Şi dacă Dumnezeu, pentru păcatele evreilor, a urât şi n-a voit să mai asculte la dumnezeieştile cântări ce-l cântau, şi la Sf. organe şi duhovniceştile jocuri ce le jucau înlăuntrul Bisericii Sale; şi cu toate că ei cântau din ele spre slavoslovia, cinstea şi marea cuviinţă a sfântului Său nume, în zilele sărbătorilor; că zice: „Strămută de la mine glasul cântărilor tale, şi cântarea organelor tale nu o voi auzi” (Amos, 5, 23).
Dacă pe acelea, zic, le-a urât, cu cât mai mult şi fără asemănare urăşte şi se îngreţoşează de drăceştile organe când voi creştinii cântaţi din ele la sărbători, nu spre slava lui Dumnezeu ci spre slava, cinstea şi pompa satanei?
***********
CUVÂNT II
Care învaţă pe creştini, că nici de cum nu se cade a cânta cu organe, nici să joace şi să cânte din gură.
PRECUVÂNTARE
Vai! celor ce se scoală dimineaţa şi umblă după „băutură beţivă, aşteptând până seara, că vinul îi va arde pe ei. Cu chitare, cu alăute, cu timpane şi cu fluiere beau vinul; iar spre lucrurile Domnului nu caută, şi lucrurile mâinilor Lui nu le socotesc. Pentru aceasta s-a luat în robie poporul meu, că n-a cunoscut pe Domnul şi mulţi au murit de foame şi de sete de apă. Şi şi-a lărgit iadul lăcomia sa, şi şi-a deschis gura sa fără de încetare” (Isaia 5; 11-14).
Iată iubiţii mei creştini, ce înfricoşate cuvinte a grăit Duhul Sfânt prin proorocul Isaia împotriva celor ce mănâncă şi bea cu alăute şi cu timpane! Iată care este hotărârea înfricoşată dată de Dumnezeu asupra celor ce cântă cu felurite organe, joacă şi cântă din gură! Iată cât de jalnice sunt glasurile care strigă Atotţiitorul, văicărind pe toţi cântătorii din organe, pe toţi jucătorii şi pe cei ce cântă din gură. Vai! zice şi amar celor ce se scoală de dimineaţă din somn, şi aleargă să bea rachiu. Vai! celor ce zăbovesc în cârciumi până seara, pentru că vinul şi rachiul îi va arde de tot! Aceştia beau vinul cu alăute, cu chitare, cu timpane şi cu fluiere, iar la poruncile Domnului nu voiesc să caute, şi lucrurile lui Dumnezeu nu le socotesc. Pentru aceasta poporul meu se va robi, şi mulţi din ei vor muri de foame şi de sete; pentru că nu cunosc, nici se tem de Domnul şi iadul s-a deschis şi şi-a lărgit gura ca să-i primească.
Trei pedepse înfricoşează Dumnezeu cu aceste cuvinte, să dea celor ce cântă din organe, joacă şi cântă din gură:
1) Robia: „Pentru aceasta s-a luat în robie poporul meu”;
2) moarte de foame şi de sete: „Si mulţi au murit de foame şi de sete de apă”; şi
3) munca şi osânda, jos în Iad: „Şi şi-a lărgit iadul lăcomia sa şi şi-a deschis gura sa fără de încetare”.
Toate trei pedepse sunt într-adevăr înfricoşate şi groaznice, căci nu pedepsesc numai trupul, ci şi sufletul; nu pedepsesc numai în viaţa aceasta, ci şi în cea viitoare.
Şi ce este mai rău decât robia? Ce altă răutate e mai mare, decât a muri de foame? Ce pedeapsă mai înfricoşată, decât întunericul iadului şi decât munca cea veşnică? Pentru aceasta apucând mai înainte a zis Dumnezeu despre aceşti muzicanţi şi jucători şi cântători din gură: Vai şi amar! Fiindcă, vai, după cum tâlcuieşte marele Vasile, înseamnă că: „Tânguitor este graiul” (Cuvânt pentru cei beţivi).
Deci, cu adevărat sunt vrednici de plâns cei ce cântă din organe şi cei ce cântă din gură şi joacă; căci se lipsesc nu numai de viaţa aceasta prin robie şi prin a muri de foame; dar se lipsesc încă şi de împărăţia cerurilor şi moştenesc numai şi numai pedeapsa muncii şi iadul. Pentru aceasta şi eu am voit astăzi să vorbesc către voi, fraţii mei creştini şi să vă arăt câte rele au pricinuit şi pricinuiesc muzicile, jocurile şi cântecele din gură şi prin urmare să vă dovedesc că, nu se cade creştinilor să întrebuinţeze acestea; şi luaţi aminte ca să înţelegeţi.
10. Câte rele pricinuiesc jocurile şi horele
Cea dintâi şi mai mare răutate, pe care a pricinuit-o şi o pricinuiesc cântecele şi jocurile, este închinarea de idoli. Vrei să te adeverezi? Urmează-mi să mergem la Muntele Sinai. Aici, proorocul Moise, suindu-se să primească Legea cea scrisă de Dumnezeu, a vorbit cu El patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, iar poporul Evreilor jos, văzând că întârzie Moise a se pogorî din Munte, s-a sculat asupra lui Aaron, fratele lui Moise, şi au cerut să le facă Dumnezeu.
Iar Aaron, adunând toţi cerceii de aur de la femeile evreilor, i-a turnat în topitoare şi din topitoare a ieşit un chip de viţel; şi le-a zis lor: „Aceştia sunt dumnezeii tăi Israile, care te-au scos din pământul Egiptului” (Ieşirea 32, 4). Atunci poporul văzând idolul s-a bucurat şi şezând a mâncat şi a băut şi după aceasta s-a sculat şi a început să joace, aducând jocurile ca o slujbă şi închinăciune şi cinste idolului. „Şi a şezut poporul de a mâncat şi a băut, şi s-a sculat să joace” (Ieşirea 32, 6). Pentru aceasta zice şi marele Vasile că: „Jocul lor era închinarea de idoli” (Cuvânt contra beţivilor).
