Parintele Cleopa : “Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea ca sa te duca in iad?”…. „Diavolul mai intai te invata bine, pana i te inchini lui. Iar dupa ce te inchini lui, te duce la pierzare”

Imagini

Sa nu credeti in vise si vedenii!
Deseori căutăm şi alergăm după minuni, arătări și chiar mângâieri divine prezente în viața noastră pentru a trece peste dureri și încercări.
Toate aceastea pentru că nu avem credință, ori că e foarte slabă, căci durerea înăbușă rațiunea și trezvia minții. Sunt oameni mai puternici, alții mai puțin. Și cei slabi au mereu nevoie de întăriri, şi o găsesc în vise, arătări, vedenii.
Dar de un lucru suntem ferm convinși: nu este bine a ne încrede în vise, căci nu la toate le știi proveniența , că-s de la diavol, ori de la Domnul. Deci ignorarea lor e cel mai bun lucru, vă îndemnăm la cât mai puțină atenție visurilor şi vă vom aduce aici şi un caz din viaţa vredniculului de pomenire Patriarhul Pavle al Serbiei, când cineva i se plângea că i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu în vis el îi răspundea :
„Ascultaţi-mă, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, călugăr sunt, se înţelege, de şi mai mulţi ani, în fiecare zi slujesc Sfânta Liturghie; mie nici măcar un înger nu mi s-a arătat încă, iar Dumneavoastră vi s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu! Lăsaţi-o baltă, vă rog…”.
Să vă lumineze și îndrepte Domnul pe calea adevărului!
Sa nu ne socotim noi vrednici sa vorbim cu sfintii si cu Maica Domnului! Totul este mandrie! Sa ne vedem pacatele noastre si sa le plangem! Asta-i cea mai inalta filosofie sub cer. Nu credeti in vise sau vedenii!
Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata “proorocii”. Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul, si tu spui: “Măi, sunt adevarate. Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum!” Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul.
Dar, ai sa-mi spui: “Parinte, dar in Scriptura spune ca a visat Iosif, a visat Daniil, a visat cutare…“. Da. Sunt si vise de la Dumnezeu. Dar acestea sunt foarte rare in viata omului si nu le poate intelege omul, daca nu vine langa el unul care are darul deslusirii duhurilor. Duhul este unul, cum spune la Corinteni 1,12 marele Apostol Pavel, insa darurile sunt impartite.
Ati auzit ca este: “Duhul intelepciunii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu, duhul intelegerii…“. Auzi ce spune: darul deslusirii duhurilor. Si Sfantul Ioan Evanghelistul spune: Fiule, ispititi duhurile, ca nu toate sunt de la Dumnezeu.
Daca marele prooroc Daniil, barbatul doririlor, nu intelegea vedeniile… Auzi ce spune Scriptura: a dat ordin Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, zicand Gavriile, fa in somnul lui Daniil sa inteleaga vedenia. Le vedea si nu le intelegea. Deci, de aici sa tinem minte, ca nu tot ce vede o vedenie sau un vis il intelege, pana nu are darul deslusirii.
Sunt si vise de la draci numiti arhiconi. Acestia stiu pe de rost toata Sfanta Scriptura. Iti spun proorocii pe care le gasesti in Biblie. Pe urma sunt draci care se cheama vrajitori. Acestia ajuta la vrajitori, la fermecatori, la descantatori si amagesc pe om, sa i se para ca s-a facut sanatos de acolo. De aceea Sfantul Ioan Scararul zice:
„Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este”.
Sa nu credeti in vise! Sa nu credeti in vedenii! Daca crezi in vise si ai venit la mine sa te spovaduiesc, eu te opresc direct trei ani de la Sfanta Impartasanie. Cine ti-a spus sa crezi in vise? Nu auzi ce spune Sfanta Scriptura? Ia cauta in Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34 : Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise. Ca pe multi visele i-au inselat si au cazut cei care au nadajduit in vise.
Eu am o carte scrisa despre vise si vedenii. Sa vedeti acolo cum te inseala diavolul prin vise.
