Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

O mărturisire minunată a tânărului rus Alexandru, care s-a aflat în moarte clinică.

Mare pericol este pentru mulţi dintre noi, cei care trăim în vremurile acestea, ca nu cumva să ne lăsăm prinşi de vreuna din capcanele diavolului, căci potrivit Sfintelor Scripturi “cine va păzi toată Legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.

Să luăm aminte aşadar, în egală măsură, la toate capcanele diavolului! Căci cel ce nu va cădea în capcana ecumenismului( să zicem), dar se va lăsa prins în capcana împărtăşirii cu păcate opritoare sau în alte capcane diavoleşti şi va rămâne în ele până la sfârşitul vieţii sale, în aceeaşi măsură îşi va pierde sufletul său!

Despre o capcană a zilelor noastre vreau să vă vorbesc și eu acum: despre „învierea din morți” a unui tânăr rus, care aduce învățături noi străine de ortodoxia Sfinților Părinți.

Nu vreau să mă lungesc cu multe lucruri pe care deja le știți ci vreau să-mi exprim durerea și amărăciunea căci, am văzut cum circulă pe internet o mărturie a unui tânăr rus care a fost în moarte clinică, fără să cercetăm dacă ea este minune sau înșelare demonică. Să nu uităm că vrăjmașul nostru diavolul cu așa ceva se ocupă ca să ne poată pierde. Sf. Apostol Petru zice: Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8),

Trebuie mult discernamant duhovnicesc si atentie mare la aceasta marturie, ca nu cumva sa cadem in capcane ale unor falsi „profeti”, ci sa urmăm invătătura Sfinților Parinți si a tradiției despre viața de dupa moarte.

Sfântul Nicodim Aghioritul spune: „Şi cu cât lucrul are mai multă faţă şi chip de sfinţenie, cu atât trebuie să-l cercetezi mai temeinic”

Asta am făcut și eu. Am ascultat cele patru linkuri care sunt o curată înșelare demonică căci aduce învățături noi străine de ortodoxie. Mă uimește că nimeni nu cercetează în amănunțime și ia lupul drept păstor. Mă uimește cum mulți sunt fascinați de o asemenea mărturie fără să cerceteze dacă ea este de la Dumnezeu sau este lucrarea diavolului. Căci minunile sunt și de la Dumnezeu dar și capcane ale diavolului care vrea să ne piardă primind asemena înșelări, adică învățături noi străine de ortodoxie.

Nu vreau să spun eu prea multe cuvinte ci am să argumentez cu Sfinții Părinți sau cu citate din cartea lui Mihail Urzică, un scriitor bisericesc care ne-a adus mărturie de la Sfinții Părinți despre toate înșelările cu care ne amăgește vrăjmasul nostrul diavolul.

Mihail Urzică: „În acest scop, prin anumite pretinse minuni, Satana încearcă uneori să smintească lumea şi cu anumite „învieri din morţi”. În asemenea cazuri nu este însă vorba de o reală înviere din morţi, ci numai de o stare de catalepsie în care s-ar fi aflat un posedat timp de mai multe ore sau zile. Sînt astfel bine cunoscute cazurile atîtor fakiri, care, după ce cad într-o stare cataleptică şi par de-a binelea morţi, încît şi pulsul şi respiraţia nu le mai sînt percepute, se trezesc totuşi după un anumit răstimp, exact în vremea mai dinainte hotărîtă”.

Mîntuitorul ne-a prevenit deci despre aceste diferite vedenii care aveau să se întîmple, prin pustie sau prin odăiţe ascunse, sub chipul unor hristoşi mincinoşi. Iată însă că şi Apostolul Pavel ne atrage aceeaşi luare aminte:  „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface un înger de lumină. Nu este deci mare lucru, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii” (II Cor.11, 14-15)

„Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte”

Ne spune în această privinţă chiar Mîntuitorul: „Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi”(Matei 24, 11). „Atunci dacă vă va spune cineva: Iată, Hristosul este aici sau acolo, să nu-1 credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

A respinge o minune este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu, cînd nu numai din prudenţă, dar şi din smerenie credinciosul nu o primeşte. A te lăsa însă ispitit de orice semne neobişnuite este o dovadă de uşurătate, de deşertăciune şi de trufie.

Sf. Nicodim Aghioritul, ne recomandă cu toată stăruinţa ca, în cazul cînd Ispititorul ne-ar ataca vreodată „cu mincinoase arătări, cu vederi şi cu prefaceri în înger de lumină”, să respingem aceste vedenii fără nici o şovaiala.

„Schimbă-te, ticălosule, în întunericul tău. Nu-mi trebuiesc arătări”. Apoi adaugă următoarele: „Chiar dacă din multe indicii, vei cunoaşte că aceste semne sînt adevărate şi vin de la Dumnezeu, totuşi fugi totdeauna de ele şi cît poţi, alungă-le departe de tine. Nu te teme că nu-i place lui Dumnezeu această întoarcere. Dacă aceste vederi ar fi de la Dumnezeu, ştie să ţi le cureţe şi nu-i va părea rău dacă nu le primeşti. Căci Cel ce dă har celor smeriţi, nu-l ia de la ei, pentru tot ce fac din smerenie” („Războiul cel nevăzut”, p. 148, trad. Protos. Nicodim Ioniţă, Biblioteca misionarului ort. nr. 6, Chişinău).

Deosebit de vrednice de luat aminte apar, în această privinţă, şi sfaturile duhovniceşti ale Sfîntului cuvios Grigorie Sinaitul, unul dintre întemeietorii isihasmului athonit şi un mare trăitor creştin al Răsăritului. În „Praecepta Mesichastas” (Migne P. G. t. CL, col. 1329-1345), el spune următoarele:

„Să nu primeşti nicidecum (ca revelaţie) orice închipuire care vine din simţuri sau raţiune sau din afară sau dinăuntru, sau chiar chipul lui Hristos, sau al vreunui înger, sau forma unui sfînt, sau lumină nălucindu-se în minte şi luînd vreo înfăţişare, pentru că însăşi mintea, prin natura sa proprie, are puterea de imaginaţie şi uşor poate să-şi reprezinte chipuri către care sînt atraşi (sau pe care le doresc) cei ce nu observă cu de-amănuntul acest lucru, vătămîndu-se pe sine. Pentru aceasta ia aminte să nu te increzi în ceva, consimţind degrabă chiar de ar fi lucru bun, înainte de cugetarea celor încercaţi şi după multă cercetare, ca să nu păgubeşti şi să fii cu multă băgare de seamă, păstrîndu-ţi întotdeauna mintea limpede, fără vreun chip sau vreo formă”. „Căci adesea ceea ce a fost trimis de la Dumnezeu spre ispitire, pentru cinste pe mulţi a vătămat; fiindcă Domnul voieşte să încerce unde înclină libertatea noastră”.