A doua răutate pe care a pricinuit-o şi o pricinuiesc cântările şi jocurile, este jurământul mincinos şi blestemul; căci citim la Judecători, că după ce cele 11 neamuri ale lui Israil au bătut pe neamul lui Veniamin, pentru acea mare desfrânare ce o făcuse femeii Levitului, n-au scăpat din ei decât numai 600; şi au făcut jurământ lui Dumnezeu şi au pus blestem asupra celor ce vor da femei la cei 600 care au scăpat. „Că s-au jurat fii lui Israil, zicând: blestemat să fie cel ce va da femeie lui Veniamin” (Judecători 21,18).
Cu toate acestea s-a făcut călcare acestui jurământ şi blestemul acesta s-a întors asupra lor, deşi nu de-a dreptul, ci cu vicleşug, din pricina jocurilor. Pentru că nişte femei din cele ce locuiau în Silom, au ieşit şi jucau la sărbătoarea Domnului, pentru aceasta s-au apucat cele 11 neamuri şi au sfătuit pe neamul lui Veniamin, să se ducă să răpească acele femei care jucau şi să le aducă la locul lui Veniamin şi acolo să le aibă de femei. „Mergeţi şi vă ascundeţi în vii, şi când veţi vedea că au ieşit fetele celor ce locuiesc în Silom, jucând cu dansuri, să ieşiţi din vii, şi fiecare bărbat să-şi răpească lui femeie, din fetele Silomului, şi să mergeţi în pământul lui Veniamin” (21, 20).
A treia răutate, pe care a pricinuit-o şi o pricinuiesc cântecele şi jocurile, sunt vărsările de sânge şi uciderile; ucideri, nu de oameni simpli şi cum s-ar întâmpla, ci oameni prooroci şi înainte mergători; şi această dovadă este foarte lesne de aflat. Pentru că oricine va deschide Evanghelia cea de la Matei, şi va citi la cap. 14, va vedea acolo că, pentru jocul necinstitei fete a preacurvei Irodiada înaintea lui Irod, şi pentru plăcerea jocului ei, a înduplecat pe Irod să trimită ca să taie în temniţă capul celui mai mare decât toţi proorocii, al dumnezeiescului Ioan înaintemergătorul, şi să-i dea ei ca dar pentru joc, acel sfânt şi prea cinstit cap proorocesc, pe care îl cinsteau şi i se închinau în pustie, fiarele sălbatice şi leu.
Şi ce alt rău, iubite, nu se pricinuieşte din jocuri şi din cântarea cu organe şi din gură? Din acestea se nasc împodobirile trupului şi înfrumuseţările. Că cei ce se duc să joace şi să cânte, — ori bărbaţi, ori femei de vor fi — întâi se împodobesc şi se înfrumuseţează cu haine strălucite şi cu podoabe şi apoi se duc. Din aceasta se naşte purtarea miresmelor şi a parfumurilor; din aceasta se nasc privirile ochilor, cele fără rânduială şi necinstite; din acestea se pricinuiesc auzirile cele curveşti; din acestea se pricinuiesc vorbirile cele ruşinoase şi glumele şi necuviincioasele râsuri şi chipurile şi mişcările cele fără rânduială; din acestea se nasc poftele cele trupeşti şi curviile cele din inimă şi preacurviile, precum a zis Domnul: „Tot cel ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa, întru inima sa” (Matei 5, 28).
Căci dacă cineva din întâmplare, întâlnind o femeie şi va pofti frumuseţea ei, curveşte şi preacurveşte cu dânsa, întru inima sa; cu cât mai mult curvesc şi preacurvesc în inima lor, atât bărbaţii cât şi femeile care se duc într-adins la horă, numai şi numai ca să vază frumuseţile bărbaţilor şi ale femeilor? Şi mai cu seamă când bărbaţii apucând femeile şi jucând cu ele, se aprind mai mult spre poftă trupească şi diezmierdare, prin atingerea(8) şi apucarea cu mâinile.
********
8. Lăsăm să judece singuri creştinii cei de acum, care îşi dau fiii şi fiicele la şcoala de dans, unde, nu numai atingeri fac, dar şi îmbrăţişări ruşinoase şi necuviincioase creştinilor şi prea vătămătoare sufletului.
*********
Să zic ceva şi mai mult? De la jocuri şi cântece din gură se fac însă şi curviile şi preacurviile cele cu fapta şi cu lucrul. Pentru aceasta înţeleptul Sirah porunceşte, să nu se apropie cineva de femeia cântăreaţă, ca să nu cază cu ea în curvie. „Cu muierea cântăreaţă să nu fii adesea, ca nu cumva să te prinzi în meşteşugul ei” (Cap. 9, 4); şi Marele Vasile hotărăşte că, femeile care joacă, dacă ar fi fecioare, îşi pierd fecioria lor, iar de sunt măritate pierd întreaga înţelepciune; că zice: „Mişti picioarele şi sari nebuneşte, şi joci jocuri care nu ţi se cuveneau; fiind trebuinţă de a-ţi pleca genunchii spre închinăciune? Pe cine să tânguiesc? Pe fetele cele neispitite de nuntă, sau pe cele supuse jugului nunţii? Că acelea s-au întors neavând fecioria, iar acestea, curăţenia nau dus-o înapoi bărbaţilor” (Cuvânt asupra celor ce se îmbată).
11. Cu ce se aseamănă cântecele din organe şi horele. — Unde se fac hore, acolo este şi diavolul — La Botez creştinii au dat făgăduinţă să nu cânte din organe, nici să joace — Căci cântecile şi jocurile sunt pompă a satanei
Pentru aceasta cu toată dreptatea se cade a numi cineva cântecele din organe, jocurile şi cântecele din gură, şcoala satanei, căci satana şi diavolul este cel întâi învăţător, iar slujitorii lui, dracii, sunt subînvăţători. Cei întâi şcolari însă, sunt cei ce cântă cu viorile şi cu alte organe; iar elevi şi eleve, sunt bărbaţii şi femeile care joacă şi cântă din gură. Lecţiile care se predau la şcoala aceasta sunt: desfrânarea şi neruşinarea, ruşinoasele cuvântări şi nebuneştile grăiri, curviile şi preacurviile, sodomiile şi orice alt păcat.
Se cade încă a numi cineva cântecele şi jocurile sport (întrecere) şi luptă a diavolului; iar loc al nevoinţei şi stadie (stadion), este casa în care se lucrează şi se săvârşesc acestea; răsplătitor însă şi dătător de cununi, care şade pe scaunul cel înalt al casei, este diavolul.
Privitori ai sportului, sunt toţi dracii care privesc şi se bucură; iar luptători şi nevoitori sunt jucătorii şi cei ce cântă din organe şi din gură, fie bărbaţi, fie femei. Şi oricine din aceştia, cântă din organe sau joacă, sau cântă din gură mai bine decât altul şi-l întrece, primeşte în loc de cunună, păcatul şi veşnica muncă. Pentru aceasta prea potrivit şi prea înţelepţeşte a zis hotărâtor dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, că, unde se fac hore şi sunt orchestre, acolo negreşit, este şi diavolul; „Eu îndrăznind, dau pe faţă că, unde este dans, acolo e şi diavolul; şi că curvia, nu numai înverşunaţi face, ci şi ucigători de nevinovaţi” (Matei 14).
Şi iarăşi acest Gură de Aur zice: „Ce faci nepriceputule om? Tu chemând la casa ta organe şi făcând jocuri, te faci al doilea Irod. Pentru că imiţi pe Irod acela şi aduci la masa ta ca o altă Irodiadă, femei şi bărbaţi jucători? Că deşi pe Ioan nu-l omori, dar cu adevărat omori mădularele lui Hristos, adică atâtea şi atâtea suflete ale celor ce joacă şi a celor ce şed la masa ta şi privesc, ceea ce este şi mai rău. Pentru că acel diavol, care atunci prin jocul Irodiadei, a ucis pe Ioan, acelaşi şi acum prin jocuri, ucide sufletele celor ce şed şi privesc. Că deşi nu se ucide, Ioan, ci mădulările lui Hristos care este mult mai înfricoşat; căci nu cap pe tipsie cer cei care joacă acum ci sufletele celor ce şed şi privesc că deşi nu stă de faţă fata Irodiadei, ci diavolul care juca atunci prin aceia, şi acum joacă prin aceştia, şi sufletele celor adunaţi, prinzândule şi robindu-le, fuge” (Omilia 48, la Matei).
Şi într-alt loc acest Hrisostom, loc de curvăsărie numeşte casa acelui om, care aduce curve la ea şi joacă: „Loc de curvie ţi s-a făcut casa ta, patimă şi strechie, şi nu este ruşine să năimeşti aceste dezmierdări?” (Cuvânt I, către Coloseni).
Deci, pentru aceasta, fraţii mei creştini, fraţii mei prea iubiţi şi mult doriţi, încetaţi pentru dragostea lui Dumnezeu, şi pentru Sângele lui Iisus Hristos, cel ce a murit pentru a voastră mântuire, încetaţi vă rog de la aceste cântări din organe, jocuri şi cântece din gură lumeşti, fiindcă acestea sunt lucrurile diavolului şi paguba vieţii voastre; sunt pierzătoare mântuirii sufletului vostru; sunt lucruri şi fapte nu ale creştinilor care sunt ucenicii lui Iisus Hristos şi fiii luminei şi moşteni împărăţiei cerurilor, ci sunt lucruri şi fapte ale Elinilor, ale Evreilor, ale Turcilor, ale necredincioşilor şi păgânilor, cari sunt întunecaţi de înşelăciunea diavolului şi nu ştiu nici ce cugetă, nici ce lucrează.
Dacă până acum aţi fi fost dedaţi la astfel de sataniceşti şi păgâneşti îndeletniciri, de astăzi înainte însă, lăsaţi-vă de acestea şi urâţi-le pe ele. Şi dacă cineva dintre creştini, vă îndeamnă silindu-vă a vă duce la casa lui ca să cântaţi din organe, sau să jucaţi şi să cântaţi cântece curveşti, păziţi-vă cu dinadinsul şi nu-l ascultaţi, măcar stăpânitor de ar fi, măcar vreunul din cei sfinţiţi, sau şi mirean; fiindcă ei nu pot să vă ajute în ziua judecăţii sau să vă scape din muncă.
Voi, când v-aţi botezat în sfânta scăldătoare, în numele Sfintei Treimi, aţi dat făgăduinţă înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor şi a oamenilor, ca să vă întoarceţi şi să urâţi toate aceste lucruri diavoleşti şi de ce acum călcaţi făgăduinţele voastre? Vrei să te adeverezi creştine cum că te-ai făgăduit la sfântul Botez să nu cânţi din organe, nici să joci şi să cânţi din gură? Ascultă: Când tu te botezi, mărturiseşti înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor aceste cuvinte: „Mă lepăd de satana, şi de toate lucrurile lui şi de toată cinstea lui”.
Ce va să zică „mă lepăd”? Răspunde Sf. Chiril al Ierusalimului şi zice că, va să zică: eu răstorn şi stric tocmeala aceea şi învoiala ce a făcut-o Adam, şi dimpreună cu Adam toată firea omenească la sfatul diavolului, ca să calce porunca lui Dumnezeu şi să mănânce din rodul pomului cunoştinţei. Această tocmeală, eu o stric prin sfântul Botez, pe care-l primesc; scuip toată slava satanei şi puterea lui, lepăd prietenia şi unirea lui, mă întorc şi urăsc toate lucrurile lui, adică, orice fel de păcat. Mă întorc şi urăsc toată pompa lui.
Şi care este pompa şi slava satanei? Este toată înconjurarea răutăţilor care îl însoţesc, adică: teatrele, feluritele cântece din organe, drăceştile jocuri, sataniceştile cântări din gură, alergările de cai, sporturile şi altele asemenea. Iar după ce ai făgăduit acestea, încă ai mărturisit şi ai zis, că: Mă împreun cu Hristos?” Ce va să zică „Mă împreun cu Hristos?” Răspunde însuşi Sfântul Chiril întru învăţăturile lui pentru cei chemaţi, şi zice că, va să zică: „Eu fac tocmeală şi făgăduinţă, să fiu rob lui Hristos, să mă supun poruncilor Lui şi să săvârşesc voia Sa.” Zic încă şi sfinţii Apostoli în aşezământurile lor, cartea 3, Cap. 18: „Deci cel botezat să fie străin de necredinţă, nelucrător către păcat; prieten iubit lui Dumnezeu, vrăjmaş diavolului, lepădat de satana, de puterea şi de înşelăciunea lui, şi de toate lucrurile lui, neîntinat, curat, cuvios, iubitor de Dumnezeu, fiu lui Dumnezeu.”
12. Creştinii nu se cade să cânte cu organe şi să dănţuiască la Paşti, sărbători şi la lăsatul de carne
Aţi auzit, fraţilor, ce înfricoşate mărturisiri şi făgăduinţe aţi dat la sfântul Botez? Deci, aceste făgăduinţe să le pomeniţi totdeauna şi să nu le uitaţi; pentru că voi, poate le veţi uita, dar Dumnezeu nu le uită, fiindcă le are scrise în cartea Sa şi de acolo este cu neputinţă să se şteargă vreodată, ba încă aveţi să daţi seama pentru ele în ziua judecăţii şi cu acestea, are să vă judece înfricoşatul Judecător şi să vă zică: Voi, v-aţi făgăduit la sfântul Botez să urâţi pe diavolul şi toate lucrurile, cinstea şi slava lui, şi de ce n-aţi păzit făgăduinţa voastră? „Robi vicleni, prin gura voastră vă voi judeca. Legându-le lor mâinile şi picioarele, luaţi-i pe ei şi-i aruncaţi întru întunericul cel mai din afară” (Matei 22, 13). O, jalnică întâmplare! O, pagubă vrednică de plâns!
Drept aceea, ca să nu pătimiţi şi voi, fraţii mei, această osândă când auziţi muzici şi jocuri şi cântece lumeşti, astupaţi-vă urechile, fugiţi ca de foc de la casa aceea şi locul unde se joacă. Şi dacă diavolul şi gândul cel rău din inimă vă sileşte şi vă zice: duceţi-vă şi voi de priviţi, nu-l ascultaţi, ci ziceţi-i: Noi am dat, făgăduinţă lui Dumnezeu să urâm aceste lucruri şi să fugim de pompa satanei; şi făgăduinţa noastră este scrisă în cartea lui Dumnezeu. Şi deci, cum putem, noi ticăloşii, să o călcăm şi să ne muncim pentru aceasta? Mergi înapoia noastră satano şi răule gând, nu te vom asculta ca să ne mai ducem.
Dar ce zic unii? Bine, în alte zile nu se cade să cânte cineva şi să joace, dar când este praznic şi sărbătoare, când vin Paştile, când sunt zilele luminilor, când este lăsatul de carne, atunci cum să arătăm bucuria şi veselia noastră? Cum să arătăm că prăznuim şi lăsăm sec de carne? Fără numai să tragem cu puşca şi să cântăm versuri în cinstea sărbătorii noastre, şi întru bucuria sufletelor noastre. Acestea sunt pricinuiri nebuneşti, pe care le pun înainte unii. Dar ascultaţi nepricepuţilor oameni cei ce pricinuiţi unele ca acestea: Serbările şi praznicile sfinţilor, nu s-au făcut pentru alt scop, fără numai spre a se aduna la acestea creştinii, ca să asculte isprăvile sfinţilor care se prăznuiesc şi după puterea lor, să-i imite şi să le urmeze lor, şi aşa să primească în sufletul lor evlavie, îndreptare şi luare aminte cu amănuntul în viaţa lor. Căci aşa zice prea aurita limbă a lui Gură de Aur: „Praznic este, arătare a lucrurilor cele bune, suflet evlavios şi viaţă cu scumpătate” (Cuvânt 28, la cea I către Corinteni).
Deci, dacă tu, creştine, nu faci într-acest fel la praznicile sfinţilor, ci chemi muzicanţi şi joci şi cânţi din gură, nu mai slăveşti, nici cinsteşti pe sfinţii cei serbaţi, ci mai mult îi necinsteşti. Căci faci acele lucruri pe care le urăsc sfinţii şi se întorc dinspre ele; pentru că nu urmezi sfinţilor, ci urmezi păgânilor. Ce zic? Tu cu organele, cu jocurile şi cu cântecele care le întrebuinţezi în sărbători, nu cinsteşti pe sfinţi, ci cinsteşti şi slăveşti pe diavolul; pentru că aceasta este pompa şi slava diavolului, şi te faci următor, nu sfinţilor, ci diavolilor.
De asemenea şi Paştile se fac, ca să-şi aducă aminte creştinii, cum Fiul lui Dumnezeu, cu patimile Lui, cu Crucea, cu moartea şi cu Sf. învierea Sa, i-a răscumpărat din mâna diavolului, şi i-a izbăvit din iad; i-a slobozit din moarte şi le-a dăruit învierea şi împărăţia cerurilor. Şi aşa să mulţumească pentru toate aceste faceri de bine şi dăruiri lui Hristos, care a pătimit, S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru dragostea lor.
