Sfântul Iustin Popovici „…căci păcatul ne trimite todeauna la izvorul lui, la diavol. Înapoia fiecărui păcat sunt deci ascunse duhurile răutății-Necuratul, Cel – Rău”

NU-I PUTERE MAI ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE DECÂT PĂCATUL

http://www.cartiortodoxe.ro/…/2583-spovedania-si-indrumarea…-
Nu-i putere mai înspăimântătoare decit păcatul, căci singur păcatul produce moartea. Însă este ceva mai înspăimântător decât moartea: însusi creatorul păcatului și al morții. Dar asupra acestui monstru cu trei capete cine are putere? Doar acela care este fără de păcat-si doar Dumnezeul-om, Hristos.

Desi a fost om adevarat, nimeni nu L-a vădit de păcat: nici oamenii printre care a trăit(Ioan 8,46)nici diavolul, sub ochii căruia lucra(Ioan 14)

Aceasta înseamnă că El este primul si singurul om care în întreaga sa fiintă, n-a ascuns nici sămânța nici urma de păcat, nici câtime din puterea păcatului. Caci întru aceasta <<putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele>>(Matei9,6).

Prin iertarea păcatelor Domnul dă omului puterea să lupte împotriva păcatelor, să le stăpineasca si să le învingă. Prin biruinta Lui asupra păcatelor – si, prin ele, asupra însuși creatorului lor, asupra diavolului-, omul poate căpăta si el biruinta.

In lumea noastră cea omenescă, păcatul pare o forță impersonală ca și răul. Multi își închipuie cu ușurință că e lesne să învingi păcatul și moartea. Dar de cum începe sa lupte împotrivă, omul își dă seama tot mai bine cât de înspăimântătoare este aceasta putere a păcatului si că în spatele acestei puteri se afla ceva mult mai puternic decât păcatul. Si începe cu luare aminte să caute rădăcina păcatului, a fiecărui păcat, căci păcatul ne trimite todeauna la izvorul lui, la diavol. Înapoia fiecărui păcat sunt deci ascunse duhurile răutatii – Necuratul, Cel – Rău. Tot omul care, fie și o singura dată, a luptat cu luare-aminte împotriva păcatului lui, și-a dat seama că nu-i este cu putință să-l învingă fără ajutorul Celui fără de păcat. Cu atât mai mult dacă omul acesta a dus lupta împotriva nenumaratelor păcate, împotriva apărătorului si a avocatului lor – împotriva diavolului. aceasta spune Apostolul<<Toate le pot in Hristos,care ma întărește(Filipeni9,13)

Despre valoarea incomensurabilă a pocăintei un mare Sfant al Bisericii conchide:
„Intr-o zi, mergind să-l vizitez(pe Sf.Nifon), l-am găsit ăn chilia sa citind, S-a bucurat din toata inima când m-a văzut. M-a primit cu deosebită dragoste, apoi s-a plecat din nou asupra cărtii. Eu l-am intrerupt de la citire și am început să-l întreb despre pocaintă, la care el mi-a zis:
-Crede-ma,frate, că bunul Dumnezeu nu va judeca pe crestini pentru că au păcatuit.
M-am mirat mult de aceste cuvinte si l-am întrebat surprins:
-Atunci, cum spuneti, păcatoșii nu vor fi judecati? Trebuie adică să credem ca nu exista judecata?
-Exista si prea exista, mi-a raspuns el.
Atunci cine va fi judecat?
-Asculta fiule, să ti-o spun limpede: Dumnezeu nu judeca pe crestini pentru că greseste, ci pentru că nu se pocăiește. Pentru că a păcătui și a se pocăi este omeneste, dar a nu se pocăi este semnul diavolului si al dracilor lui. Fiindca nu traim necontenit in pocaintă, si de aceea vom fi judecati”