„Cel ce a văzut ceva cu mintea sau cu simţurile, chiar de ar fi de provenienţă divină şi va primi fără de cercetarea celor încercaţi, lesne se înşală sau se va înşela ca un lesne primitor. Căci Dumnezeu nu se mînie faţă de cel care se observă pe sine însuşi în chip amănunţit, de teamă ca să nu rătăcească, chiar dacă nu ar primi astfel ce vine de la El, fără întrebare şi multă cercetare, şi-l laudă mai degrabă ca pe un înţelept, deşi S-a mîniat pentru unii”.

Întemeiaţi pe aceleaşi percepte duhovniceşti, ne învaţă şi fericiţii cuvîntători de Dumnezeu Calist şi Ignatie, spunîndu-ne: 

„Liniştindu-te şi voind a fi singur cu Dumnezeu împreună, să nu primeşti niciodată orice ai vedea simţit sau de gînd sau materialnic înlăuntrul tău, sau din afară, chiar şi în chip al lui Hristos sau obraz de înger sau Sfînt sau închipuire de lumină, nălucindu-se în minte, ci rămîi necrezînd sau îngreunîndu-te de aceasta, chiar dacă ar fi fost bună, mai înainte de a întreba pe cei iscusiţi. Pentru că acest lucru este foarte de folos şi prea iubit lui Dumnezeu şi prea bine primit. Întotdeauna păzeşte mintea ta nevătămată, nevopsită, nefăţuită, fără chip, fără formă, nefelurită, fără cîtăţime” (Din Filocalia, cap. 73, după o veche traducere în manuscris de la Muntele Athos).

„Vedeniile înşelătoare sînt acelea născocite de diavolul, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, din pricina nesincerităţii omului şi a păcatelor tăinuite. El angajează starea sufletelor bolnave, nesincere, neascultătoare şi cuprinse de urîciune faţă de tot ceea ce nu este pe placul lor, indiferent de binele în sine”

(…) cu cît se învredniceşte de mai mari descoperiri, cu atît mai mult se cunoaşte pe sine că nu este nimic prin sine însuşi, cufundîndu-se într-un adînc de smerenie”.

Pe măsură ce anumite lucrări de rătăcire îmbracă forme de credinţă şi de evlavie, iar anumite semne neobişnuite, cu aparenţă de teofanie, se prezintă în formă „evanghelică” şi se ascund îndărătul Bisericii, ele devin şi mai primejdioase pentru viaţa noastră duhovnicească. Cu o asemenea momeală s-au desprins din trunchiul Bisericii Soborniceşti şi Apostolice sumedenie de suflete, în rătăciri şi secte atît de felurite şi de veninoase.

Cu aceeaşi momeală Satana cheamă necontenit lumea în adîncul Gheenei, prin glasul ademenitor al multor falşi profeţi. Şi mulţi se prind şi cad în cursă.

Despre aceştia, ca şi despre toţi sectanţii se poate spune: vor „cădea” în cursa Satanei „cei sortiţi pieirii” deoarece „n-au primit iubirea adevărului ca să se izbăvească”. Pentru aceea le trimite Dumnezeu lucrarea înşelăciunii. Această apostasie este a acelora care nu sînt tari în credinţa adevărată şi se lasă uşor ispitiţi de cel rău.

https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2019/01/31/epistola-catre-romani-a-sfantului-apostol-pavel-capitolul-1/

Deci(diavolii)folosindu-se anumite puteri psihice ascunse în om , pentru scopuri care par bune , dar stingîndu-se pînă la o totală atrofiere personalitatea omului , care se supune unor asemenea practice , de fapt se aduce în joc intervenţia aceloraşi agenţi demonici ca şi în celelalte îndeletniciri psihice, iar rezultatele obţinute oricît ar fi de minunate, nu sînt totuşi minuni, ci satanisme.

Cît despre lămurirea unor asemenea „minuni” ale psihismului, desigur că nu de la ştiinţele fizice, biologice sau medicale se va putea aştepta vreo dezlegare, ci numai de la demonologie, care la lumina învăţaturilor Bisericii Ortodoxe, ne poate dezvălui sorgintea reală din care provin astfel de fenomene.

***

cineva spunea despre această mărturie: „Am cautat direct cu titlul rusesc „Мытарства Александра Свидетельство Умер виде ад и рая” pentru a confirma veridicitatea filmarii, am gasit articole si postari in rusa ale continutului acestui clip, cu multe comentarii (le-am tradus cu google translate sau direct din browser in engleza) care dau mult de gandit. Au fost anumite parti din cele 4 videoclipuri care mi-au dat banuieli, ce mi-au fost confirmate si de comentatorii rusi. Cu multa finete au fost introduse anumite erezii, de ex, cea a preeexistentei sufletului cand spune despre copiul Veceaslav ca ii pregatea pe copiii de 5 ani, apoi insasi afirmatia despre sfintenia lui Veceaslav, in conditiile in care pana azi sunt multe neconcordante ortodoxe cu „prezicerile” lui si pare mai degraba un caz de idolatrie……Rog pe toti sa aiba mare, mare atentie la acest clip! Am scris si pe pagina Strana Ortodoxa de pe youtube, dar nimeni nu pare sa ia seama : Cititi va rog acest articol care demonteaza multe din inselarile care apar in „marturia” lui Alexander, si arata ca el se afla sub duhul demonilor pt ca a ascultat de ei. Iisus Hristos nu a lasat demonii sa vorbeasca nici macar ca sa Il recunoasca ca Fiu al lui Dumnezeu in fata oamenilor. apoi comparati cu invataturile sfintilor”.

https://magia.site123.me/%D0%9E%D0%B1%D1%8B%D1%87%D0%BD%D1%8B%D0%B5-%D0%B2%D0%B5%D1%89%D0%B8-%D0%BA%D0%BE%D1%82%D0%BE%D1%80%D1%8B%D0%B5-%D0%B3%D1%80%D0%BE%D0%B1%D1%8F%D1%82-%D0%BD%D0%B0%D1%88%D1%83-%D0%B6%D0%B8%D0%B7%D0%BD%D1%8C-%D0%B8-%D0%B4%D0%B5%D0%BB%D0%B0%D1%8E%D1%82-%D0%BD%D0%B0%D1%81-%D0%B1%D0%B5%D1%81%D0%BD%D0%BE%D0%B2%D0%B0%D1%82%D1%8B%D0%BC%D0%B8/%D0%9C%D1%8B%D1%82%D0%B0%D1%80%D1%81%D1%82%D0%B2%D0%B0-%D0%90%D0%BB%D0%B5%D0%BA%D1%81%D0%B0%D0%BD%D0%B4%D1%80%D0%B0-%D0%A1%D0%B2%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D1%82%D0%B5%D0%BB%D1%8C%D1%81%D1%82%D0%B2%D0%BE-%D0%A3%D0%BC%D0%B5%D1%80-%D0%B2%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D0%BB-%D0%B0%D0%B4-%D0%B8-%D1%80%D0%B0%D0%B9?fbclid=IwAR3FI6-uxOxjTHGVH-sj0Ry3YfquwnYcCN4TnVVENx7uQcLElxYN7-JcDEw

E trist că e înșelat sarmanul😕. Vedem cum Sfinții Părinti ne avertizează și chiar Însuși Mântuitorul ne spune sa nu primim nici o vedenie nici o arătare chiar dacă vedem că e de la Dumnezeu. Acest copil este unealta vrăjmașului care se lasă purtat de el și aduce învățături noi. Spune foarte multe erezii… spune că te poți ruga pentru ereticii din iad! Asta e cea mai mare hulă adusa Sfinților care au spus ca după moarte nu ne mai putem ruga pentru eretici. Apoi el ateu fiind când l-a cunoscut pe acel Dumnezeu pe care îl mărturisește el l-a și împărtășit! Deci, ateu fiind nu se poate să nu fi avut păcate opritoare și el a fost imediat împărtășit? Deci ca și ecumenistii promovează Impartasania fără pocainta și fără nici un impediment. Deci, vorbește de dragoste, de milostenie, etc asta e paravanul dracului după care se ascunde, dar ține foarte bine ascunse Pocainta deși pomenește de pocainta… pocăința demonică nu cea dumnezeiască. Căci ce pocainta a făcut el împărtășindu-se?

Mihail Urzică: 

Din moment ce se constată o abatere într-un caz de manifestare mistică, este de prisos să mai susţinem că respectiva „minune” poate fi de la Dumnezeu. Cu asemenea mistificări, ne aflăm într-o mare primejdie pentru credinţa cea adevărată. Propriu zis, nu este destul a ne afla în faţa unor semne neobişnuite pentru a le chezăşui drept minuni, adică, drept o adevărată lucrare dumnezeiască. Pentru că semne neobişnuite pot fi făcute uşor prin puterea celui rău. Şi nu este o dovadă suficienta cînd, în urma unei lucrări aşa-zise „suprafireşti”, un om cu totul redus şi incult vorbeşte ca din Sfînta Scriptură, pentru a crede că însuşi Duhul Sfînt grăieşte prin gura aceluia. Căci şi diavolul cunoaşte Scriptura. Iar toate ereziile de credinta s-au produs in decursul atitor veacuri, au fost provocate tot de ispitele Necuratului, pe temeiul Sfintelor Scripturi.

Cele spuse de astfel de „profeţi” – ei înşişi de bună credinţă, dar înşelaţi – sînt de multe ori lucruri bune şi folositoare; ele cuprind citate biblice, îndemnuri morale şi par izvorîte din inspiraţia Duhului Sfînt. Dar ce folos? Căci esenţial este ca tot ceea ce formează obiectul unei descoperiri dumnezeieşti să fie curat şi sfînt, fară nici o abatere şi fară nici un element dubios, pentru ca nimic să nu iasă din cuvîntul Scripturii şi din brazda Sfintei Predanii şi nimic să nu deformeze dreapta credinţă.

****************

Pornind de la cuvintele unui mare Sfânt(Sf Teofan Zăvorîtul), îmi exprim și eu  din nou durerea și întristarea față mulțimea „proorocilor mincinoși ” , care parcă astăzi s-au inmulțit mai mult ca oricînd și amăgesc mințile slab pregătite.

Spune Sf. Teofan Zăvorâtul: „De la începutul creştinismului şi până acum nu s-au pomenit vremuri pentru care să nu se potrivească această proorocie.

Domnul nu a arătat care anume sunt proorocii mincinoşi de care trebuie să ne ferim, însă cum am putea să-i definim? Ei se schimbă la fel ca moda şi fiecare vreme naşte proorocii săi mincinoşi, care apar în haine de oi, făţărnicindu-şi faptele ca să pară pline de bune intenţii şi cu vorbele pline de un adevăr părut.Astăzi, haina lor este însăilată din progres, civilizaţie, luminare, libertate a gândirii şi a acţiunii, a convingerilor personale, care nu acceptă credinţa, şi aşa mai departe. Toate acestea sunt o mască amăgitoare.

Ca atare, când vezi această haină purtată în văzul lumii, nu te grăbi să-ţi pleci urechea la vorbele „proorocilor” înveşmântaţi în ea.

Ia aminte dacă sub această haină de oaie nu se ascunde vreun lup.

Să ştii că Domnul e singurul care ne „propulsează” spre adevărata desăvârşire, singurul îmblânzitor al inimilor şi obiceiurilor, singurul luminător, singurul care dă libertate şi umple inima de simţirea adevărului, care naşte o convingere pe care nimic în lume nu poate s-o zdruncine. Drept aceea, îndată ce vei băga de seamă în vorbele noilor „prooroci” fie şi o umbră de contrazicere a învăţăturii Domnului, să ştii că e vorba de lupi răpitori şi să te fereşti de ei.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 97)

********

Astăzi toată lumea scrie și umple internetul cu tot felul de povești, care mai de care mai „siropoase” și mai ales duhovnicești părute bune…. fără să știe, căci dacă cele scrise nu sînt în duhul Sfinților Părinți, aduc mare smintelă și cei ce scriu vor răspunde amarnic la acea înfricoșată judecată, cu asemenea povești…vor răspunde amarnic pentru fiecare suflet în parte pe care l-a smintit cu cele ce  scrie, și mai ales vor răspunde pentru timpul care-i face să piardă citind asemena „minciuni”…și mă tem ca nu cumva să audă cuvintele Mântuitorului care spune:

Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala ….cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării…

….

„nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune”….

Cred că trăim vremurile proorocite de care ne-a avertizat Mîntuitorul. Asistăm din ce în ce mai mult la tot felul de așa zise minuni pentru că nu avem temelie duhovnicească, tot felul de așa ziși -văzători cu duhul etc.

Sf Paisie Velicicovschi spune :

„Sfintenia, adevaratilor barbati Sfinti, nu se cunoaste propriu zis dupa minuni (caci si paganii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului)ci dupa adevarata credinta ortodoxa, dupa felul in care pazesc cu grija dogmele dumnezeiesti, cei urmeaza toate Canoanele Apostolice si Sobornicesti si Traditia Bisericii Ortodoxe, si dupa vietuirea cea fara de prihana, urmand toate poruncile Evanghelice si Patristice.”

apoi spune :

Parintele Cleopa : “Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea ca sa te duca in iad?”…. „Diavolul mai intai te invata bine, pana i te inchini lui. Iar dupa ce te inchini lui, te duce la pierzare”

Mihail Urzică: „Pentru cine crede în Dumnezeu, toate minunile Sfintelor Scripturi sînt cele mai neclintite adevăruri ale Istoriei umane….”

Minuni, ca semne supralumeşti, precum şi revelaţii, ca vestiri dumnezeieşti, s-au petrecut în Vechiul Testament, după cum, în multe şi felurite chipuri, s-au petrecut şi întot cursul erei creştine.

Minuni s-au sâvîrşit prin sfinţii şi marii cuvioşi creştini,despre care „Vieţile Sfinţilor” ne aduc o bogată mărturie, după cum minuni s-au împlinit în tainice chipuri cu feluriţi smeriţi credincioşi, cu ajutorul proniei cereşti, şi pentru slava numelui lui Dumnezeu.(deci:minunile au fost pentru slava lui Dumnezeu si nu pentru slava omului)

Minuni se petrec aşadar şi în zilele noastre. Dar alături de adevăratele minuni dumnezeieşti, se petrec adeseori şi felurite semne satanice sub aceeaşi înfăţişare a suprafirescului. 

Din clipa căderii lor, Satana şi demonii lui nu mai pot duce război cu Sfinţii îngeri din ceruri dar, în schimb, întro zvîrcolire de forţe oarbe, aceste duhuri rele caută mereu a zădărnici planurile Făcătorului şi a duce o luptă de nimicire împotriva Omului, centrul creaţiei.

mai multe amănunte găsiți aici:

https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2019/01/31/mihail-urzica-despre-cele-suprafiresti-si-despre-ingeri/

*************

Nu vrea să mă lungesc mai mult să obosesc ci să trecem la analizarea acestei mărturii. Mărturie care la fel ca aceasta sunt zeci si sute de asemenea mărturii. E plin internetul cu asemenea mărturii care mai de care mai înșelată.

O mărturisire minunată a tânărului rus Alexandru, care s-a aflat în moarte clinică. Partea I
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2019/01/30/o-marturisire-minunata-a-tanarului-rus-alexandru-care-s-a-aflat-in-moarte-clinica-partea-i/

– la minutul 0:12 spune acest tânăr:….am fost un ateu convins…..bunica mea este credincioasă, se ruga pentru mine. nu o dată m-a rugat să merg cu ea să o ajut să pună lumânări în biserică, să pună pomelnice, dar întodeauna luam lucrurile acestea în glumă și gândeam că toate acestea sunt un delir că nici un Dumnezeu nu există că oamenii au inventat acestea cu scopul de a trăi pe spatele oamenilor creduli. De multe ori când bunica îmi dădea bani de pomelnice nu mai ajungeam cu ei la biserică. Râdeam cu prietenii pe seama faptului că oamenii merg la biserică și chiar pe drum râdeam de ei îi înjoseam credeam că toatea acestea sunt o prostie, că nimic din toate acestea nu există că e vorba de o politică personală de a trăi bine….altădată ne numeau sataniști

deci: bea, fuma… tentativă de sinucidere, pirsinguri și cu toate acestea acest tânăr a fost imediat împărtășit!

– la minutul 7:37: așa au trecut trei luni și am hotărât să mă spovedesc complect. M-am spovedit complect pe toată viața….și după ce m-am spovedit nici părintele nu mi-a spus nimic de pirsinguri
– la minutul 9:16: mâine mă voi duce să mă împărtășesc
– la minutul 10:26, deci m-am împărtășit…era o așa bucurie pe mine și veselie
– la minutul 9:13:….„mâine mă voi duce să mă împărtășesc”
– la minutul – 10:26….m-am împărtășit….
– la minutul 11:00 așa aveam o stare când m-am împărtășit am plâns, nuștiu de ce, dar mi-au venit… deși după împărtășire mi-a apărut dorința să-mi pun iarăși pirsingul, mă gândeam că doar nu mă va judeca Dumnezeu pentru asta. L-am pus, dar l-am dat jos în aceiași zi.

R: dacă ar fi făcut o adevărată pocăință și s-ar fi împărtășit cu Hristos cel adevărat nu ar mai fi gândit așa. Dar așa se vede hristosul cel mincinos cu care s-a împărtășit îl îndemna din nou la păcate.

21:30 apoi am înțeles că erau îngeri…ei mă legănau. Ei m-au luat din două părți. A fost îngerul păzitor….fiecare are un înger păzitor care ne păzește.

R: primește cu foarte mare ușurință o vedenie care de fapt era o amăgire.

– fericire bucurie dragoste bunătate…
– la minutul – 23:58, simțeam harul….

R: de unde știe el că era harul, și nu vrăjmașul care îi aduce așa gânduri?

– la minutul – 25:27…erau îngeri care pregăteau copii pentru sarcină…acolo erau copii nenăscuți care aveau vârsta de 6-7 ani

R: de unde știe că erau îngerii cei buni? ce copii pregătea…lucruri neclare ceea ce la vedeniile dumnezeiești nu găsim așa ceva.

– la minutul – 25:50, auzeam cum cântă voci în mai multe limbi dar în acealși timp toți într-o limbă
– la minutul – 28:38 , mi-au povestit foarte mult de iubire
– la minutul – 46:47, am început să mă micșorez în mărime….
am început să mă lovesc de niște copaci mi-am spart capul

R: scenarii demonice nimic concret.

– la minutul – 29 43: nu-mi este frică să sufăr pentru Hristos, eu am murit deja o dată și nu-mi va fi frică să mai mor o dată pentru că sufletul meu va fi cu Dumnezeu

R: deci era sigur mântuit ca și sectarii?

– la minutul 38:47, vedeam de departe pe nascătoarea de dumnezeu…am văzut mulți sfinți…. porțile erau deschise de către Petru și Pavel ..

R: de unde știe că nu erau sfinții cei falși? apoi se vede câtă smerenie are cum îi respectă pe Apostoli…le zice pe nume. Și apoi nu ne avertizează Însuși Mântuitorul să nu primim nici o vedenie?

Noi știm că prin descoperirea dumnezeiască din Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție ni s-a dat tot ce ne trebuie spre mântuire. Orce corectare sau adăugire e vinovată. Să dacă corectarea e făcută prin vedenie, apoi prin faptul că ea nu e făcută în consens cu Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție e semnul sigur că vedenia e înșelătorie de la diavolul. Mântuitorul și Sfinții Apostoli au prevăzut că înșelătorul ar putea creea asemenea confuzii și au lăsat învățături precise în legătură cu atenția și atitudinea față de orce arătare, proorocie și descoperire.

– la minutul 7:37: așa au trecut trei luni și am hotărât să mă spovedesc complect. M-am spovedit complect pe toată viața….și după ce m-am spovedit nici părintele nu mi-a spus nimic de pirsinguri

R: după o viață plină de tot felul de păcate imediat l-a și împărtășit. Fără nici un fel de pocăință sau nevoință. După care sfinte canoane a fost el împărtășit? Vedem clar cum diavolul vrea să strecoare împărtășania fără pocăința și nevoință exact ca la eretici.

44:47…si ei se prindeau de mine și mă loveau cu aceste mîini parcă mă rupeau, eu le spun:lasați-mă , ce vreți de la mine?

Niciun om nu poate urca spre Dumnezeu (spre bine) dacă nu ajută şi pe alţii să urce şi dacă nu e ajutat şi el de alţii.”

Părintele Dumitru Stăniloae

*************
– i-a vorbit de dragoste

R: și ecumeniștii vorbesc de dragoste, dar dragostea demonică

– la minutul 33:10: mi-au fost arătate lăcașurile protestante,…vezi, oamenii aceștia sunt ai noștri dar pot să nu fie ai noștri…scopul nostru e să vină tinerii la noi, vreau nu vreau poți să închizi ușa? ei vin la noi direct dar există o șansă să-i scoți de acolo, sunt cei care se roagă pentru ei.

R: și ecumeniștii îndeamnă la rugăciune. Deci se vede clar cum vicleanul vrea să strecoare rugăciunea pentru eretici? Sfinții ne spun că: ne rugăm pentru eretici cât sunt în viață în rugăciunile particulare dar nu la Sf Liturghie. Dar după moarte nici o rugăciune nu mai este primită de Dumnezeu pentru ei, ci dimpotrivă este hulă adusă lui Dumnezeu. Și el vine să-mi spună să fac contrar Sfinților Părinți?

– minutul 24 maica domnului îi spune du-te si propovăduieș-te despre mine

R: si sectarii fac la fel, propovăduiesc un hristos mincinos. E sigur că e maica domnului cea adevărată? Și apoi ce să propovăduiască? erezii?

Mihail Urzică – Dar falşi profeţi sînt uneori şi oameni de bună credinţă, convinşi că sînt trimişii lui Dumnezeu şi că slujesc Bisericii, fără a înţelege că sînt uneltele oarbe ale Necuratului şi că rătăcesc lumea de la Adevăr.

„….ei cred cu uşurinţă în dogme străine şi osîndite de Biserica noastră; au mare înclinare de a crede în orice semne şi minuni înşelătoare ale unor falşi profeţi; ei se cred aleşi şi în toată aparenţa de smerenie sînt trufaşi, ca şi învăţătorul lor Satana, crezîndu-se chemaţi spre „misiuni” şi „revelaţii” înalte pe care Domnul le-a pregătit pentru ei. Prin comunicările primite, aceşti „spiritualişti” sînt îndemnaţi să fie milostivi, să întreprindă lucrări de binefacere, să trăiască în cumpătare. Drept urmare, pe mulţi momeala aceasta frumoasă îi atrage şi îi cîştigă, încredinţîndu-i că ,,roade-le sînt bune” şi că deci şi „pomul e bun”.

Rîvna şi strădania unor vizionari, care fără de încetare îşi vestesc solia, poate fi cu totul deosebită şi pilduitoare, dar nu reprezintă decît o valoare relativă faţă de miezul lucrării. Căci hotărît este că simplul fapt de a întoarce pe cîte unii oameni la credinţă nu este o garanţie de solie dumnezeiască, atîta timp cît şi „diavolul are credinţă de se cutremură” şi totuşi nu se mîntuie.

Deci scopul este ca să se întoarcă lumea la Dumnezeu, în toată ascultarea Sfintei Biserici şi în împlinirea sfintelor porunci.

Ei nu vor însă să înţeleagă că prin rătăcirea lor s-au sinucis duhovniceşte şi că semănătura lor nu e grîu ci neghină, deoarece ei aduc stricare dreptei credinţe şi 24 învăţături mincinoase. Pe cîtă vreme Sfînta Scriptură spune: „Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, alta decît aceea pe aţi primit-o să fie anatema !” (Galateni 1,9)”.

Dumnezeu mi-a dat un talant….dumnezeu mi-a dat acest talant ca să-i întăresc pe oameni în credință

R: Sfinții se întăreau în pocăință și plâns și lacrimi.

– vă iubesc….

R: Iubirea se dovedește în taină nu se trâmbițează. 

vorbește de milostenie de rugăciunea pentru aproapele la fel ca și ecumeniștii dar ascunde cu mare grijă „pocăința”cea dumnezeiască.

a dat pe față păcatele cuiva și arătat cât de iertător si de bun era el…sfinții se arătau ca cei mai mari păcătoși si ca cei mai netrebnici si mai neputinciosi, nu se arătatu cât de buni erau ei.

**********

Mărturisirea minunată a tânărului rus Alexandru despre cele văzute și auzite în timpul morții clinice. Partea a II-a
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2019/01/30/marturisirea-minunata-a-tanarului-rus-alexandru-despre-cele-vazute-si-auzite-in-timpul-mortii-clinice-partea-a-ii-a/

deodată sunt ridicat. Mă ridică doi îngeri întunecați. Ei semănau bine cu acei îngeri din rai, nu se deosebeau cu nimic…dar ei emanu răutate, minciună, invidie. Erau mai întunecați ca aceia. Ceilalți erau luminoși, Aveau dragoste

R:de unde știa să deosebească îngerii buni de răi?

– la minutul – 2:30 mi-au răspuns cu un glas asemănător al îngerilor dar cumva aspru…vorbeau

R: păi îngerii nu sunt plini de blândețe și dragoste? cum sunt aspri?

42:58
să nu vă considerați niciodată ca având dreptate

R: cum adică? dacă o învățătură nu e în duhul Sfinților Părinți eu să nu mă consider că am dreptate?

***************

Mărturisirea minunată a tânărului rus Alexandru despre cele văzute și auzite în timpul morții clinice. Partea a III-a
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2019/01/30/marturisirea-minunata-a-tanarului-rus-alexandru-despre-cele-vazute-si-auzite-in-timpul-mortii-clinice-partea-a-iii-a/

0:25: cartea mortilor. În ea nu trece cu vederea nimic. Dar dacă se va ruga cineva de pe pământ pentru acele suflete există șansa să îi scoți dacă nu ajunge adânc în inele.

R: de care inele vorbește el? a spus cumva sfinții de inele? ne permite sfinții să ne rugăm pentru eretici? Vedeți cum vrea vrăjmașul să strecoare otrava?

24:05, Și născătoarea de Dumnezeu îmi spune: ai jurat, ai promis, împlinește-ți promisiunea, si nu înțelegeam ce spune, și deodată am auzit: du-te, du-te și propovăduiește, du-te si povestește despre mine.

R: sfinții îndemnau la pocăință și la plânsul păcatelor nu la răspândirea de erezii.

„(…)ei se cred aleşi şi în toată aparenţa de smerenie sînt trufaşi, ca şi învăţătorul lor Satana, crezîndu-se chemaţi spre „misiuni” şi „revelaţii” înalte pe care Domnul le-a pregătit pentru ei. Prin comunicările primite, aceşti „spiritualişti” sînt îndemnaţi să fie milostivi, să întreprindă lucrări de binefacere, să trăiască în cumpătare. Drept urmare, pe mulţi momeala aceasta frumoasă îi atrage şi îi cîştigă, încredinţîndu-i că ,,roade-le sînt bune” şi că deci şi „pomul e bun”.

Ei nu vor însă să înţeleagă că prin rătăcirea lor s-au sinucis duhovniceşte şi că semănătura lor nu e grîu ci neghină, deoarece ei aduc stricare dreptei credinţe şi 24 învăţături mincinoase. Pe cîtă vreme Sfînta Scriptură spune: „Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, alta decît aceea pe aţi primit-o să fie anatema !” (Galateni 1,9).

31:05: Domnul mi-a dat acest talant de a înțelege pe oameni

R:sfinții se considerau cei mai păcătoși nu înzestrași cu talanți.

(…) cu cît se învredniceşte de mai mari descoperiri, cu atît mai mult se cunoaşte pe sine că nu este nimic prin sine însuşi, cufundîndu-se într-un adînc de smerenie”.

în tot acest timp parcă văd oameni și știu despre ce gândeasc, nu că aș ști neapărat, dar cînd începe să-mi povestească parcă-l înțeleg. Și parcă-l înțeleg cum trebuie să-l ajut. Și acum înțeleg că nu eu înțeleg. Domnul e cel care înțelege.Dumnezeu mi-a dat acest talant de a-i ajuta pe oameni.

R: care domn? domnul demon poate.

Primul lucru care mi-a spus acolo: să-i întăresc pe oameni în credință pe pământ ca ei să meargă către Dumnezeu. Să nu-și facă pașapoarte noi ca ei să înțeleagă că mai bine să mori pentru Hristos decât să pui pe tine pecetea satanei

– îndeamnă la rugăciune curată…

R: paravanul diavolilor ca să pară că îndeamnă la fapte bune, că știe el că prin altele ne poate prinde și apoi cine poate ajunge la rugăciune curată?

19:37: botezul se face cu afundare, chiar și protestanții, baptiștii ei ereticii îl scufundă pe om în apă vedeam asta, este singurul lor plus, chiar și ei îl introduc în apă în întregime:„în numele tatălui și al fiului și al sfântului duh”

R: se vede cum diavolul vrea să recunoștem botezul ereticilor?

21:17: noi făcând cruce îi gonim pe demoni…singurul lucru de care se tem demonii pe acest pământ este să-ți faci cruce în mod corect

R: de smerenie se tem cel mai tare demonii. Demonii se tem de smerenie şi de prezenţa Duhului Sfânt din omul smerit ..

***************

Mărturisirea minunată a tânărului rus Alexandru despre cele văzute și auzite în timpul morții clinice. Partea a IV-a
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2019/01/31/marturisirea-minunata-a-tanarului-rus-alexandru-despre-cele-vazute-si-auzite-in-timpul-mortii-clinice-partea-a-iv-a/

************

V. DESPRE DIFERITE SEMNE ŞI VINDECĂRI PRESUPUSE SUPRAFIREŞTI DAR DE ORIGINE DEMONICĂ

În legătură cu ivirea unor revelaţii se pot produce cazuri de vindecări de boli, semne cereşti sau vedenii, petrecute fie cu vizionarul căruia i s-a făcut descoperirea, fie cu alţi credincioşi. Dar asemenea fenomene nu pot însemna prin ele însele, şi de la prima vedere, un argument hotărîtor că „revelaţia” este cu adevărat de la Dumnezeu.

Iată deci în ce cuprins nebănuit de manifestări se pot produce lucrările demonice spre a sminti lumea. Iar asemenea nemaipomenite semne pot fi făcute nu numai de vrăjitori şi magi, care din voia lor se pun în legătură cu Satana, ci şi de unii oameni demoniaci, care nu-şi dau seama că sînt stăpîniţi de o putere necurată şi îşi închipuie a-I sluji lui Dumnezeu prin anumite acţiuni ale lor. 

Dar, în afară de toţi apostaţii de toate felurile, sînt mulţi creştini care nu mai trăiesc în orbita Bisericii şi deci nu au o viaţă euharistică, sau care din cauza trufiei sau a altor păcate de moarte şi-au pierdut legătura harică cu Dumnezeu, sau care se împărtăşesc cu nevrednicie. Sînt oameni de la care s-a îndepărtat cu totul îngerul lor păzitor, aşa după cum au avut arătare şi unii Sfinţi, şi după cum lămurit ne spune Sfînta Scriptură: „Duhul Domnului s-a îndepărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău, care era trimis de la Domnul. Slujitorii lui Saul i-au zis: lată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte” (I Samuel 16, 14-15).

Astfel de oameni părăsiţi de Dumnezeu sînt luaţi în stăpînire de vrăjmaşul diavol.

Aşadar, tocmai asemenea oameni lepădaţi de Dumnezeu devin sculele Ispititorului. Şi tocmai cu ei se pot întreprinde cele mai mari farmece şi vrăjitorii. Adeseori, fără ştiinţa acestora, puteri nevăzute îi pot călăuzi spre ţinte nebănuite, urmînd unor anumite porunci demonice. Intr-un acelaşi chip tainic, asemenea unelte demonice se pot îmbolnăvi sau se pot „vindeca” din senin, în cîte şi mai cîte feluri. Asupra lor, prin lucrarea Satanei, falşii prooroci pot exercita cu mare putere semne nemaipomenite. Sînt cazuri în care, fără greş, li se poate prezice acestora despre ziua şi chipul morţii lor. Şi, ca prin minune, lucrul se adevereşte…Cu cît apar însă mai impresionante asemenea întîmplări „suprafireşti”, cînd astfel de sentinţe de moarte se rostesc ca un mijloc de pedepsire de către slujitorii Necuratului, împotriva acelora care ar fi batjocorit pretinsele lor minuni, iar boala sau moartea îi atinge pe acei nenorociţi, fără nici o pregetare, ca un trăznet !

Atari fenomene se petrec prin mijlocirea a feluriţi vrăjitori şi falşi profeţi, despre care demonologia vorbeşte cu destulă evidenţă6.

***********

Printre unele asemănătoare semne fantastice este interesant cazul relatat în nr. din 24 august 1939 al ziarului Universul, cu privire la exploratoarea Elin Osborne. Iată articolul:
„O femeie încearcă să descopere originile magiei negre”, Londra, august 1939.
„Exploratoarea şi în acelaşi timp bioloaga Mrs. Elin Osborne, după ce a trăit timp de 5 ani în cele mai întunecate regiuni ale Africii, povesteşte în rapoartele sale cum a încercat să pătrundă în tainele magiei negre, precum şi întîmplările la care a fost de faţă.
Intr-un contact pe cît de strîns cu lumea magiei, reuşi să culeagă materialul de care acum lumea ştiinţifică se ocupă cu cea mai mare atenţie.
Mrs. Osborne a fost de faţă la «evocarea spiritelor morţilor»; ea a văzut oameni şi animale lovite de blesteme care le-au pricinuit moartea instantanee.
Cînd după 4 ani, Mrs. Osborne fu apucată de dorul casei, un vrăjitor o anunţă că dorinţa ei s-ar putea satisface fără ca să fie nevoită să facă o astfel de călătorie. Cu alte cuvinte, el o asigură că prin ajutorul magiei ar putea să facă să-şi revadă patria. După puţin, ea nu-şi mai putu da seama de ceea ce se întîmpla în jurul ei, dar se văzu la Londra pe stradă, văzu animaţia mare din capitala Angliei, oamenii pe care îi cunoştea şi în fine… după 2 ore seîntoarce iarăşi în lumea africană. Mai văzuse – în această plimbare închipuită la Londra – multe lucruri noi, de care era complet străină, neavînd nici o cunoştinţă despre existenţa lor şi despre care, acum cînd se află la Londra, s-a convins că într-adevăr n-au fost vedenii şi există în realitate. Mrs. Osborne a fost personal martoră la această întîmplare, care pînă în clipa de faţă n-a putut fi explicată în nici un fel”.

Fiinţa umană şi-a păstrat, şi după cădere, diferite facultăţi ascunse, extra-normale, care pot fi călăuzite şi folosite fie de către entităţi angelice, atunci cînd este vorba de aflaţi în legătură harică cu Dumnezeu, fie de către entităţi demonice, atunci cînd este vorba de oameni ieşiţi de sub harul lui Dumnezeu.

Sînt şi unii falşi profeţi creştini, care împlinesc semne fantastice, în închipuirea că prin puterea lui Dumnezeu pot săvîrşi acele lucrări.

Dar falşi profeţi sînt uneori şi oameni de bună credinţă, convinşi că sînt trimişii lui Dumnezeu şi că slujesc Bisericii, fără a înţelege că sînt uneltele oarbe ale Necuratului şi că rătăcesc lumea de la Adevăr.

Şi totuşi, asemenea cazuri impresionante de „vindecări” se împlinesc pe căi lăturalnice şi neîngăduite, spre buimăcirea multora, tocmai prin faptul că poartă toate aparenţele unor adevărate minuni.

De fapt, Satana poate săvîrşi semne şi minuni mincinoase, nu numai cu un individ în parte, dar chiar şi cu un grup sau cu o mare mulţime. Aşa sînt cazurile petrecute cu Simon Magul, sau cu Apollonius din Tiana. Acesta este însă şi rostul pentru care am fost îndemnaţi prin Scripturi să cunoaştem bine duhurile de la cine sînt.

În scopul unor sminteli şi al unor erezii cît mai mari, Satana poate urzi o lucrare de pierzare fie de aici, fie de acolo, ridicînd pe cîte un prooroc mincinos, care, asemenea lupului răpitor în blană de oaie, cheamă lumea la pocăinţă, dar totodată strecoară în cuvîntul lui – fără să-şi dea seama – prin lucrarea unei puteri care îl depăşeşte, o învăţătură otrăvitoare, care îi poate prinde pe mulţi în undiţa Iadului, chiar şi pe unii dintre cei aleşi.

Pentru a întări asemenea „descoperiri” şi vedenii, în gîndul că ar fi de la Dumnezeu, Ispititorul caută să ne cîştige încrederea printr-un şir cît mai mare de false minuni. Asistăm, astfel, la multe „vindecări” petrecute cu numeroşi bolnavi, prin mijlocirea unui fals prooroc. Din punct de vedere medical, aceste vindecări sînt reale, se pot deci certifica, şi tocmai de aceea pot însemna pentru noi o chezăşie de adevăr. Aceasta este însă şi primejdia de pierzare pentru multă lume. Este deci necesar de a pătrunde în miezul acestor cazuri şi de a le cerceta în esenţa lor.

Aflăm astfel despre un mut care a căpătat graiul, despre un surd care a căpătat auzul, despre un paralitic care a putut să umble, despre un nebun care şi-a recîştigat minţile, şi altele asemănătoare, mergînd pînă la vindecări de anumite boli organice.

De un deosebit interes în toate aceste cazuri, ar fi însă fişa duhovnicească a fiecăruia dintre aceşti bolnavi vindecaţi, pentru a se putea cunoaşte îndeaproape care era trăirea lor cu Dumnezeu, atît înainte, precum şi după vindecarea lor minunată.

Interesează a şti:

1. Mediul de viaţă spirituală din care provine fiecare;

2. Curăţenia de credinţă de care este luminat acel suflet faţă de Biserică;

3. Trăirea lui creştină;

4. Frecvenţa împărtăşirii lui cu Sfintele Taine, în chip vrednic, sau dimpotrivă, absenţa lui de la viaţa euharistică, precum şi alte asemenea date.

Aşadar, un demon poate ţine pe cineva într-o anumită infirmitate, provenită dintr-o stare de păcat.

Deci tocmai cu asemenea oameni Satana poate face lucrări de rătăcire în lume, sub înfăţişarea unor semne dumnezeieşti.

Cu unii ca aceştia se pot produce uneori „vindecări minunate”, dar înşelătoare, sub chipul falşilor profeţi.

În cazul unor asemenea false minuni, duhul răului care a chinuit cu vreo infirmitate pe unii dintre aceşti bolnavi, îşi schimbă de bună voie chipul de manifestare sub care se prezenta pînă atunci, încît, într-adevăr, lucru „suprafiresc”, omul îşi capătă auzul, graiul, vederea… dar în schimb, mai tîrziu se va robi poate unor mari păcate sau erezii pierzătoare de suflet, în care vicleanul va fi putut să-l prindă cu mai mare putere.

Asemenea vindecări neobişnuite nu le face, prin urmare, diavolul în scopul binelui, ca să uşureze suferinţele oamenilor, ci în scopul unor digresiuni, ca să se creadă o minune ceea ce nu este minune, şi o lucrare dumnezeiască ceea ce este o înşelăciune satanică.

Dar o dată ce încrederea omului sau a mulţimii a fost cîştigată într-un asemenea chip, uşor îi va fi Ispititorului să infiltreze, într-un fel oarecare, şi o învăţătură sau o practică sau o credinţă greşită, care ne poate pierde de la mîntuire. În acest scop, prin anumite pretinse minuni, Satana încearcă uneori să smintească lumea şi cu anumite „învieri din morţi”. În asemenea cazuri nu este însă vorba de o reală înviere din morţi, ci numai de o stare de catalepsie în care s-ar fi aflat un posedat timp de mai multe ore sau zile. Sînt astfel bine cunoscute cazurile atîtor fakiri, care, după ce cad într-o stare cataleptică şi par de-a binelea morţi, încît şi pulsul şi respiraţia nu le mai sînt percepute, se trezesc totuşi după un anumit răstimp, exact în vremea mai dinainte hotărîtă.

Pentru o mai mare încredinţare asupra celor de mai sus, găsim mult temei în cuvîntul unor sfinţi ai Bisericii cu privire la lucrările de rătăcire ale Antihristului. După cum se ştie, către sfîrşitul vremurilor, se va ridica omul fărădelegii, vasul cel prea spurcat, de care pomeneşte Sfînta Scriptură, şi în care se va sălăşlui Satana şi va lucra cu toată puterea lui, pentru a prigoni Biserica şi pe aleşii Domnului. Va fi lupta ultimelor zvîrcoliri ale balaurului împotriva lucrării de mîntuire a Mîntuitorului. Antihristul va fi deci un om şi nu o nălucire. Tradiţia spune că va domni trei ani şi jumătate (timpul celor 42 de luni sau al celor 1240 de zile de care pomeneşte Daniil şi Apocalipsa) în care cerul se va închide şi nu va mai ploua şi se va usca tot pămîntul şi „va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii”.

Dar pînă cînd omul fărădelegii se va ridica făţiş împotriva Bisericii, va face multe semne şi minuni aparente ca să „înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”.

Sfîntul Apostol Pavel scrie către Timotei: „…în vremile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luînd aminte la duhurile înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti” (I Timotei 4, 1).

„…precum meşterul face un lucru care celorlalţi oameni li se pare minunat, astfel şi diavolul face ceva în chip firesc, care nouă ne poate părea că este minune; căci uşor îi este diavolului să însănătoşeze un bolnav, ori să tămăduiască o rană… folosind puterile ascunse care sînt în corpul omului” (Expositio in Ev. Mt. Antverpiae 1612, Parisis 1876, Catena Aurea quator Ev., Antverpiae 1612).

mai multe amănunte găsiți aici:

Mihail Urzică – despre diferite semne și vindecări presupuse suprafirești dar de origine demonică

https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2019/02/08/mihail-urzica-despre-diferite-semne-si-vindecari-presupuse-suprafiresti-dar-de-origine-demonica/