Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești Oaș (19 mai 2018)

 

Sâmbătă, 19 mai 2018, a avut loc Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești-Oaș (județul Satu Mare). Au participat clerici, monahi și monahii (30 în total), precum și mireni (peste 180) din România, Moldova, Rusia, Grecia și Serbia, având bucuria de a avea în mijlocul nostru atât de părinții athoniți români mărturisitori, cât și trei athoniți greci: Gheron Hariton Kariotul, Gheron Sava Lavriotul și Gheron Alipie Kapsaliotul. Gazda noastră a tuturor a fost pr. Emanuel Oros și fiii săi duhovnicești, iar organizarea Sinaxei a fost foarte bună, deci le mulțumim din suflet și Dumnezeu să îi răsplătească înmiit.

Duhul de desfășurare al Sinaxei a fost foarte pașnic (cu doar câteva excepții, mai ales al vociferărilor din sală – cu toate că a putut lua cuvântul oricine a dorit – care însă au înțeles totuși în final că scopul întâlnirii noastre nu este unul războinic, ci pașnic, de dialog și de ucenicie față de Sfinții Părinți).

Au luat cuvântul: părintele Emanuel, în calitate de gazdă a Sinaxei, părintele Efrem Prodromitul (care a dat citire studiului lui Gheron Sava Lavriotul, atașat la finalul acestui articol), părintele Spiridon Roșu (care a citit un mesaj al unui ieromonah Evghenie din Rusia, cu al cărui cuprins însă Sinaxa nu a fost întru totul de acord, căci vorbea despre Taine invalide, calendar etc), subsemnatul (studiul meu este atașat în final), pr. Ioan Miron (care și-a expus pe larg teoria despre invaliditatea Tainelor în B.O.R.), Gheron Sava Lavriotul (care a dat răspunsuri canonice și patristice, cu operele Sfinților Părinți pe masă, la controversele teologice apărute), Gheron Hariton, care a făcut o frumoasă sinteză despre preoție, Taine și har; apoi cuvântul de salut al părinților veniți din Serbia, s-a răspuns la întrebări din sală, iar în final părinții din Serbia ne-au invitat pe toți să participăm la Sinaxa națională anuală ortodoxă din Serbia, care va avea loc în data de 3 iunie (anunțul oficial va fi atașat în final).

Ne-am bucurat că am avut ocazia de a discuta cu cărțile pe masă, sincer, frumos, cu calm, dar ne-am și întristat că cei ce mărturisesc ideea „părtășiei la erezie” s-au ținut de promisiune și nu au participat la Sinaxă. Nicio problemă, îi așteptăm data viitoare (probabil în data de 18 august 2018, lângă Brașov, când sperăm să lansăm două cărți: una a sintezei luptei de doi ani de zile a părinților români și greci, iar a doua fiind cea bazată pe Actele Sinoadelor Ecumenice, în traducere din limba greacă). Iar dacă ne cheamă la vreo sinaxă, mergem să discutăm cu ei, însă fără condiții umilitoare pe care le-au dat publicității în urmă cu câteva zile.

Câteva idei din cadrul Sinaxei:

– accentul principal s-a pus pe sinodalitatea Bisericii, precum și pe faptul că noi nu vrem să ne unim cu nimeni din afara României, nici cu sârbii, nici cu grecii, nici cu altcineva (din punct de vedere al jurisdicției canonice), ci să fim uniți doar în mărturisirea adevărului de credință;

– s-a purtat o largă discuție referitoare la două idei: ereticii nu mai fac parte din Biserică și că ereticii nu mai au Taine;

– canoanele aduse în discuție de cei care au trecut pe calendarul vechi și propovăduiesc dispariția BOR-ului oficial și inexistența Tainelor ei au fost canonul 1 și 2 al Sinodului VI Ecumenic. Răspunsul dat de Gheron Sava a arătat că la toate Sinoadele, când Sfinții Părinți dădeau anathema, spuneau: „să fie anathema!” Acest conjunctiv prezent arată că de ACUM ei sunt sub anathema, deci singurul care are puterea de a da anathemei este sinodul. În consecință, noi atragem atenția că ecumeniștii se întinează – datorită cugetului lor eretic – când se împărtășesc cu Sfintele Taine (adevărate, reale), nu Tainele însele se întinează, ci omul își ia osândă datorită stării sale interioare și a minții întunecate de erezie – de asemenea, întrerupem orice comuniune cu ereticii, dar nu spunem că ei sunt caterisiți automat (doar pentru că mintea lor a acceptat o erezie), pentru că un asemenea mod de caterisire nu există în realitate, ci așteptăm ca un viitor sinod să rezolve și această problemă (desigur că este de dorit ca înaintea judecății sinodale ereticii să se pocăiască de erezia lor și pacea să revină în Biserică). Adică noi tragem semnalul de alarmă, dar nu facem revoluție în Biserică. Altfel, vom ajunge ca așa cum 10 patriarhi au semnat în Creta, fără a mai lua în seamă pe ceilalți, precum și întreaga pleromă a Bisericii, tot așa acum câțiva preoți și monahi vor să recreeze Biserica, motivând că aceasta nu mai există oficial și că trebuie puse baze noi pentru ea, iar împreună cu acest demers trec la calendarul vechi etc;

– a fost trist faptul că, cu toate că s-au prezentat argumente canonice, teologice, dogmatice, patristice, logice etc, în repetate rânduri, totuși frații noștri nu au putut să se urnească din neînțelegerea lor, iar cel mai trist a fost că argumentarea teologică pe care au folosit-o a fost foarte subțire, neconvingând pe nimeni, adeseori argumentele aduse fiind ele însele potrivnice ideilor pe care voiau să le sprijine pe ele. S-a arătat clar că instituția sinodalității – iar aici am fost absolut toți de acord – este intrinsecă Bisericii, este modul ei de existență, deci nu poate nimeni de capul lui să hotărască în locul vreunui sinod, nici măcar când are ispita că nu va mai fi niciodată vreun sinod ortodox. Să nu uităm că nu omul, nici satana, nici masoneria, nici ecumeniștii nu conduc istoria, ci Hristos o conduce și El știe cel mai bine cum să reîntoarcă la adevăr mădularele bolnave ale Bisericii;

– s-a pus insistent întrebarea dacă ereticii mai sunt mădulare ale Bisericii. Răspunsul patristic a fost foarte clar: există eretici necondamnați și eretici condamnați. Cei necondamnați fac întotdeauna parte din Biserică, ei provin din Biserică, mintea lor este amăgită de erezie, Biserica face tot ce îi stă în putință spre a-i întoarce la adevăr; dacă ei nu vor cu niciun chip, nici măcar în fața unui sinod, atunci Biserica îi dă, cu durere, anathemei, iar atunci ereticii sunt tăiați de la Trupul Bisericii, nădăjduindu-se însă ca până la moarte să se reîntoarcă totuși la adevăr. Așa cum un membru bolnav al trupului face parte din trup până la tăierea lui definitivă, așa și ereticii – ca mădulare bolnave ale Bisericii – fac parte din ea (și se osândesc împărtășindu-se cu Hristos fiind ei în stare de erezie) și Biserica face totul ca ei să se întoarcă la adevăr;

– argumentul prezentat de unii că acum ereticii ecumeniști clerici trebuie primiți înapoi, dacă se pocăiesc, prin Mirungere și mai ales că nu mai pot fi niciodată clerici nu are nicio bază patristică și canonică; acest lucru – al caterisirii definitive – se realizează numai prin hotărâre sinodală și prin anathemă. Așadar, nu suntem deloc potrivnici Bisericii Ortodoxe Române, ci suntem fii ai acesteia, prigoniți împreună cu Hristos de către trădătorii ei, dar nu luăm lupta în mod personal, pieptiș, ci ne mișcăm, gândim, spunem și scriem așa cum au făcut Sfinții Părinți, nici mai mult, nici mai puțin; nu inventăm nicio soluție nouă, nu ne lăsăm cuprinși de slavă deșartă, ci slujim lui Hristos așa cum ne-au lăsat moștenire Sfinții, gândindu-ne la propria moarte și judecată;

– vă invităm să ascultați cu atenție cuvântul lui Gheron Hariton despre preoție, un cuvânt clar ce arată că Tainele sunt săvârșite prin puterea Preoției, nu a omului, a persoanei (arhiereul sau preotul respectiv), deci atâta vreme cât o persoană nu este caterisită – iar caterisirea se face doar de către Sinod – prin ea se lucrează Tainele, desigur, ori spre osândă, dacă este eretic sau nevrednic, ori spre mântuire, dacă este ortodox și mărturisitor al adevărului, trăitor al virtuții și al pocăinței pentru propriile păcate.

– am subliniat faptul că cu toții avem încă mult de învățat de la Sfinții Părinți. Analiza făcută de Gheron Sava acestui Canon 15 al Sinodului I-II Constantinopol, pe baza căruia am întrerupt pomenirea, arată toate valențele lui, dar și limitele, căci nu ne dă voie să facem schismă, nici să caterisim pe cineva, ci doar să ne opunem ereziei, lăsând ca la vremea hotărâtă de Hristos să se întrunească un sinod ortodox, care să hotărască referitor la: ecumenism, calendar, hirotonii, Taine, eretici etc, așa cum s-a întâmplat întotdeauna la nevoie în istoria Bisericii.

Această relatare este una personală, nu este în numele tuturor participanților. Cine vrea să și-o asume, slavă Domnului. Cine nu, slavă Domnului. Scopul ei este doar de a prezenta pe scurt ceea ce s-a întâmplat, iar toate porțile dialogului sunt deschise în continuare cu frații noștri. Ne pare rău că unii nu au vrut să se roage cu noi la începutul Sinaxei, că au plecat supărați în finalul ei, numindu-ne „fărădelege”, că nu au vrut să stea la masă cu noi, le cerem iertare dacă i-am supărat sau smintit cu ceva și rămânem în studierea și mai profundă a Sfinților Părinți, ferindu-ne de ispita Reformei, a existenței unui lider, a calomniei, a minciunii și a toată lucrarea celui rău, căci lupta pe care ne-am asumat-o nu este împotriva aproapelui nostru – chiar și eretic de ar fi – ci împotriva tatălui minciunii (adică diavolul) și a tuturor uneltirilor lui.

Personal, am subliniat încă o dată faptul că probabil Hristos așteaptă cu durere de la noi o atitudine mult mai hotărâtă împotriva unor practici blasfemiatoare la adresa Tainei Preoției, a Tainei Spovedaniei și a Tainei Împărtășaniei, prin practica împărtășirii la cutiuță de către mireni, fără preot, a „spovedaniei” prin telefon sau bipuri și alte asemenea pe care românii le-au mai auzit în ultima vreme.

Nădăjduim că această mică referire la Sinaxa aceasta să nu fie folosită de unii frați pentru noi calomnii împotriva noastră. Doar își fac păcate. Să nu fie. Noi nădăjduim ca la următoarele sinaxe să ne întâlnim cu pace, să fim uniți în lupta împotriva ereziei, nu numai prin cuvinte, ci mai ales prin fapte.

Anexe:

Studiul teologic ortodox despre Canonul 15 al lui Gheron Sava Lavriotul la Sinaxa de la Negresti Oas (19 mai 2018)

Pr Ciprian – Cuvant despre acrivie si iconomie la Sinaxa Ortodoxa de la Negresti Oas (19 mai 2018)

1. Cuvântul părintelui Hariton despre preoție:

2. Cuvânt-sinteză a celor trei căi: iconomie exagerată, acrivie nepatristică și cale patristică:

3. Cuvântul dinainte de finalul sinaxei al părintelui Sava Lavriotul:

4. Cuvântul părinților sârbi din final, cu invitația la Sinaxa din Serbia (3 iunie 2018):

5. Invitația la Sinaxa Națională din Serbia (3 iunie 2018):

Și o poză cu cei care au rămas până la finalul mesei (ceilalți au mâncat și s-au așternut pe drumul de întoarcere spre casă):

Blagosloviți și iertați!

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu