Abaterile starețului Tadei!

Image result for staretul tadeiSf. Isidor Pelusiotul: „Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării şi prind peştii pe neaşteptate, asemenea şi războinicii eresurilor, ascunzându-şi gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiţă îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie”.
AVVA Dorotei: „nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune”. După cum şi Sf. Apostol zice: „Că însuşi diavolul se preface în înger de lumină”.

*****

Sfinții Părinți ne avertizeză să luăm aminte la orce învățătură stricată, ca să nu fim amăgiți de vicleanul vrăjmaș. La fel am făcut și eu, căci  eram foarte entuziasmată de starețul Tadei, până într-o zi când cineva m-a avertizat să iau aminte la învățăturile lui căci are abateri de la credință, și la fel fac și eu să avertizez pe alții ca nu cumva să mă osândesc pentru tăcere.
Deci mare grija la acest staret, pentru ca are 2 carti pline de erezii.
Pentru aceasta am să vă dau mai jos abaterile starețului Tadei pe care mulți îl îndrăgesc așa cum și eu îl îndrăgeam până să citesc despre aceste devieri ale lui:

 

Abaterile starețului Tadei din cărțile lui.

In cartea sa, “Pace si bucurie in Duhul Sfant”, staretul Tadei spunea:
“Toate religiile orientale sânt sub stăpânirea duhurilor răutăţii, toată aceasta este magie, şi oamenii ajung să nu se mai poată lepăda de ea” (pg. 150)
Stiind ca intre aceste practici orientale se gasesc ezoterismul si spiritismul si, in acelasi timp, gasind niste idei din aceste practici in cartile staretului Tadei, consider de cuviinta sa le arat, pentru ca cititorii sa nu amestece adevarul cu minciuna. Avand in vedere avertismentul de mai sus al parintelui staret, cred ca acest demers are si binecuvantarea sa. Doua lucruri atrag atentia in cartile parintelui:
– multe invataturi care tin de religiile orientale si anumite vedenii acceptate prea usor ca fiind dumnezeiesti si din care, probabil, au decurs si aceste invataturi.
– Invataturile eretice din cele doua carti ale staretului Tadei provin din ezoterism si spiritism, ambele asociate, in lumea ortodoxa, cu magia. Parintele se focalizeaza pe conceptul de energie, prin care oamenii, animalele si obiectele sunt interconectate si actioneaza unele asupra altora, dar si pe ideea ca omul singur poate modifica realitatea, prin simpla putere a gandului sau, prin vointa sa, ca un dumnezeu. Aceste idei sunt condamnate de Biserica Ortodoxa, pentru ca neaga insasi Sfanta Treime si Intruparea lui Hristos.
In cartea “Pace si bucurie in Duhul Sfant”, gasim urmatoarele idei:
“Dumnezeu este pretutindenea şi este Lumină de neatins, energie care cuprinde totul”.(pg 86)
Conform invataturii Ortodoxe, Dumnezeu este Duh si Persoana, nu o energie impersonala, care se contopeste cu creatia.
„Vedeţi că există o energie de viaţă şi în plante… Şi plantele cugetă, omule! Ne „citesc”gândurile. Aşa cum ne purtăm noi cu ele, aşa se poartă şi ele cu noi. Ne întorc aceeaşi iubire cu iubire”.(pg 83)
Dupa invatatura Ortodoxa, doar omul are suflet rational si doar sufletul rational este dotat cu afectivitate. Plantele nu iubesc, nu urasc, nu simt si nu sunt afectate de sentimentele noastre pentru ele.
“Să fim întotdeauna bucuroşi, întotdeauna paşnici, liniştiţi, să nu fie rău în noi şi atunci nici în jurul nostru nu va fi rău, căci gândurile ne sânt întotdeauna bune.” (pg 89)
Conform invataturii lui Hristos, omul nu poate modifica o realitate prin simpla sa dorinta, prin concentrarea gandului sau pozitiv sau negativ. Hristos si cei care I-au urmat nu au fost ucisi pentru ca aveau ganduri rele. Realitatea o poate schimba doar Dumnezeu, iar omul cere asta in rugaciune. Omul nu atrage binele sau raul prin gandul sau pozitiv sau negativ.
“Dacă nu se smereşte, sufletul nu poate să aibă harul deplin, pentru că ar întrebuinţa rău puterea dumnezeiasca a harului şi s’ar preschimba în magie neagră – la fel cum puterea harului îngerilor care au căzut s’a preschimbat în rău”. (pg 183)
Conform Invataturii Ortodoxe, Harul lui Dumnezeu nu se poate preschimba in rau, pentru ca nu e de sine statator, ci e dat sau luat de catre Dumnezeu. Harul nu este o energie care se modifica din bine in rau si din rau in bine, ci este cu desavarsire bun. Nu Harul lui Dumnezeu devine demonic, ci demonii au pierdut Harul lui Dumnezeu, de aceea au si cazut. Pe de alta parte, nu exista magie alba sau magie neagra, amandoua fiind demonice.
„Şi, vedeţi, gândurile noastre sânt o putere şi o forţă uriaşă. Însă noi nu luăm aminte la aceasta, la gândurile noastre, nici la faptul că ele se împlinesc. Gândurile noastre călătoresc pe pământ. Este tulburare în întregul univers. Omul este mic, dar poate face şi mare bine, şi mare rău –după cum îi sânt gândurile şi dorinţele.(pg 101)
„Noi, prin gândurile noastre, facem haos şi în cosmos. Căci gândurile noastre se pun în lucrare ca fapte ale noastre. Prin cuget se înfăptuieşte, aşa cum cugetul lui Dumnezeu se face faptă. Sântem lumina iubirii dumnezeieşti şi în noi este energie dumnezeiască a cugetului, viaţă dumnezeiască şi gând dumnezeiesc care se înfăptuiesc, iar noi nu sântem conştienţi de asta…(pg 103)
Aici, este pus omul la acelasi nivel cu Dumnezeu. Acela de Creator prin gand! Astfel, intre Dumnezeu si om nu mai exista nici o diferenta, intocmai ca in religiile orientale, in care omul e considerat a fi propriul dumnezeu, asa cum a vrut si primul inger cazut.
„Gândurile noastre se împlinesc. Gândurile noastre sânt o mare putere. De aceea, ele trebuie să fie desăvârşite şi curate, căci noi răspândim, sântem o centrală nespus de puternică (a gândurilor), o centrală de recepţie şi emisie. Gândurile noastre au o înrâurire de necrezut. Oamenii de ştiinţă au descoperit că gândurile noastre au înrâurire nu numai asupra fiinţelor şi asupra lumii animalelor, ci şi asupra lumii plantelor. Şi lumea plantelor are sistemul său nervos.Cum ne sânt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa. Dacă gândurile noastre sânt paşnice, liniştite, bune, blânde şi smerite, este pace în noi. Ea răzbate din noi şi atunci lucrează asupra sistemului nervos al tuturor fiinţelor, fie înţelegătoare, fie animale, fie din lumea plantelor. Şi toţi aşteaptă de la noi dragoste, atenţie şi cinstire.(pg 103) 
„Adeseori se întâmplă ca şi copiii să se nască cu daruri harice deosebite. Domnul a dat şi odinioară astfel de daruri ale harului. Astfel de oameni răspândesc energie şi putere. De pildă, un doctor psihiatru care are o mare putere de concentrare radiază bunătate şi dragoste, ce se transmit şi pacienţilor. Pacientul are încredere în el şi, în felul acesta, îşi linişteşte sistemul nervos”.(pg 173)
Aici, staretul mentioneaza conceptul de bioenergie, contrar dogmelor ortodoxe. Calatoria astrala-practica spiritista(demonica):
Vedeţi, fiecare om are înlăuntrul său o însuşire dumnezeiască – în timpul odihnei, în timpul somnului, duhul lui despovărează, în mare măsură, trupul; altminteri, trupul nu ar putea să se odihnească niciodată. Atunci, noi vorbim aici, iar altcineva doarme şi nu este deloc prezent aici. Sânt unii cărora Domnul le dă în somn ca duhul lor să meargă în locuri felurite, iar apoi, după 10-20-30 de ani, vin în locul pe carel-au visat şi văd că totul le este cunoscut, ca şi cum ar fi trăit acolo. Cu fiecare se întâmplă că în timpul somnului duhul nostru, într’oanumită măsură, se slobozeşte de trupul fizic. Şi, dacă te trezeşti brusc, simţi ca şi cum o putere vrea să iasă din tine. Duhul este netrupesc şi în neîncetată mişcare; astfel ajungem de îndată în atingere culumea gândurilor, cu oamenii, fie că sânt ei în trup fizic, fie în trup duhovnicesc, depăşim hotarele… Gândul este viteza medie a duhului. Când creştem mari şi ajungem în vreun oraş pe care l-am visat încopilărie, dar nu am fost niciodată în el, ne sânt cunoscute, de pildă, străzile acelui oraş, ca şi cum am fi trăit acolo de veacuri.(pg 79)
„Când nu se vadeste prin trup, sufletul se dezvaluie prin gânduri. Noaptea, sufletul vine în legatura cu lumea întelegatoare (rationala). Si în starea de vis intra în partasie cu duhurile celor vii, morti si cazuti. Când se arata sufletul care lumineaza, sufletul cel evlavios, atunci diavolul navaleste asupra lui sa-l înnabuse, caci s’a ivit un „razvratit” în împaratia lui. Noi îngaduim, prin mândria noastra, duhurilor viclene sa intre nestingherite în noi. (În vis) se poate întâmpla chiar sa ne razboim cu duhurile celorlalti oameni, care sânt în trup, si sa ne sfadim cu ei.”
Aici, staretul spune ca manifestarile din timpul visului nu pot fi de la Dumnezeu, ci doar de la vii, morti si cazuti(se stie ca partasia cu cei morti este condamnata de Dumnezeu in Vechiul Testament). Totusi, mai sus pune aceste manifestari pe seama unor insusiri dumnezeiesti…
„Mai este încă o însuşire dumnezeiască, foarte înaltă, care arareori se vădeşte. Deoarece în noi este o energie dumnezeiască, o viaţă dumnezeiască, dacă ne unim cu Domnul, putem „trăi” viaţa unei persoane din pântecele mamei sale până la sfârşitul vieţii lui –totul se arată cumva în noi, întreaga viaţă a acelei persoane, ca într’un film. Vedeţi, aceasta este o însuşire dumnezeiască din lăuntrul nostru, dar pentru astfel de însuşiri duhurile rele au izbutit să le bage în cap unora ideea că omul, pesemne, se naşte din nou –ca să creadă în reîncarnare. (pg 79-80)
Asemenea descoperiri nu sunt intalnite nicaieri in Patristica Ortodoxa si sunt straine de duhul Bisericii.
„Duhul poate ocupa mai mult loc decât trupul omenesc, dar, de asemenea, si mult mai putin decât trupul omului -atât de mic, cât un centimetru cub. Si astfel poate intra în om o întreaga legiune de duhuri cazute.”
La prima vedere, pare o explicatie puerila, darea are la baza credinta spiritistilor ca duhul omului este, de fapt, un trup spiritual, adica un trup luminos, care are forma. Numai in acest fel, duhul poate fi mai mic sau mai mare decat trupul omenesc. Astfel de concepte sunt straine de Dogmatica Ortodoxa, care invata ca duhul nu are forma. Sf. Ioan Damaschin afirma despre suflet ca este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma.
„Viata nu este nimic altceva decat un sir de apropieri si departari de Dumnezeu” – Pr. Emilianos Simonopetritul
Ca sa vedem sursa acestor invataturi, e de ajuns sa citim relatarile staretului cu privire la cateva vedenii. Cartea e presarata cu foarte multe din acestea, pe care parintele, fara sa le analizeze indeaproape, le pune, imediat, pe seama lui Dumnezeu. Aceste manifestari, ca orice inselare, au ca scop dezvoltarea mandriei, lucru observat din faptul ca staretul relateaza altora descoperirile primite si socoteste ca a ajuns la o masura duhovniceasca la care foarte putini ajung.
****
In cartea “Cum iti sunt gandurile”, la pg 18, gasim urmatoarele:
“In scurt timp, tocmai din pricina acestei credinciosii depline fata de voia lui Dumnezeu si a doririi fierbinti dupa Dumnezeu, m’a luminat harul lui Dumnezeu, care a adus în sufletul meu o pace si obucurie negraita. Ascult inima si aud în launtrul meu: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.”Incerc sa-mi amintesc unele lucruri si întâmplari din trecut, dar nu pot. Toate gândurile se sprijina pe o anumita pace negraita, si în întreaga mea fiinta domneste o bucurie de nespus si tânjire dupa Dumnezeu. Aceasta este starea în care sânt îngerii si sfintii, starea harului deplin. Numai cei ce au dobândit în dar harul pot întelege starea Îngerilor si Sfintilor, care sânt calauziti de Duhul Sfânt”(!!!!).
In virtutea parerii ca a ajuns la masura sfintilor si a ingerilor, la pg 19, expune parerea sa despre preoti, provocand o groaznica sminteala si negand insusi harul preotiei:
“Credeam ca toti calugarii, preotii si episcopii au darul harului(!). Si uite, omule, am petrecut atâtia ani pâna acum cu preoti si calugari si am întâlnit un singur calugar la care am vazut darul harului(?!!!). Numai la un calugar!”
Ideea superioritatii sale fata de alti preoti poate proveni dintr-una din vedeniile pe care le relateaza.
La pg 29-30, avem o “hirotonie cereasca” ce seamana izbitor cu istoria nr.9 din Patericul Egiptean, din capitolul ce vorbeste despre naluciri.
“Când am fost pus staret la Manastirea Pokainita, cu greu am primit aceasta ascultare. Ma temeam de primejdiile si ispitele pe care mi le pregatisera locuitorii din preajma manastirii. Atunci mi s’a aratat chiar Domnul în somn si m’a mustrat. M’am aflat dintr’odata înaintea lui Dumnezeu. L-am privit: Domnul purta epitrahil, omofor peste umeri,si peste omofor înca un epitrahil. Am stat înaintea Lui si El mi-a spus:„De ce te lupti, câta vreme nu ai ascultare? Peste tot unde ai fost pus staret M’ai suparat cu staruintele tale sa fii dezlegat de aceasta. Sa nu mai faci asta! Sa stii ca orice ascultare primita trebuie împlinita cu multa dragoste, râvna si însufletire, fara sa bagi în seama pizma si rautatea, care dau târcoale si ataca.” Atunci a facut asupra mea semnul crucii, de trei ori, de la cap pâna la picioare, a luat epitrahilul si l-a pus peste mine: „Aceasta este crucea pe care trebuie sa o duci.”
La pg 51-52, gasim o alta vedenie de acest gen, prin care staretului i se da un rol in mantuirea altora:Si cum era astfel muncit de cele mai negre gânduri, dintr’o data Dumnezeu l-a ridicat din deznadejde printr’o vedenie minunata:
„Stateam întins si ma gândeam: «Nu mai am scapare!» Eram deznadajduit. Dintr’odata, înaintea mea s’a ivit un ostas înalt, cu o panglica de aur, asezata crucis pe piept. Pe cap nu avea coif, ci avea ceva, aici, peste frunte. Deasupra avea o pana deosebit de frumoasa. Uniforma era ca din fresce. Înalt, de-o frumusete neasemuita, cum nu e pe pamânt alta! Tinea în mâini un sul si ma privea. Îmi era limpede ca lumina zilei: Un înger, mângâiere de la Domnul! A desfacut sulul acela si mi-a zis: «Priveste,» -iar pe acel sul era harta Serbiei -«sa nu te înspaimânti, sa nu-ti fie frica, caci va trebui înca pe multi sa mângâi si sa îmbarbatezi! Ai înteles?» M’am uitat sa vad daca si ceilalti au auzit ce-mi spunea Îngerul. Atunci nu stiam ca în lumea duhovniceasca se vorbeste prin gânduri. Gândul rasuna în minte. M’am întors, dar el disparuse. Atunci am înteles ca am avut o vedenie cereasca, pe care Domnul mi-a trimis-o spre mângâiere si pentru a-mi face cunoscuta voia Sa în lumea aceasta. Acestea se întâmplau în 1943, prima si singura am vazut atunci pe viu trimisul lui Dumnezeu. Mai târziu l-am mai vazut numai în vis…”
Asadar, in timp ce Parintii pustiei alungau ingerii care lise aratau si nu isi doreau sa-i vada, parintele staret trage imediat concluzia de netagaduit ca acel inger era trimis de Dumnezeu, fara sa deosebeasca duhurile in prealabil. Dar un aspect si mai ingrijorator este acela ca Sfantul Diadoh al Foticeii, in Filocalia (25), avertizeaza ca diavolii “isi iau, adeseori, chip de ostasi”.
De ce staretul nu tinea seama de aceste invataturi? De ce el era sigur ca acest inger era trimis de Dumnezeu, cand Sfantul Diadoh observase ca aceasta este o tactica deja faimoasaa demonilor?Tot in Filocalie, Sfintii Calist si Ignatie Xantopolis ne spun:
“Când te linistesti si voiesti sa fii singur cu Dumnezeu singur, sa nu primesti niciodata orice ai vedea, fie ca e sensibil, fie ca e inteligibil (cunoscut cu mintea), fie dinauntru, fie din afara, fie ca s-ar da drept chip al lui Hristos, fie al unui înger, fie figura de sfânt, fie chip de lumina ce se naluceste în minte, ci ramâi neîncrezator si greoi în primirea acestei aratari, chiar daca este buna, înainte de întrebarea celor cercati”.
Insa staretul primea cu multa usurinta orice vedenie ca fiind de la Dumnezeu, chiar daca dovezile privind provenienta lor demonica erau evidente.
La pg65-68, staretul ne povesteste despre un tanar care fusese adus la manastire, pentru ca “pricinuia multa tulburare”si era “sarac la minte, fugind tot timpul de langa familia sa”. Acestuia ii era frica sa doarma singur, drept pentru care staretul l-a dus in chilia unui calugar. Acest calugar s-a plans staretului Tadei:
„Stii, Parinte, sa-l muti altundeva, cu alt frate. Eu sânt batrân, aproape de sfârsitul vietii. El, de cum se întuneca, începe sa vada ceva si atunci îmi vorbeste fara oprire, iar eu nu am trebuinta de povetile lui, eu vreau sa ma rog.”
Din toate aceste detalii, ne dam usor seama ca acel tanar avea descoperiri dracesti, nu dumnezeiesti –frica, deranjarea altora de la rugaciune, fuga.
In Pateric, un cuvios caruia ise arata un inger in timpul rugaciunii i-a raspuns astfel: “De ai fi tu ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu noaptea, nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut sa mai zica ceva, decat atat : o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut”.(Despre naluciri, pilda 4)
Din pacate, staretul Tadei nu a avut acelasi discernamant duhovnicesc ca cei doi calugari, care si-au dat seama imediat de ispita. Astfel, staretul se ducea sa doarma in camera tanarului, pentru a-i tine companie. Se observa, din cele ce urmeaza, ca parintele Tadei nu numai ca nu-si punea problema provenientei acelor vedenii, ci le asculta cu uimire si naivitate copilareasca, dupa care s-a aratat doritor de a-si cunoaste viitorul, prin mijlocirea tanarului!
“Cum se stingea lumina, începea sa vorbeasca:„Vezi, parinte?” îmi spune.„Nu vad nimic,” îi raspund.„Vezi, se savârseste slujba în biserica.”„Nu vad.”„Dar cum nu vezi?”„Tu vezi, dar eu nu vad” -si vorbea mult asa…
O vedea pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu sau vedea îngeri si duhuri rele si se temea de ele, era foarte înfricosat de ele. Si atunci eu l-am îndemnat – depusesem deja cerere sa merg în Sfântul Munte-sa o roage pe Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, sa o întrebe daca voi merge în Sfântul Munte. Voiam sa întreb. Si stii ce i-a spus Preasfânta Maica? „Iubitul meu, tu vezi astea pentru ca esti fara judecata(!!!!!), îti este dat sa vezi, iar altora nu.” Pentru ca el e lipsit de judecata, simplu ca un copil… L-am rugat sa o întrebe pe Maica Domnului daca voi ajunge în Sfântul Munte si mi-a raspuns: „Stii ce zice Sfânta Maica? Vrei sa mergi în Sfântul Munte, vrei?”Si într’o zi îmi zice: „Vezi, parinte, doi îngeri l-au adus pe unul negru, unul de o parte, altul de cealalta. Acela…vai, este diavol. Nu este ca îngerii, este negru. Sa vad ce zic acestia, pentru ce l-au adus aici. Priveste, asculta…Tu îi vezi, parinte?”„Nu vad!”„Dar cum nu-i vezi, priveste!” Simplu ca un copil… „Stii, diavolul acesta vrea sa se pocaiasca. ”Asadar, si printre duhurile viclene se afla unele care se pocaiesc, dar pentru ca orânduirea lor, în care sânt strâns legati laolalta, nu îngaduie pocainta, ei nu îndraznesc nici sa se gândeasca la asa ceva pâna ce nu gasesc un grup de îngeri si sa intre între acestia, ca sa-I pazeasca de duhurile viclene…si spune: „Cu adevarat, vrea sa se pocaiasca. Cu adevarat, este diavol. Iata, vezi, acum vine o roua, ca o ploaie cade peste el din înaltimi, nu vezi asta, parinte?”„Nu vad.”„Dar cum nu vezi, priveste!”„Privesc, însa fara folos.”„Acum s’a facut alb, pierde negreala aceea care-l acoperea. Îlcurateste, îl spala…acum este si el alb precum îngerii aflati de-oparte si de alta, care-l tin. Acum îl duc în biserica.”
Toate acestea dovedesc lipsa dreptei socotinte, atat de apreciate de Sfintii Parinti. Cum poate crede un om duhovnicesc ca descoperirile ceresti se dau celor “fara judecata” si, mai ales, ca asta amarturisit Maica Domnului? Oare nu trezvia mintii e telul calugarilor? De cand descoperirile ceresti li se dau celor fara de minte, care nu duc o viata de asceza deosebita? Dar nu sunt singurele cuvinte mincinoase puse pe seama Maicii Domnului.
La pg 161, citim o alta marturie, pe care staretul a crezut-o negresit:
Un cuvios, caruia i s’a aratat Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, a dorit sa stie care este iutimea duhului. Si a zis:
„Când cautam ajutor, adesea îl primim în acea clipa, mai cu seama când sântem într’o stare grea, într’o împrejurare de viata si de moarte -în clipa aceea dobândim ajutor, însa doar daca omul se roaga din inima.” Iar Preasfânta Nascatoare i-a raspuns ca duhul se misca precum gândul (si mai iute), iar gândul are doar jumatate din iutimea duhului. Gândul se muta de îndata, indiferent de departare. Nici nu gândeste omul, si ajutorul a si venit. Este o viteza de neînchipuit. Mintea omeneasca trece, dintr’odata, prin vesnicie.”
Si-o poate imagina cineva pe Maica Domnului vorbind in astfel de termeni?! Si cum ar fi ajutat aceste descoperiri la mantuirea sufletului a celui cuvios?
In concluzie, ideile eretice din invataturile parintelui Tadei provin din religiile orientale si au la baza inselarea duhovniceasca in care acesta se afla, dovedita pe deplin de Filocalie: “Cel ce crede visurilor şi nălucirilor din somn este cu totul necercat. lar cel ce nu crede nici unora este fîlosof”(vol. IX, Cuvântul 3, p. 76).
Mai mult decat atat, exista si o erezie prin lipsa. In cele doua carti, nu se vorbeste deloc despre importanta Trupului si Sangelui lui Hristos, nici nu se dau sfaturi concrete in dobandirea mantuirii. Duhul cartilor este, in intregime, strain de Ortodoxie. Staretul pune accent pe elemente SF, in loc sa vorbeasca despre viata launtrica. In “Cum iti sunt gandurile”, la pg 225, fiind intrebat de Apocalipsa, staretul aduce in discutie practica teleportarii:
“Tesla a lăsat multe însemnări ştiinţifice. El a ajuns la o descoperire şi a văzut că e o armă groaznică, pe care a spus că o va lăsa Serbiei, pentru a se putea apăra de întreaga lume. Unul dintre oamenii noştri de ştiinţă, un anume S., profesor la facultate, a venit la mine în mai multe rânduri. Tesla nu a vrut să ducă la capăt această descoperire pentru că a văzut că e o armă groaznică şi a lăsat-o aşa. Acest profesor a continuat cercetarea încă 20 de ani. A ajuns la concluzia că se poate folosi acea energie de care vorbea Tesla. Dacă vom folosi acea energie în scopuri paşnice, nu vom avea nevoie de mijloace de transport –nici pe pământ, nici în aer. E vorba de o viteză neînchipuită. Dacă ar fi folosită în cantităţi mici, totul ar fi bine. Dar acel domn S. a fost atenţionat să nu facă aceste lucruri cunoscute oamenilor, pentru că experţii militari vor lua invenţia şi o vor folosi în interes militar –este o energie nemaipomenită”.
Acestea fiind spuse, sa ascultam de sfatul Sfantului Ignatie Briancianinov: “Fereste-te de citirea unor asemenea carti, fereste-te de a urma povetele celor ce s-au amagit pe sine”.(Despre inselare, PG.138
********

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Staretul Tadei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Abaterile starețului Tadei!

  1. Ia-te si de Sf. Serafim de Sarov cel mai mare sfant din neamul Maicii Domnului adica neprihanit, caci si el a zis ” Gaseste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau” si care nu omora nici tantarii care-l piscau, caci considera ca si ei au un duh de viata dat de Dumnezeu.

    „Despre morti numai de bine” ai auzit vorba asta infricosatoare?
    „Pentru cei ce iubesc nu exista lege”, de asta ai auzit?

    Tu il judeci pe omul Tadei, uitand ca Dumnezeu l-a iertat pt ca a iubit oamenii si pe Dumnezeu mai mult decat pe el insusi.

    Apreciază

    • maria zice:

      Dar de ce nu spui că primea vedeniile cu mare ușurință, ceea ce este contrar Sfinților Părinți.
      Deci, primea vedenia ceea ce este contrar Sfinților Părinți, ba mai mult, îl ruga să o întrebe pe născătoarea de dumnezeu care nu era decât o nălucire demonică, să-i spună dacă va merge în Sfântul Munte.
      Nu vezi oare cât e de grav? La fel fac și necredincioșii care se duc să-și ghicească viitorul. Nu asta făcea și el?

      Apreciază

  2. „Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;
    Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. ” Sf. Apostol Pavel
    Roadele Duhului erau si la parintele Tadei, degeaba ii despici tu viata si il osandesti.

    Apreciază

    • maria zice:

      Eu nu stau să polemizez cu dumneata, căci dacă ți se pare lucru puțin a ispiti pe Dumnezeu să afli viitorul și să dai crezare oricărei vedenii, care Sfinții Părinți le-au inerzis, eu chiar nu mai am ce discuta cu dumneata. Dacă eu v-am arătat abaterile lui și dumneata vii cu cele bune, păi nu ai decât să-l cinstești și dincolo vei lua plata și te vei duce împreună cu cei pe care i-ai cinstit.
      În loc să cinstim Sfinții canonizați și să citim învățăturile lor, care nu ne ajunge o viață întreagă să-i citim pe acești sfinți, și noi ne oprim la cei necanonizați și cu abateri grave, că vezi doamne, au și bune. Păi mergeți așa, că nu vă oprește nimeni. Nici Dumnezeu nu vă obligă. Aveți libera alegere.

      Apreciază

  3. maria zice:

    „Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.” (1 Ioan 4,1)

    Implicit Icoana Stareţului Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa plânge pentru Kosovo şi Metohija

    https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2019/11/25/iubitilor-nu-dati-crezare-oricarui-duh-ci-cercetati-duhurile-daca-sunt-de-la-dumnezeu-fiindca-multi-prooroci-mincinosi-au-iesit-in-lume-1-ioan-41/

    Apreciază

  4. Nicole zice:

    Cred ca v- ati pripit sa il judecatati pe staretul Tadei. Invataturile sale sunt intru totul ortodoxe.

    Apreciază

  5. maria zice:

    Citeș-te mai mult despre cum tratau sfinții înșelările

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s