ADEVĂRATELE FAPTE BUNE

Imagini pentru despre milostenie

„Dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.” (1Cor14,40).

De multe ori, de prea multe ori, vedem la creștinii noștri, o înțelegere cu totul greșită referitor la faptele cele bune. Cei mai mulți dintre noi credem că facem un bine aproapelui nostru, când recurgem imediat la o faptă aparent bună! Ce vreau să spun? Binele nu e bine desăvârșit dacă nu e făcut după învățătura Sfintei Evanghelii. Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta; Iar tu când postești unge fața ta ca să nu te arăți oamenilor că postești. Toată învățătura Sfinților Părinți ne învață că orice faptă bună trebuie să aibă ca temelie smerita-cugetare. Dacă sunt amestecate cu trufie, cu laudele răsunătoare ale lumii, acelea nu mai sunt fapte bune ci amestecate, nedesăvârșite, spurcate. Acestea le urăste Domnul Dumnezeu. Pentru a ști cum trebuie să fie adevăratele fapte bune, trebuie să studiem învățătura Sfinților Părinți care ne-au tâlcuit nouă Sfânta Scriptură.
Iată ce ne învață sfântul Ignatie Briancianinov:
„Să urâm părutele fapte bune ce răsar din rațiunea cu nume mincinos, din mișcările sângelui, din simțămintele inimii, oricât ne-ar părea ele de înalte, neprihănite, sfinte simțămintele și gândurile noastre. Aceste fapte sunt în stare doar să dezvolte în noi părerea de sine, trufia, amăgirea de sine, care duc la pierzare. Ele nu luminează ochii sufletului așa cum îi luminează porunca Domnului; dimpotrivă, ele întăresc orbirea sufletului, fac această orbire de netămăduit. Cei ce le săvârșesc vor merge în muncile cele veșnice, ca unii care fac binele firii căzute, bine întotdeauna amestecat cu răul, bine spurcat, de la care Domnul Își întoarce, ca de la o urâciune satanicească, privirile Sale sfinte. Pentru a săvârși binele firii căzute nu e nevoie să fii creștin; ele sunt ale întregii omeniri căzute. Unde se săvârșesc faptele bune ale firii căzute – în laudele tunătoare ale lumii; Mântuitorul lumii este scos afară, lepădat. Faptele credinței, faptele mântuirii sau, ceea ce e același lucru, împlinirea poruncilor evanghelice, sunt doar ale creștinilor. <Binele>, a spus despre adevăratul bine Preacuviosul Marcu Ascetul, <nu poate fi crezut sau lucrat decât în Hristos Iisus și în Sfântul Duh>.  (…)  Cât de nimicnice par lumii faptele Credinței față de faptele răsunătoare și strălucitoare ale lumii! Ce faptă bună e, la arătare, CONȘTIINȚA PROPIEI PĂCĂTOȘENII, pentru care asupra vameșului s-a revărsat mila lui Dumnezeu. Ce faptă bună e, la arătare, POCĂINȚA, prin mijlocirea căreia păcătoșii cât se poate de mari s-au împăcat cu Dumnezeu și au moștenit fericirea veșnică! Ce faptă bună e, la arătare, MĂRTURISIREA LUI HRISTOS, mărturisire înfățișată în cuvinte puține, simple! Și de cine? De un tâlhar dat morții pentru fărădelegi. Acele cuvinte puține și preasimple l-au băgat pe tâlhar în rai, au săvârșit ceea ce n-au putut și nu pot săvârși toate virtuțile strălucitoare ale întregii omeniri.”
~ ieromonahul Dorothei.
Publicat în Despre milostenie, Fără categorie | Lasă un comentariu

ADEVĂRATELE FAPTE BUNE 

Imagini pentru despre milostenie

„Dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.” (1Cor14,40).

De multe ori, de prea multe ori, vedem la creștinii noștri, o înțelegere cu totul greșită referitor la faptele cele bune. Cei mai mulți dintre noi credem că facem un bine aproapelui nostru, când recurgem imediat la o faptă aparent bună! Ce vreau să spun? Binele nu e bine desăvârșit dacă nu e făcut după învățătura Sfintei Evanghelii. Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta; Iar tu când postești unge fața ta ca să nu te arăți oamenilor că postești. Toată învățătura Sfinților Părinți ne învață că orice faptă bună trebuie să aibă ca temelie smerita-cugetare. Dacă sunt amestecate cu trufie, cu laudele răsunătoare ale lumii, acelea nu mai sunt fapte bune ci amestecate, nedesăvârșite, spurcate. Acestea le urăste Domnul Dumnezeu. Pentru a ști cum trebuie să fie adevăratele fapte bune, trebuie să studiem învățătura Sfinților Părinți care ne-au tâlcuit nouă Sfânta Scriptură.
Iată ce ne învață sfântul Ignatie Briancianinov:
„Să urâm părutele fapte bune ce răsar din rațiunea cu nume mincinos, din mișcările sângelui, din simțămintele inimii, oricât ne-ar părea ele de înalte, neprihănite, sfinte simțămintele și gândurile noastre. Aceste fapte sunt în stare doar să dezvolte în noi părerea de sine, trufia, amăgirea de sine, care duc la pierzare. Ele nu luminează ochii sufletului așa cum îi luminează porunca Domnului; dimpotrivă, ele întăresc orbirea sufletului, fac această orbire de netămăduit. Cei ce le săvârșesc vor merge în muncile cele veșnice, ca unii care fac binele firii căzute, bine întotdeauna amestecat cu răul, bine spurcat, de la care Domnul Își întoarce, ca de la o urâciune satanicească, privirile Sale sfinte. Pentru a săvârși binele firii căzute nu e nevoie să fii creștin; ele sunt ale întregii omeniri căzute. Unde se săvârșesc faptele bune ale firii căzute – în laudele tunătoare ale lumii; Mântuitorul lumii este scos afară, lepădat. Faptele credinței, faptele mântuirii sau, ceea ce e același lucru, împlinirea poruncilor evanghelice, sunt doar ale creștinilor. <Binele>, a spus despre adevăratul bine Preacuviosul Marcu Ascetul, <nu poate fi crezut sau lucrat decât în Hristos Iisus și în Sfântul Duh>.  (…)  Cât de nimicnice par lumii faptele Credinței față de faptele răsunătoare și strălucitoare ale lumii! Ce faptă bună e, la arătare, CONȘTIINȚA PROPIEI PĂCĂTOȘENII, pentru care asupra vameșului s-a revărsat mila lui Dumnezeu. Ce faptă bună e, la arătare, POCĂINȚA, prin mijlocirea căreia păcătoșii cât se poate de mari s-au împăcat cu Dumnezeu și au moștenit fericirea veșnică! Ce faptă bună e, la arătare, MĂRTURISIREA LUI HRISTOS, mărturisire înfățișată în cuvinte puține, simple! Și de cine? De un tâlhar dat morții pentru fărădelegi. Acele cuvinte puține și preasimple l-au băgat pe tâlhar în rai, au săvârșit ceea ce n-au putut și nu pot săvârși toate virtuțile strălucitoare ale întregii omeniri.”
~ ieromonahul Dorothei.
Publicat în Despre lucrarea poruncilor, Fără categorie | Lasă un comentariu

MINUNILE NU POT FI O DOVADĂ A SFINȚENIEI 

 Imagini pentru raiul„Dumnezeu-Omul i-a fericit pe cei ce nu au văzut semne și au crezut. El și-a arătat compătimirea față de cei care, nemulțumindu-se cu cuvântul, aveau nevoie de minuni. <De nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede.> (In 4,48), i-a spus El fruntașului din Capernaum. Întocmai! Vrednici de compătimire sunt cei ce părăsesc cuvântul, căutând încredințare de la minuni. Această căutare a lor dă în vileag o deosebită precumpănire a cugetării trupești, O NEȘTIINȚĂ GROSOLANĂ, o viețuire adusă jertfă stricăciunii și păcatului; lipsa îndeletnicirii cu deprinderea legii lui Dumnezeu și cu virtuțile cele iubitoare de Dumnezeu, lipsa din suflet a capacității e împreună-simțire cu Sfântul Duh, de simțire a prezenței și a lucrării Lui în cuvânt. Semnele erau îndeobște menite convingerii și aducerii la credință a oamenilor robiți simțurilor, prinși de grijile lumii. Cei cufundați în grijile lumești, țintuiți pururea cu sufletul de pământ și de lucrurile acestuia, au o capacitate mică de a prețui valoarea cuvântului.” ~ sf Ignatie B ~ Predici p 282. 
Din explicația sfântului Ignatie Briancianinov, se înțelege limpede că minunile au fost date pentru a întoarce pe cei necredincioși la credință. Odată intrați pe drumul credinței, nu mai este nevoie de semne și minuni. De ce? …am putea întreba noi. Pentru că noi, credincioși fiind, credem în Evanghelia lui Hristos, și pentru a o înțelege mai bine avem învățătura Sfinților Părinți care ne tâlcuiesc nouă Sfânta Evanghelie. A cere semne și minuni ca să credem ori să înțelegem, este o dovadă de multă necredință și obrăznicie din partea noastră pentru că ispitim pe Dumnezeu, cerând ceva de care nu este nevoie, pentru că noi avem învățătura Sfinților Părinți, care ne tâlcuiesc nouă Evanghelia, rămâne doar să ne dăm osteneala să învățăm creștinismul. Adevărul este, că noi, creștinii de pe urmă am vrea să ne pice din cer cunoștința de Dumnezeu, fără a ne mai da noi osteneala de a studia creștinismul. Această lipsă de interes, arată cât de căldicei suntem! Tot sfântul Ignatie ne spune că în vremea de pe urmă, creștinii vor înseta după minuni mai mult ca oricând, arătând prin asta cât sunt de necredincioși, cât sunt de superficiali, străini aproape cu totul de creștinismul autentic. 
  „Odată cu trecerea vremii, cu slăbirea treptată a creștinismului și cu știrbirea vieții duhovnicești, bărbații săvârșitori de semne s-au împuținat. În fine, ei au lipsit cu desăvârșire. Între timp, oamenii, pierzându-și evlavia și cinstirea față de tot ce e sfințit, pierzându-și smerenia, care se socoate nevrednică nu numai de săvârșirea minunilor, ci chiar și de vederea lor, însetează (ei, oamenii) de minuni mai mult ca oricând. Oamenii, îmbătați cu părere de sine, cu nădăjduirea în sine, cu neștiința lor, năzuiesc cu nechibzuință, fără prevedere, cu îndrăzneală, spre tot ce e miraculos, nu se dau în lături să fie părtași la săvârșirea de minuni, se aruncă să facă asta fără a sta câtuși de puțin pe gânduri. Această orientare e mai primejdioasă decât oricând. Ne apropiem treptat de vremea în care trebuie să se deschidă un larg spectacol de numeroase și izbitoare minuni mincinoase, atrăgând în pierzare pe acei nefericiți fii ai cugetării trupești care vor fi amăgiți și înșelați de aceste minuni.” ~ sf Ignatie B ~ Predici p 296. 
Un alt aspect foarte important pe care îl explică sfântul Ignatie, este faptul că minunile NU SUNT O DOVADĂ A SFINȚENIEI. El ne arată că adevăratul următor al lui Hristos este cel care împlinește poruncile evangheliei, nu cel ce face minuni. 
„De mă iubiți, păziți poruncile Mele.” (In 14, 15)
„Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” (In 14, 21)
„Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” (In 14, 24) 
Și sfântul Ignatie explică că, fără a împlini întru-totul toate poruncile evangheliei nu poate fi cineva sfânt. Este de-a-dreptul împotriva oricărei înțelegeri, adică să calci porunca lui Dumnezeu și să mai fii și catalogat ca „sfânt”!!! 
„Iar deplina neluare-aminte la poruncile evanghelice, ca față de o învățătură morală, care nu trebuie neapărat împlinită, atrage după sine în chip hotărâtor pierzania. Împlinirea poruncilor Domnului nu poate fi înlocuită prin nici un fel de nevoințe, NU POATE FI ÎNLOCUITĂ NICI MĂCAR PRIN MINUNI!” ~ sfântul Ignatie ~ Predici p 43. 
Dar de unde dorința aceasta arzătoare după minuni? De ce sunt socotiți sfinți cei ce fac azi multe „minuni”? Răspunsul la aceste două întrebări este din NEȘTIINȚA GROSOLANĂ! Da, oamenii, fiindcă habar nu au cei acela creștinism, se încred cu totul orbește în „făcătorii de minuni” ai zilelor noastre care înșeală foarte ușor pe creștinii care nu-și cunosc credința, prin minuni false și cu totul mincinoase. 
   „Înfricoșătoare nenorocire este lipsa din om a adevăratei cunoașteri de Dumnezeu; ea primește lucrurile diavolului drept lucruri ale lui Dumnezeu.” ~ sfântul Ignatie B ~ Predici p 274. 
De vom avea ca temelie, noi creștinii, Piatra-Hristos, și ne vom hrăni cu învățătura Sfinților Părinți din vechime, vom putea deosebi adevăratele minuni de falsele minuni, și vom putea să ne ferim de falșii îndrumători care fac minuni cu nemiluita! 
   „Neștiința este cel mai sigur iad.” 
~ ieromonahul Dorothei.
Publicat în Despre minuni, Fără categorie | Lasă un comentariu

Stareţa contrabandistă care mergea în Turcia să încarce TIR-urile cu marfă. A intrat în călugărie „sub aripa“ faimosului duhovnic Justin Pârvu

Stareţa contrabandistă care mergea în Turcia să încarce TIR-urile cu marfă. A intrat în călugărie „sub aripa“ faimosului duhovnic Justin Pârvu

Arhiepiscopia Tomisului este din nou în centrul unui scandal, după ce un preot misionar şi o maică stareţă sunt acuzaţi de contrabandă cu textile. Grupul infracţional din care făceau parte a fost arestat pentru 30 de zile.
Anişoara Dună (maica Eleodora), preotul misionar Gabriel Popa, manager la Arhiepiscopia Tomisului, şi Florin Badiu, director în cadrul Regiei Autonome de Transport Bucureşti, sunt acuzaţi de contrabandă cu materiale textile de către poliţiştii din cadrul Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice şi ai Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei.   
Contrabanda cu haine şi încălţăminte a început în 2013, spun oamenii legii. Marfa era luată din Istanbul, Turcia şi adusă în România, unde era distribuită fie direct în magazine, fie la intermediari care o plasau apoi în diferite locuri spre a fi comercializată. Stareţa Eleodora era cea care mergea în Turcia, supraveghea încărcarea tirurilor cu haine şi apoi achita contravaloarea mărfii. Sâmbătă, 22 iulie, cei trei au fost reţinuţi de către magistraţi de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în noaptea de sâmbătă spre duminică s-au emis mandate de arestare pentru 30 de zile pe numele a trei membri ai grupării..  
Prin această metodă, grupul infracţional a păgubit statul român întrucât nu s-au plătit impozit pe profit şi nici taxa pe valoarea adăugată. Oamenii legii spun că, din cercetări, a reieşit că prin această modalitate au fost valorificate aproape 50 de autotrenuri cu îmbrăcăminte şi încălţăminte, fără documente legale, către comercianţi din Ilfov, precum şi în judeţe din Moldova.   
Oamenii legii i-au prins în flagrant în timp ce descărcau un autotren cu haine, la un depozit din Ilfov. În urma percheziţiilor, poliţiştii au ridicat documente contabile, unităţi de calcul şi aproximativ 200.000 de euro.
”Produsele ar fi fost importate din Turcia, prin intermediul unei societăţi cu sediul în Burgas – Bulgaria, iar ulterior, prin această societate, ar fi fost declarate livrări intracomunitare către firme din Polonia şi Ungaria, care ar fi fost create pe baza unor documente de identitate falsificate, pe numele unor cetăţeni chinezi”, arată Poliţia Română.  
La o primă vedere, între maica stareţă Eleodora şi Gabriel Popa, preotul misionar, nu există nicio legătură, însă, cum am aflat ulterior, bărbatul, din Bucureşti, este angajat al Arhiepiscopiei Tomisului, cu atribuţii de manager pentru Mânăstirea Galeşu, adică el se ocupa cu procurarea materialelor necesare finalizării mănăstirii.

Ascensiunea fulminantă a stareţei Eleodora   Anişoara Dună (maica Eleodora) are 49 de ani şi este absolventă de liceu. Înainte să vină la mănăstirea din Dobrogea, ridicată pe locul unei foste colonii de muncă a Canalului Dunăre-Marea Neagră, ea era maică la mănăstirea Petru Vodă, din judeţul Neamţ, acolo unde stareţ era Justin Pârvu. 

În comunitatea monahală din Dobrogea, maica Eleodora este recunoscută ca fiind stareţa mănăstirii. La toate întâlnirile ea se recomandă astfel, iar în fotografiile oficiale, inserate de Arhiepiscopia Tomisului într-un album, maica poartă toiagul de stăreţie în mână. Cu toate acestea, în comunicatul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului, trimis după ce ea a fost acuzată de contrabandă, ea este numită simplă călugăriţă.

Traseul ei a fost fulminant, fiind împletit cu cel al lui Justin Pârvu, duhovnicul care a ales locul unde se va ridica mănăstirea şi care a fost prezent la sfinţirea troiţei. De la rangul de măicuţă la Petru Vodă, ea a fost călugărită la Galeşu, la o lună după decesul lui Justin Pârvu, ctitorul mănăstirii, în anul 2013. Justin Pârvu a murit la 16 iunie 2013, iar Eleodora a fost călugărită la 7 iulie 2013.
Toată obştea preoţească din Dobrogea ştie că ea a fost adusă aici de Justin Pârvu, când a început construirea Mănăstirii Galeşu. Background-ul locului sfânt este foarte sensibil. Paul Andreescu, de 78 de ani, fost deţinut politic, cel care a avut ideea construirii monumentului victimelor Canalului de la Poarta Albă, a vrut ca alături să fie ridicată şi o mănăstire.
„Stabilisem cu IPS Teodosie ca mănăstirea să fie ridicată lângă monumentul celor morţi la Canal, la Poarta Albă, la mijlocul acestui traseu al morţii, însă ea a fost construită la cinci kilometri depărtare, la Galeşu. Prin urmare, am făcut demersurile şi am vorbit cu consilierii şi cu primarul de atunci pentru obţinerea terenului. Urma ca eu să concep adresa şi IPS să o semneze, dar nu a mai semnat-o şi a evitat orice discuţie cu mine“, spune Paul Andreescu.

Gabriel Popa, preotul misionar
După doi ani, a fost invitat la Palatul Arhiepiscopal din Constanţa la lansarea proiectului. Credea că visul său va deveni realitate, însă a aflat că mănăstirea se va ridica la cinci kilometri distanţă. „Am aflat şi de ce acolo şi nu lângă monument. Pentru că Justin Pârvu, recunoscut că avea simpatii legionare, a dorit ca lăcaşul de cult să fie ridicat la Galeşu, acolo unde au fost două barăci în care au fost ţinuţi legionari“, dezvăluie el.

Justin Pârvu, la Mănăstirea Galeşu FOTO mărturisitorii.ro
De altfel, Justin Pârvu a fost prezent alături de IPS Teodosie la slujba de Sfânta Liturghie care a avut loc la 17 iunie 2012 la locul unde urma să fie ridicată mănăstirea. Duhovnicul era internat la Secţia de ortopedie a Spitalului Judeţean Constanţa, unde urma un tratament recuperator în urma unei intervenţii chirurgicale suportate la 1 iunie, însă nu a ratat momentul.
Despre simpatiile legionare ale lui Justin Pârvu nu mai este niciun secret. Pe Internet există un video în care măicuţele de la Petru Vodă îi cântă părintelui Justin „Sfântă Tinereţe Legionară“, în 10 februarie 2011.  Gabriel Popa, cel de-al doilea acuzat, este preot misionar, şi este din Bucureşti. El a fost angajat de Arhiepiscopie ca să se ocupe de finalizarea mănăstirii Galeşu. Pe surse, am aflat că fratele lui Gabriel Popa, Mihai, la rândul lui preot misionar, este căsătorit cu o nepoată de-a lui Teodosie, iar Gabriel Popa i-ar fi dat mai multe autoturisme lui IPS Teodosie în ultimii ani.
„Conducerea Arhiepiscopiei Tomisului a primit cu surprindere comunicatul Parchetului şi aşteaptă cu nerăbdare finalizarea dosarului în cauză, întrucât cei doi sunt cunoscuţi ca persoane cu conduită morală corectă, ceea ce a şi dus la hirotonirea lui Popa Gabriel ca preot misionar şi la tunderea în monahism a Dunei Anişoara“, se arată într-un comunicat de presă al Arhiepiscopiei Tomisului.

http://adevarul.ro/locale/constanta/stareta-contrabandista-mergea-turcia-incarce-tir-urile-marfa-intrat-calugarie-sub-aripa-faimosului-duhovnic-iustin-parvu-1_5974815d5ab6550cb8686876/index.html#tab-comentarii
Publicat în Fără categorie, Pr.Iustin Pârvu | Lasă un comentariu

Despre dezlegarea de păcate la spovedanie

Imagini pentru Ieroschimonah Xenofont
În prima Duminică din Triod punem început bun pocăinţei în pregătirea noastră spre împăcarea cu Dumnezeu şi spre primirea merindelor celor de Viaţă dătătoare a Sfintei Împărtăşanii. Mulţi creştini vor alerga la spovedanie. Este de mare folos, şi pentru cei ce se pocăiesc, şi pentru preoţii care primesc mărturisirile pocăinţei, a ne aminti unele învăţături patristice mai puţin cunoscute şi respectate astăzi, când trăim printre atâtea influenţe ale acestui veac. De Taina Spovedaniei se leagă foarte bine pilda pe care o pune înainte Mântuitorul vorbind despre starea sufletească a vameşului celui cu fapte rele dar care se aşază cu smerenie înaintea lui Dumnezeu cerând milostivirea Sa, spre deosebire de atitudinea fariseului, ale cărui fapte erau drepte, dar prin părerea de sine n-a primit mântuire, ci mânia dumnezeiască. Sfinţii Părinţi, care n-au făcut decât să păstreze şi să tâlcuiască învăţătura Mântuitorului, au lăsat canoane pentru păstorii turmei cuvântătoare, astfel ca păcatele să fie tămăduite prin pocăinţă proporţională şi potrivită cu păcatele, ca starea sufletească a celui ce se spovedeşte să fie cu adevărat astfel pregătită pentru darul dezlegării de păcate, după Evanghelia care zice: „faceţi roade vrednice de pocăinţă!”
De nimic nu se vorbeşte atât de puţin ca despre cele ce ţin de Sfânta Taină a Spovedaniei din Biserica noastră drept-slăvitoare, poate şi pentru faptul că mulţi duhovnici nu ştiu că dacă nu-i canonisesc pe credincioşi aşa cum cer canoanele sau hotărârile Sfinţii Părinţi, nu doar că nu li se vor ierta păcatele celor ce se spovedesc, ci se vor osândi ei înşişi.
Iată ce spune părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, întrebat de cazurile în care rămân nedezlegate păcatele mărturisite la spovedanie: „aceasta se întâmplă doar când creştinul nu-şi mărturiseşte toate păcatele, -asemenea lui Iuda-, şi atunci când duhovnicul (…) nu are voie să le dezlege până ce creştinul nu primeşte canonul rânduit. Dacă duhovnicul dezleagă pe cineva mai înainte de a face acela canonul, sau mai înainte de a mărturisi (de a se făgădui) că îl va face, unul ca acela se face vinovat de toate toate păcatele celui pe care l-a dezlegat” (A se vedea Carte foarte folositoare de suflet şi învăţătura către duhovnic, de Sfântul Nicodim Aghioritul). Iarăşi, păcatele omului rămân nedezlegate dacă nu face fapte de pocăinţă, «căci fără de îndreptare nu poate să existe iertare». Însă adevărata pocăinţă este părăsirea păcatului şi căinţa inimii”. (Îndrumarul Duhovnicului, de părintele Eugen Drăgoi)
În Molitfelnic se arată limpede că la păcătoşii cu păcate opritoare de la împărtăşire, dezlegarea nu se dă după spovedanie, ci trebuie amânată până la împlinirea canonului dat. În astfel de cazuri, în locul formulei de dezlegare, Molitfelnicul cere să se spună altceva, o sfătuire: „Fiule, atâţia ani poruncesc dumnezeieştii părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, ci numai să bei aghiazmă mare. Şi, de vei avea grijă să nu te împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele; iar de vei îndrăzni, peste porunca Sfinţilor Părinţi, ca să te împărtăşeşti, atunci te vei socoti al doilea Iuda. Iar dacă vei fi bolnav şi tare slab, temându-te de moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi dacă te vei însănătoşi, iarăşi vei rămâne oprit atâţia ani câţi ţi s-au poruncit, până când vei plini canonul. Iar dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pe acela.”
De fapt, aşa cum rânduiesc Soboarele Ecumenice, păcatele cele mai grele nici n-ar trebui dezlegate de către duhovnici, ci de arhierei, după cum arată acest lucru Sfântul Simeon al Tesalonicului: „căci preoţii nici nu au voie a canonisi şi a dezlega toate păcatele, după priceperea lor; şi mai ales cele ce sunt ale lepădării aceştia nu le pot dezlega, fără numai arhiereii, asemenea şi ale uciderii, şi greşalele preoţilor, ale jurământului şi altele”. (Tratatul II)
Arhiereii au aşadar puterea şi responsabilitatea să-i canonisească pe cei ce se pocăiesc, aşa după cum o cer canoanele Sfinţilor Părinţi. Şi pentru că nimeni nu este mai presus de canoanele Sfintei Biserici, duhovnicii nu pot canonisi după cum se pare minţii omeneşti că e mai bine, ci după cum cer canoanele, altminteri la Judecată ce vom răspunde când ni se va cere, ca preoţi, socoteală că n-am ascultat de Sfânta Scriptură şi canoanele Sfinţilor Părinţi? Sfântul Ignatie purtătorul de Dumnezeu zice: „Cel ce grăieşte în afară (altfel) de cele poruncite de Dumnezeu, chiar dacă este vrednic de încredere, chiar dacă posteşte, chiar dacă se nevoieşte, chiar dacă minuni face, chiar dacă prooroceşte, să-ţi fie ţie ca un lup îmbrăcat în piele de oaie, care strică şi nimiceşte oile.” Iar dumnezeiescul Meletie Mărturisitorul zice: „Să nu ascultaţi nici pe monahi, nici pe preoţi când vă sfătuiesc cele rele. Dar ce zic eu de monahi şi preoţi? Nici episcopilor să nu vă supuneţi când vă sfătuiesc să faceţi, să ziceţi şi să cugetaţi cele ce nu sunt de folos sufletului vostru.” (Deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine)
În cartea „Spovedania şi duhovnicia” a părintelui Petre Vintilescu citim că nu trebuie dată pe loc dezlegarea de păcate unor categorii de penitenţi:
„Faţă de cei care refuză să execute canonul indicat, împotrivindu-se astfel pocăinţei şi vindecării lor. Unora ca acestora nu li se dă dezlegarea nici dacă se arată dispuşi a înlocui canonul cu oferirea de liturghii şi sărindare. […] îndreptarea sau pocăinţa nu se poate face însă numai în gând sau în inimă, ci, precum zicea Tertulian, trebuie dovedită şi în exterior prin exerciţii concrete şi reale
Dacă deci cineva nu vrea să se angajeze la evitarea ocaziilor de păcat, care nu au un caracter absolut constrângător faţă de dânsul, dacă nu se angajează la repararea nedreptăţilor şi pagubelor, dacă nu voieşte să se împace cu cel ce este mâniat, nu poate primi iertarea. Aceasta le va fi refuzată chiar la spovedania următoare, de se va constata că n-au împlinit canonul.
Celor despre care duhovnicul este convins că nu voiesc să-şi mărturisească nelegiuirile sau refuză să dea lămuririle cerute de duhovnic, în vederea unei mărturisiri complete. Prin aceasta, ei fac dovadă că nu vor să se pocăiască.
Celor care îşi mărturisesc nelegiuirile înaintea duhovnicului, dar refuză să se denunţe justiţiei sau autorităţilor, lăsând astfel pe alţii să fie bănuiţi şi să sufere consecinţe nemeritate. (Categoriile de penitenţi menţionaţi la punctele de mai sus dovedesc o pocăinţă făţarnică).
Recidiviştilor incorigibili verificaţi, care, deşi ascultă poveţele administrate de duhovnic în scaunul de spovedanie, totuşi, în urmă, nu părăsesc păcatele mărturisite, ci continuă întocmai ca şi mai înainte, fără niciun semn de sforţare şi de progres. Sufletele unor astfel de persoane dovedesc că nu s-au pătruns încă de căinţă şi, într-o astfel de atitudine, ele se înfăţişează închise harului dumnezeiesc. Sunt, cu alte cuvinte, improprii pentru primirea iertării. Deşi ca formă se arată docili şi ascultători, totuşi, în realitate ei sunt ca un arbore rău, care îşi arată foile, dar rădăcinile le ţine înfipte adânc în inimă. Aşadar, semnul unei adevărate spovedanii nu este mărturisirea ce se face cu gura, ci întristarea pocăinţ Numai atunci putem să socotim pe un păcătos cu adevărat convertit când se sileşte să nimicească printr-o viaţă aspră, vrednică şi cu inimă înfrântă, ceea ce a mărturisit cu cuvântul.»
Se refuză acordarea dezlegării chiar acelora despre pocăinţa cărora avem îndoială; aceasta, măcar până la edificarea noastră cu ocazia unei spovedanii viitoare.
Toţi cei enumeraţi în categoriile de mai sus nu pot fi admişi la împărtăşire. De altfel, dezlegarea nu dă dreptul în chip imperios la împărtăşirea imediată, precum am mai văzut. Este necesar însă ca duhovnicul să atragă atenţia celor într-o astfel de situaţie, că s-au spovedit, dar n-au fost iertaţi sau dezlegaţi. Acest avertisment va fi dat, totuşi, fără asprime şi fără brutalitate, chiar faţă de aceia care au manifestat în atitudinea lor lipsă de căinţă. Va căuta mai degrabă a deştepta în ei sentimentul reculegerii şi al căinţei, arătându-se duhovnicul însuşi impresionat dureros de starea lor de indiferenţă. El le va da pe faţă speranţa sa că Duhul Sfânt va lucra asupra lor şi le va inspira o dispoziţie mai fericită pentru suflet. În cuvântul cel din urmă, duhovnicul îşi va exprima sentimentul său de aşteptare bucuroasă pentru reîntoarcerea fiilor săi duhovniceşti. Refuzarea sau amânarea iertării de păcate încetează în clipa în care penitentul a venit la pocăinţă şi îndreptare, ca fiul risipitor din parabola Sfintei Evanghelii.”
Aş adăuga la cele spuse de părintele Vintilescu câteva categorii de penitenţi, anume cei ce prin faptele pe care le-au făcut au dus şi duc la pierzania duhovnicească a semenilor lor şi nu pot fi dezlegaţi până nu şi le recunosc public şi făgăduiesc să facă pocăinţă pe măsura gravităţii păcatelor lor. E vorba de cei care prin poziţia pe care o au în ierarhia socială au favorizat, au contribuit şi au dat legi cu caracter anticreştin şi antiuman, adică:
lucrătorii de la forurile legiuitoare care au dat legi anticreştine şi antiumane, şi mai ales pe cele care afectează credinţa şi mântuirea sufletului precum emiterea actelor de identitate antihristice
cei ce promovează imoralitatea prin toate formele ei – pornografia, desfrânarea, adulterul, perversiunile, stricarea copiilor prin introducerea orelor de educaţie sexuală în şcoli, promovarea imoralităţii prin mass-media
cei care au contribuit la distrugerea armatei ţării noastre, a economiei naţionale, şi au dus la lipsa locurilor de muncă şi la plecarea românilor în alte ţări, unde s-au stricat şi mai tare duhovniceşte
profesorii care promovează evoluţionismul, neadevărul şi imoralitatea în instituţiile de învăţământ, precum şi pe cei ce vor să scoată orele de religie din şcoli
medicii farmacişti şi ginecologi care săvârşesc uciderea de copii prin avorturi, anticoncepţionale, sterilete, etc., medicii care săvârşesc experimente genetice, precum şi medicii care au contribuit la introducerea vaccinurilor care îmbolnăvesc pe cei ce le primesc
păstorii duhovniceşti care promovează ecumenismul, erezia ereziilor cum e numită de Sfinţii Părinţi, cei care au scos din cărţile de cult a Bisericii Ortodoxe slujba trecerii la Ortodoxie a ereticilor şi a păgânilor – azi nu mai avem eretici, după ei!, precum şi cei care falsifică Tradiţia Bisericii Ortodoxe, clevetind că n-ar mai fi de actualitate învăţăturile Sfinţii Părinţi şi Canoanele lor
cei care prin profesiile lor şi prin ceea ce fac afectează în rău viaţa semenilor lor
Toţi aceştia, care afectează conştiinţele şi vieţile multora, nu pot fi dezlegaţi de aceste păcate publice decât printr-o mărturisire sau recunoaştere publică [vezi canonul 50/46 al Sinodului din Cartagina] a păcatelor lor şi făgăduinţa că vor împlini canoanele de pocăinţă date de către un duhovnic care respectă predania Sfinţilor Părinţi, adică un canon pe măsura gravităţii păcatului. Şi nu doar făgăduinţa, ci şi trecerea unui timp în care să se vadă clar că au purces la împlinirea canoanelor de pocăinţă atât de necesare mântuirii şi vindecării lor. Ca orice preot şi creştin, îmi doresc din tot sufletul „ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să ajungă”, dar dacă cineva vrea cu adevărat mântuirea, trebuie să urmeze întru totul învăţătura Sfinţilor Părinţi prin care ne-a vorbit Însuşi Dumnezeu.
Părintele Cleopa spune că există şi o spovedanie păcătoasă sau falsă atunci când „cineva caută un duhovnic lesne iertător, care dezleagă nu după legea lui Dumnezeu, ci după părerea sa, sau are aceleaşi păcate. Aceştia se afundă amândoi în osândă, mai rău decât dacă nu s-ar fi spovedit. Când cel ce se mărturiseşte nu spune toate păcatele sale, sau le spune pe jumătate, sau le justifică cu minciuni, ducând în eroare pe duhovnic, când se vor spovedi în colectiv mai mulţi oameni la duhovnic, spunând păcatele în gând, fără a le auzi preotul şi a le aprecia pe toate în lumina Sfintelor Canoane şi a legilor morale, în toate aceste trei cazuri, Taina Spovedaniei nu este săvârşită canonic şi păcatele rămân nedezlegate, căci spovedania se face numai individual. (Îndrumarul Duhovnicului)
Lucruri asemănătoare cu cele spuse mai sus le spune şi părintele Ilarion Felea în cartea Pocăinţa. Printre altele, el cere să fie generalizat refuzul dezlegării de păcate la spovedanie celor care dau dovadă de indiferenţă în împlinirea canonului ce li s-a dat. Abia în cazul acesta unii se vor vedea siliţi să ia în serios împlinirea canonului, care trebuie să fie dat pe măsura gravităţii păcatelor lor. Mai amintim aici că la fel procedau în privinţa dezlegării de păcate la spovedanie şi duhovnicii renumiţi din secolul trecut, precum cuvioşii Vichentie Mălău, Nicodim Măndiţă, Cleopa Ilie şi alţii. Sfântul Teofan Zăvorâtul în cartea Sfaturi înţelepte ne spune că nu trebuie dezlegaţi la spovedanie cei care „nu făgăduiesc să-şi schimbe ideile”, iar în altă parte spune despre cineva că doar „când îşi va îndeplini canonul cu sinceritate, atunci să-l şi dezlegaţi. Şi să-l îndemnaţi să se abţină de la păcate.”
Aşa cum am văzut până acum, dezlegarea de păcate la spovedanie e strâns condiţionată de împlinirea canonului (a epitimiei). Canonul nu poate lipsi nicidecum. În vechime, abia după împlinirea canonului era dată dezlegarea de păcate. Raţiunile pentru care doar în funcţie de acceptarea canonului trebuie dată dezlegarea de păcate le găsim la marele teolog şi apărător al ortodoxiei, Sfântul Marcu Evghenicul. Iată ce ne învaţă el:
„Aşadar, spunem că nu dăm mai întâi iertare şi dezlegare, ca unii care avem putere de la Dumnezeu, şi după aceea rânduim epitimii, ci nu dăm în alt chip iertarea păcatelor, decât împreună cu astfel de epitimii. Şi facem aceasta din multe pricini. Mai întâi, ca prin reaua pătimire de aici, pe care cel ce a păcătuit o primeşte de bunăvoie, să scape acolo [în viaţa viitoare n.n] de pedeapsa cea fără de voie. «Căci prin nimic din celelalte nu este aşa de mult slujit Dumnezeu ca prin reaua pătimire», zice Grigorie Teologul, «şi prin lacrimi se dă în schimb iubirea de oameni». În al doilea rând, ca iubitorul de plăceri cuget al trupului, care obişnuieşte să nască vrăjmăşia faţă de Dumnezeu şi este pricina a tot păcatul, să fie nimicit prin acest meşteşug ostenitor. «Căci cele potrivnice», zice, «sunt leacuri ale celor potrivnice [lor]» şi e neapărat nevoie ca plăcerea să se lepede prin durere. În al treilea rând, pentru ca epitimia dată să fie pentru suflet ca un lanţ şi frâu, ca să nu se mai dedea relelor. În al patrulea rând, deoarece şi prin firea [lui] lucrul virtuţii este ostenitor şi cel ce urmează a fi slobozit spre [a dobândi] deprinderea ei [a virtuţii] trebuie să se obişnuiască cu ostenelile, după cum prin plăcere a alunecat în păcat. În al cincilea rând, pentru că vrem să luăm şi încredinţare prin acceptarea epitimiei date, dacă [acela] a urât desăvârşit păcatul. Acestea sunt pricinile epitimiilor şi încă multe altele.” (Opere, vol. I) Aceleaşi lucruri spuse de Sfântul Marcu Evghenicul mai înainte le spune şi Sfântul Nicodim Aghoritul în Carte foarte folositoare de suflet.
În încheiere, constatăm astăzi cu multă tristeţe că rari sunt duhovnicii care mai ţin cont de felul cum trebuie dată dezlegarea de păcate la spovedanie. De asemenea, tot mai puţini sunt duhovnicii – şi numărul lor scade pe zi ce trece – care îi mai canonisesc pe ucenicii lor aşa cum cer canoanele Sfinţii Părinţi. Dar să nu creadă că nu-şi vor lua osânda de la Dumnezeu în veacul viitor.
Sfântul Nicolae Velimirovici zicea că păcătoşii îi copleşesc cu laude pe duhovnicii care îi îndreptăţesc în păcatele lor, dar să nu se apropie de patul păcătoşilor când aceştia îşi vor da sufletul. Să luăm aminte deci cu toţii şi mai ales duhovnicii…!
* Text publicat în revista „Credinţa ortodoxă” din septembrie-octombrie 2014 şi redat aici cu mici modificări.
Ieroschimonah Xenofont
 
Publicat în Despre dezlegarea păcatelor, Fără categorie, Pr.Xenofont | Lasă un comentariu

Ne permit oare Sfintele Canoane să participăm la împreună rugăciuni?

Imagini pentru pr iustin parvu
Să vedem ce ne spune pr Iustin,duhovnicul pe care unii îl consideră „sfânt”
În ultima vreme se tot promovează o așa zisa „sfințenie ”a unor anumiți duhovnici.Eu nu vreau să trag concluzii, sau să  ma pronunt in privinta sfinteniei cuiva, dar raman totuși niste semne de intrebare foarte serioase asupra acestor „așa zise sfințenii” deoarece la acești „așa ziși sfinți” sînt anumite învățături și fapte greșite care sînt contrar Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane,care nu-i putem declara Sfinți așa cum o fac unii cu așa mare ușurință.
A fi  „fânt ”trebuiesc îndeplinite niște condiții…nu putem declara sfânt pe orcine….pe baza unor fapte părut bune….
Nu vreau să denigrez persoana părintelui Iustin ci doar vreau să arat anumite învățături greșite  care sînt contrar Sfînților Părinți și Sfintelor Canoane,de care trebuie să ne ferim.

Ne permit oare Sfintele Canoane să participăm la împreună rugăciuni?

Să vedem ce spune pr Iustin despre aceasta:
In cartea  Viata si învataturile unui marturisitor,scrisă de Gratia Lungu Constantineanu, părintele iustin Pârvu afirmă următoarele lucruri:
La pagina 271-272 părintele Iustin spune :
„Biserica Ortodoxă este veşnică prin Hristos Dumnezeu, e netrecătoare, nu are nevoie să se amestece cu nimic altceva, ca să nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amestecă. Nici măcar nu poţi avea o relaţie.
Vin foarte mulţi oameni şi mă întreabă ce să facă: să mai intre sau nu în bisericile în care s-au făcut slujbe ecumeniste?
Eu le-am spus că atunci cînd vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea.
Dar nici aşa – ne temem de cuvintele Sfinţilor Părinţi care interzic să stăm sub acelaşi acoperiş cu ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creştinii necununaţi să nu stai la masă, darămite cu ereticii.
În cazul acesta ea nu mai e Biserică. De altfel e şi prorocit că toate organizaţiile ecleziastice vor cădea groaznic şi deodată, chiar şi instituţia Bisericii.
Sfîntul Ignatie Briancianinov spune asta.
Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este închinare la idoli, iar dogma infailibilităţii papale este o latură a umanismului, după cum spune şi Sfîntul Justin Popovici, reînviind idolatria. Toţi se închinau şi venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tăcut şi s-au supus ideologiei comuniste chiar siliţi, socotesc că sunt asemenea închinătorilor la idoli”.
(Interviu din „Glasul monahilor”, nr. 4 (18)/ aprilie 2005)

Maria:Să analizăm cuvîntul pr Iustin dacă e la fel cum au spus și Sfinții Părinți:

„Vin foarte mulţi oameni şi mă întreabă ce să facă: să mai intre sau nu în bisericile în care s-au făcut slujbe ecumeniste?
Eu le-am spus că atunci cînd vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea”.
după care anulează primul răspuns zicînd:
„Dar nici aşa – ne temem de cuvintele Sfinţilor Părinţi care interzic să stăm sub acelaşi acoperiş cu ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creştinii necununaţi să nu stai la masă, darămite cu ereticii.
În cazul acesta ea nu mai e Biserică. De altfel e şi prorocit că toate organizaţiile ecleziastice vor cădea groaznic şi deodată, chiar şi instituţia Bisericii”.
Și atunci care este răspunsul?deși totuși prima dată a spus:
„Eu le-am spus că atunci cînd vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea”.
După care il anulează așa răspuns…dar nici așa!!
Răspunsul Sfinților era clar și limpede nu cu două înțelesuri sau cu dedesubturi.

************

La pagina 408 părintele Iustin reafirmă ideea că poți avea părtășie cu ecumeniștii pînă ce vezi că se împărtășesc împreună cu ereticii.
SPUNE PĂRINTELE IUSTIN :
„Și azi mă întreabă creștinul:
Părinte,la cutare sfințire a venit străini,nuștiu ce erau,de ce religie erau.Oare e bine să mă duc la slujbele astea,care se fac în comun?
Ei,măi, îi zic,te duci.Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună,mai merge.
Dar ascultați mai departe:
Antihrist va fi încoronat ca rege într-o catedrală din Ierusalim cu participarea clerului și a Patriarhului,Sf Lavrentie”.
Maria : „Ei,măi, îi zic,te duci.Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună,mai merge”.
Oare prin asta pr Iustin nu a deschis portița la împreună rugăciune? …la ecumenism?Ne întrebăm de ce s-a ajuns la împreună rugăciuni?…păi dacă părintele a zis: „pînă la Potir?!”argument care se folosesc ecumeniștii de el….de unde așa îngăduință și pogorământ.
––––––-
(interviu de Ioan Enache, publicat în revista Credinţa Ortodoxă)
ÎNTREBARE:
Mai devreme aţi afirmat că pe măsură ce se vor înteţi atacurile vrăjmaşilor, va creşte şi harul de la Dumnezeu în ajutorul apărătorilor Ortodoxiei. Totuşi, dacă în Biserica noastră se produc schimbări ecumeniste, care afectează clerul şi ierarhia, precum în exemplul dat de Sfinţia Voastră mai înainte, ce se va întîmpla cu harul? Întreb aceasta, ştiind că amestecul cu ereticii provoacă retragerea harului lui Dumnezeu…
RĂSPUNDE PR IUSTIN
 Dar spune într-o viziune a marelui rugător, ascet şi pustnic şi trăitor în Hristos, Sfîntul Serafim de Sarov [de fapt,Sf. Serafim de Varita si Sf. Lavrentie de Cernigov – n.n.], că se vor ridica biserici, paraclise, schituri, clopotniţe şi altare în toată splendoarea aurăriei lor, dar creştinii nu vor putea intra în ele. Am stat şi eu şi m-am gîndit, ce-o fi asta, domnule!? Am fost pus în situaţia să le răspund şi credincioşilor mei la această întrebare, că unii ziceau:
„Mai putem noi intra în cutare biserică din Bacău, din Timişoara, sau din Iaşi, dacă s-a făcut acolo o slujbă ecumenistă ori un ritual al Cavalerilor de Malta sau un jurămînt masonic?”
Ei bine, să ştiţi că aceasta este cea mai adîncă blasfemie! Le-am spus credincioşilor să meargă la biserică, să participe la rugăciune, pînă se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtăşirea comună cu ereticii. Cînd ai să vezi că iau din acelaşi potir şi ereticii şi ortodocşii, atunci să nu mai intri. Pînă aicea merge să ascultăm, fiindcă spun Sfinţii Părinţi că, atunci cînd e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni.
Lucrurile s-au mai întîmplat în decursul istoriei. S-au făcut greşeli din partea oilor, dar şi din partea păstorilor. Sfatul duhovnicilor celor bătrîni este ca păstorul să meargă pe drumul lui, dar dacă greşeşte acesta, oaia să-i urmeze pe Sfinţii Părinţi. E supus greşelii oricine, că diavolul îl încearcă pe fiecare. Au existat cazuri în istorie de greşeli grave, cînd credincioşi au rămas doar 30 la sută, dar au dus mai departe adevărul de credinţă, chiar dacă 70 la sută dintre păstori s-au pierdut.
Asta înseamnă că acum, în momentele grele pe care le trăim, cu ispite puternice, înfricoşătoare, harul lui Dumnezeu va creşte. Sporeşte această forţă dumnezeiască în forţa noastră de rugăciune. Dacă ne vom ruga! Dacă vom păstra unitatea în Biserică, dacă nu ne va împrăştia această ispită, noi vom rezista.Nu contează numărul celor care se vor risipi, ne interesează calitatea şi valoarea celor care rămîn în dreapta credinţă. Poate să rămînă numai unul drept în toată tulburarea aceasta.
(interviu de Ioan Enache, publicat în revista Credinţa Ortodoxă)
Maria :zice pr Iustin:„Le-am spus credincioşilor să meargă la biserică, să participe la rugăciune, pînă se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtăşirea comună cu ereticii. Cînd ai să vezi că iau din acelaşi potir şi ereticii şi ortodocşii, atunci să nu mai intri. Pînă aicea merge să ascultăm, fiindcă spun Sfinţii Părinţi că, atunci cînd e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni”.
Deci:care Sfânt Părinte a zis așa ceva?nu avem nici o temelie la nici un Sfânt Părinte cu așa argument.
Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?
Deci :care Sfânt a spus așa ceva,….argument de care astăzi multi se folosesc ecumeniștii, chiar si I.P.S.Teofan se disculpă : „cînd o să mă vedeți pe mine la Potir!! ”etc…vedeți?oare prin asta nu a dat o portiță la ecumenism?… împreună rugăciuni si alte întruniri la care Sfinții au fost f.f. clari :”să nu avem nici o părtășie cu ei !!”….si pr Iustin deschide o așa portiță la așa întruniri….pînă la Potir?!!
Deci:arată gravitatea si ce ne spun Sfintii Părinti să facem dar el vine cu asa pogorământ?!!
să meargă la biserică, să participe la împreună rugăciune?!!…care Sfânt Părinte spune să te duci la rugăciune cu ereticii….?!!
„Ei bine, să ştiţi că aceasta este cea mai adîncă blasfemie! Le-am spus credincioşilor să meargă la biserică, să participe la rugăciune, pînă se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtăşirea comună cu ereticii. Cînd ai să vezi că iau din acelaşi potir şi ereticii şi ortodocşii, atunci să nu mai intri.
Pînă aicea merge să ascultăm, fiindcă spun Sfinţii Părinţi că, atunci cînd e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni”.
Care sfânt Părinte spune asta?păi nu se vede clar cum se contrazice singur?deci zice că e blastfemie …. dar dezleagă la împreună rugăciune ca apoi să spună cuvîntul Sfinților: „cînd e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni”….păi nu la asta ne îndeamnă pr Iustin?adică,să ascultăm de oameni?adică de cuvîntul lui care nu-l găsim la nici un  sfânt Părinte.

***********

Apoi părintele  Teodot îmi dă un link cu pr Iustin prin care vrea să dovedească(de fapt să-l afunde și mai tare pe pr Iustin)cum că nu este adevărat ce afirmă unii despre pr Iustin.

DAR SĂ ANALIZĂM ȘI ACEST FILMULEȚ:

La minutul 7:44
întrebare:
Maica:„În tot acest dialog ecumenic,cînd credeți că este în pericol biserica.pînă la ce punct să se meargă?”
răspunde pr Iustin:
„Măi dacă punctul așa culminant,eu am zis că mă întreba niște credincioși de pe la Bacău că la ei în Biserică au asistat niște preoți străini….măi,da au slujit acolo au intrat în altar,s-au împărtășit împreună?pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?Să facă o aghiazmă Părintele acolo,și să facă slujba mai departe”.
Maria: se pare că pr Iustin era foarte preocupat doar de problemea dacă nu cumva s-au împărtășit?!! și nu era preocupat dacă au făcut împreună rugăciune cu ereticii poate că pentru dânsul asta nu era așa de grav,că spune mai jos: „ să nu fim chiar așa de absurzi cumva și de neînțelegători”..?…și deci: dacă nu au ajuns de s-au împărtășit era totul ok… ?!!deci:pot participa ereticii la rugăciunea ortodocșilor?…
deci :spune pr Iustin:”se pot închina….?”dar ce răspuns este ăsta?un răspuns ambiguu și foarte neclar ca multe alte altele…cum să meargă? la bisericile unde s-au tinut slujbe ecumeniste ? nu trebuia să spună mai clar?cînd ?după ce au fost ereticii,sau  la împreună rugăciune ? sau cînd?dacă maica care a luat interviu a întrebat  clar:
Maica:„cînd credeți că este în pericol biserica pînă la ce punct să se meargă?”
pr Iustin:„pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun”?
Maria :pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?”
deci :asta însemnând că la viitoarele întruniri,poate să participe la împreună rugăciuni „doar pînă la Potir?”nu?OARE NU E DESTUL DE CLAR!!…NU?sau să se închine după slujba ecemeniștilor?dar maica l-a întrebat :„pînă la ce punct să se meargă?”
Pr Iustin:ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?”
Maria :să spună ce spune Sfinții…așa au spus Sfinții?pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?”
Răspunsul Sfinților era clar și limpede,nu cum răspunde pr Iustin sau boloborosește cuvinte de neînțeles !!
așa spun Sfinții Părinți ?…„dar din momentul cand se vor impartasi unii de la altii-ortodocsi de la eretici si invers, la acele biserici sa nu se mai mearga”?….Deci să meargă la împreună rugăciune dar „pînă la Potir”?și apoi să facă aghiazmă?

NICI UN SFÂNT PĂRINTE NU A DECLARAT AȘA CEVA !!AȘA FĂCEAU SFINȚII?PRIMEAU ERETICI LA ÎMPREUNĂ RUGĂCIUNE ȘI APOI FĂCEAU AGHIAZMĂ ?

apoi continuă pr Iustin

„Dar acuma luînd așa lucrurile în viața mea de păcătos,călugăr preot,sunt eu la înălțimea cuvenită Sfintelor Canoane și ale rânduielilor,să săvîrșesc Sfânta Taină a Liturghiri să împărtășesc o lume,dar e harul lui Dumnezeu care lucrează”.
Maria : ce rost avea aceste spuse?nici o legătură cu întrebarea?asta ca să ocolească răspunsul….dar să vedem mai departe
„Așa socotim și noi ,dar acum să nu fim chiar așa de absurzi cumva și de neînțelegători”.
Maria:oare la ce s-a referit părintele cînd a spus asta?să fim înțelegători cu ereticii?
pr Iustin:„Deși știu prea bine,ăștia nu vin dragii mei cu o corectitudine,nu vin cu cinste,nu vin cu un respect față de confesiunile lor,față de religile lor…nuuu măi!ăsta e un joc în sfârșit pe care la ordin trebuie să se desfășoare actul,dar ei nu au convingere despre asta”.
Maria:deci: „Deși știu prea bine,ăștia nu vin dragii mei cu o corectitudine,nu vin cu cinste”
deci unde să vină?la rugăciune ,nu?că era întrebarea de pericolul in Biserică…
apoi:cum adică :nu vin cu cinste,nu vin cu un respect față de confesiunile lor,față de religile lor?”…respect față de ereziile lor?!!
pr Iustin :„că nu o să vină ei la ortodoxie de la conferința de la Sibiu sau conferinț ce știu eu ce punct al…nu există nici o uniformizare sau nu cedează nici unii nici alții,o țin cu încăpățînarea lor acolo diavolească și nu renunță”.
Maria:de cine e vorba că sînt încăpăținați și să cedeze ca să se uniformizeze?ce trebuie să cedăm noi?avem oare ce ceda noi?sau oare nu trebuie ei  să cedeze ei să se pocăiască?
Pr Iustin:„Eu vreau să văd la Sibiu acum că vine o confesiune știu eu care din lumea asta care ne spune uite noi de aliniem orotoxiei ,ne aliniem,ne aliniem catolicismului,ne aliniem greco-catolicismului,ne aliniem și noi..”
Maria:de cine e vorba?să ne aliniem noi ereticilor?
Întrebare: Credeți că ei vin  cu dorința să-și mărturiasească credința lor sau de a ne compromite pe noi și a face o religie de asta uiniversală?
Pr Iustin : Ei încearcă de la început că astea nu fac altceva decît să…nuu acuma sigur că ei vi aici să-și mărturisească credința lor și să dovedească oricum,să ne dovedească și nouă că ar trebui să fim mai înțelegători,să fim mai împăciuitori să mai luăm de la ei,să mai lăsăm de la noi,și în felul acesta e de ajuns în lacul ăsta barajul de la Bicaz să ne introducă nouă o fisură,cît un vîrf de că și dacă fisura aia întră apă apăi să stii că barajul ăsta în scurt timp a dărâmat rezistența lui.
Maria : Sfînții au spus să fugim cît putem de ei.Sfînții nicodată nu s-au întins la dialoguri ci mai mult ne-au spus să fugim cît putem de ei de ei….însuși apostolul Pavel spune : „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”..si atunci noi sîntem mai îngăduitori ca Sfinții?… „pînă la Potir?”
Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?
Din Predica Ierom. Spiridon – Duminica Vindecarii celor doi demonizați din Gadara – Schitul Radeni
„Cîtă grijă și prudență aveau Sfinții din vechime în abordarea relațiilor cu ereticii și cu cîtă ușurință și nepăsare îndeamnă ierarhii eretici ecumeniști din vremea noastră pe ortodocși să se amestece cu eretiici.Cum?prin rugăciuni comune,prin cununii mixte prin acțiuni caritabile ale ereticilor în familii ortodoxe,prin tot felul de burse primite în străinătate și multe alte forme.
„Credința greșită nici nu trebuie să se audă”
Aceasta estea atitudinea corectă față de eretici: înfruntarea și mustrarea așa învață Sf.Apostolul Pavel:de omul eretic după prima și a doua mustrare depărtează-l,așa au procedat Sfinții din vechime și cu claritate și fermitate.
Niciodat nu s-a întîmplat ca Sfinții Părinți să discute timp îndelungat cu ereticii de la egal la egal cu scopul negocierii sau să relativizeze dogmele și canoanele așa cum fac ierarhii ecumeniști de astăzi”.
citiți și astea
IATĂ SFINȚENIA PR IUSTIN
Argumente din învățăturile greșite ale pr Iustin.

***********

„Ne permit oare Sfintele Canoane locuirea împreună monahii și călugări?

****************

Răspuns pentru părintele Teodot la postarea:„Noi contestatari ai P.Justin”

***********

Iată ce ucenici a avut Pr. Iustin Pârvu

 

************

cineva mi-a dat aceste linkuri
HOPA MITICĂ zice:
Publicat în Fără categorie, Pr.Iustin Pârvu | Lasă un comentariu

„Ne permit oare Sfintele Canoane locuirea împreună monahii și călugări?

Imagini pentru pr iustin
În ultima vreme se tot promovează o așa zisa „sfințenie ”a unor anumiți duhovnici.Eu nu vreau să trag concluzii, sau să  ma pronunt in privinta sfinteniei cuiva, dar raman totuși niste semne de intrebare foarte serioase asupra acestor „așa zise sfințenii” deoarece la acești „așa ziși sfinți” sînt anumite învățături și fapte greșite care sînt contrar Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane,care nu-i putem declara Sfinți așa cum o fac unii cu așa mare ușurință.
A fi  „fânt ”trebuiesc îndeplinite niște condiții…nu putem declara sfânt pe orcine….pe baza unor fapte părut bune….
Nu vreau să denigrez persoana părintelui Iustin ci doar vreau să arat anumite învățături greșite  care sînt contrar Sfînților Părinți și Sfintelor Canoane,de care trebuie să ne ferim.
La postarea mea„Argumente din învățăturile greșite ale pr Iustin. cineva îmi pune acest comentariu:
HOPA MITICĂ zice:
„Mi se pare ciudat că nu ai comentat despre șederea Iustinei în aceeași încăpere cu P. Iustin, inclusiv noaptea. Toți călugării comentau împotriva Iustinei pentru acest lucru imoral și necanonic. Un singur preot călugăr a avut curaj să o scoată pe Iustina de mânecă din chilia P. Iustin: P. Hrisosostom, care a plătit scump această îndrăzneală. Într-o scrisoare publicată, starețul Hariton îl acuză pe ieromonahul Tihon de faptul că l-ar fi denigrat pe P. Iustin pe tema aceasta. În mod real toți călugării l-au acuzat pe P. Iustin pe tema șederii și dormitului împreună cu stareța Iustina”.
după care la postarea :Iată ce ucenici a avut Pr. Iustin Pârvu  același om îmi pune un alt comentariu :
HOPA MITICĂ zice : Iată „ucenicii” călugări, Filotheu și Iustina, ai P. Iustin:
https://dragosvasilescu.wordpress.com/2016/05/23/o-maica-de-la-manastirea-paltin-petru-voda-a-fost-zdrobita-in-bataie-chinuita-si-alungata-de-ce-pentru-ca-s-a-imbolnavit-iar-stareta-manastirii-a-crezut-ca-e-o-curva-bortoasa/
http://rezistenta.ro/manastirile-din-petru-voda-mint-si-dezinformeaza-cu-nerusinare-aflati-cine-sunt-ucenicii-parintelui-justin-parvu/
https://dragosvasilescu.wordpress.com/tag/maici/http://www.apologeticum.ro/2016/12/campanie-umanitara-dati-un-leu-pentru-filoteu-sa-sprijinim-viitoarea-casa-pentru-imigranti-de-langa-man-petru-voda-pan-ecumenismul-va-triumfa/
Asta mi-a atras atenția și m-a făcut să cercetez și mai mult…și iată concluzia de pe aceste linkuri:
Dar să le luăm pe rînd:
În linkul de mai jos ,autorul acestui articol ne realtează mărturia unei anume Maici pe nume Andreea care a avut oarece probleme …dar să vedem în cîteva cuvinte despre ce e vorba…
https://dragosvasilescu.wordpress.com/2016/05/23/o-maica-de-la-manastirea-paltin-petru-voda-a-fost-zdrobita-in-bataie-chinuita-si-alungata-de-ce-pentru-ca-s-a-imbolnavit-iar-stareta-manastirii-a-crezut-ca-e-o-curva-bortoasa/
Venită de prin 1996 în Mănăstirea Petru Vodă, atunci ca soră de mănăstire, a fost călugărită de părintele Iustin Pârvu la data de 11.12.1998. A stat până în anul 1999 în mănăstirea de călugări. Adunându-se vreo 6 călugărițe, părintele Iustin le-a trimis la 1 km mai la vale unde s-a constituit un schit
Până în noiembrie 2008 călugărițele au funcționat pe lângă Fundația Petru Vodă…
În luna iunie 2011 (Maica Andreea)a fost acuzată că a rămas însărcinată. Am înțeles că a fost “detașată” o perioadă la stâna mănăstirii, undeva deasupra viaductului de la Poiana Teiului. Cum singură explică, ea are o boală hepatică severă și i se umflă foarte tare burta. Fără vreo investigație medicală și fără vreun consult de specialitate, o asistentă pripășită la mănăstire, Maria Pântea Moglan, a decis împreună cu stareța Iustina Bujor că maica Andreea este însărcinată. Cu ochi de “specialistă”, incompetenta stareță-medic a stabilit ad-hoc că este vorba despre o sarcină în 6 luni.
Afirmațiile maicii Andreea referitoare la hotărârea părintelui Iustin de a o scoate din mănăstire i-au fost transmise acesteia de către stareță. Pentru conformitate, cunoaștem mai multe cazuri în care stareța Iustina transmitea sec maicilor din subordine:
„Așa a zis părintele Iustin”.
În realitate, erau deciziile ei și avea grijă ca maicile respective să nu ajungă să vorbească cu bătrânul Iustin.
Maria:mă îndoiesc eu că pr Iustin nu a știut nimic din toată acestă poveste…!!e absurdă o așa concluzie!!
Deci au dus-o într-un bordei din pădurea de brazi deasupra Mănăstirii Petru Vodă. I-au dat telefonul cu toate contactele șterse. Îl putea suna doar pe un călugărul Ciprian Țăruș, în care maica Andreea avea încredere și care o păzea stând la vreo 50 de metri mai jos, într-un alt bordei din pădure.
Izolată în pădure Andreea era vizitată la 2-3 zile de asistenta Maria Moglan și călugărul Ciprian care-i aduceau de mâncare.
Maria : Vi se pare normal o așa decizie?oare chiar nu a știut pr Iustin de asemenea fapte?!…mă îndoiesc că Maica Iustina ar fi mințit chiar și la Taina Sfintei  Spovedanii și să facă lucruri după capul ei fără ascultare, și mai ales să nu-i spună pr Iustin de o treabă așa de serioasă !!
Dar să vedem ce spun Sfintele Canoane în așa privință:Adică care sfinte canoane ne permit nouă să dăm în grija unul călugăr o altă călugăriță?...nu a știut pr Iustin de așa ceva?e absurd să credem așa minciuni…dar faptul că Andreea a fost dată în grija acelui călugăr e cît se poate de real.Apoi faptul că înainte de a se forma Mănăstirea Paltin după spusele Maicii Andreea care spune că a stat 3 ani la călugări…după care împreună cu alte 5 Maici au fot rimisle la vale la Paltin.
„Venită de prin 1996 în Mănăstirea Petru Vodă, atunci ca soră de mănăstire, a fost călugărită de părintele Iustin Pârvu la data de 11.12.1998. A stat până în anul 1999 în mănăstirea de călugări. Adunându-se vreo 6 călugărițe, părintele Iustin le-a trimis la 1 km mai la vale unde s-a constituit un schit”
Dar să vedem ce ne spune Sfintele Canoane în așa privință:.
A  ACESTUIAŞI  CANONICEASCĂ  EPISTOLIE CĂTRE  GRIGORIE  PREZBITERUL
CANONUL 88
Am citit scrisorile tale cu toată îndelunga răbdare, şi m-am mirat, cum putând către noi pre scurt şi lesne a te dezvinovăţi prin lucruri, ai primit a rămâne adică întru cele cu care te prihăneşti, iar cu lungi cuvinte te apuci să vindeci cele nelecuite. Nici cei întâi, nici singuri, o Grigorie, am legiuit a nu locui împreună muierile cu bărbaţii.
Ci citeşte canonul cel aşezat de Sfinţii Părinţii noştri în sinodul Niceei, care opreşte arătat, a nu fi ţiitori. Că necăsătoria întru aceasta are cinstirea, întru a fi osebit de petrecerea cu muieri. Că, dacă cineva făgăduindu-se cu numele, cu lucrul ar face cele al celor ce împreună locuiesc cu muierile, este arătat, că cinstea fecioriei o vânează cu numirea, iar de necuviinţa îndulcirii nu se depărtează.
 Deci cu atât mai mult trebuia tu cu lesnire a lăsa după rugămintea noastră, cu cât zici că eşti slobod de toată patima trupească. Că nici cred că cel ce este de 70 de ani ar locui împreună cu femeie împătimit, nici ca cum s-ar fi mai făcut vreo necuviincioasă faptă, am poruncit cele ce am poruncit.
Ci fiindcă ne-am învăţat de la Apostolul:
„A nu se pune împiedicare, ori sminteală fratelui” (Romani: 14,13).
Şi ştim, că ceea ce de oarecare se face cu cuvânt sănătos, altora va fi prilej către păcat. Pentru aceasta am poruncit, urmând rânduirii Sfinţilor Părinţii, să te desparţi tu de muiere. Şi ce pârăşti pe horepiscopul, şi pomeneşti de veche vrajbă? Şi ce ne prihăneşti ca cum avem lesnicioase auziri spre a primi clevetirile? Ci nu pe tine-ţi, cel ce nu suferi a te depărta de deprinderea cea către muiere? Deci scoate-o pe ea din casa ta, şi aşează-o în monastire.
Fie aceea cu fecioarele, şi tu de bărbaţi slujeşte-te: „Ca nu numele lui Dumnezeu să se hulească pentru voi” (Romani: 2,24). Iar până ce vei face acestea, îndreptările cele nenumărate, pe care tu le scrii prin epistolii, nimic te vor folosi.
Ci vei muri nelucrând (preoţia), şi vei da cuvânt Domnului pentru nelucrarea ta. Iar de vei îndrăzni, neîndreptându-te pe sineţi a te ţine de preoţie, anatema vei fi de către tot poporul, şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica.
[Sinod 1, can. 3; Sinod 6, can. 5; Sinod 7, can. 18, 22; Cartagina, can. 45]
TÂLCUIRE
Acest Grigorie fiindcă avea o fecioară călugăriţă în casa sa, şi îl slujea, i-a scris marele Vasilie să o depărteze de la sine. Iar Grigorie cu multe pricinuiri pentru aceasta se dezvinovăţeşte. De unde sfântul prin aceasta, întâi îl mustră, că putând cu lucrul, şi cu lesnire a se dezvinovăţi, depărtând pe muiere, nenumărate pricinuiri pune înainte. Al doilea zice, că nu însuşi a legiuit a nu avea clericii şi cei ierosiţi muieri împreună locuitoare cu dânşii, ci sinodul 1 în canonul al 3-lea. Pentru aceea îl îndatorează numaidecât să o depărteze de la sine.
http://www.nikolai.ro/canoane.php?colectie=17
DECI ESTE LIMPEDE ?cît de mult a greșit pr Iustin,încălcînd aceste Sfinte Canoane?…
Deci,spune canonul:„Ci vei muri nelucrând (preoţia), şi vei da cuvânt Domnului pentru nelucrarea ta. Iar de vei îndrăzni, neîndreptându-te pe sineţi a te ţine de preoţie, anatema vei fi de către tot poporul, şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica”.
„că nu însuşi a legiuit a nu avea clericii şi cei ierosiţi muieri împreună locuitoare cu dânşii, ci sinodul 1 în canonul al 3-lea”.
DECI ANATEMA ESTE CEL CE NU VA ÎNDEPĂRTA MUIERILE CARE LOCUIESC ÎMPREUNĂ CU DÂNȘII  şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica.
DECI OARE NU ȘI  NOI CARE CINSTIM ASEMENEA DUHOVNICI ,CARE AU ÎNCĂLCAT ASEMENEA CANOANE VOM FI LEPĂDAȚI DE BISERICĂ?!
***************
sinodul 7 can. 20; p 344.
CANONUL 20
De acum înainte hotărâm, a nu se face îndoită monastire, că sminteală, şi poticnire multora se face aceasta. Iar dacă oarecare împreună cu rudeniile voiesc a se lepăda de lume, şi a urma vieţii monahiceşti, bărbaţii adică, de trebuinţă este a se duce în monastire bărbătească, şi femeile a intra în monastire femeiască. Că acest lucru este bine plăcut lui Dumnezeu. Iar cele ce până acum sunt îndoite, ţie-se, după canonul sfântului părintelui nostru Vasilie, şi după aşezământul lui, aşa închipuiască-se. Nu petreacă într-o monastire monahi, şi monahii; că preacurvie mijloceşte împreuna petrecere. Nu aibă vreun monah îndrăzneală către moanhie, sau monahia către monah, îndeosebire a vorovi. Nu se culce monah în monastire femeiască. Nici împreună să mănânce îndeosebi cu monahia. Şi când se aduc cele de trebuinţă, de la bărbăteasca parte către cele împărtăşitoare (canonice), afară de poartă să le ia egumenia monastirii femeieşti, cu oarecare bătrână monahie. Iar de s-ar întâmpla, vreo rudenie monah a veni să vadă pe ruda sa, în fiinţa egumeniei, vorbească cu aceea, prin puţine şi scurte cuvinte.
[Sinod 6, can. 46, 47; Sinod 7, can. 18, 20, 22]
TÂLCUIRE
Monastire îndoită Zonara zice, că ar fi fost două monastiri învecinate, şi atât de apropiate, încât se auzeau glasurile de la una la alta. Iar alţii oarecare, cu care se uneşte şi Valsamon, zic că ar fi fost una şi aceeaşi monastire, întru care petreceau bărbaţi şi femei împreună, însă nu străini după trup, ci rudenii unii cu alţii. Eu a-şi zice că mai adevărată se vede a fi, a doua socotinţă, după voroava cea din început, şi după conglăsuirea canonului acestuia adeverindu-se. Dar rânduirea, pe care mai jos o pomeneşte canonul marelui Vasilie, despre îndoitele monastiri, prea adevărată şi neîmpotrivă zisă dovedeşte pe întâia socotinţă. Deci ori într-un chip, ori întru altul canonul acesta porunceşte a nu se mai face de acum acest fel de îndoite monastiri, ca nişte pricinuitoare de sminteală. Iar câte au apucat a se face acest fel, să petreacă după aşezământul, şi legiuirea marelui Vasilie, care este aceasta, adică: monahi şi monahii, să nu împreună locuiască într-o monastire, fiindcă preacurvie urmează acestei împreună locuinţe. Să nu aibă îndrăzneală monahul îndeosebi a vorbi cu monahia, sau monahia cu monahul. Să rămână monahul în monastire femeiască, nici să mănânce împreună cu monahie. Şi când aduc monahii din monastire bărbătească cele de trebuinţă spre îndestularea vieţii monahiilor, să le lase afară de poarta monastirii, şi de acolo egumenia cu alta oarecare monahie bătrână să le ia înlăuntru. Iar dacă vreun monah ar voi să vadă pe o monahie rudenia a sa, de faţă fiind egumenia s-o vază, şi să vorbească cu ea puţine cuvinte, şi în grabă să se ducă[1].
––––
[1] Aceastaşi marele Vasilie, în hotărârile cele pe larg 33 zice, că la voroavele ce este trebuinţă a face monah cu monahie, trebuie a se alege, şi feţele care au să vorbească împreună, şi vremea, şi locul cel potrivit, şi nevoia, încât toate să fie cucernice, şi afară de tot prepusul. Şi feţele să fie, dintre călugări cei mai bătrâni şi cucernici, şi evlavişti, şi înţelepţi, spre a face toată întrebarea şi răspunderea. Iar din monahii asemenea cele mai bătrâne, şi mai înţelepte. Iar când vorbesc împreună, să fie două de faţă, sau şi trei, atât din monahi, cât şi din monahii. Iar numai doi, unul şi una îndeosebi, să nu vorbească, pentru prepus, şi pentru că nu este de crezare vrednic spre adeverirea celor ce se zic. Iar câţi alţi fraţi au trebuinţă a vorbi cu vreo monahie, să vorbească prin mijlocirea bătrânelor acelora, şi aleselor monahii, şi acelea să spună surorilor acelora care sunt cercetându-se de dânşii. Ci şi monahii cei ce aduc la monahii cele de trebuinţă şi slujesc, trebuie a fi cercaţi, şi cucernici, şi în vârstă sporiţi, spre a nu pricinui cuiva rău prepus;
însăşi aceasta se rânduieşte de acestaşi marele Vasilie, într-alt loc, că de vor fi două monastiri aproape vecinate, şi una ar fi săracă, iar cealaltă îndestulată, trebuie cea îndestulată, a ajuta pe cea săracă, ca una ce este datoare, şi sufletul a-şi pune unii pentru alţii, după poruncă. Iar de nu ajută se cade cea săracă a răbda îndelung, şi urmând lui Lazăr a se bucura pentru nădejdea veacului celui viitor, de sărăcia aceasta, rămânându-le lor mângâiere şi bucurie. Zice şi Sfântul Nichifor în canonul său 22: că dacă ieromonahul, tânăr cu vârsta, slujeşte la monahii, nu se cade cineva a se împărtăşi de la el cu Sfintele Taine. Precum se vede, ca din aceasta să se ruşineze, şi să se îndrepteze.

ESTE CÎT SE POATE DE LIMPEDE CUM A ÎNCĂLCAT PR IUSTIN SFINTELE CANOANE?

monahi şi monahii, să nu împreună locuiască într-o monastire, fiindcă preacurvie urmează acestei împreună locuinţe.
Ci vei muri nelucrând (preoţia), şi vei da cuvânt Domnului pentru nelucrarea ta. Iar de vei îndrăzni, neîndreptându-te pe sineţi a te ţine de preoţie, anatema vei fi de către tot poporul, şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica.
**************
 Sinodul 7 can. 18; p 342.
CANONUL 18
Nesmintitori faceţi-vă şi celor din afară (II Corinteni: 6,3), zice dumnezeiescul Apostol. Iar a petrece muieri în episcopii, sau şi în monastiri, este lucru pricinuitor de toată sminteala. Deci de se va vădi vreunul că a dobândit roabă, sau slobodă în episcopie, sau în monastire, spre încredinţarea vreunei slujbe, să se certe. Iar stăruind să se caterisească. Iar de s-ar întâmpla prin satele lor a fi muieri, şi ar voi episcopul, sau egumenul, a merge întru acelea, de faţă fiind episcopul, sau egumenul, nicidecum să se încredinţeze vreo slujbă vreunei muieri întru acea vreme, să petreacă întru alt loc deosebi, până ce se va duce episcopul sau egumenul de acolo, pentru neprihănirea.
[Sinod 1, can. 3; Sin 6, can. 6; Sinod 7, can. 22; Ancira, can. 19; Cartagina can. 45; Vasilie, can. 89]
TÂLCUIRE
Dumnezeiescul Apostol Pavel porunceşte să nu dăm sminteală, nici celor din afară, adică celor ce nu sunt de o credinţă cu noi. Pentru aceasta Sfinţii Părinţi prin canonul acesta opresc de a se afla muieri prin episcopii, şi monastiri, pricinuind aceasta mare sminteală şi prihană arhiereilor, şi egumenilor, înaintea creştinilor, şi acelor de străină credinţă. Iar dacă pe la metoacele episcopiilor, sau a monastirilor s-ar întâmpla a fi muieri, şi a merge arhiereul, sau egumenul acolo, în câtă vreme vor fi ei acolo, ele să fie depărtate.
*************
sinodul 6 can. 47; p 278.
CANONUL 47
Nici în monastirea bărbătească femeie, nici în femeiască bărbat, să doarmă. Că afară de toată poticnirea, şi de sminteală se cade a fi credincioşii, şi a-şi îndrepta viaţa lor, către buna cuviinţă, şi apropiată Domnului; iar de va face cineva aceasta, ori cleric de ar fi, ori mirean, să se aforisească.
[Sinod 7, can. 18, 20, 22]
TÂLCUIRE
Rânduieşte canonul acesta, că nici o femeie de obşte, să doarmă noaptea în monastire bărbătească, nici bărbat de obşte iarăşi, în monastire femeiască. Pentru că de obşte creştinii, se cuvine a nu pricinui vreo sminteală, şi prepus altora, ci să-şi petreacă viaţa lor cu bună cuviinţă, şi bineplăcută Domnului. Şi cu mult mai vârtos se cuvine a păzi despre aceasta monahii, căci dimpotrivă, şi loruşi îşi pricinuiesc sminteală, aprinzând focul cel în fire sădit al poftei, şi bărbaţii, şi femeile; şi altora pricinuiesc sminteală, dându-le prepusuri necuviincioase pentru dânşii. Şi care o ar face aceasta, să se aforisească, ori cleric de ar fi, ori mirean.

DECI E LIMPEDE CUM A ÎNCĂLCAT SFINTELE CANOANE?

Iar a petrece muieri în episcopii, sau şi în monastiri, este lucru pricinuitor de toată sminteala.
iar de va face cineva aceasta, ori cleric de ar fi, ori mirean, să se aforisească.
***************
Sfântul Nikifor can. 22; p 731.
CANONUL 22
Dacă un ieromonah tânăr ar sluji la călugăriţe, liturghisind şi împărtăşindu-le pe ele, nu se cuvine a ne împărtăşi de la el cu dumnezeieştile Taine.
Această canonisire i s-a dat lui cu chip îngrozitor, pentru ca să se lase de slujba aceasta vrednică de prihănire şi smintitoare. Că noi suntem datori a ne împărtăşi şi de la preotul acela pe care l-am vedea cu însuşi ochii noştri că păcătuieşte păcate trupeşti.
*********************
Dar acum să vedem altă postare:
În articolul:„Adevăruri de dincolo de moarte: Iustin Pârvu vorbește prin glasul maicilor”am extras cele mai înteresante lucruri din această postare în care dovedesc legătura pr Iustin cu stareța Iustina…și de șederea ei și a Maicilor la Mănăstirea de călugări,ceea ce este contrar Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane.Canonul Sf Vasile Cel Mare zice că e total interzisă asemenea legături,ba mai mult este ANATEMA duhovnicul și cei ce-l încuviințează asemenea fapte vor fi lepădați de Biserică!!
Dar să vedem cîteva argumente din postarea de mai sus care dovedește șederea Maicilor la Mănăstirea de călugări ceea ce este contrar Sfintelor Canoane.

„Este povestea stareței Iustina Bujor de la Mănăstirea Paltin din Petru Vodă.
Din cartea JUSTIN, scrisă de Florin Stuparu, aflăm despre începuturile ei într-ale călugăriei. Nu a ales o mănăstire de călugărițe, ci a ales să intre și să locuiască într-o mănăstire de călugări. Probabil a fost o altfel de inițiere.
După cum recunoaște singură, timp de doi ani a locuit în mănăstirea de călugări și, în paralel cu medicina, studia pe dealuri limba greacă veche împreună cu trei călugări: Filoteu, Ștefan și Leonid.
Nu știu ce ortodoxie acceptă canoane ale Bisericii care permit ca într-o mănăstire să locuiască, să mănânce, să studieze și să doarmă împreună călugări cu călugărițe.
Cum este posibil ca o studentă la medicină să facă anii decisivi ai carierei unui medic, nu în laboratoarele facultății, ci pe dealuri cu călugării? Recunoaște că și licența și-a făcut-o tot în chilia unui călugăr, numit de ea, Filoteu.
Nu știu când s-a produs acea apropiere de părintele Iustin, dar ca pretinsă stareță la schitul de maici de la vale, ea a stat mai mult în mănăstirea de călugări de la deal. Ziua, noaptea, dimineața, stareța Iustina își petrecea timpul tot prin chilia părintelui Iustin. Pelerinii se mai împiedicau uneori de ea. Tinerii sfioși se întrebau:
„Ce caută femeiușca să stea permanent în chilia acestui părinte bătrân cu barba albă? Noi vrem să-i adresăm părintelui întrebări neînțelese ale tinereții iar ea stă și ne ascultă.”
Unii spun că se pricepea să numere bine banii de pe pomelnice aduse de credincioși. Alții spun că se prefăcea că face curat.
Mâncare îi făcea părintelui Iustin o altă maică Iustina, în vârstă și așezată. Cu timpul tânăra Iustina a înlăturat-o. Cum a înlăturat-o și pe maica Gabriela, o farmacistă ce făcea naveta din Borca. Am înțeles că pe biata Gabriela a trimis-o la psihiatrie pentru a o „convinge” să renunțe în a-l ajuta pe părintele Iustin.
Prin anii 2008-2009 a fost numită la schitul de maici stareța Rafaela, o juristă care a reușit să determine Mitropolia să recunoască schitul ca mănăstire. Atunci Iustina a renunțat din nou să mai locuiască alături de maicile pe care le condusese. A plecat la deal, la mănăstirea de călugări de unde nu a mai ieșit decât atunci când a fost renumită stareță. Desigur, neoficial.
Părintele Iustin i-a promis din studenție că-i va face un spital. Spitalul trebuia construit în fața mănăstirii de călugări. Poate așa se explică insistența stareței Iustina de a rămâne în mănăstirea de călugări. Este adevărat că prin anii 2008 – 2009 începuseră să vină puhoaie de oameni la părintele Iustin. Banii curgeau cu nemiluita. Poate că stareța Iustina nu mai prididea cu număratul și rămânea peste noapte în chilia părintelui. Seară de seară, clanț – clanț, închidea ușa cu cheia după ce ultimul pelerin părăsea chilia părintelui Iustin.
Rămâne un mister ce făcea dincolo de ușa zăvorâtă cuvioasa maică Iustina cu bătrânul Iustin Pârvu. Mulți călugări s-au perpelit în acei ani să înțeleagă rostul șederii continue a unei femei tinere în chilia unui bătrân de aproape 90 de ani. Își amăgeau mintea cu faptul că Iustina era doctoriță.
La sfârșitul lui 2009, în urma îngrijirii „deosebite” a aceleiași doctorițe Iustina, părintele Iustin a răcit sever și la începutul anului 2010 a fost internat la Iași și apoi la Cluj. Când s-a întors de la Cluj, stareța Iustina nu l-a mai lăsat să urce la mănăstirea de călugări. Avea nevoie să-l controleze în toate privințele pe părintele Iustin Pârvu. Așa a ajuns părintele Iustin Pârvu să locuiască la ultimul etaj al unui azil de bătrâne, pe un culoar cu mai multe camere, unde dormeau vreo doi călugări, părintele Iustin și bineînțeles maica stareță Iustina.
Unora li se plângea părintele Iustin că Iustina îi administrează seară de seară niște pastile care-l turmentau. Alteori, râzând, scotea pastila de sub limbă și o ascundea.
Poate într-o zi ne explică vreun înalt ierarh al Bisericii și nouă, proștilor, cum se împacă canoanele ortodoxiei românești cu această împreună ședere a unor călugări cu călugărițe. După plecarea ultimului pelerin aceeași cheie, clanț-clanț, se auzea misterios”.
referitor la stareța Iustina…am văzut cît de aspre sînt Sfintele Canoane și cum condamnă pe cei ce le încalcă.
vezi canoanele  mai sus care nu permit sederea monahiilor împreună cu călugării…
Deci se vede cît de grav a încălcat pr Iustin Sfintele Canoane?!!
Publicat în Fără categorie, Pr.Iustin Pârvu | 1 comentariu

Răspuns pentru părintele Teodot la postarea:„Noi contestatari ai P.Justin”

Imagini pentru pr iustin

Mă văd nevoită sa fac public acest răspuns al meu la postarea„Noi contestatari ai P.Justin ”deoarece pe blogul monahului Teodot nu am acces…deși nu aș fi vrut să intru în dispute cu cineva dar mă văd nevoită că trebuie să lămuresc anumite lucruri să nu mă osîndesc înaintea lui Dumnezeu pentru tăcere…și poate așa mai văd și alții lucruri pe care nu le știu.
De foarte multă vreme eu îl știu pe pr Teodot ca un cinstitor al pr Iustin.Nimic rău în asta.Ce e rău a-ți cinsti duhovnicul.Dar trebuie să luăm aminte înainte de a face asta,ca nu cumva să cădem pradă înșelăciunii.Că una e a cinsti duhovnicul tău,și alta e a-l cinsti ca „sfânt”.Căci  a fi „sfânt” trebuiesc să îndeplinești niște condiții,nu mergem după mintea noastră sau să mergem după mintea unora și a altora,căci pentru a fi „sfânt” sînt niște condiții care trebuiesc îndeplinite care le voi reda mai jos.Dar acum vreau mai întâi să lămureasc altceva.
Părintele Teodot era foarte nedumerit al cui este blogul meu și cine este cel sau cea care a îndrăznit să spună altceva decît spune el la adresa pr Iustin. Era foarte nedumerit  cine este autorul acestui articol și căuta tot felul de pretexte și de  îndreptățiri ca să nege și să denigreze acest articol…că neavând stăpîn articolul să fie desconsiderat ,și să fie valabile minciunile lui.După ce mi-am descoperit identitatea nu mi-a mai primit alte comenturi pe blogul dânsului,și  a dat „bir cu fugiții”.De ce ?ca nu cumva să pătez imaginea pr Iustin?și pentru asta trebuie săi răso=pund public.
Foarte mulți m-au acuzat că arunc cu noroi în pr Iustin…Nu am nici un interes a-l denigra pe Părintele Iustin  sau a pune la îndoială anumite lucruri ci eu am arătat doar învățăturile greșite ale dînsului . Dumnezeu știe cum i-a socotit suferințele dânsului din temnițe și faptele lui bune,ci eu vreau să arat învățăturile și greșelile dînsului ca să luăm aminte să nu cumva să ne osîndim și noi și alții că nu i-am averizat.Eu sînt o netrebnică înaintea lui Dumnezeu,dar Sfînții spun că:ORCINE DIN BISERICĂ ESTE OBLIGAT A AVERTIZA PE ALȚII DE ABATERILE CARE SE IVESC,CĂCI CEL CARE TACE,SPUN SFINȚII,
Sf Ioan Gură de Aur
Chiar daca toate faptele vietii noastre ar fi cit se pare de bune,daca nu ne ingrijim si de mintuirea altora,nu avem nici un folos de pe urma lor.
Caci acest pacat indestulator sa ne arunce in adincul iadului.
Daca nici o scuza nu poate scapa de pedepsa si pe cei care nu au voit sa-si ajute aproapele cu cele materiale,chiar daca a trait in feciorie(Mat.25,1-13)atunci urmeaza ca vor suferi cele mai cumplite chinuri ca au neglijat sa faca o fapta cu mult mai mare decit ajutorarea cu cele materiale-caci grija de suflete cu mult mai mare. Dumnezeu nu a creat pe om ca sa se ocupe numai de el,ci sa fie de folos si altora.Pentru asta si Ap.Pvel ii numeste pe credinciosi stele(Flp.2,15).
Deci: Caci acest pacat indestulator sa ne arunce in adincul iadului.
apoi SF. THEODOR STUDITUL Aşa încît chiar şi săracul e lipsit de ori­ce apărare în ziua judecăţii şi va fi osîndit ca unul care acum nu grăieşte, căruia şi osînda îi va fi sigură, fie şi numai pentru acest lucru
https://paterika.wordpress.com/2014/03/21/sf-teodor-studitul-logofatului-pantoleon/
Spune pr Teodot:
„La asemenea bloguri nici macar nu ar treebui sa le acorzi vreo atentie. Cat de credibil poate sa fie cineva care nu se semneaza la sfarsitul unui articol ? De ce nu vrea sa-si asume raspunderea prin propria semnatura ? N-ar fi trebuit sa-i acord nici o atentie , dar pentru ca deja a inceput si denigrarea P.Justin si  strecurarea indoielilor in privinta Sfinteniei si Ortodoxiei sale, ma vad dator cu un raspuns”.
Maria:Păcat de dumneata părinte Teodot dacă spui astea.Păi nu știți ce spune SF.Ioan Gură de Aur  ?
SF.Ioan Gură de Aur
 „Să ascultăm cuvintele cele folositoare sufletului nostru şi să nu cercetăm cum este acel care le zice: înţelept sau neînţelept, renumit sau smerit. Căci ce ne foloseşte dacă cutare sau cutare este mare şi tare? Si ce ne păgubeşte cutare dacă este smerit şi defăimat? Noi nu vom cumpăra nici pe unul, nici pe altul; ci numai cuvintele Sfintei Scripturi ne trebuesc pentru folosul nostru; şi nu pe pasă dacă este înţelept sau neînţelept cel care le grăieşte. De aceea trebue să le probăm cu cele scrise şi dacă sunt de acord să le primim, iar dacă nu sunt, nu ne trebuiesc nici nouă, nici altora. Deoarece cel ce merge la piaţă să cumpere grâu sau altceva, nu se gândesşte dacă cel ce vinde este bun sau rău, ci numai la lucru se uită dacă este bun sau nu.
Aşa se cuvine să luăm aminte şi la cuvinte cu scumpătate şi să nu ne abatem de la cele pe care ni le-au predat dumnezeeştii Părinţi, dacă vrem să nu pierdem calea cea dreaptă. Pentru că şi ereticii, dacă luau aminte la dumnezeeştile Scripturi, nu urmau pe începătorii de erezii, ca să meargă împreună cu ei spre pierzare. Căci la aceia meşteşugăreţul mult vicleanul diavol a semănat felurite erezii, păgubindu-i între altele şi de Sfântul Botez”.
apoi:
„Dar,spui,cutare om bland,cutare preot,cutare om foarte întelept face asa.Dar să nu-mi spui acest om bland,preot,întelept.Când ai presupus că acesta este un Petru sau un Pavel sau un înger care s-a coborât din cer,nu m-as întoarce atât spre demnitate persoanelor.Căci nu citesc lege de rob,ci una împărătească,iar când se citesc scrisorile unui împărat,orce demnitate a robului trebuie să înceteze. Ce-mi aduci în mijloc pe cutare si cutare?Căci Dumnezeu va da verdictul  nu plecînd de la indolența celor robi împreună cu tine,ci plecând de la porunca legilor Lui.„Am poruncit ”va spune„trebuia să asculti,iar nu să pui pe cutare si cutare ,nici să cercetezi cu curiozitate relele altora.Întrucât marele David a căzut într-un păcat greu,nu te temi că păcătuirea nu e lipsită de primejdie nici pentru noi. Spune-mi,de aceea trebuie să ne asigurăm si să avem zel numai de realizările sfintilor,iar de indolența si călcarea legii să fugim cu multă sârguintă căci vom da cuvânt de socoteală nu celor ce sânt robi împreună cu noi ci Domnului,iar Lui îi vom da răspuns pentru toate cele făcute si trăite în viață.”
apoi:
“De-ti da cineva un sfat bun ,primeste-l chiar de ar fi de la sluga:de-ti da altul un alt sfat rau ,chiar de ti l-ar da un mare dregator .Trebuie sa te uiti mereu la felul sfatului, celui ,nu la dregatoria celui ce-ti da povata .”
http://www.pateric.ro/ale-celui-dintre-sfinti-parintelui-nostru-antonie-cel-mare-invataturi-despre-viata-morala-a-oamenilor-si-despre-buna-purtare-in-170-de-capete/
Maria :Și atunci părinte Teodot,care era problema dumitale cu persoana mea?vroiai să ai îndreptățire a nega postarea mea?așa spun Sfinții pe care dumneata îi citești?…dar uite că totuși sînt și minți luminate care au priceput și luat aminte.
Foarte mulți mi-au sugerat să postez sub anonimat,dar eu nu am vrut asta…nu mi-e frică de nimeni decât de „păcat”că prin păcat mă despart de Dumnezeu.Nu mă ascund și nu mi-e frică de nimeni.Din smerenie am acceptat și mi-am dezvăluit identitatea,gîndind că am credibilitate mai multă,însă m-am lămurit, căci cel care nu vrea să primească adevărul, oricîte argumente i-ai aduce ,el pe toate le neagă ca să-și susțină minciuna.Cum spune  Sf Ioan Gura de AUR:
„As putea spune lucruri si mai mai multe si mai infricosatoare,dar ca sa nu ingreunez gindul vostru sint de ajuns si astea,Cei ce nu se inteleptesc din acestea,nu se inteleptesc nici din mai multe”
Prin urmare ajung acestea? Sau să aduc în mijloc şi pe toţi proorocii? Insă ajung şi acestea pentru cei ce vor să asculte. Căci cel ce nu ia aminte la cele tâlcuite nici prin cele multe nu va fi convins, însă încă puţin să mai zăbovim la graiurile proorocului David şi să vedem cum dă pe faţă şi triumfă asupra vicleşugului ascuns de ei şi spune:
„Nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă ”(Ps. 5:9) şi cele următoare. Vezi înţelegerea proorocului, cum denunţă şi descoperă, biruind pe cei rău-slăvitori ca să nu ne amăgim noi!
 
 
Sf Antonie Cel Mare: Filocalia 1…..
„Omul rational,nu are lnevoie de cuvintări multe,ci numai de cîte îi trebuie ca să aibă act de voia lui Dumnezeu,astfel ajunge omul la viata si in lumina vesnică”….
„cînd afli pe vreunul gîlcevindu-se si luptîndu-se impotriva adevărului si lucrului vădit,pune capăt gâlcevii părăsind pe unul ca acesta,că si-a impietrit cu totul mintea…caci precum apa cea rea strică vinul cel bun asa si vorbire cu acestia strică pe cei virtuosi”….
„cei ce pricep cu anevoie cele de folos,oricît de limpede ar fi spuse,sînt socotiti bolnavi,iar cei ce înteleg adevărul si stau impotivă fără rusine si-au omorît ratiunea si si-ai sălbăticit purtările…unii ca acestia nu-l cunosc pe Dumnezeu si nu li s-a luminat sufletul”
*************
Maria:Părintele  Teodot îmi dă un link cu pr Iustin prin care vrea să dovedească(de fapt să-l afunde și mai tare pe pr Iustin)cum că nu este adevărat ce afirmă unii despre pr Iustin.
Dar să vedem împreună ce spune pr Teodot:
„Eu le-am spus că atunci cînd vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea”.
Este foarte clar ca P.Justin invata sa se mearga inca la bisericile unde s-au tinut slujbe ecumeniste-in alta parte spune ca preotul sa faca mai intai o aghiazma … dar din momentul cand se vor impartasi unii de la altii-ortodocsi de la eretici si invers, la acele biserici sa nu se mai mearga
: min. 7:44 https://www.youtube.com/watch?v=3tA8urIrfrw.
maria : părinte Teodot,așa spun Sfinții Părinți ?…dar din momentul cand se vor impartasi unii de la altii-ortodocsi de la eretici si invers, la acele biserici sa nu se mai mearga”?….Deci să meargă la împreună rugăciune dar „pînă la Potir”?și apoi să facă aghiazmă?

NICI UN SFÂNT PĂRINTE NU A DECLARAT AȘA CEVA PĂRINTE TEODOT!!AȘA FĂCEAU SFINȚII?PRIMEAU ERETICI LA ÎMPREUNĂ RUGĂCIUNE ȘI APOI FĂCEAU AGHIAZMĂ ?

**********
Dar să analizăm cele spuse de pr Iustin pe acel link dat de pr Teodot:

Maica:întrebare:„În tot acest dialog ecumenic,cînd credeți că este în pericol biserica.pînă la ce punct să se meargă?”
răspunde pr Iustin:
„Măi dacă punctul așa culminant,eu am zis că mă întreba niște credincioși de pe la Bacău că la ei în Biserică au asistat niște preoți străini….măi,da au slujit acolo au intrat în altar,s-au împărtășit împreună?pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?Să facă o aghiazmă Părintele acolo,și să facă slujba mai departe”.
Maria: se pare că pr Iustin era foarte preocupat doar de problemea dacă nu cumva s-au împărtășit?!! și nu era preocupat dacă au făcut împreună rugăciune cu ereticii poate că pentru dânsul asta nu era așa de grav,că spune mai jos: „ să nu fim chiar așa de absurzi cumva și de neînțelegători”..?...și deci: dacă nu au ajuns de s-au împărtășit era totul ok… ?!!deci:pot participa ereticii la rugăciunea ortodocșilor?…
deci :spune pr Iustin:”se pot închina….?”dar ce răspuns este ăsta?un răspuns ambiguu și foarte neclar ca multe alte altele…cum să meargă? la bisericile unde s-au tinut slujbe ecumeniste ? nu trebuia să spună mai clar?cînd ?după ce au fost ereticii,sau  la împreună rugăciune ? sau cînd?dacă maica care a luat interviu a întrebat  clar:
„cînd credeți că este în pericol biserica.pînă la ce punct să se meargă?”
Pr Iustin:„măi,da au slujit acolo au intrat în altar,s-au împărtășit împreună?pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?”
Maria :pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?”
deci :asta însemnând că la viitoarele întruniri,poate să participe la împreună rugăciuni „doar pînă la Potir?”nu?OARE NU E DESTUL DE CLAR!!…NU?sau să se închine după slujba ecemeniștilor?dar maica l-a întrebat :„pînă la ce punct să se meargă?”
Pr Iustin:ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?”
Maria :să spună ce spune Sfinții…așa au spus Sfinții?pînă nu o să vedeți lucrurile acestea ,intrați în Biserică acolo și vă închinați,ce eram să le spun?să nu mai intre acolo?”
Răspunsul Sfinților era clar și limpede,nu cum răspunde pr Iustin sau boloborosește cuvinte de neînțeles !!
Susținătorii pr Iustin, toate argumentele ce le-au fost aduse le–au negat,chiar și cartea scrisă de Grația Lungu-Constantineanu o neagă deși e semnată de pr Iustin?
Mulți zic că „da crezi că a avut timp să o citească?”…dar nu spune dânsul asta?…„și-mi dai mie să citesc?”…și dacă nu citit-o cum mulți îl apără, dar (de fapt îl afundă și mai mult)asta e și mai  grav,ca să semnezi pentru un anumit lucru pe care-l dai altora fără să verifici  dacă acel lucru are sau nu otravă!!.Nu știe oare că:
„ pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii?
Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”.
Și atunci cum a pus semnătura pe ceva ce nu știa?așa făceau Sfinții?cum să pui semnătura pe ceva ce nu știi ce conține acel lucru…dar mai ales că a știut că sînt: „învățături ale dânsului” pentru care a primit și laude că sînt bune etc…!!deci a știut că sînt învățături al dînsului pentru care v-a răspunde înaintea lui Dumnezeu..„învățături ale dânsului”…ori Sfinții nu s-au abătut de la cuvîntul Sfînților de pînă atunci că de asta au ajuns Sfinți, ori dânsul a dorit să i se adune cuvîntul lui și să fie publicat?care Sfânt a făcut așa ceva?si a mai și  pus semnătura pe ele….?
cum să pui semnătura pe ceva ce nu știi ce conține?este ca și cum ai pune o etichetă falsă pe un anumit produs pentru a amăgi lumea ca să-l cumpere…numai din asta se vede cîtă dragoste a avut pentru popor!!de aici se vede cît de mult i-a păsat de mînturea altora.
Spune Sfântul Grigorie Teologul[15].
„Cine iubeşte, arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia şi pacea cu el sunt prefăcute şi false”.
apoi continuă pr Iustin
„Dar acuma luînd așa lucrurile în viața mea de păcătos,călugăr preot,sunt eu la înălțimea cuvenită Sfintelor Canoane și ale rânduielilor,să săvîrșesc Sfânta Taină a Liturghiri să împărtășesc o lume,dar e harul lui Dumnezeu care lucrează”.
Maria : ce rost avea aceste spuse?nici o legătură cu întrebarea?asta ca să ocolească răspunsul….dar să vedem mai departe
„Așa socotim și noi ,dar acum să nu fim chiar așa de absurzi cumva și de neînțelegători”.
Maria:oare la ce s-a referit părintele cînd a spus asta?să fim înțelegători cu ereticii?
pr Iustin:„Deși știu prea bine,ăștia nu vin dragii mei cu o corectitudine,nu vin cu cinste,nu vin cu un respect față de confesiunile lor,față de religile lor...nuuu măi!ăsta e un joc în sfârșit pe care la ordin trebuie să se desfășoare actul,dar ei nu au convingere despre asta”.
Maria:deci: „Deși știu prea bine,ăștia nu vin dragii mei cu o corectitudine,nu vin cu cinste”
deci unde să vină?la rugăciune ,nu?că era întrebarea de pericolul in Biserică…
apoi:cum adică :nu vin cu cinste,nu vin cu un respect față de confesiunile lor,față de religile lor?”.respect față de ereziile lor?!!
pr Iustin :„că nu o să vină ei la ortodoxie de la conferința de la Sibiu sau conferinț ce știu eu ce punct al…nu există nici o uniformizare sau nu cedează nici unii nici alții,o țin cu încăpățînarea lor acolo diavolească și nu renunță”.
Maria:de cine e vorba că sînt încăpăținați și să cedeze ca să se uniformizeze?ce trebuie să cedăm noi?avem oare ce ceda noi?sau oare nu trebuie ei  să cedeze ei să se pocăiască?
Pr Iustin:„Eu vreau să văd la Sibiu acum că vine o confesiune știu eu care din lumea asta care ne spune uite noi de aliniem orotoxiei ,ne aliniem,ne aliniem catolicismului,ne aliniem greco-catolicismului,ne aliniem și noi..”
Maria:de cine e vorba?să ne aliniem noi ereticilor?
Întrebare: Credeți că ei vin  cu dorința să-și mărturiasească credința lor sau de a ne compromite pe noi și a face o religie de asta uiniversală?
Pr Iustin : Ei încearcă de la început că astea nu fac altceva decît să…nuu acuma sigur că ei vi aici să-și mărturisească credința lor și să dovedească oricum,să ne dovedească și nouă că ar trebui să fim mai înțelegători,să fim mai împăciuitori să mai luăm de la ei,să mai lăsăm de la noi,și în felul acesta e de ajuns în lacul ăsta barajul de la Bicaz să ne introducă nouă o fisură,cît un vîrf de că și dacă fisura aia întră apă apăi să stii că barajul ăsta în scurt timp a dărâmat rezistența lui.
Maria : Sfînții au spus să fugim cît putem de ei.Sfînții nicodată nu s-au întins la dialoguri ci mai mult ne-au spus să fugim cît putem de ei de ei….însuși apostolul Pavel spune : „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”..si atunci noi sîntem mai îngăduitori ca Sfinții?… „pînă la Potir?”
Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?
apoi citează  pr Teodot pe pr Iustin:
P.Justin continua, aratand ca nici aceste slujiri ale ortodocsilor cu asistenta „clericilor” eretici nu este binecuvantata de Dumnezeu : „Dar nici aşa – ne temem de cuvintele Sfinţilor Părinţi care interzic să stăm sub acelaşi acoperiş cu ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creştinii necununaţi să nu stai la masă, darămite cu ereticii.
În cazul acesta ea nu mai e Biserică. De altfel e şi prorocit că toate organizaţiile ecleziastice vor cădea groaznic şi deodată, chiar şi instituţia Bisericii.”
Cuvantul „dar nici asa”, arata clar ca P.Justin nu era de acord nici cu slujirile in comun cu ereticii, nici macar Vecernii, sfintiri sau alte slujbe. Dovada pentru aceasta este Memoriul initiat de P.Justin pentru pedepsirea Mitropolitului N.Corneanu-care s-a impartasit de la greco-catolici si a PS Sofronie Drincec :  https://hristofor.wordpress.com/2008/07/03/memoriu-referitor-la-apostazia-mitropolitului-nicolae-corneanu-si-a-episcopului-sofronie-drincec/
Insa ucenica „Maria” intelege ca P.Justin indemna credinciosii sa mearga la slujbe comune cu ereticii, o intelegere gresita a d-ei, care nu are nimic in comun cu P.Justin.
Maria :Păcat că pr Teodot nu vede cum se contrazice pe sine singur pr Iustin…acum zice că:
„Vin foarte mulţi oameni şi mă întreabă ce să facă: să mai intre sau nu în bisericile în care s-au făcut slujbe ecumeniste?
„Eu le-am spus că atunci cînd vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea”.
după care anulează primul răspuns zicînd:
„Dar nici aşa – ne temem de cuvintele Sfinţilor Părinţi care interzic să stăm sub acelaşi acoperiş cu ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creştinii necununaţi să nu stai la masă, darămite cu ereticii.
În cazul acesta ea nu mai e Biserică. De altfel e şi prorocit că toate organizaţiile ecleziastice vor cădea groaznic şi deodată, chiar şi instituţia Bisericii”.
Și atunci care este răspunsul?deși totuși prima dată a spus:
„Eu le-am spus că atunci cînd vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea”.
După care il anulează așa răspuns…dar nici așa!!
apoi continuă pr Teodot la răspunsul meu :
MERGEM PE SIMȚIRI?SAU UN DUHOVNIC BUN ÎL CUNOAȘTEM DUPĂ DUHUL SFINȚILOR PĂRINȚI?
pr Teodot:Un mucenic ca P.Justin care a fost chinuit timp de 16 ani- zi de zi in temnitele comuniste, cu foamete, batai, frig, anchete noaptea si ziua, un om  care avea rugaciunea „Doamne Iisuse…” de sine miscatoare in inima, eu cred ca avea simturile inimii destul de curatate ca sa deosebeasca duhovnicul care i se potriveste. De ce P.Justin nu s-a putut spovedi la P.Cleopa la iesirea din puscarii ?
maria:părinte Teodot oare cum de nu ați văzut ce spune Sf.Niclae Velimirovici despre simtirile inimii :
„totuşi şi lui îi este neapărat necesar studiul îndelung şi laborios al Sfintelor Cărţi pentru a putea cunoaşte limpede ce este bine şi ce este rău în orice situaţie concretă a vieţii, indiferent cît de complicată”.
Maria :deci:„studiul îndelung şi laborios al Sfintelor Cărţi”…nu după simțurile inimii noastre…
referitor la întîmplarea de la Bistrița spune pr Teodot:
„Nu inteleg ce pacat ar avea P.Justin in urma acestei intamplari ? Mai intai de toate, staret la Bistrita era P.Ciprian Zaharia. El a primit acea delegatie de la Paris. Apoi P.Justin si ceilalti calugari trebuiau sa-i „pazeasca” pe acei catolici, sa vada ce fac ei acolo. Nu i-au lasat sa slujeasca in biserica. Binenteles ca au fost si curiosi sa vada cum fac ei slujba si cum se impartasesc”.
maria: părinte Teodot,dacă spuneți asta înseamnă că habar nu aveți de Sfintele Canoane,și aș vrea să vă întreb :așa spun Sfintele Canoane?să facă așa zisa Liturghie în curtea noastră?cînd Sfinții au spus să fugim cît putem de ei?și multe altele care nu le mai repet….pentru ce să-i păzească?..doar să stea să-i catehizeze ,da!…dar nu să stea să vadă ereziile lor…!!
citiți și asta:
Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?
Și acum să revin la chestia că a fi sfânt trebuiesc îndeplinite niște condiții:
Căci  a fi „sfânt” trebuiesc îndeplinite niște condiții,nu mergem după mintea noastră sau să mergem după mintea unora și a altora….condiții  care le voi reda mai jos.
Să vedem acum cine a poate fi Sfânt?
DUPA DREPTUL CANONIC ORTODOX,SEMNE ALE SFINTENIEI SINT
– moartea martirică – dovada cea mai certă;
– mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
– viaţa curată, viaţa sfântă;
– darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.
Cinstitorii părintelui Iustin se agață foarte mult de :
-„ așa zisele” minuni…dar minunile dacă nu sînt în duhul Sfinților Părinți nu sînt de la Dumnezeu…. că și dracii fac minuni.spune clar Sfinții Părinți ca să nu dăm atenție la nici o nălucire sau vreo simțire lăuntrica ca nu cumva acea simțire să fie amăgire de la diavoli?
Minunile dacă nu au avut ca rod mântuirea celor care s-a făcut minunea aia nu e de la Dumnezeu.
Spun unii că pe mulți i-a adus la credință…da!și pr Arsene Boca i-a scos din iadul necredinței și i-a dus  la credința lui Boca…nu la credința Sfinților Părinți…dacă ei au venit în Biserică și continuă să trăiască în patimile și capriciile lor și nu au temelia Sfinților Părinți bazată pe lucrarea poruncilor…. minunea nu e de la Dumnezeu.
Sf Paisie Velicicovschi :
„Sfintenia,adevaratilor barbati Sfinti,nu se cunoaste propriu zis dupa minuni (caci si paganii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului)ci dupa adevarata credinta ortodoxa,dupa felul in care pazesc cu grija dogmele dumnezeiesti,cei urmeaza toate Canoanele Apostolice si Sobornicesti si Traditia Bisericii Ortodoxe, si dupa vietuirea cea fara de prihana,urmand toate poruncile Evanghelice si Patristice.”
MINUNILE URMARESC LUMINAREA SI INDREPTAREA NOASTRA IN VEDEREA MINTUIRII
„Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume”
În Biserica Ortodoxă izvoarele de credință sânt două:
Minuni s-au sâvîrşit prin Sfinţii şi marii cuvioşi creştini,despre care „Vieţile Sfinţilor” ne aduc o bogată mărturie,după cum minuni s-au împlinit în tainice chipuri cu feluriţi smeriţi credincioşi, cu ajutorul proniei cereşti, şi pentru slava numelui lui Dumnezeu.
Deci :”pentru slava lui Dumnezeu”.Deci atâta timp cât Biserica ne dă toate cele necesare la mântuire, ce mai avem nevoie de minuni?minunile sânt pentru cei necredincioși ca să-i mântuiască nu să-i arunce în mândrie….spune părintele că astazi avem nevoie de minuni?!!
Spun sfinții : „Pe linga celelalte pe care ni le-a lasat in viata de fata ca pe o mostenire parinteasca si o comoara cu neputinta de cheltuit sint 7 si sfinte auguste Taine ale Bisericii: Botezul,Mirul,Cuminecatura,Preotia,Nunta,Pocainta si Maslu,ca sa ne folosim de ele ca de tot atitea mijloace duhovnicesti necesare pentru tamaduirea si mintuirea sufletului nostru”.
deci:ce nevoie mai avem de minuni?
Apoi se face foarte mare caz de anii de temniță pe care i-a suferit.
Sînt de acord cu așa ceva,și nu știm noi cum i-a socotit asta Dumnezeu.Dar eu nu mă pronunț zicînd că e sfânt sau osândit!,ci eu am treabă cu învățăturile care ne-au rămas de la dînsul ca să averizez pe alții să ia aminte la ele.Dacă învățăturile rămase de la dânsul nu sînt în dreapta credință atunci nu e bine și trebuie să luăm aminte.
îmi spune cineva (și asta mai spune și alții):
„Cred totuși că jertfa din închisorile comuniste rămâne singurul lucru de necontestat din viața acestui om. Este adevărat, că a fost o jertfă forțată și nu o jertfă de bunăvoie. În pușcărie nu a intrat de bunăvoie și a recunoscut că nu se aștepta să i se întâmple așa ceva”.
Spune asta ca și cum…o mamă pedepsește copilul pentru mulțime de rele pe care le face,ca apoi acea mamă să fie nevoită să-l recompenseze pe acel copil pentru pedeapsa… și mai mult!…să-l respcte pentru că l-a pedepsit,deși el nu vroia să fie pedepsit?
Sfînții întodeauna își atribuiau suferințele pentru păcatele lor.Poate că Dumnezeu prin pușcărie a vrut să-i pregătească pentru a-i face mari mărturisitori.Și pentru asta poate că Dumnezeu a vrut să-i treacă mai întâi prin acest foc să-i călească,de fapt să le curețe mândria cu care ne naștem cu toții și care ne duce la mormânt,dar se pare că această pușcărie nu prea le-a folosit căci se pare că  le-a sporit și mai mult mândria.
Îmi spunea o creștină mai în vîrstă(fostă ucenică a unui mare duhovnic trecut la Domnul)de cineva care a suferit în pușcăriile comuniste.El fost un simplu mirean, ucenicul unui mare duhovnic(care a scris și o carte,despre viața duhovnicului lui),și care el a suferit în pușcăriile comuniste,dar care a murit în niște chinuri cumplite acasă la vîrsta de 80 de ani,mult după ce a ieșit din pușcărie.
Și spunea acea creștină:
”Înainte de a pleca la pușcărie era plin de mândrie….dar cînd s-a întors,s-a întors si mai plin de mândrie… și mai plin de sine…si mai umflat de mândrie…că vezi doamne ei au suferit în pușcărie etc…cred că cam asta a fost si la pr Iustin și altii ca el de i-a lăsat Dumnezeu în așa căderi…nu au avut smerenie….chiar dacă au mărturisit anumite lucruri bune să zicem ….ca să aibă paravan….
FĂRĂ SMERENIE ȘI DRAGOSTE NU INTRĂM ACOLO UNDE ESTE ATÂTA CURĂȚENIE ȘI SFINȚENIE Dumnezeu nu i-a iertat nici pe îngeri.?.
Numai pentru un gînd trufaş şi hotărîtor al lor, Dumnezeu a pedepsit păcatul la Îngeri,…ci i-a osîndit cu o pedeapsă veşnică, cu cele mai crîncene cazne ale iadului
Posibil faptul că ei au suferit în pușcărie s-au văzut îndreptățiți și modele de sfințenie de a ajuta și sfătui pe alții,dar nu au ținut cont un singur lucru,și s-au cam depărtat de dogmele lui Dumnezeu și au dat anumite sfaturi după mintea lor.Așa cum pr Iustin a zis că putem participa la împreună rugăciuni…. „doar pînă la Potir”…asta e mare nebunie care nu o vedem la Sfinți.Au vrut să împace și capra și varza dar după mintea lor și nu a Sfinților.
Sf Paisie Velicicovschi :
„Sfintenia,adevaratilor barbati Sfinti,nu se cunoaste propriu zis dupa minuni (caci si paganii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului)ci dupa adevarata credinta ortodoxa,dupa felul in care pazesc cu grija dogmele dumnezeiesti,cei urmeaza toate Canoanele Apostolice si Sobornicesti si Traditia Bisericii Ortodoxe, si dupa vietuirea cea fara de prihana,urmand toate poruncile Evanghelice si Patristice.”
deci cu adevărul lui Dumnezeu nu ne jucăm.
Apoi zic mulți argumentează faptele lui bune…..da !adevărat că astea ne vor salva,…dar la fel și astea dacă nu sînt făcute în duhul Sfinților Părinți ne sînt spre osîndă
…cu faptele noastre bune ne putem osîndi?…. Ilie Miniat : ”dacă Dumnezeu nu ne va osindi pentru păcatele noastre ,ne va osindi pentru faptele noastre bune”…
Așa că cei care îl tot cinstesc pe pr Iustin să vină să arate felul cum a ținut la dogmele si Canoanele Sfinților…nu „așa zisele minuni sau așa zisele fapte bune”….căci acestea dacă nu sînt în duhul Sfinților Părinți toate sînt zadarnicie,și spre osîndă(îmi pare rău că din criză de timp nu mă pot lungi cu amănunte)Degeaba vindecă trupul dacă sufletul care se duce la Domnul e bolnav
Ce folos au cei care li s-au făcut așa zise minuni (de la pr Iustin…pr Arsene B etc)dacă ei rămân pe mai departe în patimile și pretențiile lor?cum se vor mântui acesi oameni dacă ei nu au temelia Sfinților Părinți,ci temelia acestor așa ziși „sfinți”?
Cei care-i tot pun aureolă de „sfânt” sau aduc argumente așa zisele „minuni”să-mi arate mie felul cum lucrează poruncile Domnului cei care tot trîmbițează cu minunile lui,să-mi arate smerenia lor,nu așa zisele „minuni”sau să-mi arate  felul cum respectă legile lui Dumnezeu…că de fapt cei ce nu ești de acord cu cele spuse de ei,numai de smerenie nu dau ei dovadă! … devin batjocoritori, rîzîtori, ironici,bletstemători… etc și orce fapte lipsite de dragoste și de smerenie.
deci părinte Teodot,arătați-mi dreapta credință pe care a mărturisit-o pr Iustin și felul cum avea grija de dogmele dumnezeiesti și felu cum aplica părintele Iustin Sfintele Canoane la cei ce se duceau la dânsul.Nu bateți câmpii cu așa zisele minuni,caci si paganii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului.
Oare e dreapta credință să ne rugăm împreună cu ereticii ….„pînă la potir?”la care Liturghie a îngăduit Sfînții să participe ereticii?
SF CIPRIAN AL CARTAGINEI
„PENTRU CEL ERETIC ASA ZISA „MUCENICIE(MOARTEA PENTRU CREDINTA LUI)ESTE PEDEAPSA PENTRU EREZIA SI HULA IN CARE A STARUIT NU ESTE MUCENICIE !”
Chiar daca vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, aceea nu va fi coroana credintei, ci pedeapsa tradarii, si nu sfarsitul MARTIRIC al celui cu virtute religioasa, ci moartea din disperare. Unul ca acestia poate fi ucis, dar nu poate fi incoronat. Marturiseste ca e crestin, ca si diavolul care adesea minte ca e Hristos, caci insusi Domnul ne atrage atentia cu luarea-aminte si zice:
«Multi vor veni in numele Meu spunand: Eu sunt Hristos, si pe multi vor insela.»
Dupa cum el nu e Hristos, chiar daca inseala cu numele, la fel nu poate fi crestin cine nu ramane in Evanghelia lui Hristos si a adevaratei credinte” [221; 444].
Atentie la inselari! Un neortodox nu poate fi numit martir!
R:Eu nu vreau să-l etichetez sau sa-l cataloghez cumva…ci doar arat abaterile lui de la credință ca nu cumva să ne osândim cu toții…eu pentru tăcere și alții pentru neștiința….
Concluzie:Faptele bune dacă nu au dreapta credință și nu sînt în duhul Sfinților Părinți ne sînt spre osîndă.Și ereticii fac fapte bune…și nu se mântuiesc…Dumnezeu știe cum au fost faptele lui înaintea lui Dumnezeu…dar noi ne legăm de învățăturile greșite pe care le-a mărturisit.
Publicat în Fără categorie, Pr.Iustin Pârvu | Lasă un comentariu

Din pricina pacatelor si a patimilor vor fi acceptate actele cu cip si pecetea finala

Si i se vor inchina ei (fiarei, n.n.) toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.Dacă are cineva urechi – să audă!

 

 

patimi-si-pacate

Nu incape indoiala ca nu s-a auzit de aceste versete, insa cati le-au si constientizat?
Asadar, patimile ce ne stapanesc sunt cauza slabiciunilor noastre, care ne fac sa depindem de sistem si sa ne inrobim prin actele cu cip. 
Dumnezeu nu a facut lumea asa cum este acum si nici ca noi sa putem trai doar inrobiti de sistemul social, financiar din ziua de azi.
Sfanta Biserica, prin Sfintele ei Taine (spovedanie, impartasanie, sf. maslu), ne poate da putere sa rezistam, chiar in  conditii atat de vitrege. Insa prigoana impotriva Bisericii se duce din ce in ce mai fatis si mai vehement. Vedem cum multi preoti sunt robiti de erezia ereziilor, ecumenismul.
Daca ducem o viata cu adevarat inchinata lui Hristos, atunci nu vom fi lepadati si vom primi ajutor la vreme. Daca traim in pacat, cu greu mai putem nadajdui intr-un ajutor. Dupa Botez fiecare ortodox este scris in Cartea Vietii, insa din pricina pacatelor sale poate fi sters si atunci ramane fara putere in fata vrajmasului. Abia in acel stadiu ajungi sa te inchini fiarei, iar inchinarea la fiara atrage dupa sine lepadarea totala, implicit insemnarea cu semnul 666.
Pacatele si patimile ce determina acceptarea actelor cu cip
  • neincrederea in ajutorul Domnului. Exista temerea ca nu vor mai avea unde locui, ce manca etc. Dar oare de ce il excludem pe Atotiitorul Dumnezeu din previziunile noastre? Daca noi facem acest sacrificiu in numele Domnului, atunci sa avem acea credinta “cat un bob de mustar” ca vom primi cele necesare si ne vom descurca intr-un fel. Nu mai dam sfaturi, ce si cum, unde anume sa ducem o astfel de viata. Va descoperi Domnul fiecaruia, in functie de curatia inimii sale.
  • confortul, luxul si lipirea de aceasta lume prin toate lucrurile mai putin necesare vietii si mantuirii. Foarte multi sunt datori vanduti bancilor, dupa ce au luat credite ca sa traiasca urmand moda acestei lumi. Multi s-au imprumutat pentru a deschide o afacere care sa le aduca mai multi bani decat ar fi avut nevoie.
  • necunostiinta si ignoranta fata de invataturile Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti. Inca de la scrierea Sfintelor Evanghelii ne-au fost vestite vremurile apocaliptice, pe care multi Sfinti Parinti si mari duhovnici, spun ca deja le traim. Toate aceste semne ce le vedem in lume nu trebuie sa ne ramana indiferente, ci sa realizam ca ele coincid cu prorociile ce anunta vremea de apoi. A spune contrariul si a bagateliza scrierile sfinte este cu inspiratie doar de la diavolul si trebuie sa ne lepadam de astfel de lucruri.
  • orice alta patima sau pacat, de care suntem stapaniti, ne intuneca mintea si ne impiedica a discerne lucrurile asa cum sunt ele cu adevaratat, nevazand in actele cu cip un pericol.
Sa lucram dar fiecare la despatimirea noastra de toate desertaciunile acestei lumi, dar sa fim cu bagare de seama la inselatoria ce este mai mare in aceste zile.

Pe acelea trebuia sa le impliniti si nici pe acestea sa nu le lasati
(Mt. 23:23).

Drept concluzie, daca vom reusi sa ramanem in Biserica si sa ne intarim cu Sfintele Taine, atunci vom rezista si fara buletin, si fara card. Dar daca nu ducem o viata in Hristos si nu ne punem nadejdea in purtarea Sa de grija, atunci vom accepta si actele cu cip si semnul fiarei.
Dumnezeu sa ne intareasca pe toti ca sa nu cadem in iadul cel vesnic.
Publicat în Despre lucrarea poruncilor, Fără categorie | Lasă un comentariu

Cap. V. –Frica si virtutea.

Imagini pentru războiul nevăzut

Multi gresesc socotind timiditatea virtute. Ei nu pricep ca aceasta vine dintr-o aroganța tainica si din prezumtie fondate pe nadejdea si increderea ce o au intr-insii si in puterile lor.
Fiindca, ei socotindu-se a fi ceva se incred mult in calitatile lor. Dar in esecuri, vazind ca nu sunt nimic, ca n-au nici o putere, sunt turburati si mirati, ca la ceva nou, cad in mare groaza si frica, fiindca vad pravalirea temeliei pe care isi ridicasera increderea si nadejdea.
Dar nu se intimpla asa cu cel smerit. Acesta totdeauna si-a pus increderea si nadejdea numai in Dumnezeu, fara sa aiba vreo nadejde in sine. Deaceea, cand cade in vreo greutate, simte frica si amaraciune, totusi nu-i turburat ori mirat. Fiindca intelege ca toate aceste cauze vin asupra lui din cauza propriei lui neputinti si slabiciuni. Aici se vede foarte bine lipsa credintei.
Publicat în Despre frică, Fără categorie | Lasă un comentariu