13. Creştinii nu se cade să tragă cu puşca la Paşti
Acum, fraţii mei creştini, vă lasă inima şi conştiinţa voastră, ca în loc să mulţumiţi şi să slăviţi pe prea dulcele Iisus Hristos, pe Dumnezeu şi Tatăl, şi Făcătorul vostru, voi să-i necinstiţi şi să-i ocărâţi cu diavoleştile lucruri pe care le faceţi în zilele învierii Lui? El să pătimească atâtea patimi, ca să omoare păcatul, şi voi iarăşi să-i înviaţi? El să învieze, ca să vă ridice din răutăţi, şi voi să cădeţi iarăşi în acestea? Şi când? Chiar în zilele întru care v-a ridicat. O! ce mare nemulţumire! O! neauzită împietrire de inimă a creştinilor! Voi tot sfântul post şi săptămâna cea mare, ridicaţi mâinile voastre ca să vă rugaţi şi vă faceţi cruce; iar când vin Paştile, îndrăzniţi de faceţi mâinile acestea organe păcatului? Şi cântaţi cu lira, cu vioara, cu chitara şi cu alte drăceşti organe? Voi cu limba şi cu buzele voastre vă împărtăşiţi în ziua de Paşti, cu trupul şi sângele lui Hristos şi cântaţi atâtea duhovniceşti şi dumnezeieşti cântări şi apoi, tot cu aceeaşi limbă şi buze să cântaţi lumeşte şi să grăiţi curveşti şi drăceşti cântece?
Voi cu picioarele voastre, staţi în biserica lui Dumnezeu şi faceţi metanii şi plecări de genunchi, închinându-vă lui Dumnezeu atotţiitorului; şi când vin Paştile, vă lasă inima să bateţi cu aceleaşi picioare şi să săriţi ca ţapii? Să jucaţi ca cei nebuni şi îndrăciţi şi cu aceste fără rânduială mişcări, să vă închinaţi diavolului? În sfârşit, voi vă faceţi în sfintele zile ale marelui post şi la Paşti biserici lui Dumnezeu şi ale Sfântului Duh, şi iarăşi tot voi să vă faceţi locaş diavolului şi duhurilor celor viclene, cu sataniceştile muzici şi cu jocurile şi cântecele pe care le uneltiţi?
Acestea sunt lucruri nepotrivite creştinilor. Pentru că ce unire are lumina cu întunericul? Diavolul cu Hristos? Biserica lui Dumnezeu cu capiştea idolilor? Precum zice Pavel: „Că ce împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Sau ce unire are Hristos cu veliar? Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios?” (II Cor. 6, 14).
Precum am mai spus, la Paşti şi în zilele acestei sărbători nu se cade creştinilor să cânte din organe, să joace şi să cânte din gură; tot aşa zicem că nu se cade în aceste zile să tragă cu puşca, sau cu pistolul, sau cu alte arme de acest fel; deoarece lui Hristos cel ce a înviat, nu numai că nu-I trebuiesc acestea, ci încă le şi urăşte, şi se îngreţoşează de ele:
a) pentru că cu acestea mulţi din oameni se vătăma, şi de multe ori se şi omoară; iar
b) căci cu pocniturile lor nu lasă pe creştini să asculte slujba şi troparele cele duhovniceşti şi cântările Invierii. Că de ar fi fost descoperit în vechime praful şi armele de împuşcat şi ar fi împuşcat creştinii cu ele la Paşti, prea cu adevărat, toţi sfinţii şi dumnezeieştii Păruiţi, aveau să scrie pentru aceasta şi s-ar fi silit a dezrădăcina un obicei rău şi păgânesc ca acesta. Că al neamurilor este a împuşca cu nişte arme ca acestea la praznicele lor, şi nu al creştinilor. Iar creştinilor le este cuviincios să tragă numai clopotele şi toaca, şi să cânte „Hristos a Inviat” şi celelalte cântări făcătoare de bucurie ale Sf. Invieri.
14. Dumnezeu se mânie, la sărbătorile creştinilor, pentru cântatul din organe şi pentru jocuri
Cu adevărat, fraţilor, voi cu neorânduielile ce faceţi în zilele sărbătorilor şi la Paşti, atât de mult întărâtaţi spre urgie pe Dumnezeu, încât Il faceţi să vă înfricoşeze şi să vă zică cuvintele pe care le-a zis odinioară evreilor, prin proorocul Amos, adică, că are să întoarcă sărbătorile şi praznicile voastre întru plângere şi jale, şi duhovniceştile voastre cântări, în tânguire şi lacrimi: „Şi voi întoarce sărbătorile voastre în plângere, şi toate cântările întru tânguire” (Amos. 8, 10); precum pentru aceste lucruri a făcut şi pe timpul Macabeilor, deoarece citim la ei că: „Sfinţenia Ierusalimului s-a pustiit ca pustia, praznicile lui s-au întors în jale, sâmbetele lui întru batjocură, cinstea întru defăimare” (I Macabei 1, 14).
Voi cu muzicile, cu jocurile şi cu cântecile din gură, cu beţiile, cu războaiele, cu luptele şi cu alte răutăţi care le faceţi la sărbători şi la Paşti, siliţi pe Dumnezeu să strige, că a urât şi nu mai voieşte astfel de praznice, ci se îngreţoşează de sărbătorile voastre:
„Urât-am, lepădat-am sărbătorile voastre, şi nu voi mirosi întru adunările voastre”(Amos, 5, 21).
Şi dacă Dumnezeu, pentru păcatele evreilor, a urât şi n-a voit să mai asculte la dumnezeieştile cântări ce-l cântau, şi la Sf. organe şi duhovniceştile jocuri ce le jucau înlăuntrul Bisericii Sale; şi cu toate că ei cântau din ele spre slavoslovia, cinstea şi marea cuviinţă a sfântului Său nume, în zilele sărbătorilor; că zice: „Strămută de la mine glasul cântărilor tale, şi cântarea organelor tale nu o voi auzi” (Amos, 5, 23).
Dacă pe acelea, zic, le-a urât, cu cât mai mult şi fără asemănare urăşte şi se îngreţoşează de drăceştile organe când voi creştinii cântaţi din ele la sărbători, nu spre slava lui Dumnezeu ci spre slava, cinstea şi pompa satanei?
Cu cât mai mult urăşte şi se îngreţoşează de jocurile şi cântecele necinstitelor femei şi bărbaţi, care şi numai cu singur auzul pricinuiesc toată strechia şi gâdilitura poftei, şi dezmierdării trupeşti? precum zice Marele Vasile: „Este a vedea femei neruşinate, care să se poarte de beţie cu necuviinţă, şi cu frângerile sale să îndemne spre înverşunare şi cântece dezmierdătoare să cânte, care să poată şi numai auzindu-se, să pricinuiască celor desfrânaţi, toată strechia dezmierdării? (Cuvânt pentru beţie).
15. Ce răutăţi fac creştinii la Lăsatul de carne
Şi cine va putea povesti neorânduielile pe care le fac creştinii în timpul lăsatului de carne, dar mai cu seamă, la ţară? Că în adevăr poate să zică cineva că atunci toţi creştinii se îndrăcesc fiindcă joacă, sărind şi cântând din gură fără mustrare de ştiinţă, până şi cei mai bătrâni; şi cine nu joacă, sau nu cântă, se socoteşte de nebun. Pentru că bărbaţii se îmbracă femeieşte, iar femeile bărbăteşte; fiecare se îmbracă cu hainele pe dos şi-şi pun măşti pe faţă, iar pe alocurea se şi vrăjesc.
Atunci nu are deosebire ziua de noapte, pentru că deopotrivă toată ziua şi toată noaptea se cheltuieşte la glume, la jocuri, la neorânduieli şi la măscăriciuni. Atunci nu se deosebeşte mireanul de cleric, că toţi deopotrivă fac neorânduieli. Atunci, ca să zic aşa, prăznuieşte desfrânarea, serbează neînfrânarea, se veseleşte beţia, se bucură dezmierdarea şi curvia; joacă dracul cu zece basmale şi împreună cu el, joacă toată mulţimea dracilor. Căci, cât câştigă ei numai la lăsata secului, nu pot câştiga în tot anul.
Fapta bună însă, se mâhneşte; întreaga înţelepciune se posomorăşte, seriozitatea şi buna aşezare se tânguieşte, frica lui Dumnezeu şi a judecăţii ce va să fie şi a muncilor se izgoneşte; plânge Hristos şi dimpreună cu El plâng toţi îngerii şi toţi sfinţii şi drepţii.
O! şi cine nu va plânge? O! şi cine nu va vărsa picături de lacrimi din inimă, văzând pierzarea şi neînţelegerea atâtor creştini? Ei sunt atât de nebuni, că în loc să câştige ceva din sfântul post cel de patruzeci de zile (care urmează), mai mult se păgubesc de la lăsatul secului; şi ca să câştige una, pierd o sută. Fac ticăloşii întocmai ca negustorii cei nepricepuţi, alergând spre pagubă şi nu spre folos. Că fără asemănare este, mai mare vătămarea ce o iau mai înainte la lăsata secului, decât folosul ce-l primesc din postul ce urmează! Milostiv, milostiv, milostiv să le fie Dumnezeu. Fie ca El să lumineze pe sfinţii arhierei şi duhovnici şi învăţători să oprească aceste răutăţi, cu afurisanii şi legături, după cum porunceşte şi Canonul 62, al sfântului Sinod ecumenic al VI-lea.
16. Cum se cade a se bucura creştinii la sărbători şi la Paşti
Fraţilor creştini, voiţi să vă bucuraţi în adevăr şi să vă înveseliţi în zilele sărbătorilor şi la Paşti şi la lăsaturile de sec? Nu cântaţi din organe, nu întinderi hore, nu cântaţi din gură cântări lumeşti, nu; ci cântaţi vreun tropar, sau cântare pe care o ştiţi, a lui Hristos sau a Maicii Domnului. Cântaţi Hristos a inviat; cântaţi Ingerul a strigat, sau Cuvine-se cu adevărat, că aşa porunceşte apostolul Iacov să facă creştinii, zicând: „De este vesel cineva, să cânte” (Iac. 5, 13); adică cine are bucurie şi inimă bună, să cânte duhovniceşte, iar nu lumeşte.
Într-acest fel Dumnezeu blagosloveşte masa voastră, în chipul acesta, îngerii lui Dumnezeu stau de faţă şi vă păzesc. Cu acest chip, mâncările şi băuturile voastre, sărbătorile şi lăsaturile de carne ale voastre, toate se fac spre slava lui Dumnezeu, precum se cuvine creştinilor şi după cum porunceşte dumnezeiescul Pavel: Toate câte le faceţi, spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I. Cor. 10, 31). Iar Gură de Aur zice că: „Precum unde este noroi, acolo aleargă porcii; iar unde sunt aromate, se adună albinele; aşa şi unde sunt cântări curveşti, se grămădesc dracii; iar unde sunt cântări duhovniceşti, acolo vine darul lui Dumnezeu, şi sfinţeşte gura şi sufletul” (Tâlc. la Psalmul 41).
17. Bucuriile şi mâncările creştinilor, se cuvine să se facă cu frică
Pentru aceasta şi dimpreună toţi dumnezeieştii Apostoli poruncesc în aşezărnânturile lor, arătat la toţi creştinii: să nu grăiască, nici să facă vreun cuvânt sau lucru necuviincios în Duminici, sau în celelalte sărbători; ci veseliile, mâncările şi băuturile creştinilor, să se facă cu frică şi cu cutremur. Şi nici un creştin să nu cânte cântece păgâneşti sau curveşti, ca nu cumva în loc de a intra Duhul Sfânt în inima lui, să intre diavolul şi duhul cel viclean: ,,Nici în zilele Duminicilor cele veselitoare nu vă dăm voie a face ceva necuviincios, sau să grăiţi, sau să lucraţi; că zice undeva Scriptura: Slujiţi Domnului cu frică, şi vă bucuraţi Lui cu cutremur. Prin urmare şi veseliile voastre, cu frică şi cu cutremur se cuvine să le faceţi. Că negreşit, creştinul cel credincios, nici cântare păgânească nu se cade a cânta, nici curvească; iar de nu, se întâmplă lui prin cântare, să pomenească numele cele drăceşti ale idolilor, şi în loc de Sfântul Duh, să intre pe ascuns duhul cel viclean” (Cart. V, Cap. 10).
Aceasta la fel o zice şi Sf. Ioan Gură de Aur, într-un cuvânt pentru rugăciune, şi tâlcuieşte că, cea mai de sus zicere a proorocului David, „şi vă bucuraţi lui cu cutremur”, se înţelege pentru veselia ce primeşte omul când mănâncă şi bea; care veselie se cade să fie totdeauna amestecată cu frică, cu cutremur şi cu multă luare aminte, ca nu cumva din multa bucurie şi săturare a mâncărilor şi a băuturilor, să se plece omul: spre gânduri curveşti, la jocuri, la cântece şi la alte păcate. Precum este scris pentru poporul lui Israil, că după ce a mâncat şi s-a îngrăşat, pe urmă a uitat şi a părăsit pe Dumnezeu făcătorul său. „Şi a mâncat Iacov şi s-a săturat şi s-a lepădat de cel iubit; îngroşatu-s-a, îngrăşatu-s-a, lăţitu-s-a şi a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut pe el, şi s-a depărtat de la Dumnezeu mântuitorul său” (II Lege 32, 15).
18. Pentru ce s-a aşezat după masă rugăciunea de mulţumire
Pentru aceasta şi dumnezeieştii Părinţi ai bisericii noastre, au scris la mulţumirea mesei (care este tipărită în Ceaslov) începând aşa: „Bine este cuvântat Dumnezeu care ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din tinereţile noastre; Cel ce dă hrană la tot trupul, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, s.c.l.”
În mulţumirea aceasta, zic, au scris la sfârşit şi aceste cuvinte: „ca să ne aflăm înaintea Ta bineplăcuţi şi neruşinaţi, când vei răsplăti fiecăruia după faptele lui”; ca să ne inveţe prin aceasta că, sculându-ne de la masă, şi pântecele fiind plin de bucate şi de băuturi, se cade a ne aduce aminte de înfricoşata zi a judecăţii lui Dumnezeu, întru care avem să dăm răspuns de cele ce am făcut, am grăit şi am gândit.
Şi aşa cu frica aceasta şi cu aducerea aminte, să înfrânăm pornirile şi poftele trupului nostru celui sătul şi să gonim gândurile cele ruşinoase, care atunci mai mult ne supără, fiind pântecele plin. Pentru aceea şi dumnezeiescul Gură de Aur (Omil. 52, la cea de la Matei), foarte mult laudă această mulţumire în acest cuvânt, şi îndeamnă pe toţi creştinii să o zică după masă.
19. Ce se cade a zice creştinii când lucrează
Iar câţi bărbaţi sau femei sunteţi meşteri, să nu cântaţi lumeşte acolo unde lucraţi, nici să vorbiţi cuvinte deşarte şi nefolositoare; deoarece nu numai că veţi da seamă în ziua judecăţii de cuvintele cele nefolositoare pe care le grăiţi, precum hotărăşte Domnul: ,,Deci, grăiesc vouă, că pentru tot cuvântul deşert, care vor grăi oamenii, vor să dea seamă de dânsul în ziua judecăţii” (Matei 12, 36); ci lângă acestea nu aveţi nici un spor la meşteşugul vostru.
Dar ce să faceţi? Acolo unde lucraţi, uneori să vă rugaţi cu mintea voastră şi să ziceţi: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă”; iar alteori să ziceţi aceasta şi cu gura, sau să cântaţi vreun alt tropar cu linişte, precum: „Cuvine-se cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Dumnezeule.” Şi în scurt, orice meşteşug şi lucru, când lucraţi, să-l dregeţi cu rugăciunea şi cu sfânt numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Născătoarei de Dumnezeu, cum se drege mâncarea cu sare; ca să se binecuvinteze de Dumnezeu toate lucrurile şi averile voastre şi să sporească şi să se înmulţească. Aşa vă poruncesc sfinţii apostoli să faceţi în aşezământurile lor: „Nu fi ca un repezit, umblând prin uliţi fără rânduială şi luând aminte la cei ce vieţuiesc rău; ci ia aminte la meşteşugul şi la lucrul tău, şi caută cele ce plac lui Dumnezeu; şi gândeşte la cuvintele lui Hristos, şi neîncetat cugetă-le; căci zice Scriptura: „La Legea Ta voi cugeta ziua şi noaptea, şi în ţarină umblând, şi în casă şezând, şi dormind şi deştept fiind, ca să pricepi întru toate” (Cart. I, cap. 4).
Tot aşa vă sfătuieşte să ziceţi, şi dumnezeiescul Hrisostom: „Meşteşugar eşti? şezând, roagă-te cu gura; dar nu voieşte gura să cânte? cu mintea fă aceasta. Mare tovarăş este psalmul, nimic rău nu vei pătimi din aceasta, ci ca într-o mănăstire poţi să şezi, că nu locul este îndemânatec la aceasta, ci luarea aminte cu scumpătate ne dăruieşte nouă liniştea. Fiindcă şi Pavel la meşteşugul său lucrând, nimic n-a vătămat fapta lui cea bună, adică rugăciunea” (Andr. 21). La fel porunceşte meşterilor şi Marele Vasile (Epistola I).
20. Care sunt certările celor ce cântă din organe şi care joacă
Deci, fraţii mei creştini, vă ajunge vremea cea trecută până acum, în care aţi cântat din organe, aţi jucat şi aţi cântat din gură, nu ca nişte creştini sfinţi şi fii ai lui Dumnezeu, ci ca nişte necredincioşi şi păgâni; de acum înainte, urâţi acestea din toată inima voastră ca să nu cădeţi sub înfricoşata osândă, afurisanii, blestem şi dumnezeasca urgie cea hotărâtă de sfinţii Apostoli şi sinoadele ecumenice, şi de Dumnezeu, împotriva celor ce fac aceste fapte nelegiuite. Că Sf. Apostoli afurisesc9
*******
„Afurisesc” se înţelege: despart de Biserică pentru un timp.
*******
pe lirişti, pe viorişti, pe jucători şi pe toţi cântătorii din organe şi începătorii de jocuri, zicând în aşezământurile lor: „Dacă vreun bărbat sau femeie, care a fost începător de jocuri, va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în privelişte, sau din cei ce cântă din fluier, sau chitaragiu sau viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau de nu, să se lepede” (Cart. 8, Cap.32). Acum dacă Apostolii leapădă pe necredincioşii muzicanţi sau scamatori şi nu-i primesc la credinţa lui Hristos, de nu mai întâi vor înceta de la aceste jocuri, cu atât mai mult leapădă pe credincioşii care joacă acestea.
Canonul 62, al sfântului Sinod ecumenic VI, opreşte (hotărăşte) să nu joace femeile în public, iar care ar juca, să se afurisească. Sfântul Sinod ecumenic al VII-lea, dimpreună cu muzicanţii, afuriseşte şi pe creştinii care cheamă la casa lor pe aceştia şi joacă. De asemenea şi pe creştinii care cu cântecele curveşti şi cu dansuri mănâncă şi beau, şi nu dau cuviincioasa mulţumire lui Dumnezeu dătătorul de hrană. „Iar celor ce au viaţa cu nuntă şi cu fii, şi cu aşezare mirenească, a mânca împreună, bărbaţii şi femeile, este lucru din cele neprihănite, numai să aducă mulţumire celui ce dă hrana, şi nu prin oarecare meşteşugiri, muiereşti, adică prin sataniceşti cântece de alăute şi răsfrângeri curveşti. Asupra cărora vine proorocescul blestem, cel ce zice aşa: „Vai celor ce cu alăută şi cu cântări beau vinul, iar la lucrurile Domnului nu se uită, şi la lucrul mâinilor lui nu se gândesc.” Şi dacă cândva ar fi unii ca aceştia între creştini, îndrepteze-se. Iar de nu, ţie-se pentru dânşii cele canoniceşte aşezate de cei mai-nainte de noi, (adică certările şi afurisaniile).” (Can. 22). Dar şi sfântul Sinod localnic din Cartagina, porunceşte în canonul 69, să nu se facă jocuri şi cântece în sărbători şi la pomenirea mucenicilor nici în cetăţi, nici afară la bisericile mucenicilor, că unde se fac unele ca acestea, sunt obiceiuri elinesti.
Marele Vasile dă următoarele pedepse şi canoane asupra celor de mai sus, adică: Câţi bărbaţi ori femei s-ar fi îmbătat să postească atâta timp, iar câţi au cântat, să se canonisească şi să citească atâţia psalmi din Psaltire; şi dacă nu ştiu carte, să zică rugăciunea aceasta: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”. Câţi au râs fără rânduială, să plângă şi să lăcrimeze. Câţi bărbaţi sau femei au jucat, să facă atâtea plecări de genunchi, adică metanii până la pământ. Câţi au plesnit în palme la joc, să-şi bată de multe ori pieptul. Câţi s-au împodobit şi s-au dus la hore, să se smerească şi să se pocăiască; şi cuprinzător, cine a lucrat cele de mai sus necuviinţe, să facă milostenii ca să se izbăvească de păcat. „… postul să vindece pe beţie; psalmul, pe cântarea cea de ruşine; lacrimile, să se facă tămăduire a râsului, în locul jocului, să se plece genunchii, în locul plesnetului mâinilor, să se bată pieptul; în locul podoabei hainelor, să se arate smerenia. Peste toate, milostenia să te răscumpere pe tine de la păcat” (Cuvânt pentru beţie).
Iar cel mai mare canon al celor zise mai sus, este acesta: Porunceşte Sfântul mai jos, tuturor creştinilor care n-au cântat din organe, nici au jucat, nici au cântat din gură cântece curveşti că, dacă vor vedea pe cei ce au cântat din organe, sau au jucat şi au cântat din gură, că se pocăiesc, să-i compătimească ca pe nişte mădulări ale lor bolnave; iar dacă obrăznicesc cu defăimare şi fac tot pe aceleaşi, să nu mai vorbească sau să aibă legătură cu ei, nici să-i heretisească (10); ca în felul acesta să-şi vie întru simţire de răutăţile lor şi să se pocăiască. „De-i veţi vedea că se pocăiesc pentru necuviinţa celor ce s-au lucrat, milostiviţi-vă spre ei, ca spre nişte mădulări ale voastre bolnave. Iar de-i veţi vedea că obrăznicesc şi defăima mâhnirea voastră cea pentru dânşii, ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi, şi de necurat să nu vă atingeţi; că aşa ruşinându-se, să-şi vie întru cunoştinţa răutăţii lor; iar voi să primiţi plata râvnei lui Finees” (Cuvânt pentru beţie).
******
10 Feliciteze.
*****
Acestea sunt certările şi canoanele ce le dau Apostolii, Sinoadele ecumenice şi Sfinţii: muzicanţilor, jucătorilor şi cântătorilor din gură.
DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE 