ce acopere pe Hristos în mormânt, precum a zis unul din Părinţi.
Nu este drept nu este îngăduit şi cuviincios ca cei binecredincioşi să tacă, atunci când Legile lui Dumnezeu sunt călcate şi cei răi se sîrguiesc să-şi susţină rătăcirea lor. Căci a zis marele Părinte, când cineva este în primejdie să fie despărţit de Dumnezeu şi răul este aruncat asupra lui Dumnezeu, nici un dreptcredincios nu trebue să tacă, sau să se liniştească cu totul; Pentru că tăcerea este trădare şi negare a adevărului. Căci tăcerea este consimțămînt”
*********
Această hotărîre a sinodului s-a numit Tomul Unirii, pentru ca iarăşi s-au unit arhiereii şi poporul, care se împărţise mai înainte din pricina celei de a patra căsătorie a lui Leon.
Iar acum nu ştiu ce blagoslovit, sau din neştire sau vrând să împiedece pe creştini de la viata cea veşnică, a scurtat acest canon şi l-a pus în Ceaslov aşa ştirb. Iar binecuvântaţii noştri duhovnici aflându-l, l-au vestit în tot pământul, împovărând cu pedeapsa şi canonul celei de a treia căsătorii pe toţi creştinii, digami, monogami, necăsătoriţi şi simplu la toată vârsta.
Ci eu nu mă minunez atât de duhovnici, cât mă minunez de ce arhiereii şi păstorii cei buni nu au sunat îndată din trâmbiţele cele de Dumnezeu însuflate ale Adevărului ca să înfiereze pe răul semănător al acestei neghine şi să desrădăcineze din Biserică această plantă putredă, deoarece au putere de la Harul Sfântului Duh ca să întărească pe cele ce sunt bune şi să îndrepteze pe cele ce trebuesc îndreptate.
Dar poate că arhiereii aduc îndreptăţire că aflându-se sub jugul otomanilor şi fiind împovăraţi cu multe griji, au încredinţat acestea învăţătorilor şi sfinţiţilor propoveduitori. Dar ei, binecuvântaţii, unul voind să nu-şi piardă liniştea, altul alte îndreptăţiri aducând, toţi totuşi împreună demisionând şi aruncând greutatea unul asupra altuia, acoperă ca în mormânt Cuvântul lui Dumnezeu şi Adevărul, şi tăcînd arată că sunt de acord să se întâmple acestea, precum zice dumnezeescul Meletie Mărturisitorul:
„Cel ce are cunoştinţa adevărului şi-l ascunde în diferite moduri, cel ce nu susţine dumnezeeştile canoane şi nu pune înainte Legile Părinților, se cuvine să fie pedepsit ca şi cei care le calcă. Cel ce tace adevărul, este ca cel ce acopere pe Hristos în mormânt, precum a zis unul din Părinţi. Si altul iarăşi a spus: a tăcea cineva buna cinstire a lui Dumnezeu este mare primejdie, muncă veşnică şi groapă a pierzării. Nu este drept nu este îngăduit şi cuviincios ca cei binecredincioşi să tacă, atunci când Legile lui Dumnezeu sunt călcate şi cei răi se sîrguiesc să-şi susţină rătăcirea lor. Căci a zis marele Părinte, când cineva este în primejdie să fie despărţit de Dumnezeu şi răul este aruncat asupra lui Dumnezeu, nici un dreptcredincios nu trebue să tacă, sau să se liniştească cu totul; Pentru că tăcerea este trădare şi negare a adevărului. Căci tăcerea este consimțămînt. Acest lucru îl arată înainte Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică poruncă a Legii s-au primejduit până la moarte şi nu au trădat nici cea mai mică parte a Legii”.

Iar Dumnezeescul Gură de Aur zice: „Dacă nu este bine a tăcea cineva când este nedreptăţit, cu cât mai mult va fi pedepsit cel ce trece cu vederea şi tace când sunt hulite dumnezeeştile legi şi canoanele?”
Publicat în Despre mărturisirea credinței, Fără categorie | 2 comentarii

Iată ereziarhul criptoecumenismului ciprianit: blestematul Ciprian Koutsumbas

Asa i-a venit moartea cu groaza! Ca grăia neadevăruri! 

 

IMG-20180522-WA0030.jpg

IMG-20180522-WA0031.jpg

Publicat în Despre erezii, Fără categorie | 6 comentarii

Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești Oaș (19 mai 2018)

 

Sâmbătă, 19 mai 2018, a avut loc Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești-Oaș (județul Satu Mare). Au participat clerici, monahi și monahii (30 în total), precum și mireni (peste 180) din România, Moldova, Rusia, Grecia și Serbia, având bucuria de a avea în mijlocul nostru atât de părinții athoniți români mărturisitori, cât și trei athoniți greci: Gheron Hariton Kariotul, Gheron Sava Lavriotul și Gheron Alipie Kapsaliotul. Gazda noastră a tuturor a fost pr. Emanuel Oros și fiii săi duhovnicești, iar organizarea Sinaxei a fost foarte bună, deci le mulțumim din suflet și Dumnezeu să îi răsplătească înmiit.
Duhul de desfășurare al Sinaxei a fost foarte pașnic (cu doar câteva excepții, mai ales al vociferărilor din sală – cu toate că a putut lua cuvântul oricine a dorit – care însă au înțeles totuși în final că scopul întâlnirii noastre nu este unul războinic, ci pașnic, de dialog și de ucenicie față de Sfinții Părinți).
Au luat cuvântul: părintele Emanuel, în calitate de gazdă a Sinaxei, părintele Efrem Prodromitul (care a dat citire studiului lui Gheron Sava Lavriotul, atașat la finalul acestui articol), părintele Spiridon Roșu (care a citit un mesaj al unui ieromonah Evghenie din Rusia, cu al cărui cuprins însă Sinaxa nu a fost întru totul de acord, căci vorbea despre Taine invalide, calendar etc), subsemnatul (studiul meu este atașat în final), pr. Ioan Miron (care și-a expus pe larg teoria despre invaliditatea Tainelor în B.O.R.), Gheron Sava Lavriotul (care a dat răspunsuri canonice și patristice, cu operele Sfinților Părinți pe masă, la controversele teologice apărute), Gheron Hariton, care a făcut o frumoasă sinteză despre preoție, Taine și har; apoi cuvântul de salut al părinților veniți din Serbia, s-a răspuns la întrebări din sală, iar în final părinții din Serbia ne-au invitat pe toți să participăm la Sinaxa națională anuală ortodoxă din Serbia, care va avea loc în data de 3 iunie (anunțul oficial va fi atașat în final).
Ne-am bucurat că am avut ocazia de a discuta cu cărțile pe masă, sincer, frumos, cu calm, dar ne-am și întristat că cei ce mărturisesc ideea „părtășiei la erezie” s-au ținut de promisiune și nu au participat la Sinaxă. Nicio problemă, îi așteptăm data viitoare (probabil în data de 18 august 2018, lângă Brașov, când sperăm să lansăm două cărți: una a sintezei luptei de doi ani de zile a părinților români și greci, iar a doua fiind cea bazată pe Actele Sinoadelor Ecumenice, în traducere din limba greacă). Iar dacă ne cheamă la vreo sinaxă, mergem să discutăm cu ei, însă fără condiții umilitoare pe care le-au dat publicității în urmă cu câteva zile.
Câteva idei din cadrul Sinaxei:
– accentul principal s-a pus pe sinodalitatea Bisericii, precum și pe faptul că noi nu vrem să ne unim cu nimeni din afara României, nici cu sârbii, nici cu grecii, nici cu altcineva (din punct de vedere al jurisdicției canonice), ci să fim uniți doar în mărturisirea adevărului de credință;
– s-a purtat o largă discuție referitoare la două idei: ereticii nu mai fac parte din Biserică și că ereticii nu mai au Taine;
– canoanele aduse în discuție de cei care au trecut pe calendarul vechi și propovăduiesc dispariția BOR-ului oficial și inexistența Tainelor ei au fost canonul 1 și 2 al Sinodului VI Ecumenic. Răspunsul dat de Gheron Sava a arătat că la toate Sinoadele, când Sfinții Părinți dădeau anathema, spuneau: „să fie anathema!” Acest conjunctiv prezent arată că de ACUM ei sunt sub anathema, deci singurul care are puterea de a da anathemei este sinodul. În consecință, noi atragem atenția că ecumeniștii se întinează – datorită cugetului lor eretic – când se împărtășesc cu Sfintele Taine (adevărate, reale), nu Tainele însele se întinează, ci omul își ia osândă datorită stării sale interioare și a minții întunecate de erezie – de asemenea, întrerupem orice comuniune cu ereticii, dar nu spunem că ei sunt caterisiți automat (doar pentru că mintea lor a acceptat o erezie), pentru că un asemenea mod de caterisire nu există în realitate, ci așteptăm ca un viitor sinod să rezolve și această problemă (desigur că este de dorit ca înaintea judecății sinodale ereticii să se pocăiască de erezia lor și pacea să revină în Biserică). Adică noi tragem semnalul de alarmă, dar nu facem revoluție în Biserică. Altfel, vom ajunge ca așa cum 10 patriarhi au semnat în Creta, fără a mai lua în seamă pe ceilalți, precum și întreaga pleromă a Bisericii, tot așa acum câțiva preoți și monahi vor să recreeze Biserica, motivând că aceasta nu mai există oficial și că trebuie puse baze noi pentru ea, iar împreună cu acest demers trec la calendarul vechi etc;
– a fost trist faptul că, cu toate că s-au prezentat argumente canonice, teologice, dogmatice, patristice, logice etc, în repetate rânduri, totuși frații noștri nu au putut să se urnească din neînțelegerea lor, iar cel mai trist a fost că argumentarea teologică pe care au folosit-o a fost foarte subțire, neconvingând pe nimeni, adeseori argumentele aduse fiind ele însele potrivnice ideilor pe care voiau să le sprijine pe ele. S-a arătat clar că instituția sinodalității – iar aici am fost absolut toți de acord – este intrinsecă Bisericii, este modul ei de existență, deci nu poate nimeni de capul lui să hotărască în locul vreunui sinod, nici măcar când are ispita că nu va mai fi niciodată vreun sinod ortodox. Să nu uităm că nu omul, nici satana, nici masoneria, nici ecumeniștii nu conduc istoria, ci Hristos o conduce și El știe cel mai bine cum să reîntoarcă la adevăr mădularele bolnave ale Bisericii;
– s-a pus insistent întrebarea dacă ereticii mai sunt mădulare ale Bisericii. Răspunsul patristic a fost foarte clar: există eretici necondamnați și eretici condamnați. Cei necondamnați fac întotdeauna parte din Biserică, ei provin din Biserică, mintea lor este amăgită de erezie, Biserica face tot ce îi stă în putință spre a-i întoarce la adevăr; dacă ei nu vor cu niciun chip, nici măcar în fața unui sinod, atunci Biserica îi dă, cu durere, anathemei, iar atunci ereticii sunt tăiați de la Trupul Bisericii, nădăjduindu-se însă ca până la moarte să se reîntoarcă totuși la adevăr. Așa cum un membru bolnav al trupului face parte din trup până la tăierea lui definitivă, așa și ereticii – ca mădulare bolnave ale Bisericii – fac parte din ea (și se osândesc împărtășindu-se cu Hristos fiind ei în stare de erezie) și Biserica face totul ca ei să se întoarcă la adevăr;
– argumentul prezentat de unii că acum ereticii ecumeniști clerici trebuie primiți înapoi, dacă se pocăiesc, prin Mirungere și mai ales că nu mai pot fi niciodată clerici nu are nicio bază patristică și canonică; acest lucru – al caterisirii definitive – se realizează numai prin hotărâre sinodală și prin anathemă. Așadar, nu suntem deloc potrivnici Bisericii Ortodoxe Române, ci suntem fii ai acesteia, prigoniți împreună cu Hristos de către trădătorii ei, dar nu luăm lupta în mod personal, pieptiș, ci ne mișcăm, gândim, spunem și scriem așa cum au făcut Sfinții Părinți, nici mai mult, nici mai puțin; nu inventăm nicio soluție nouă, nu ne lăsăm cuprinși de slavă deșartă, ci slujim lui Hristos așa cum ne-au lăsat moștenire Sfinții, gândindu-ne la propria moarte și judecată;
– vă invităm să ascultați cu atenție cuvântul lui Gheron Hariton despre preoție, un cuvânt clar ce arată că Tainele sunt săvârșite prin puterea Preoției, nu a omului, a persoanei (arhiereul sau preotul respectiv), deci atâta vreme cât o persoană nu este caterisită – iar caterisirea se face doar de către Sinod – prin ea se lucrează Tainele, desigur, ori spre osândă, dacă este eretic sau nevrednic, ori spre mântuire, dacă este ortodox și mărturisitor al adevărului, trăitor al virtuții și al pocăinței pentru propriile păcate.
– am subliniat faptul că cu toții avem încă mult de învățat de la Sfinții Părinți. Analiza făcută de Gheron Sava acestui Canon 15 al Sinodului I-II Constantinopol, pe baza căruia am întrerupt pomenirea, arată toate valențele lui, dar și limitele, căci nu ne dă voie să facem schismă, nici să caterisim pe cineva, ci doar să ne opunem ereziei, lăsând ca la vremea hotărâtă de Hristos să se întrunească un sinod ortodox, care să hotărască referitor la: ecumenism, calendar, hirotonii, Taine, eretici etc, așa cum s-a întâmplat întotdeauna la nevoie în istoria Bisericii.
Această relatare este una personală, nu este în numele tuturor participanților. Cine vrea să și-o asume, slavă Domnului. Cine nu, slavă Domnului. Scopul ei este doar de a prezenta pe scurt ceea ce s-a întâmplat, iar toate porțile dialogului sunt deschise în continuare cu frații noștri. Ne pare rău că unii nu au vrut să se roage cu noi la începutul Sinaxei, că au plecat supărați în finalul ei, numindu-ne „fărădelege”, că nu au vrut să stea la masă cu noi, le cerem iertare dacă i-am supărat sau smintit cu ceva și rămânem în studierea și mai profundă a Sfinților Părinți, ferindu-ne de ispita Reformei, a existenței unui lider, a calomniei, a minciunii și a toată lucrarea celui rău, căci lupta pe care ne-am asumat-o nu este împotriva aproapelui nostru – chiar și eretic de ar fi – ci împotriva tatălui minciunii (adică diavolul) și a tuturor uneltirilor lui.
Personal, am subliniat încă o dată faptul că probabil Hristos așteaptă cu durere de la noi o atitudine mult mai hotărâtă împotriva unor practici blasfemiatoare la adresa Tainei Preoției, a Tainei Spovedaniei și a Tainei Împărtășaniei, prin practica împărtășirii la cutiuță de către mireni, fără preot, a „spovedaniei” prin telefon sau bipuri și alte asemenea pe care românii le-au mai auzit în ultima vreme.
Nădăjduim că această mică referire la Sinaxa aceasta să nu fie folosită de unii frați pentru noi calomnii împotriva noastră. Doar își fac păcate. Să nu fie. Noi nădăjduim ca la următoarele sinaxe să ne întâlnim cu pace, să fim uniți în lupta împotriva ereziei, nu numai prin cuvinte, ci mai ales prin fapte.
Anexe:
Studiul teologic ortodox despre Canonul 15 al lui Gheron Sava Lavriotul la Sinaxa de la Negresti Oas (19 mai 2018)
Pr Ciprian – Cuvant despre acrivie si iconomie la Sinaxa Ortodoxa de la Negresti Oas (19 mai 2018)
1. Cuvântul părintelui Hariton despre preoție:
2. Cuvânt-sinteză a celor trei căi: iconomie exagerată, acrivie nepatristică și cale patristică:
3. Cuvântul dinainte de finalul sinaxei al părintelui Sava Lavriotul:
4. Cuvântul părinților sârbi din final, cu invitația la Sinaxa din Serbia (3 iunie 2018):
5. Invitația la Sinaxa Națională din Serbia (3 iunie 2018):
Și o poză cu cei care au rămas până la finalul mesei (ceilalți au mâncat și s-au așternut pe drumul de întoarcere spre casă):
Blagosloviți și iertați!
Cu respect,
pr. Ciprian Staicu
Publicat în Fără categorie, Pr Sava | 1 comentariu

Sf Ioan Gură de Aur: despre judecarea aproapelui și despre sminteală: „Cei ce lucrează în afară de porunca lui Dumnezeu, aceia fac sminteală şi neorânduială şi nu acei ce se nevoiesc după putere să păzească stăpâneştile porunci”

Imagine similarăSminteală este şi se numeşte acel lucru care îndepărtează pe om de Dumnezeu şi-l apropie de diavolul, precum zice şi Marele Vasile:
„Tot lucrul care se împotriveşte voei lui Dumnezeu se numeşte sminteală şi ca să zic mai limpede, sminteală este orice piedică pusă pe cale, ca să împiedece pe cel ce umblă. De care şi proorocul roagă pe Dumnezeu ca să-l izbăvească, zicând: „Păzeşte-mă, Doamne de mâna păcătosului; scoate-mă de al oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedece paşii mei. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele, pe cărare mi-au pus pietre de poticneală” (Ps. 139,4-5).
De aceea spune Sfântul Vasile cel Mare: „Pentru voia şi porunca lui Dumnezeu trebue a arăta o îndrăzneală plină de curaj, chiar dacă unii se smintesc.
Deci nu trebue să nesocotim poruncile lui Dumnezeu ca să nu se smintească oamenii, precum zice Sfântul Ioan Gură de Aur:
„Atâta se cuvine să ne grijim ca să nu smintim pe oameni, încât să nu le dăm noi pricină; iar dacă fără să le dăm noi pricină, aceia simplu şi la întâmplare ne grăiesc de rău, să râdem şi să plângem pentru nebunia lor; tu să te grijeşti să te porţi bine înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Iar dacă tu purtându-te frumos altul te vorbeşte de rău, ţie să nu-ti pese. Aşa grăia Hristos despre acei care se sminteau de el: sunt povăţuitori orbi şi dascăli ai orbilor. Dacă sminteala se face din pricina noastră, atunci vai de noi; iar dacă nu este din pricina noastră, atunci nu avem păcat.
Si iarăşi zice: Vai de voi, pentru care se huleşte Numele lui Dumnezeu. Ce dar? Dacă eu fac un lucru plăcut lui Dumnezeu şi altul huleşte? Pentru aceasta nu tu ai păcat, ci păcatul este al aceluia, fiindcă printr’însul s-a hulit. Pentru că atunci când se opreşte vreun lucru plăcut lui Dumnezeu pentru sminteala altora, atunci cu adevărat trebue să ne pese, când nu suntem siliţi de alţii ca să păcătuim lui Dumnezeu. Pentru că, spune-mi te rog, dacă acum când eu îți vorbesc, aş vrea să osândesc pe beţivi şi cineva auzind acest lucru s-ar sminti, oare eu ar trebui să nu mai vorbesc despre ei? Nu! Ci la tot lucrul este bine a-i cunoaşte măsura. Mulţi au hulit Pentru că o frumoasă fecioară nu s-a căsătorit, ci a rămas fecioară şi s-a călugărit şi pentru aceasta au grăit de rău pe cei ce au făcut-o călugăriţă. Ce dar pentru aceasta, preoţii aceia trebuiau să nu o mai facă monahie, pentru sminteala acelora? Ba nu! Pentru că ei nu au făcut un lucru rău, ci mai ales au făcut un lucru bine plăcut lui Dumnezeu.
Deci, la tot lucrul trebue să ne grijim să nu dăm nici o pricină de sminteală, urmând poruncilor lui Dumnezeu, ca să fim nevinovaţi şi să ne învrednicim a ne bucura de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Deci acestea fie zise despre sminteală. Iar neorânduială este când un lucru se face în afară de rânduiala lui….Deci cei ce lucrează în afară de porunca lui Dumnezeu, aceia fac sminteală şi neorânduială şi nu acei ce se nevoiesc după putere să păzească stăpâneştile porunci.

*****

Sf Ioan Gură de Aur: despre judecarea apropelui

Sa zicem ca cineva a pacatuit. Iar apoi il osindeste foarte tare, pe un altul, care a pacatuit in acelasi fel, In ziua judecatii nu-si va atrage pedeapsa pe masura pacatului savirsit, ci dubla va fi sau tripla.
Caci Dumnezeu iL va pedepsi nu numai ca a pacatuit el, ci si ca a osindit greu pe cel care a a pacatuit la fel ca dinsul.
Hristos ne spune: Nu trebuia sa judeci pe altii atita timp cit tu esti vinovat de aceleasi pacate.
Asadar porunca data de Hristos este aceasta: cel vinovat de nenumarate pacate nu trebuie sa fie aspru judecator al pacatelor altora, mai ales cind pacatele lor sint mici. Hristos nu ne opreste sa mustram, nici sa indreptam pe altii; dar ne interzice sa trecem cu vederea pacatelor noastre si sa tabarim pe pacatele altora. Aceasta face ca pacatul sa se intinda si aduce un indoit rau.
Ca acela care are obiceiul sa-si treaca cu vederea pacatelor lui, desi sint mari, dar judeca cu asprime pe ale altora, desi sint mici si neinsemnate, pacatuieste de doua ori:
– o data, ca nu-si vede propriile lui pacate;
– a doua oara, ajunge mai crud si mai fara mila.
Deci ce ai inteles din cuvintele: nu judecati, ca sa nu fiti judecati(…)Dupa parerea mea aici Hristos nu ne porunceste sa nu judecam in general nici un pacat, nici nu ne opreste sa facem asa ceva, ci opreste pe cei care plini de nenumarate pacate, tabarasc pe altii pentru pacate intimplatoare, Cred ca Hristos face aici aluzie si la iudei, care erau strasnici acuzatori ai semenilor lor pentru greseli mici si neinsemnate, desi ei savirseau, fara sa se sinchiseasca, pacate mari. Ce? daca este cineva desfrinat, sa nu-i spun ca desfrinarea e un pacat, sa nu-l indrept pe cel ce traieste indesfriu? Indreapta-l, dar nu ca dusman, nici nu-l pedepsi ca vrajmas; ci ca doctor pregateste-i leacul! Hristos nu a spus: Sa nu opresti pe pacatos, ci Sa nu judeci! adica sa nu fii aspru judecator.
De altfel, dupa cum am mai spus mai inainte, porunca aceasta nu priveste pacatele mari, pacatele interzise cu desavirsire, ci cu pacatele ce nu par a fi pacate.

********

Ci acei care spun acestea, arată astfel, că vor să desbrace dogmele şi să le lase pustii de orice rânduială bisericească şi punere de lege.
Dar să-i întrebăm: aceste dogme pe ce să se sprijine? Nu ne-a spus mai înainte dumnezeescul Hrisostom că statul are nevoie de dogme drepte, iar dogmele de un stat drept, iar statul drept se face şi reuşeşte cu ajutorul dumnezeeştilor Porunci, ale afintelor legi ale Bisericii, ale cinstitelor predanii şi aşezăminte ale dumnezeeştilor Părinţi? 
Deci dacă călcăm sfintele canoane stăpâneştile porunci şi celelalte, va dispare şi Statul cel bun, vom pierde şi dogmele cele drepte şi vom rămâne pustii şi întunecaţi.
Vremea nu mi-ar ajunge să număr miile de pilde a atâtor sfinţi care au pătimit şi au murit pentru legile şi canoanele Bisericii
Dar să întrebăm pe Marele Vasilie ca să ne spună adevărul.
„Se cuvine oare, dumnezeesc şi sfinţite cap, sau nu este primejdios a nesocoti vreo poruncă a lui Dumnezeu, sau a împiedeca pe cel rânduit să o facă, sau să se supună celor care îl împiedică, sau şi mai mult dacă cel ce împiedică este prieten şi casnic al lui Dumnezeu, sau să o părăsească dacă de află vreun motiv binecuvântat, care se împotriveşte acelei porunci dumnezeeşti?
(…)Si iarăşi să ne aducem aminte de El, cum a zis cu mânie lui Petru, când îl oprea ca să nu pătimească ispitele pe care le prezisese Domnul, să nu fie adică răstignit: „Mergi înapoia mea satană, că sminteală îmi eşti Mie, deoarece nu gândeşti cele ce le vrea Dumnezeu, ci cele ale oamenilor”. (…)
Iar dacă este nevoie să luăm pildă şi de oameni şi să înţelegem că nu trebue a ne supune celor care ne împiedică să facem voia lui Dumnezeu, să ne aducem aminte de Apostolul Pavel, care a zis celor ce-l rugau să nu meargă la Ierusalim: De ce plângeţi aşa şi-mi sfâşiaţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor pentru numele lui Iisus Hristos. 
Dar cine poate fi mai slăvit şi mai mare decât înainte Mergătorul Ioan? Si cine este mai sincer şi mai apropiat de Hristos decât Petru? Si ce gânduri mai drept credincioase şi mai iubitoare de Dumnezeu se pot găsi decât ale lui Ioan şi ale lui Petru? Deoarece amândoi fiind mişcaţi de evlavie şi respect, unul nu voia să boteze pe Hristos, iar altul nu voia să i se spele picioarele; şi cu toate acestea, Hristos nu s-a plecat lor.
Ci eu ştiu că nici proorocul Moisi, nici proorocul Iona nu au rămas nevinovaţi înaintea lui Dumnezeu, Pentru că au urmat gândurilor lor şi nu au păzit ascultarea faţă de ceea ce le poruncise Dumnezeu. Din toate acestea învăţăm că nu trebue să ne împotrivim voiei şi poruncilor lui Dumnezeu, nici pe alţi să nu-i împiedecăm să o facă şi nici să nu ne supunem celor care ne opresc.
Lui Dumnezeu trebue mai ales să ne supunem. Iar dacă pilda acestor atât de slăviţi şi iubitori de Dumnezeu Sfinţi ne învaţă să ne supunem lui Dumnezeu, cu cât mai mult ne învaţă să-i imităm în celelalte şi să nu se supunem oamenilor, când aceştia ne sfătuesc cele protivnici lui Dumnezeu.
Si iarăşi zice:
Nu se cuvine ca cineva să împiedece pe cel ce face voia lui Dumnezeu; fie că o face după porunca lui Dumnezeu, fie pentru alt scop potrivit cu porunca. Si nici cel care o face nu trebue să se supună celor care îl împiedecă, chiar dacă aceştia ar fi prieteni adevăraţi ai lui Dumnezeu, ci să rămână la judecata şi la hotărîrea pe care a socotit să o facă.
Si iarăşi zice:
Nu se cade să urmăm predaniile oamenilor şi să călcăm porunca lui Dumnezeu.
Si iarăşi, nu se cuvine să punem voia noastră mai presus de voia lui Dumnezeu, ci la tot lucrul se cade să căutăm a face voia lui Dumnezeu.
Iar Dumnezeescul Gură de Aur zice: „Să stăm cu bărbăţie împrotiva tuturor celor ce ne împiedică de la acest lucru. Ascultă ce zice Hristos: „Cel ce iubeşte pe tatăl sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine”, deoarece când săvârşim vreun lucru plăcut lui Dumnezeu, cel ce ne împiedică de la aceasta trebue să-l socotim vrăşmaş şi protivnic, chiar de ar fi tatăl nostru, chiar mama sau oricine alt cineva”. (Cuv. 19 despre Feciorie).
Iar Sfântul Ignatie purtătorul de Dumnezeu zice: Cel ce grăeşte în afară de cele poruncite de Dumnezeu, chiar dacă este vrednic de încredere, chiar dacă posteşte, chiar dacă se nevoieşte, chiar dacă minuni face, chiar dacă proroceşte, să-ţi fie tie ca un lup îmbrăcat în piele de oaie, care strică si nimiceşte oile.
Iar dumnezeescul Meletie Mărturisitorul zice: Să nu ascultaţi nici pe monahi, nici pe preoţi când vă sfătuesc cele rele. Dar ce zic eu monahi si preoţi? Nici episcopilor să nu vă supuneţi când vă sfătuesc să faceţi, să ziceţi si să cugetaţi cele ce nu sunt de folos sufletului vostru
Publicat în Despre judecarea aproapelui, Fără categorie | 1 comentariu