Sufletul nostru are trei parti :
– partea rationala, este deasupra sanului stang pana la furca pieptului;
– partea manioasa, este in mijlocul inimii, si
– partea poftitoare, care este din mijlocul inimii pana la buric.
Toate aceste trei parti ale sufletului nostru au virtutile lor, patimile si visele lor. Trebuie sa le cunosti care sunt din partea rationala, care din partea manioasa sau din partea poftitoare.
Apoi sunt vise de la natura, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la vanturi. Voi daca nu stiti, te poate insela in tot chipul. Usor te insala. De aceea este oprit sa nu creada nimeni in vise, ca pe cei slabi – cum zice Scriptura – pe multi visele i-a dus la pierzare. Sunt vedenii si de la diavoli.
Si diavolul este putere nalucitoare. El se face in chipul lui Hristos, de straluceste ca soarele; in chipul Maicii Domnului, in chip de ingeri, in chip de sfinti, in tot chipul. Numai te-a prapadit, daca ai crezut. N-ati auzit ce spune Apostolul Pavel? Nu-i de mirare ca si satana se face in chip de inger de lumina; si slujitorii nedreptatii se fac in chip de slujitori ai dreptatii. Deci, baga de seama! Nu primi nici un fel de aratare, nici un fel de vedenie.
Sfintii Parinti ai Patericului, marii sihastri care traiau numai cu radacini in pustie, aveau adesea lupta cu diavolii.
La unul a venit diavolul in chipul lui Hristos si el isi cauta de lucru, ca lucra la cosnite. Acela stralucea ca soarele iar batranul inchidea ochii. Si-a strigat :
– Batranule, da uita-te la mine!
– Dar cine esti tu?
– Dar nu vezi ca eu sunt “Hristos”?
Si acela inchidea ochii mai tare;
– Eu sunt pacatos, a zis el, si nu sunt vrednic sa vad pe Hristos.
– Ei, batranule blestemat, m-ai cunoscut! Si a si fugit, ca a vazut ca l-a cunoscut.
Alt batran sihastru mergea prin padure. Iata un “arhanghel” stralucea ca soarele si avea o stalpare de finic si un crin in mana, cum a venit la “Buna Vestire”. El mergea ca sa-l ajunga pe batran pe alaturea, dar batranul tot se uita in alta parte:
– Batranule, uita-te la mine!
Dar batranul s-a intors cu spatele si a zis:
– Dar cine esti tu?
– Eu sunt “Arhanghelul Gavriil!” Pentru viata ta cea sfanta, pentru nevointa ta, pentru rugaciunile tale si pentru toata osteneala ta, am venit sa-ti aduc o veste buna din cer, de la Maica Domnului.
– Ia seama ca ai fost trimis la altul! Ai gresit adresa. Eu sunt un om pacatos si nu sunt vrednic sa vad pe arhanghelul Gavriil!
-Ticalosule batran! Nu va putem insela, ca nu va inchinati noua.
– Sa se inchine voua cel care va slujeste voua, ca eu ma inchin lui Hristos si n-am nevoie de voi!
Asa fugeau sfintii de vedenii.
Dar ai sa ma intrebi:
“Parinte, poate a vrut Dumnezeu in viata mea sa-mi arate o vedenie ceva, un vis, n-ar fi pacat ca eu nu am crezut? Poate sa fie ceva adevarat. Oare nu-i pacat ca eu refuz un semn de la Dumnezeu?“
Nu-i pacat. Doamne fereste! Dumnezeu, care fericeste pe cei smeriti, niciodata nu se supara cand si fac lucruri din smerenie, ca nu se socotesc vrednici de a vedea ingeri.
Iar în continure vă propunem mai multe materiale la subiect.
Parintele Cleopa : “Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea ca sa te duca in iad?”.
“Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata “proorocii”. Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul, si tu spui: “Mai, sunt adevarate. Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum!” Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul.
Dar, ai sa-mi spui: “Parinte, dar in Scriptura spune ca a visat Iosif, a visat Daniil, a visat cutare…“.  Da. Sunt si vise de la Dumnezeu. Dar acestea sunt foarte rare in viata omului si nu le poate intelege omul, daca nu vine langa el unul care aredarul deslusirii duhurilor. Duhul este unul, cum spune la Corinteni 1,12 marele Apostol Pavel, insa darurile sunt impartite.
Ati auzit ca este: “Duhul intelepciunii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu, duhul intelegerii…“. Auzi ce spune: darul deslusirii duhurilor. Si Sfantul Ioan Evanghelistul spune :  Fiule, ispititi duhurile, ca nu toate sunt de la Dumnezeu.
Daca marele prooroc Daniil, barbatul doririlor, nu intelegea vedeniile… Auzi ce spune Scriptura: a dat ordin Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, zicand Gavriile, fa in somnul lui Daniil sa inteleaga vedenia. Le vedea si nu le intelegea. Deci, de aici sa tinem minte, ca nu tot ce vede o vedenie sau un vis il intelege, pana nu are darul deslusirii.
Sunt si vise de la draci numiti arhiconi. Acestia stiu pe de rost toata Sfanta Scriptura. Iti spun proorocii pe care le gasesti in Biblie. Pe urma sunt draci care se cheama vrajitori. Acestia ajuta la vrajitori, la fermecatori, la descantatori si amagesc pe om, sa i se para ca s-a facut sanatos de acolo. De aceea Sfantul Ioan Scararul zice: Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Sa nu credeti in vise! Sa nu credeti in vedenii! Daca crezi in vise si ai venit la mine sa te spovaduiesc, eu te opresc direct trei ani de la Sfanta Impartasanie. Cine ti-a spus sa crezi in vise? Nu auzi ce spune Sfanta Scriptura? Ia cauta in Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34 :
„Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise. Ca pe multi visele i-au inselat si au cazut cei care au nadajduit in vise”.
Eu am o carte scrisa despre vise si vedenii. Sa vedeti acolo cum te inseala diavolul prin vise.
Sufletul nostru are trei parti :
– partea rationala, este deasupra sanului stang pana la furca pieptului;
– partea manioasa, este in mijlocul inimii, si
– partea poftitoare, care este din mijlocul inimii pana la buric.
Toate aceste trei parti ale sufletului nostru au virtutile lor, patimile si visele lor. Trebuie sa le cunosti care sunt din partea rationala, care din partea manioasa sau din partea poftitoare.
Apoi sunt vise de la natura, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la vanturi. Voi daca nu stiti, te poate insela in tot chipul. Usor te insala. De aceea este oprit sa nu creada nimeni in vise, ca pe cei slabi – cum zice Scriptura – pe multi visele i-a dus la pierzare. Sunt vedenii si de la diavoli.
Si diavolul este putere nalucitoare. El se face in chipul lui Hristos, de straluceste ca soarele; in chipul Maicii Domnului, in chip de ingeri, in chip de sfinti, in tot chipul. Numai te-a prapadit, daca ai crezut. N-ati auzit ce spune Apostolul Pavel? Nu-i de mirare ca si satana se face in chip de inger de lumina; si slujitorii nedreptatii se fac in chip de slujitori ai dreptatii. Deci, baga de seama! Nu primi nici un fel de aratare, nici un fel de vedenie.
Sfintii Parinti ai Patericului, marii sihastri care traiau numai cu radacini in pustie, aveau adesea lupta cu diavolii.
La unul a venit diavolul in chipul lui Hristos si el isi cauta de lucru, ca lucra la cosnite. Acela stralucea ca soarele iar batranul inchidea ochii. Si-a strigat :
– Batranule, da uita-te la mine!
– Dar cine esti tu?
– Dar nu vezi ca eu sunt “Hristos”?
Si acela inchidea ochii mai tare;
– Eu sunt pacatos, a zis el, si nu sunt vrednic sa vad pe Hristos.
– Ei, batranule blestemat, m-ai cunoscut! Si a si fugit, ca a vazut ca l-a cunoscut.
Alt batran sihastru mergea prin padure. Iata un “arhanghel” stralucea ca soarele si avea o stalpare de finic si un crin in mana, cum a venit la “Buna Vestire”. El mergea ca sa-l ajunga pe batran pe alaturea, dar batranul tot se uita in alta parte:
– Batranule, uita-te la mine!
Dar batranul s-a intors cu spatele si a zis:
– Dar cine esti tu?
– Eu sunt “Arhanghelul Gavriil!” Pentru viata ta cea sfanta, pentru nevointa ta, pentru rugaciunile tale si pentru toata osteneala ta, am venit sa-ti aduc o veste buna din cer, de la Maica Domnului.
– Ia seama ca ai fost trimis la altul! Ai gresit adresa. Eu sunt un om pacatos si nu sunt vrednic sa vad pe arhanghelul Gavriil!
-Ticalosule batran! Nu va putem insela, ca nu va inchinati noua.
– Sa se inchine voua cel care va slujeste voua, ca eu ma inchin lui Hristos si n-am nevoie de voi!
Asa fugeau sfintii de vedenii.
Dar ai sa ma intrebi: “Parinte, poate a vrut Dumnezeu in viata mea sa-mi arate o vedenie ceva, un vis, n-ar fi pacat ca eu nu am crezut? Poate sa fie ceva adevarat. Oare nu-i pacat ca eu refuz un semn de la Dumnezeu?“
Nu-i pacat. Doamne fereste! Dumnezeu, care fericeste pe cei smeriti, niciodata nu se supara cand si fac lucruri din smerenie, ca nu se socotesc vrednici de a vedea ingeri. Ai vazut Sfantul Isaac Sirul ce spune?
„Mai de folos iti este, omule, sa-ti vezi pacatele tale, de mii de ori, decat sa vezi ingeri”.
Si mai departe:
„mai de folos iti este sa plangi un ceas pentru pacatele tale, decat sa vezi ingeri si sa invii morti cu rugaciunea, sau sa faci minuni!”
Sa avem smerenia aceea de care zicea marele Prooroc David :
„Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Sa ne vedem pacatele si sa le plangem! Asta-i pozitia care nu te duce la cadere niciodata. Iar cei ce-au vazut ingeri, i-au inselat diavolii, i-au dus in pierzare.
Sfantul Ioan Scararul spune asa in cuvantul trei din “Scara”: Dracii slavei desarte, pe cei slabi de minte, i-a facut prooroci – ca el o sa se laude ca este prooroc, ca a vazut vedenii -, iar cela ce tuturor visurilor si vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Dar poate ai sa spui: “Parinte, dar daca este o veste ceva, si poate Dumnezeu vrea sa ma incredinteze?” …
Si acum o sa va arat ce zice Sfantul Diadoh al Foticeei, cat de mult iubeste Dumnezeu pe cel care nu crede in vedenii si vise, si atat de mult il lauda. Asa spune intr-o istorioara:
Un boier mare avea palate, mosii si averi multe, si avea o sluga foarte credincioasa, Ioan, la care ii incredinta cheia de la casa, toate, toate. Odata boierul acesta a plecat de acasa cu sotia si copiii, si i-a dat cheile de la palat, cheile de la poarta si i-a spus asa:
– Baiete, ramai stapan pe toata averea mea. Baga de seama! Chiar eu daca am sa vin, si daca vin noaptea, sa nu ma recunosti! Eu daca vin, numai ziua am sa vin; daca nu, nu da drumul la poarta! Cheile sunt la tine. Nu recunosti pe nimeni pana nu vin eu. Ca nu cumva sa recunosti pe altcineva noaptea si sa vie sa-mi prade casa.
Acela pune mana pe chei si zice:
– Da, stapane, asa fac!
Ce s-a intamplat? Tocmai el a fost vinovat, ca in loc sa vie ziua a ajuns noaptea acasa. Bate in poarta. Vine sluga.
– Mai, Ioane, da drumul!
– Fugi de-acolo, tiranule, vrajmasule!
– Eu sunt, mai, stapanul.
– Nu te cunosc! Eu am porunca, de la domnul meu. Tu ai luat glasul stapanului meu, te-ai facut lup si vii ca pastor. Nu te cunosc!
