Sinaxar în Duminica Slăbănogului – Carte de rugăciuni „Penticostar” tipărită anul 1936 PDF

Sinaxar in Duminica Slabanogului: In aceasta zi, Duminica a patra dupa Pasti, facem pomenirea slabanogului si praznuim, ca atare, minunea vindecarii lui, facuta de Domnul.
S-a asezat in aceasta zi si pomenirea minunii acesteia, fiindca Hristos a savarsit-o in vremea Cincizecimii iudeilor. Astfel, suindu-se in Ierusalim, cu prilejul sarbatorii acesteia, a venit la scaldatoarea cea cu cinci pridvoare, pe care o zidise Solomon, si careia i se mai spunea si scaldatoarea oilor pentru ca aici se spalau maruntaiele oilor junghiate spre jertfa la templu; cel ce intra in ea, dupa ce ingerul, venind o data pe an, tulbura apa, se facea sanatos.
Si venind acolo, a aflat un om zacand de treizeci si opt de ani, pentru ca nu avea pe nimeni care sa-l arunce in apa. Din acest fapt invatam, mai intai, cat de buna este rabdarea si asteptarea; si apoi, ca deoarece Dumnezeu avea sa dea Botezul curatitor de toate pacatele, randuise in Legea Veche sa se savarseasca minuni prin mijlocirea apei, astfel incat, atunci cand avea sa vina Botezul, sa poata fi primit cu usurinta.
Deci, Iisus a venit la acel slabanog ce se numea Iaron si l-a intrebat: «Vrei sa te vindeci?», dar acesta i-a raspuns ca n-are cine sa-l ajute. Iar Iisus stiind bine ca suferinta acestuia dureaza de atata timp, i-a zis: «Ridica-ti patul tau si umbla». Si slabanogul indata s-a ridicat insanatosit, si luandu-si patul pe umeri, pentru ca fapta aceasta sa nu para o nalucire, a pornit spre casa lui. Dar fiind zi de sambata, era impiedicat de iudei sa mearga. El insa aducea in sprijinul sau pe Cel care il vindecase si Care ii spusese sa umble sambata, cu toate ca nu stia cine era Acela. Caci Iisus, dupa cum se spune, fiindca se adunase acolo multime multa, S-a dat la o parte, indepartandu-Se.
Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu, si i-a zis: «Iata, te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai gresesti, ca sa nu-ti fie tie mai rau». Unii zic, fara sa aiba insa dreptate, ca Hristos ar fi spus aceasta deoarece acesta avea sa-L loveasca mai tarziu peste obraz, atunci cand Iisus se va gasi in fata arhiereului Caiafa, si ca, din cauza aceasta, el urma sa primeasca pedeapsa focului vesnic, mai rea decat aceea pe care o avusese mai inainte, mergand in ea, nu numai treizeci si opt de ani, ci de-a pururea. Mai adevarat este insa ca, prin aceste cuvinte, Domnul a aratat ca suferinta slabanogirii i-a venit acestuia de pe urma pacatelor, caci nu toata suferinta vine de pe urma pacatelor, ci si din boala naturala, din lacomia de mancare, din nepasare, ca si din multe alte pricini.
Deci, slabanogul, cunoscand ca Cel ce l-a insanatosit este Iisus, s-a dus si a spus acestea iudeilor, care, intaratandu-se de manie, cautau sa ucida pe Hristos, pentru ca, vezi Doamne, strica odihna sambetei. Iar Hristos le-a grait lor multe, aratandu-le ca este un lucru drept a face bine si sambata; si ca El este Cel ce a poruncit sa fie pazita sambata,ca Unul care este asemenea Tatalui, si ca, precum Tatal inca lucreaza, tot asa lucreaza si El (Ioan, cap. V).
Sa se stie apoi ca acest slabanog este altul decat acela din Evanghelia de la Matei (cap. IX). Ca vindecarea aceluia s-a petrecut in casa, ajutat fiind de oameni, iar Domnul, cu acest prilej a grait: «Iarta-ti-se tie pacatele»; pe cand vindecarea acestuia s-a savarsit in pridvor, si acesta nu a avut om care sa-l arunce in scaldatoare, precum spune Sfanta Evanghelie, ci si-a ridicat singur patul, ca si acela.
Acele cinci foișoare pline de bolnavi închipuiesc că era bolnavă seminția evreiască la cele cinci simțiri: La vedere, la pipăire, la pipăire, la gust, la auz și la miros. La acestea erau bolnavi feciorii evreiești că nu aveau ochi curați, pentru că vedeau minunile și nu le băgau în seamă. Nu aveau gust mulțumitor de vreme ce mâncând mană, căutau cărnuri. Nu aveau mirosul întreg al miresmei Stăpânului, ci au voit putoarea diavolului. Nu aveau auz curat, pentru că ascultau fluierăturile șerpilor, iar nu învățăturile proorocilor. Nu aveau pipăitul de folos, de vreme ce pe idoli îi numeau dumnezei, lepădându-se de Dumnezeul cel viu. 
Vindecarea slabanogului se praznuieste acum, fiindca si ea s-a petrecut in rastimpul Cincizecimii; ca si a orbului si ca si intamplarea cu samarineanca.
Astfel praznuim pe Toma si pe Mironosite, spre dovedirea invierii lui Hristos din morti; iar pe celelalte, petrecute pana la inaltare, le praznuim fiindca au fost savarsite in chip deosebit, in timpul praznuirii de catre iudei a Cincizecimii. Si pentru ca astfel, cel putin, le aminteste Sfanta Evanghelie de la Ioan.
Cu indurarea Ta cea nesfarsita, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi, Amin.

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre rugăciune, Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s