Sf. Nicodim Aghioritul – Nu se cade creștinilor să cânte din organe, să dănţuiască şi să cânte din gură, la nunţile lor

Deci, dacă sunteţi adevăraţi creştini şi următori şi ucenici ai lui Iisus Hristos, vă aflaţi în mare nevoie fraţilor, să alegeţi de o mie de ori mai bine să lipsească muzicanţii, jocurile şi cântecele cele curveşti de la casa şi nunta voastră, decât să fugă Hristos şi slujitorii Săi preoţii şi să vă lipsiţi dimpreună cu aceştia de orice bunătate sufletească şi trupească, pământească şi cerească, vremelnică şi veşnică; aşa zice dumnezeiescul Hrisostom: „Dacă pe acestea le vei alunga, va veni Hristos la nunţi; iar Hristos fiind de faţă, şi ceata îngerilor va fi de faţă; şi de voieşti şi acum se lucrează minuni, precum şi atunci, şi va preface şi acum apa în vin” (Cuvânt 12, la cea către Coloseni).

**********

Cuvânt III Care învaţă pe creştini că nu se cade să cânte din organe, să dănţuiască şi să cânte din gură, la nunţile lor

PRECUVÂNTARE
Limba omenească, nici a celui prea meşter ritor nu poate să laude după vrednicie pe fericitul Pavel, vasul alegerii, pe cel răpit până la al treilea cer, pe dascălul neamurilor şi vârful apostolilor. Pentru că având el în inima sa pe Hristos grăind şi pe darul Sfântului Duh lucrând, nu numai că a legiuit şi a învăţat pentru toate celelalte taine ale credinţei noastre ortodoxe, dar şi pentru acestea lămurit ne-a sfătuit: Nunţile creştinilor nu se cade să aibă vreo necuviinţă sau neorânduială, ci trebuie să fie cu bunăcuviinţă, aşezate şi cinstite; şi nu numai simplu cinstite, ci întru toate; că aşa cu mare glas spune în epistola sa cea către Evrei: „Cinstită este nunta întru toate, şi patul nespurcat” (Evrei 13, 4).
Cinstită este nunta întru toate, nu numai la cei bătrâni, dar şi la cei tineri şi la toate persoanele. Cinstită este nunta întru toate, nu numai într-o vreme, ci în toată vremea; înainte de a se blagoslovi bărbatul şi femeia, când se blagosloveşte şi după blagoslovenie. Cinstită este nunta întru toate, nu numai într-un fel, şi nici într-un singur loc, ci în toate chipurile şi locurile, la mâncări şi băuturi, la îmbrăcăminte, în biserică, în casă, şi la masă şi pretutindenea. Că aşa tâlcuieşte zicerea lui Pavel, Marele Gură de Aur, şi urmaşul său Teofilact al Bulgariei: „Deci întru toate, nu numai întru bătrâneţe, iar în tinereţe nu; ci întru toate şi în tot chipul şi în toată vremea. Nu numai întru întristare, iar în tihnă nu. Nu numai în acest loc să fie cinstită, iar în altul nu, ci întru toate desăvârşit cinstită.”

Pentru aceea câte nunţi ale creştinilor se fac astăzi cu organe, cu jocuri, cu cântece din gură şi cu alte neorânduieli, nu pot să fie întru toate cinstite şi cu bunăcuviinţă, precum porunceşte Apostolul şi după cum sfătuiesc aceşti dumnezeieşti tâlcuitori: Gură de Aur şi Teofilact; ci sunt necinstite, necuviincioase şi fără rânduială la creştini; pe atât pe cât se necinstesc cu muzicile cele de râs, cu necuviincioasele hore şi ruşinoasele cântece din gură. Pentru aceasta şi eu astăzi, fraţilor, am socotit să vorbesc despre aceasta, dragostei voastre, şi să vă arăt pentru care pricină creştinii, nu se cade să cânte din organe, să joace şi să cânte din gură la nunţile lor. Şi iată încep.

 

22. Cauzele pentru care se numeşte nunta, Taină

Pentru trei pricini, zic sfinţii Teologi, că nunta se numeşte Taină:

– a) pentru drăgăstoasa unire într-un suflet, a bărbatului şi a femeii;

– b) pentru că nunta este închipuirea duhovniceştei uniri a lui Hristos cu Biserica; precum zice Pavel: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efeseni 5, 32); şi

– c) pentru că nunta are întru sine dumnezeiescul Dar, precum îl au şi celelalte Taine; şi pentru aceasta dezleagă pe bărbat şi pe femeie de păcatul curviei, după cum pocăinţa şi Maslul, dezleagă pe om de păcat. Că zice însuşi Pavel: „Iar pentru curvie, fiecare să-şi aibă femeia sa, şi fiecare să-şi aibă bărbatul său” (I Corinteni 7, 2; Gheorghie Coresie în cea pentru Taine şi alţii).

 

23. Organele şi jocurile se împotrivesc alcătuirei Tainei Nunţii

Acum noi, de vom voi să socotim, aflăm că organele, jocurile şi cântecele dingură, se împotrivesc acestor trei pricini de mai sus, şi prin urmare vatămă Taina Nunţii.

a) Organele, jocurile şi cântecele din gură, vatămă iubita unire într-un suflet a bărbatului şi a femeii. Deoarece mirele văzând alte femei acolo şi jucând cu ele, se trage cu sufletul şi cu inima la dragostea şi pofta acelora; şi mai cu seamă când acestea se întâmplă să fie mai tinere şi mai frumoase decât femeia sa. Asemenea şi mireasa văzând alţi bărbaţi, şi jucând cu ei, se trage cu sufletul şi cu inima spre dragostea şi pofta lor, când aceştia se întâmplă să fie mai tineri şi mai frumoşi decât bărbatul ei. Şi aşa acolo unde nunta este spre unirea sufletelor a bărbatului şi a femeii, cu drăceştile muzici şi cu jocurile, se face despărţirea sufletului acestei uniri a bărbatului şi a femeii.

b) Muzicile, jocurile şi cântecele din gură, care se fac la nuntă, se împotrivesc şi vatămă închipuirea duhovniceştii uniri a lui Hristos cu Biserica. Iar cum vatămă aceasta, ascultă tu, ori şi care vei fi mire la orice nuntă: Hristos a sfinţit şi a curăţit Biserica cu sfântul Botez, precum zice Pavel: „Ca pe ea să o sfinţească curăţind-o cu baia, apoi prin cuvânt” (Efeseni 5, 26); iar tu bărbatul mire, chemând la nunta ta fluiere şi trâmbiţi, şi lăsând a se face jocuri şi cântece din gură la casa ta; în loc să curăţeşti şi să sfinţeşti femeia şi mireasa ta, tu o întini şi o faci necurată la suflet, ba chiar şi tu te întini şi te faci asemenea necurat. Hristos a întemeiat întru sine preaslăvita şi frumoasa Biserică, fără să aibă vreo zbârcitură ori întinăciune, sau vreo pată; că aşa strigă însuşi Pavel: „Ca să pună înainte pe ea Lui-şi slăvită Biserică, neavând întinăciune, nici prihană, sau altceva de acest fel; ci să fie sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5, 27); iar tu bărbate, cu organele, horele şi cântecele curveşti, pe care le laşi să se facă la nunta ta, strici podoaba, frumuseţea şi slava femeii tale, şi o arăţi pe ea urâtă, neslăvită, cu multe pete şi întinăciuni, ba chiar te faci şi tu asemenea ca ea, urât şi fără podoabă.

Hristos a iubit atât de mult Biserica, încât pentru dragostea ei s-a dat pe Sine la moarte. „Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile voastre, precum şi Hristos a iubit biserica, şi pe Sine s-a dat pentru dânsa” (Efeseni 5, 25); iar tu bărbate, nu-ţi iubeşti femeia ta cu aceeaşi dragoste adevărată, ci o urăşti, căci dacă ai iubi-o în adevăr, n-ai aduce la nunta ta acele sataniceşti pricini vătămătoare sufletului ei, care sunt: muzicile, jocurile şi cântecile din gură. Ce zic? Chiar tu însuţi nu te iubeşti în adevăr pe tine însuţi, ci îţi eşti vrăjmaş ca un nepriceput; pentru că laşi să se facă la casa ta acelea care îţi vatămă sufletul.
Şi ca să zic în scurt, câte beţii, câte neorânduieli, câte răutăţi laşi să se facă la nunta ta omule, toate acestea se abat şi se aduc la duhovniceasca nuntă a lui Hristos şi a Bisericii, a cărei nuntă, chip şi icoană este nunta ta. Fiindcă după marele Vasile: „cinstea sau necinstea icoanei, trece la chipul cel dintâi” (Pentru Sfântul Duh, cap. 18). Zice însă şi dumnezeiescul Hrisostom pentru nuntă: Dacă nu te ruşinezi de nuntă, ruşinează-te măcar de Hristos şi de Biserică, al cărei chip este nunta şi nu aduce organe şi dansuri la aceasta. „Nu cumva nunta este teatru? Taină este şi închipuire de mari lucruri (a lui Hristos şi a Bisericii); şi dacă nu te cucerniceşti de această taină, măcar cucerniceşte-te de cel ce este chipul acesteia… la tainele Elinilor sunt jocurile; iar la ale noastre tăcerea şi buna rânduială, evlavia şi cucernicia. Mare Taină se săvârşeşte aici! Afară curvele, afară cei pângăriţi… Mir este nunta; deci pentru ce bagi putoarea mocirlei în alcătuirea mirului (adică în locul unde se săvârşeşte nunta)? Toate trebuie să fie pline de întreagă înţelepciune, toate cu cucernicie, toate cu podoabă. Acum văd însă din contră: săriţi asemenea cămilelor şi cailor; pentru aceasta voiesc a curăţi nunta, încât s-o aduc la cinstea cea potrivită ei, şi să astup gura ereticilor, fiindcă s-a ocărât darul lui Dumnezeu, rădăcina (tainei) renaşterii noastre… Spune-mi mie săvârşeşti Taină şi chemi pe diavolul?” (Cuvânt 12, la cea către Coloseni).

c) Organele, jocurile şi cântecele din gură, care se fac la nuntă, strică şi se împotrivesc darului ce-l are Taina nunţii al cărei scop este a dezlega şi a depărta de la păcatul curviei pe bărbat şi pe femeie. Pentru că aceste drăceşti organe, jocuri şi cântece, silesc nunta să se facă nu dezlegarea curviei şi a păcatului, ci chiar înlesnire, pricină şi prilej curviei, preacurviei şi altor păcate. Şi nu se fac din acestea la nunţi atâtea curvii ascunse, atâtea tainice preacurvii în inimă? Nu curvesc cu pofta sufletului, precum a zis Domnul, şi cei ce cântă cu organe, şi cei care joacă şi cântă din gură? Nu preacurvesc cu mintea lor cei ce se adună la nuntă şi privesc cu iscodire feţele femeilor, şi ascultă curveştile acelea şi amoroasele cântece şi se prind de mâini?

Las să zic pe celelalte păcate care se fac la nunţi din cauza acestor organe şi a dansurilor, a necuviincioaselor cuvinte, zic, a celor neruşinaţi glumeţi, neruşinoasele cuvinte ale beţivilor, curveştile împodobiri ale hainelor, muiereiasca ungere a mirurilor şi a parfumului şi a celorlalte mii de neorânduieli, pe care de va voi cineva să le scrie cu amănuntul, poate să umple o carte întreagă. Şi mai ales când nunţile se întind nu numai într-o zi sau două ci până la opt zile, iar în multe locuri şi până la 15 zile, atunci, cine poate să mai numere răutăţile şi păcatele care se fac? Milostiv, milostiv fii Dumnezeule!

Pentru aceea, ca să împreun într-un cuvânt cele zise mai sus, nunţile creştinilor celor de astăzi, pentru nepotrivitele şi necuviincioasele lucruri care se fac la nuntă, se primejduieşte să nu mai fie Taină sfântă, Taină plină de dar şi cinstită, — precum şi este cu adevărat — precum hotărăşte sfânta Biserică a lui Hristos; ci să fie ca o ceremonie păgânească şi elinească, necuviincioasă şi necinstită, sau ca o meşteşugire şi mreajă a vrăjmaşului de obşte, cu care adună pe oameni spre a-i face să păcătuiască şi să se muncească.

 

24. Nunta se cade a fi păzită de orice neorânduială

O! şi cine nu va plânge? O! şi cine nu se va tângui? văzând cum diavolul a întors lucrurile pe dos, şi Tainele cele mântuitoare ale creştinilor, le-a întrebuinţat organe ale răutăţii şi pierzării lor, şi mai ales nunta, care trebuia mai mult decât toate să fie păzită de orice neorânduială. Pentru că nunta s-a cinstit mai întâi de Dumnezeu cu facerea Sa: „că bărbat şi femeie i-au făcut pe ei” (Facerea I, 27) şi cu binecuvântarea Lui: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (I, 28). S-a cinstit şi pe urmă de Hristos prin Sfânta Sa venire la nunta din Cana, şi cu începutul minunilor Sale, „aceasta, zice, a făcut începătură minunilor, Iisus în Cana Galileii” (Ioan, 2, 11); fiindcă nunta este începutul înmulţirii şi al moştenirii oamenilor.

Prin nuntă toată lumea se uneşte şi se ţine, şi fără nuntă, toată lumea avea să fie în neregulă. Şi ca să zic în scurt, nunta este pricină firească şi rădăcină a tuturor oamenilor. Pentru aceea, dacă nunta şi rădăcina se fac sfinte, sfinte vor fi şi mlădiţele, adică oamenii cei născuţi din nuntă, precum zice Pavel: „Şi de este rădăcina sfântă, sunt şi ramurile” (Romani 11, 16); iar dacă nunta şi rădăcina se fac necurate şi sălbatice, necurate vor fi şi ramurile, adică cei născuţi din nuntă. Şi aceasta socotesc că este pricina, pentru care cei mai mulţi din oamenii cei de astăzi sunt plecaţi spre păcat, deoarece se nasc din nunţi păcătoase şi necurate.

 

25. Precum la celelalte Taine nu se fac jocuri şi cântece din organe, aşa nu se cade să se facă nici la nunta

Aţi înţeles acum, iubiţii mei fraţi, că la nunţile creştinilor nu se cade să cânte cineva din organe şi să joace, sau să cânte din gură? Şi aceasta o veţi înţelege încă mai lămurit din cele următoare:

Şapte sunt Tainele credinţei noastre celei soborniceşti şi ortodoxe, cu care se numără şi nunta:

Botezul, Mirul, Liturghia, Preoţia, Mărturisirea, Maslul şi Nunta. Acum, de ar fi fost cuviincios şi după lege, a cânta din organe şi a dănţui şi a cânta lumeşte la nuntă, care este una din cele 7 Taine, trebuia să se facă aceasta şi la Botez, la Mir, la Preoţie şi la celelalte şase Taine.

Dar fiindcă nici când se botează creştinii, nu cântă din organe şi joacă nici cântă din gură, nici când se miruiesc, nici când se împărtăşesc, nici când primesc preoţia, nici când se mărturisesc, nici când fac maslu; prin urmare, nici când se însoară nu se cade de asemenea să cânte din aceste organe, sau să joace şi să cânte din gură. Că dacă era, ca să cânte din organe la nuntă şi să facă hore şi cântece, una din două e de nevoie să urmeze: Sau că nunta nu este Taină, după cum sunt şi celelalte şase; sau că şi la celelalte şase Taine asemenea se cade a cânta din organe şi a juca şi a cânta din gură, pentru că deopotrivă sunt toate Tainele. Însă amândouă acestea sunt la fel nepotrivite şi rele. Prin urmare, nu se cuvine creştinilor să cânte din organe, să joace şi să cânte din gură la nunţile lor.

 

26. Câte lucruri trebuiesc, ca să se facă nunta cea legiuită

Apoi gândiţi-vă, fraţii mei, încă şi la aşezarea şi chipul cu care porunceşte sfânta Biserică a lui Hristos la toţi creştinii de obşte, ca să se facă nunta. Unsprezece lucruri trebuiesc spre a se face nunta cea legiuită şi canonică.

1) Să nu fie cu vreun fel de rudenie, trupească, ori din sfântul Botez, pe care o opresc legile cele bisericeşti;

2) trebuie să voiască şi să se unească la nuntă părinţii celor ce voiesc să se însoare, deoarece nunţile cele făcute fără voia părinţilor, sunt ca şi curvia, după canonul 38 al Marelui Vasile, şi trei ani se canonisesc după ce se împacă părinţii;

3) trebuie să se învoiască şi bărbatul şi femeia, cei ce voiesc a se însura, şi să se voiască unul pe altul12;

4) să se facă logodirea cu preot şi cu obişnuita sărutare ce o dau unul altuia cei logodiţi, când este bărbatul de 15 ani, iar femeia de 13, după însemnarea Patriarhului Nicolae, şi aşezământul împăratului Alexie Comnino, şi a lui Leon înţeleptul. Iar a se face logodna numai în cuvinte şi cu daruri, aceste logodne nici sunt, nici se numesc. Să se ştie, însă, că se face nunta şi fără logodire, după sinodiceasca hotărâre a celui sus zis patriarh Nicolae, adică fără să dea sau să ia daruri părinţii înainte de nuntă;

***********
12 Pildă a însoţirii celei iubite, au fost cele două prea iubite însoţiri, pe care ni le pune istoria de faţă: Capaneu şi Evadni în Elada; şi Plantie şi Orestila din Italia; care aveau atâta dragoste şi unire între dânşii, încât, când a murit Capaneu şi ardeau trupul lui în foc ca să nu se împută (precum era atunci obiceiul la Elini), soţia sa, Evadni, nesuferind despărţirea bărbatului ei, a alergat singură şi s-a aruncat în foc, şi a ars împreună cu Capaneu. Şi iarăşi, fiindcă a murit mai înainte Orestila, şi-i ardeau trupul ei, Plantie bărbatul său s-a aruncat pe sine în foc şi a ars împreună cu Orestila; şi astfel a ars femeia în flacăra bărbatului, şi bărbatul în flacăra femeii. Şi după cum au fost nedespărţiţi în viaţă, aşa au rămas nedespărţiţi şi la moarte. A căutat moartea să-i despartă, însă iubirea şi dragostea i-a păzit împreună. Las să ia pildă creştinii cei însuraţi de la aceşti păgâni, ca să nu se osândească mai rău decât neamurile în ziua judecăţii. Căci dacă Elinii păzeau atâta dragoste întru însoţirea lor, cu toate că nunta lor nu era taină sfântă, cu cât mai mult sunt datori creştinii să se iubească şi să aibă unire şi dragoste către femeile lor, şi femeile către bărbaţi, acum când nunta lor este Taină dumnezeiască şi sfântă?

***********
5) se cuvine a păzi fecioria cei logodiţi, fără să strice pe logodnicele lor mai înainte de nuntă, pentru că se socotesc ca nişte curvari, şi se canonisesc şi se pedepsesc de canonul 26 al Marelui Vasile; adică

7 ani să nu se împărtăşească;

6) când va veni vremea să se încununeze trebuie bărbatul şi femeia să se mărturisească la duhovnic, şi să se gătească cu oarecare pregătire, adică cu post şi rugăciune, pentru ca să se împărtăşească;

7) când se vor cununa, trebuie întâi preotul cel care îi va cununa, să ia vreme ca să facă sfânta Liturghie, şi după ce va face sfânta Proscomidie, să iasă afară din Altar, aşa cum este îmbrăcat cu toate sfinţitele veşminte, şi aducând bărbatul şi femeia în mijlocul bisericii, aici să-i încununeze după aşezământul din Molitfelnic; însă, să nu umple paharul cu vin şi pâine de obşte şi să le dea să bea, după cum e scris în Molitfelnic, pentru că acesta este un obice nou, pe care l-au adăugat oarecari neînvăţaţi, (în Molitfelnic), în loc de Dumnezeiasca împărtăşire, pe care se cuvine a o primi cei de curând căsătoriţi, când nu au nici o opreală canonicească;

8) iar după ce va încununa preotul pe cei însoţiţi, îi pune să stea într-un loc al bisericii, şi intrând în sfântul Altar, începe: „Bine este cuvântată împărăţia”, care este sfânta Liturghie;

9) iar când iese preotul şi glăsuieşte: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, atunci vine mirele şi mireasa şi se împărtăşesc amândoi;

10) apoi după Liturghie, se duc cei încununaţi la casa lor, însoţiţi de preoţi şi de clerici şi de poporul cel poftit. Şi aşa se aşează la masă, de mănâncă şi bea, şi se veselesc şi se bucură cu cucernicie şi cu bună rânduială întru slava lui Dumnezeu, precum se cuvine creştinilor,

11) se cade să se păzească mirele şi mireasa, să nu doarmă împreună în seara aceea, fiindcă s-au împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, ci în seara următoare.

Aceasta este regula, fraţilor, ce o hotărăsc sfinţii Părinţi, ai Bisericii noastre, să se facă la nunţile creştinilor. Pe care, vai! – O! şi cum să o zic fără lacrimi? o calcă şi nu o păzesc cei mai mulţi din creştinii de astăzi; pentru aceasta, nu văd procopseală nici trupească, şi cu atât mai mult sufletească, nici ei, nici fiii lor.

27. Cei logodiţi, nu se cade a intra în casele logodnicelor lor — Pentru ce se încununează nunta

Câţi creştini sunteţi, însă, care aveţi frica lui Dumnezeu în inimile voastre şi doriţi să vă mântuiţi şi să faceţi copii cu fapte bune şi procopsiţi, această sfântă regulă sârguiţi-vă, fraţii mei, a o păzi când vă căsătoriţi; şi mai cu seamă voi cei ce voiţi să căsătoriţi pe fiii voştri, grijiţi-vă pentru dragostea lui Dumnezeu, să-i căsătoriţi în felul acesta, dacă voiţi să sporească şi să vă bucuraţi de procopseală lor.
Sârguiţi-vă deci, să-i căsătoriţi îndată ce vor ajunge în vârstă, şi nu-i lăsaţi să treacă multă vreme, ca să nu se întâmple lor să cază în curvie, ori în vreo altă stricare a fecioriei lor, precum vă sfătuieşte dumnezeiescul Gură de Aur, zicând: „Degrab să-i însuraţi pe ei (pe copii adică), ca astfel curate şi neatinse trupurile lor să primească pe mireasă, dragostele acestea sunt mai fierbinţi. Cel ce mai înainte de nuntă, petrece întru înfrânare şi curăţenie, cu mult mai mult după nuntă va petrece aşa, iar cel ce s-a învăţat să curvească mai înainte de nuntă, şi după nuntă va face aceasta” (Cuvânt 9, la cea I către Timotei).

Pentru aceasta a zis şi Sirah: „Pentru curvar, toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârşit” (Sirah, 23, 23). Şi dacă cineva, ori preot, ori mirean, ţinut fiind de răul şi răzvrătitul obicei de astăzi, vă va împiedica de la aceasta, să nu-l ascultaţi, ci faceţi tot ce puteţi ca să cununaţi pe fiii voştri după cum hotărăşte Sf. Biserică a lui Hristos. Dar mai ales şi mai vârtos, luaţi aminte bine de păziţi pe fiii voştri, ca să nu intre în casele logodnicelor lor (după cum porunceşte Nearaua împăratului Alexie Comnino), fiindcă din deasa convorbire şi privire ce o fac ei cu logodnicele, se aprind de iubire, şi mai-nainte de nuntă se împreună cu ele.

La aceasta trebuie să bage de seamă şi să poarte grijă şi sf. Arhierei; ca să taie reaua şi blestemata deprindere, ce se ţine în multe locuri, de a intra adeseori cei logodiţi în casele logodnicelor lor, deoarece, câţi se vor împreuna mai înainte de nuntă cu ele, nu numai că se canonisesc ca nişte curvari, după cum am zis mai sus, nu numai că nu sunt vrednici să se împărtăşească după binecuvântare, precum hotărăşte Biserica, dar nu sunt vrednici nici să ia cununiile pe capul lor când se binecuvintează. Fiindcă cununiile sunt semnele biruinţei, că adică, nu s-au biruit tânărul şi tânăra de îndulcirea trupului şi de poftă, ci au rămas nebiruiţi şi şi-au păzit fecioria înainte de nuntă, precum zice aceasta marele Hrisostom: „Pentru aceasta se pun cununiile pe capetele lor, ca un semn al biruinţei, că nebiruindu-se şi neînfrângându-se de dezmierdare aşa se apropie de pat; iar dacă biruindu-se de dezmierdare se vor da pe sine la curvie, pentru care pricină mai poartă cununa pe cap, biruiţi fiind?” (Omilia 9, la cea I către Timotei).

Acum deci vă întreb, iubiţii mei creştini, să-mi spuneţi adevărul. Un tânăr, sau o tânără, care se vor binecuvânta şi încununa cu cea de mai sus rânduială, mai au ei dreptul să cheme la nunta lor fluiere şi muzici, şi să întindă jocuri şi să cânte din gură? Mai este cuviincios acestora, care au auzit atâtea binecuvântări şi atâtea cuvinte sfinte rostindu-se de preoţii cei ce i-au cununat, să-şi spurce urechile lor iarăşi cu necuratele şi neruşinatele cântece? Ei, care au stătut în Biserica lui Dumnezeu şi şi-au sfinţit picioarele, se potriveşte să le mai spurce iarăşi cu drăceştile jocuri? Cu un cuvânt, mai este cu dreptate, ca ei care s-au împărtăşit în ziua aceea cu preacuratele Taine, să nu-şi păzească curate toate simţirile trupului lor, şi toate simţirile şi puterile sufletului pentru darul, cinstea şi sfinţenia ce au primit? Este drept, zic, ca ei să mai privească neruşinoasele privelişti şi muzici, şi jocuri şi alte neorânduieli, sau să mai facă vreo faptă ruşinoasă? Eu sunt încredinţat, cum că toţi într-un glas veţi răspunde că, nu este cuviincios; şi aşa şi este.

Pentru aceasta, Sfântul Sinod localnic adunat în Laodichia, şi întărit de al şaselea Sinod ecumenic, arătat opreşte pe creştini să cânte din organe şi să joace când se duc la nuntă, ci cu cinste şi cu bună aşezare să mănânce la prânz şi să cineze la aceasta. Că aşa porunceşte Sinodul acesta cuvânt cu cuvânt, în canonul 53: „Nu se cade creştinii, mergând la nunţi să cânte în organe, ori să joace; ci cu cinste să cineze, ori să prânzească, precum se cade creştinilor”.

 

28. Că nici cei vechi nu cântau la nunţile lor cu organe

Drept aceea, iubiţii mei fraţi, încetaţi de acum înainte de la o fărădelege ca aceasta şi prea rău obicei, dacă voiţi să fie înlăuntrul casei voastre rugăciunile şi binecuvântările sfinţilor Părinţi ai sfântului Sinod de mai sus şi ale întregii Biserici; dacă voiţi să binecuvânteze Dumnezeu nunta voastră şi pe mire şi mireasă, precum a binecuvântat pe Avraam şi pe Sarra, pe Isaac şi pe Reveca, pe Iacov şi pe Lia, pe Iosif şi Asinet. Căci şi acei drepţi au făcut nunţile lor cu cucernicie şi cu bună rânduială, şi nu cu drăceşti jocuri şi alăute.

Şi martor cuvântului meu este marele Ioan Gură de Aur, carele zice, că sluga lui Avraam, a luat pe Reveca din Mesopotamia şi a dus-o în pământul Hanaan pentru fiul său Isaac, fără timpane şi hore, ci având numai pe îngerul lui Dumnezeu împreună. „Dar să vedem după ce a luat-o pe ea (adică sluga lui Avraam pe Reveca) în ce chip au făcut nunta? oare cu chimvale, cu surle, cu jocuri şi tobe şi fluiere şi cealaltă fală trăgea cu sine? Nici una dintru acestea, ci numai pe ea luând-o, aşa se ducea, având cu sine pe înger petrecându-l şi împreună călătorind” (Cuvânt Ce fel de femei trebuie a lua întru însoţire).

Acum, dacă acei vechi drepţi strămoşi şi patriarhi, care erau încă noi începători, şi ca nişte copii mici în comparaţie cu creştinii cei desăvârşiţi bărbaţi ai Evangheliei; dacă aceia, zic, n-au întrebuinţat muzici şi jocuri la nunţile lor, cu toate că nunta lor nu era ridicată la cinstea şi gradul de Taină; nu este ruşine mare să uneltească acum creştinii jocuri şi muzici, când au ajuns la scumpătatea Evangheliei şi la bărbaţi desăvârşiţi ai plinirii lui Hristos? Nu este ruşine să necinstească creştinii nunţile lor cu astfel de lucruri fără de rânduială? şi mai cu seamă acum când nunta este şi se numeşte Taină?

 

29. Din cauza neorânduielilor nunţilor, se nasc copii bolnavi şi betegi

Pentru aceasta fraţilor, urmaţi acelor Sfinţi strămoşi, şi încetaţi cu neorânduielile, dacă voiţi să vă dăruiască Dumnezeu copii mulţi şi buni, întregi şi sănătoşi, puternici, frumoşi şi procopsiţi. Că de nu veţi înceta, voi părinţii, de la acestea, faceţi pe Dumnezeu să se mânie asupra voastră, şi să vă pedepsească cu felurite boli şi pagube; iar pe fiii ce-i veţi naşte, să fie betegi, ciungi, urâţi, însemnaţi şi neprocopsiţi, ca să-i vedeţi şi să ardă inima voastră.

Şi de unde învăţăm aceasta? Din istoria dreptului Iov. Că acest adevărat om al lui Dumnezeu, cu toate că a păzit toate poruncile Domnului şi era sfânt, depărtându-se de orice lucru rău — după cum mărturiseşte însuşi Dumnezeu — totuşi, când au murit toţi copiii lui, şi a pierdut toate averile şi s-a leproşat, atunci a început să blesteme ziua în care s-a născut, zicând: ,,Piară ziua în care m-am născut, şi noaptea aceea întru care s-a zis: iată bărbatul” (Iov. 3, 2).

Şi pentru care pricină a blestemat ziua în care s-a născut? Răspunde unul din tâlcuitori nearătat, şi zice: că era obicei în vremea veche, când se năştea vreun copil, părinţii copilului chemau pe oamenii locului aceluia, să-i hrănească cu mâncare şi cu băutură pentru bucuria celui născut. Pentru aceasta şi dreptul Iov, temându-se ca nu cumva în ziua în care s-a născut şi el, mâncând şi bând cei chemaţi, ori s-au îmbătat ori au vărsat, ori au cântat, ori au jucat, ori vreo altă neorânduială şi păcat au făcut, şi pentru aceasta a slobozit Dumnezeu să se pedepsească Iov, şi să moară fiii săi. Pentru aceasta a blestemat ziua şi noaptea în care s-a născut.

Aţi auzit creştinilor? Dacă dreptul Iov s-a temut, ca nu cumva în ziua naşterii sale să se fi făcut vreo neorânduială şi păcat şi pentru aceea a slobozit Dumnezeu, a se pedepsi el şi să-şi piardă şi pe fiii săi! Cum, voi neînţelegătorilor, nu vă temeţi pentru atâtea neorânduieli ce le faceţi la nunţile voastre? Cum nu vă cutremuraţi, ca nu cumva şi pentru răutăţile şi păcatele care se fac când vă cununaţi, să sloboadă Dumnezeu a vă pedepsi pe voi, iar fiii voştri să moară? Într-adevăr, eu nu pot să vă numesc cu alt nume, fără numai cu cel ce a numit proorocul Isaia pe Iudei, adică: să vă numesc surzi şi orbi. „Cei surzi auziţi, şi cei orbi priviţi să vedeţi; şi cine este orb, fără numai slugile mele? şi surzi, fără numai cei care-i stăpânesc pe ei? şi s-au orbit slugile lui Dumnezeu” (Isaia 42, 18). Pentru că voi nici auziţi nici vedeţi pagubele cele mari, pe care le pricinuiesc muzicile, jocurile şi cântecele, atât sufletelor, cât şi vieţii voastre; atât vouă, cât şi feciorilor voştri şi avuţiilor voastre.

 

30. Împotrivire (obiecţie) — Dezlegare

Dar ce pricinuiesc unii, care se arată mai deştepţi decât alţii? Iată canonul 54 al sfântului Sinod din Laodichia, amintit mai sus, cum hotărăşte că, preoţii şi clericii, nu se cade la nunţi şi la cine (mese) să privească fapte fără rânduială; ci mai înainte de a veni muzicanţii să cânte, să se scoale şi să plece de acolo. Deci după canonul acesta, este iertat să se cânte la nunţi şi la cine, către aceştia noi, alta nu răspundem, fără numai pe cea zisă de Domnul nostru către Fariseii care îl întărâtau şi-i ziceau că: Moise a poruncit să dea bărbaţii carte de despărţire femeilor lor şi să se despartă de ele pentru orice pricină. „Că Moise pentru învârtoşarea inimii voastre, a îngăduit vouă să lăsaţi muierile voastre; iar din început n-a fost aşa”. (Matei 19, 8). Tot aşa zicem şi noi celor ce pun înainte canonul cel mai de sus: Că pentru învârtoşarea şi nesupunerea creştinilor a făcut pogorământ sfântul Sinod şi a zis acestea, şi nu din bună voinţă, sau cu scop de economie şi pogorământ.

Şi că aceasta este adevărată, poate fieştecine să înţeleagă din canonul 53 de mai sus, pe care l-a hotărât sfântul Sinod spre aceasta, în care spune lămurit care este cel mai de căpetenie scop şi voie a sa. Adică să nu cânte deloc creştinii din organe la nunţi şi să joace, ci cu cucernicie şi bună rânduială să prânzească şi să cineze, precum se cuvine creştinilor. Iar dacă se vor afla oarecare creştini împietriţi la inimă, şi nesupuşi, fii ai neascultării, care vor căuta să-şi facă voia lor cea rea şi obiceiul cel răzvrătit, aducând organe la nunţi, defăimând prin aceasta hotărârea sfântului Sinod, şi al maicii lor sfânta

Biserică, pentru aceasta dumnezeiescul Sinod a fost silit să facă pogorământ şi să zică în următorul său canon 54, că întâmplându-se ca aceşti nesupuşi creştini să aducă la nunţile lor organe, atunci, preoţii şi clericii să se scoale şi să fugă de acolo, ca să nu fie şi ei părtaşi la neorânduiala şi păcatul acesta.

Ah creştinilor! nu înţelegeţi măcar din aceasta, că jocurile şi cântecele care se fac la nunţi sunt nepotrivite şi rele? şi pentru aceasta porunceşte sfântul Sinod preoţilor şiclericilor să nu stea să le privească? Căci de erau bune acestea, se cădea ca Sinodul să hotărască, să stea şi ei să le privească.

Vai fraţilor! şi cum vă ţine inima să vedeţi pe preoţii Dumnezeului celui prea înalt, fugind de la nunţile voastre, iar muzicanţii şi jucătorii să vie la acestea? Cum vă rabdă sufletul să plece din casele voastre robii lui Dumnezeu, cei ce vă binecuvintează şi vă sfinţesc, şi care au binecuvântat nunta şi masa voastră, iar în locul lor să intre şi să şadă slugile satanei? Cei care vă întina sufletele cu jocurile cele necuviincioase? Nu vă gândiţi nepricepuţilor! că făcând aşa, este întocmai cum aţi izgoni pe sfinţi de la nunţile voastre şi aţi pofti pe păcătoşi? Să izgoniţi pe cei binecuvântaţi şi să poftiţi pe cei blestemaţi? Să izgoniţi pe cei ce vă luminează şi să chemaţi pe cei ce vă întunecă? Să izgoniţi pe îngeri, şi să chemaţi pe draci? Să izgoniţi pe Hristos, şi în locul lui să chemaţi pe diavolul?

Vai de netemerea de Dumnezeu a creştinilor de astăzi! Şi poate fi mai mare necredinţă decât aceasta? Mai mare defăimare şi neomenie? Eu socotesc şi aceasta, că cel de mai sus sfânt Sinod, pentru acest scop a hotărât să se scoale şi să fugă preoţii şi clericii de la nunţi, când vin muzicanţii, ca văzându-i creştinii pe ei că pleacă, să se ruşineze, şi izgonind muzicanţii, să oprească pe preoţii Domnului în casele lor.

 

31. Hristos nu intră unde sunt muzici

Voiţi să vă încredinţaţi, că şi Domnul nostru Iisus Hristos nu intră în casa în care cântă muzici? Urmaţi-mă să mergem la Ierusalim. Aţi ajuns? Aici a murit o fiică, şi tatăl ei, care se numea Iair, a venit la Iisus, rugându-L pe dânsul cu durere de inimă să meargă la casa lui să o învieze.

Prea milostivul Iisus Hristos, făcându-i-se deci milă, de necazul şi reaua întâmplare a lui Iair, s-a dus la el acasă. Aici, însă, vede multă tulburare şi fluierători care cântau din fluiere şi surle, nu ca să pricinuiască bucurie, ci întristare, cu oarecare mâhnicioasă cântare ce grăiau; (că zice istoricul Iosip, că era obicei în vremea aceea, ca Evreii să cheme muzicanţi la morţii lor, pentru a grăi jalnice cântări, şi prin acestea să pornească pe oameni spre lacrimi (Cartea 3, Cap. 30; pentru robirea Iudeilor). Aceasta la fel o zice şi sfântul Ioan Gură de Aur în tâlcuirea capului 9 de la Matei. Iar văzându-i pe ei Domnul, n-a voit să intre înlăuntrul casei lui Iair, nu; ci a poruncit să iasă toţi afară, şi după ce au ieşit, atunci a intrat El în casă; şi apucând pe fecioară de mână, îndată a înviat-o cu atotputernică stăpânirea Dumnezeirii Sale. „Şi viind Iisus în casa boierului, şi văzând fluierătorii şi mulţimea gâlcevind, a zis lor: fugiţi, că n-a murit fecioara, ci doarme. Şi îşi râdeau de dânsul. Iar dacă s-a scos afară poporul, intrând, o a luat de mână, şi s-am sculat fecioara” (Matei 9, 23).

Acum să socotească fiecare, deosebirea ce au muzicanţii nunţilor de astăzi, cu fluierătorii şi muzicanţii morţilor din vremea veche. Pentru că aceia fluierau ca să pornească plânsul, suspinurile şi lacrimile, care nu sunt vătămătoare sufletului, ci şi folositoare; iar muzicanţii cei de acum, cântă la nunţi spre a pricinui bucurie, râsuri şi cântece curveşti, care sunt vătămătoare şi păgubitoare sufletului. Aceia fluierând şi cântând, făceau casa unde cântau, casă de jale şi de întristare; iar aceştia cântând cu organele lor, fac casa aceea unde cântă, casă de desfrâu şi de păcat, precum zice Solomon: „Mai bine este a merge la casa plângerii, decât la casa ospăţului” (Eccl. 7, 3). Dar cu toate acestea, Domnul nostru, nici în casa unde erau muzicanţii aceia n-a voit să intre, ci după ce au ieşit ei, atunci a intrat; ca să ne înveţe prin aceasta, cât urăşte şi se îngreţoşează cu totul despre toţi muzicanţii, atât de cei ce pricinuiesc bucurie, cât şi de cei ce pricinuiesc întristare, şi ca să ne dea pildă să facem şi noi asemenea, adică, să-i urâm şi să nu-i băgăm în casele noastre să cânte.

Ce ziceţi acum voi tinerilor miri şi mirese? Hristos voieşte să vie împreună cu îngerii în casa voastră, ca să binecuvinteze nunta, precum a binecuvântat şi pe cea din Cana; să binecuvinteze masa voastră şi să prefacă apa în vin; adică, să pricinuiască bucurie cu sfânta Sa arătare şi toată bunătatea în sufletele voastre şi a celor ce se vor afla la nunta voastră. Deci ce hotărâţi? Voiţi să vie Hristos în casa voastră ca să vă dăruiască toate aceste binecuvântări şi daruri? Dacă voiţi pe Hristos, este nevoie să nu mai aduceţi în casele voastre muzici şi hore, iar dacă voiţi muzicile şi horele, Hristos nu suferă să fie într-o casă dimpreună cu acestea, ci îndată fuge şi se depărtează; iar depărtându-se El, se depărtează şi preoţii Lui şi clericii, precum şi orice altă bunătate. Iar de la casa care pleacă Hristos şi slujitorii Săi, cine rămâne? fără numai satana şi slujitorii lui, draci şi toată răutatea şi păcatul şi nenorocirea.

Deci, dacă sunteţi adevăraţi creştini şi următori şi ucenici ai lui Iisus Hristos, vă aflaţi în mare nevoie fraţilor, să alegeţi de o mie de ori mai bine să lipsească muzicanţii, jocurile şi cântecele cele curveşti de la casa şi nunta voastră, decât să fugă Hristos şi slujitorii Săi preoţii şi să vă lipsiţi dimpreună cu aceştia de orice bunătate sufletească şi trupească, pământească şi cerească, vremelnică şi veşnică; aşa zice dumnezeiescul Hrisostom: „Dacă pe acestea le vei alunga, va veni Hristos la nunţi; iar Hristos fiind de faţă, şi ceata îngerilor va fi de faţă; şi de voieşti şi acum se lucrează minuni, precum şi atunci, şi va preface şi acum apa în vin” (Cuvânt 12, la cea către Coloseni).

 

32. Impotrivire (obiecţie) — Dezlegare

Cum se cuvine creştinilor să se bucure la nunţile lor Dar ce zic unii? Nunta este bucurie şi cum vom arăta deci bucuria noastră fără numai să chemăm muzicanţi şi să încingem hore şi să cântăm din gură? Ascultaţi, voi câţi sunteţi şi ziceţi acestea, iar eu vă voi învăţa în ce chip să vă bucuraţi cu adevărat şi să vă veseliţi. Fraţii mei creştini, tinerilor miri şi mirese, când faceţi nunta voastră, chemaţi un cântăreţ cu glas bun şi puneţi-l pe acesta să cânte vreun irmos şi cântare a lui Hristos, sau a Născătoarei de Dumnezeu, sau a sfinţilor; rugaţi şi pe sfinţii preoţi şi clerici să cânte fiecare câte un irmos sau tropar şi mai ales să cânte vreo cântare duhovnicească, potrivită la Taina nunţii voastre; precum sunt spre pildă: mărimurile şi sedelnele, pe care le scriem aici.

Către cea prea Cinstită

Binecuvintează Doamne Dumnezeule, pe aceşti noi căsătoriţi, precum ai binecuvântat pe Avraam şi pe Sarra de demult; pe Isaac şi pe Reveca şi din toată vătămarea pe ei izbăveşte-i.

Păzeşte pe aceşti însoţiţi robi ai Tăi Iisuse, în dragoste adevărată, în unirea sufletului şi în duhul păcii şi dumnezeieştii împărăţii pe ei îi învredniceşte.

Această cinstită nuntă Hristoase, întru toate o păzeşte şi neîntinat şi curat păzeştele patul, celor ce acum s-au încununat, şi de sfârşit bine plăcut lui Dumnezeu pe aceştia îi învredniceşte.

Dăruieşte-le iubitorule de oameni Iisus acestor noi căsătoriţi, îmbelsugarea bunătăţilor, multă naştere de fii împreună şi buni fii, ca iubindu-Te pururea să te slăvească.

Sedealna Gl. 1, Mormântul tău Mântuitorule.

Binecuvintează Hristoase însoţirea aceasta, din înălţimea cerului, precum ai binecuvântat de demult pe drepţii care i-ai iubit şi pe toţi strămoşii; împreună cu Avraam, pe Isaac şi Iacov, dimpreună cu Sarra, pe Reveca şi Lia, ca un singur iubitor de oameni.

Slavă asemenea…

Să slăvim cu un glas fraţilor pe Hristos, carele de demult în Cana Galileii de faţă fiind, nunta binecuvântând-o şi început minunilor făcând şi preaslăvit apa în vin prefăcând şi pe cei, chemaţi la nuntă cu aceasta veselindu-i.

Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu asemenea.

Fecioară Maria, Maică nenuntită, pe această bună mireasă păzeşte-o, Fecioară, de toate înconjurările neatinsă, dimpreună cu soţul ei; încă şi buni feciori dăruieşte-le şi toată îndestularea bunătăţilor Fiului tău, şi sfârşit mântuitor.

Sau să cânte şi altele asemenea acestora, însă cucernice, dumnezeieşti şi duhovniceşti şi nu netrebnice şi ruşinoase; adică aşa cum se cuvine creştinilor, şi precum porunceşte şi apostolul Pavel: „De aceea, fraţii mei, câte sunt adevărate, câte sunt cinstite, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt iubite, câte sunt de bună laudă; orice faptă bună şi orice laudă, acestea să gândiţi” (Filipeni 4, 8). Într-acest chip, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă; într-acest fel nunta voastră, cântecele şi masa voastră şi toate se fac întru slava lui Dumnezeu şi Tatăl, întru mulţumirea iubitului său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos şi spre lauda şi cinstea prea Sfântului şi de viaţă făcătorului Său Duh, a celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi.

 

33. Pentru gelozie, nu se cade mirii să aducă la nunţile lor organe

Vă mai spun încă şi alta, de care mi-am adus aminte, şi apoi fac sfârşit. Gelozia, ştiu că este un obicei deosebit şi nedespărţit de bărbaţii care au femei şi mai cu seamă de la bărbaţii cei de curând căsătoriţi. Aceştia mai mult decât la orice lucru, ţin mai mult la cinstea şi bună purtarea femeilor lor şi mai bine doresc să piardă şi bogăţie şi casă şi însăşi viaţa, decât să se viclenească patul şi nunta lor. Pentru care Solomon zicea despre această râvnă a bărbaţilor: „Că plină este de râvnă mânia bărbatului ei, şi nu-i va fi milă de el în ziua judecăţii. Nu va lăsa vrajba pentru nici o plată, nici se va îmblânzi pentru multe daruri” (Pilde 6, 34). Iar poetul Ovidiu a zis, că două lucruri nu voiesc tovărăşie, „Afrodita şi tronul, nu iubesc tovărăşie”, că nu voieşte tovărăşie tronul, nici nunta. Şi deci luaţi aminte, voi cei ce sunteţi de curând căsătoriţi şi dacă toate celelalte pe care leam zis, nu vă pleacă să nu chemaţi muzicanţi la nunţile voastre, măcar mai pe urmă vă va pleca gelozia pe care fireşte o aveţi în inima voastră, pentru cinstea şi buna purtare a femeilor voastre. Fiindcă voi aducând organe la nunţile voastre, şi aşezând hore şi cântece din gură, nu faceţi alta fără numai că aduceţi din toate părţile în casa voastră învrăjbitori femeilor voastre, furători ai neîntinatului vostru pat, stricători cinstei voastre şi făcători de rău nunţii voastre. Cel ce înţelege, înţeleagă, „şi cel ce are urechi de auzit să audă” (Matei 13, 43).

Incheiere
Iar Domnul nostru Iisus Hristos, cel ce a făcut pe om din început bărbat şi femeie, din care se leagă şi se împreună femeia cu bărbatul, precum zice Solomon: „Iar femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pilde 19, 14). Acesta, fie ca să vă lumineze mintea voastră, fraţii mei creştini, cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi a adevărului, iar inima şi voinţa voastră să o înduplece cu dulceaţa lucrării darului, ca să înţelegeţi cele ce vam spus, căci sunt adevărate, drepte şi folositoare; şi să voiţi a le pune şi în lucrare, întorcându-vă de la orice cântece din organe, şi jocuri şi cântece din gură, şi de la orice beţii şi alte neorânduieli ale nunţilor voastre. Şi pentru această ascultare a voastră, fie ca să vă învrednicească Domnul să fiţi înlăuntrul casei voastre: bărbaţii, ca nişte finici13 înalţi, înfloriţi şi încărcaţi de roduri, şi ca Chedrii Livanului întăriţi şi binemirositori, „Dreptul, zice, ca finicul va înflori, şi ca chedrul cel din Livan se va înmulţi” (Ps. 91, 12); iar femeile să fie într-aceasta ca nişte vii bineroditoare; iar copiii voştri, să stea împrejurul mesei voastre ca nişte odrasle de măslin; pentru că aşa se binecuvintează omul cel ce se teme de Dumnezeu, „Femeia ta ca o vie rodită în laturile casei tale, fiii tăi ca nişte tinere odrasle de măslin împrejurul mesei tale; iată aşa se va binecuvânta omul cel ce se 13 teme de Domnul” (Ps. 127, 3). Şi pe bărbaţi împreună şi pe femei şi pe fii, totdeauna să vă păzească Domnul întru această viaţă într-un fel (în purtarea Sa de grijă) în casa voastră cu totul în pace şi dragoste şi într-un cuget, într-un suflet şi inimă. Că zice: „Dumnezeu face a locui pe cei ce sunt într-un fel în casă” (Ps. 67, 8). Şi astfel fiind uniţi, El (Domnul) să se afle în mijlocul vostru, după cum s-a făgăduit cel prea Nemincinos, zicând: „Unde vor fi doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt în mijlocul lor” (Matei 18, 20); iar prin doi sau trei, se înţelege, bărbatul femeia şi fiul, precum tâlcuieşte sfinţitul Climent Stromateul. Tot aşa şi în viaţa cealaltă să vă învrednicească Domnul a dobândi şi bunătăţile Ierusalimului celui de sus. „Că vei vedea, zice, (adică vei dobândi, după tâlcuirea sfântului Grigore de Nyssa) bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale” veşnic şi totdeauna (Ps. 127, 5); căruia slava şi stăpânirea împreună Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, în veci. Amin.

*********
13. In ce fel ar putea fi cu dragoste între ei bărbatul şi femeia, a arătat un filosof de năravuri în cuvintele acestea:

************

„Bărbatul, zice, să iubească pe femeia sa, dacă voieşte să fie iubit şi el de către ea, şi să fie cu dreaptă socoteală, dacă voieşte să o aibă supusă. Aşa şi el dacă voieşte să fie cinstită, să fie şi el cinstit. Gaia Cecilia, a fost chip şi pildă femeilor celor iubite; şi Gaiu Serviu, a fost pildă bărbaţilor celor iubiţi. Pentru aceasta s-a ţinut obicei şi când se făceau nunţile, mirele zicea către mireasă: Poţi să fii pentru mine femeie bună? şi mireasa răspundea: Dacă tu eşti Gaius sunt şi eu Gaia; şi dacă tu te faci pentru mine Serviu, mă fac şi eu pentru tine Cecilia”. Dragostea celor căsătoriţi se capătă încă şi când bărbatul ca un cap, şi ca un mai- nainte înţelegător şi îndrăzneţ, umblă afară de locuinţa sa (a casei), ca să aducă în aceasta cele de trebuinţă şi de nevoie; iar femeia ca o supusă şi soţie bărbatului şi fricoasă, sade în casă pentru a păzi cele aduse de bărbat. Pentru aceea sculptorul Fidias, a sculptat chipul femeii, având piciorul ei deasupra unei broaşte ţestoase, pentru două pricini: întâi, pentru că femeia este fricoasă ca broasca ţestoasă; şi al doilea, pentru ca să şadă în casă să o păzească, şi afară din ea să nu iasă; după cum face şi broasca ţestoasă. Fiindcă femeia când se află afară din casa sa, se strică casa aceea şi arde; precum s-a ars capiştea Artemidei, de către Irostat, pe când aceasta lipsea, aşteptând afară la naşterea lui Alexandru, cum băsnuiesc Elinii. Pentru aceasta şi Solomon vorbind despre înţelepciunea şi iconomia femeii, zicea: „Nu poartă grijă de cele din casă bărbatul ei, când se zăboveşte undeva” (Pilde 31, 21). Şi iarăşi: „Strâmte sunt cărările casei sale (Pilde 31, 27). Femeia, ca să fie iubită de bărbat, se cade lângă acestea să fie mai mult simplă, decât iscoditoare, să crească copiii cu blândeţe creştinească şi să voiască aceea ce voieşte bărbatul său şi voie deosebită a sa să nu aibă. Să aibă supunere către bărbat, la cele după lege însă, binecuvântate şi bune lucruri, iar nu la lucrurile cele rele, fărădelege şi nebinecuvântate. Pentru aceasta şi firea cu părul, (că nu s-a aflat niciodată femeie pleşuvă, precum bărbaţii) şi legea cu acoperământ acoperă capul femeii, pentru ca să o înveţe că ea are alt cap al său, pe bărbat.

**********

http://zona4.arhiva-ortodoxa.info/4.document/Biblioteca%20Misionarului%20Ortodox/%28Sfantul%20Nicodim%20Aghioritul%29%20Hristoitia.%20Bunul%20moral%20al%20crestinilor%20%28.%29.pdf