Sfântul Nicodim Aghioritul – Cap. XVIII. Razboiul impotriva pornirilor napraznice ale pasiunilor

Imagini pentru Sfântul Nicodim AghioritulDe ti se intampla a fi insultat pe neasteptate, cand te ocareste cineva, te loveste, ori, in fine, iti face alta necinste, opreste-te o clipa, aduna-ti toate gandurile in inima, da toata atentia si toata vigilenta mintii tale a se feri de tulburare. Inima sa nu ti se tulbure nicidecum de patima mandriei.
Apoi, daca nu esti obisnuit, iubite, a lupta cu miscarile ascunse, cu navala ocarilor ori cu alte nenorociri ce s-ar abate peste tine, te sfatuiesc sa procedezi totdeauna astfel.
Obisnuieste-te a cugeta totdeauna, sezand in casa, ca ti se vor intampla nenorociri, necinstiri si uneori chiar loviri ori alte impotriviri. In felul acesta, vei fi gata oricand a intampina orice nenorocire, fara a te supara, ci a suporta cu multumire si liniste. Premediteaza astfel inainte de a iesi din casa ta si inainte de a merge undeva. Dar mai cu seama cand ai a face si a vorbi cu oameni repede aprinzatori la manie.
Fiindca o astfel de premeditare si pregatire nu ia in seama si nu se sfieste nici chiar de intamplarile cele mai infricosate si mai napraznice. Ea stinge la vreme potrivita orice aprindere a mandriei. De aceea zice Psalmistul: „M-am pregatit si nu m-am tulburat” (119,60)[26]
Pe langa premeditare si pregatire, mai foloseste si acest mijloc.
De ti se intampla a fi insultat pe neasteptate, cand te ocareste cineva, te loveste, ori, in fine, iti face alta necinste, opreste-te o clipa, aduna-ti toate gandurile in inima, da toata atentia si toata vigilenta mintii tale a se feri de tulburare. Inima sa nu ti se tulbure nicidecum de patima mandriei.
Dar daca n-ai putut-o opri la vreme si s-a tulburat, oricum nu lasa patima sa iasa afara si sa te faca a raspunde cu ocari si insulte, fiindca Psalmistui ne marturiseste: „Intru mine s-a tulburat inima mea” (Ps. 142, 4)[27].
Apoi sarguieste a-ti inalta mintea la Dumnezeu, gandindu-te la nemarginita lui dragoste ce are pentru tine, fiindca ti-a trimis aceasta ispita neasteptata, nu sa te piarda, ci sa te curate mai bine si sa te uneasca cu El mai repede.
Avand acestea in vedere, intoarce-te, zic, si cearta-te zicand: „0, ticalosule si mizerabile! De ce nu voiesti a imbratisa aceasta Cruce si acest necaz trimis nu de altcineva, ci de Insusi Tatal ceresc?”
Apoi, intoarce-te la Cruce, imbratiseaz-o in gandul tau cu cea mai mare bucurie posibila si zi: 0, Cruce, tu ceea ce esti zidita prin Providenta lui Dumnezeu mai inainte de a fi eu! 0, Cruce, ce te-ai indulcit cu dulceata dragostei Celui Rastignit, intareste-ma, pune-ma pe tine, primeste-ma cu toata taria, incat sa ma pot uni desavarsit cu Cel ce m-a mantuit murind pe tine!”
Chiar de ti-a luat inainte patima maniei, ti s-a impotrivit si nu te-a lasat de la inceput a-ti inalta mintea la Dumnezeu; grabeste a o ridica cat mai repede posibil, pana ce nu te cuprinde tulburarea. Astfel vei fi ajutat
Leacul cel mai bun si mai prielnic al patimilor de tot felul e sa stingem pricinile din care ies aceste porniri.
In scurt, acestea sunt doua: dragostea si ura .
De aceea, iubite frate, daca te-a cuprins dragostea patimasa fata de vreo persoana ori vreun lucru, mai mare ori mai mic, incat, indata ce l-ai vedea ori ti l-ar rapi s-ar tulbura grozav inima ta, – atunci trebuie sa lupti ca sa scoti din inima ta acea dragoste rea ce-o ai pentru dansul. Fiindca cu cat aceasta este mai mare ori mai mica, cu atat mai mare ori mai mica este si pornirea patimii neasteptata.
Dar daca, dimpotriva, urasti vreo persoana ori vreun lucru si daca, din aceasta pricina, cand il vezi ori auzi vreo fapta a lui ca-i laudata, te tulburi si te ingretosezi, se cuvine a-ti constrange vointa, iar aceasta inima, a-l iubi.
Aceasta nu numai fiindca si el este o faptura a lui Dumnezeu ca si tine, alcatuit dupa chipul si asemanarea Lui, de preainalta mana lui Dumnezeu; nu numai pentru ca el, ca si tine, este zidit a doua oara cu sangele cel prea scump al lui Hristos; nu numai fiindca-i fratele si madularul tau, dar te incredintez ca nu se cade a-l ura nici cu mintea, nici cu cugetul, cum este scris: „Nu vei ura pe fratele tau cu mintea ta” (Levit 14, 17)[28]
Chiar de am admite ca acea persoana e rea si vrednica de ura, totusi tu iubind-o, te asemeni lui Dumnezeu, Care iubeste toate fapturile si nu uraste pe nici una, cum zice Solomon: „Tu iubesti toate cele ce sunt si nu te scarbesti de nici una din cele facute de Tine, fiindca n-ai facut ceva care sa-ti displaca” (Intelep. 11.25) . Dar mai ales nu uita niciodata ca Dumnezeu trece cu vederea rautatile oamenilor: „El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni, si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Mat. 5, 45) .

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Sf.Nicodim Aghioritul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s