– Eu sunt, mai baiete! Da nu cunosti caruta, caii si pe mine nu ma cunosti ?
– Niciodata, noaptea nu te cunosc! Vino maine! N-ai spus ca vii ziua? Sa te vad eu la ochi daca esti tu. Cati nu pot vorbi ca stapanul meu?
Si n-a dat drumul boierului. Si a stat boierul toata noaptea la poarta, pana s-a ridicat soarele.
– Dumneata esti ?
– Da.
– Poftim! Asa am primit porunca, noaptea sa nu primesc pe nimeni.
Na! Si nu numai ca nu s-a suparat boierul :
– Bravo, mai, ia, asta este sluga credincioasa. Am venit eu cu sotia si copiii si n-a dat drumul. “Nu te cunosc noaptea!”.
Asa este cel care nu crede in vedenii si vise. Ferice de el. Ce spune Apostolul? Noapte este veacul de acum. In veacul de acum sa nu dorim sa vedem ingeri! Auzi ce spune un sfant parinte? Daca vrei sa ajungi la nebunie si la iesirea din minti, primeste aratarile ceresti in veacul de acum!
Deci, nu numai ca nu se supara Dumnezeu, cand nu credem noi in vise si vedenii care se arata noua ca lumina sau foc sau stele sau ingeri sau sfinti sau prooroci sau hristosi sau in chipul Maicii Domnului, ci, foarte mult ne iubeste. Aici sa stii caveacul de acum este ca o noapte, ca dracii se pot face in ingeri de lumina. Cel ce nu crede in vise si vedenii este un adevarat credincios. Deci, sa nu crezi vreodata ca se supara Dumnezeu cand tu nu vei crede in acestea! Ca daca ar fi adevarate, Dumnezeu ti le lamureste tie acestea, nu prin tine, ci prin altii care au darul deslusirii duhurilor. Iar cand sunt multe marturii ca un vis sau o vedenie a fost de la Dumnezeu, intreaba pe altii mai intelepti decat tine.
Vine o batrana si-mi spune: “Parinte, am visat asta, am visat asta; o sa fie rau!“. “Cine ti-a spus, mama?” “Am visat eu asta noapte“. “Te-a amagit diavolul. Ti-a spus ce-a vrut el si tu vii tulburata la mine prin vise”. Voi n-ati auzit ce spune Apostolul Pavel? Prin credinta umblam, nu prin vedere. N-ati auzit ce spune Hristos in fericirea a zecea, dupa inviere? Ferice de cel ce n-a vazut si a crezut. Deci n-am nevoie sa vad, ca sa cred. Ca daca eu cred dupa ce vad, nu mai am credinta.
Ce este credinta? Auzi ce spune Apostolul: Credinta este dovedirea lucrurilor celor nevazute si adeverirea lucrurilor celor nadajduite. Auzi care-i credinta? Sa dovedesti prin credinta cele ce nu ai vazut si sa adeveresti prin credinta ceea ce nadajduiesti. Asta este credinta cea adevarata. Ca daca am vazut, nu mai este credinta. Iar daca n-am vazut si am crezut, atunci ma fericeste Hristos ca cei pe care i-a fericit in Evangelie.
„Frate, sa nu doresti sa vezi ingeri! Ca asa te poate insela satana cat vrea. Iata ce trebuie sa vedem noi. Pacatele noastre! Sa ne marturisim, sa ne caim, sa ne pocaim pentru ele. Ca nimic necurat nu poate intra in Imparatia Cerurilor”.
Auzi ce spune Sfantul Efrem Sirul in rugaciunea soborniceasca, care se spune in Postul mare:
“Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu – sa nu judec pe altul -, ca binecuvantat esti in veci. Amin“.
Iar Sfantul Isaac Sirul zice:
„Mai inainte intra intru imparatia lui Dumnezeu, cel ce-si vede pacatele sale, decat cel ce vede ingeri”.
Asta sa vedem. Sa nu ne socotim noi vrednici ca vorbim cu sfintii si cu Maica Domnului! Totul este mandrie!
Sa ne vedem pacatele noastre si sa le plangem! Asta-i cea mai inalta filosofie sub cer. Nu credeti in vise sau vedenii! Ca or sa iasa vedenisti de tot felul, de ar sa umple lumea, ca toti sunt inaintemergatorii lui Antihrist.
O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA
La un calugar seara, cand voia sa se culce, intra un inger la el in chilie, atat de stralucitor incat ii lua ochii. Si cand intra el,venea si cu mireasma buna, ca sa zica ca este de la Duhul Sfant. Nu-l indemna la rau, ci atat ii spunea: “Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta!“ Iar el spunea : “Eu mi-am facut rugaciunea“. Dar ingerul spunea: “Nu. Mai roaga-te“.“Eu mi-am facut pravila“. Iar el spunea: “Nu stii ce spune Apostolul Pavel: Neincetat va rugati?” Si cand voia sa se culce, iar il scula. Omul, daca nu doarme, se tulbura. Nu-l lasa ingerul sa se odihneasca. Si l-a sculat asa timp de vreo trei luni. Iar calugarul zicea: “Cum sa nu ma rog, daca vine ingerul Domnului, ca asa zice Sfantul Apostol Pavel!“
Tulburandu-se el asa, a slabit si s-a imbolnavit. Si se intalneste cu un sihastru batarn, ca in pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfantului Antonie cel Mare. Batranul il vede asa slab si tulburat si-i zice:
– Ce ai, frate? Cum o mai duci?
– Parinte, bine o duc.
Era un cuvant de mandrie. Insa omul trebuie sa zica cu smerenie ca nu face nimic bun.
– Cum bine? zice parintele.
– Parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni ma scoala ingerul la rugaciune!
– Si cum te scoala?
– Cand ma culc, el vine langa mine, ma scoala la rugaciune si se roaga si el cu mine!
– Ia aminte, frate, ca acela nu este ingerul Domnului. Acela este satana, care te pandeste pe tine!
– Dar cum, parinte? Eu vad ca de cand ma scol sunt bolnav si tulburat si niciodata n-am umilinta ca ma impietresc la inima…
– Uite asa sa faci. Cand va veni sa te scoale la rugaciune, sa zici: “Eu nu vreau sa ma scol acum, ci cand va veni vremea, la miezul noptii. Atunci o sa ma scol. Nu ma scula tu pe mine“.
Daca iti va spune ca este ingerul Domnului, sa-i spui:
“Eu sunt un om pacatos si nu-s vrednic sa ma scoale pe mine ingerii!”
Diavolul, cand aude de smerenie, fuge. El nu vrea sa spui ca esti om pacatos niciodata, ca el a cazut din mandrie. Deci, asa sa-i spui: “Eu sunt un om pacatos, nevrednic sa ma scoale ingerii. Cand voi vrea ma voi scula, cand nu, voi dormi. Tu sa nu mai vii la mine!“
Si s-a dus calugarul seara acasa si cum a ajuns, s-a culcat. Si a venit ingerul acela si i-a zis:
– Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta!
– Nu ma scol!
– Pai de ce?
– Cand voi vrea eu o sa ma scol, nu cand vei vrea tu!
– Blestematule calugar, te-ai dus la batranul acela, care este un calugar mincinos si fatarnic. El te-a invatat sa nu mai asculti de mine! Dar calugarul acela este iubitor de argint. Ca a venit la el un om sarac si i-a cerut un ban, iar el a zis ca n-are. Si totusi are trei arginti pe un geam. Are trei bani si-i tine intr-o carte pe geam. Si a zis catre sarac ca n-are bani.
Apoi s-a facut nevazut. Dar calugarul a zis :
– Blestematule diavole, eu vad acum ca esti tatal minciunii!
Apoi batranul s-a intalnit cu calugarul. El era inaintevazator. Si i-a zis calugarului:
“Nu-i asa ca ti-a zis ca am trei bani pe geam? Am, dar a venit un betivan, care face numai rau; l-am vazut beat si stiam ca o sa vina o femeie saraca a doua zi si am tinut banii sa-i dau la acea necajita, nu la betivan.Dar tu ia aminte, frate, ca eu stiu ce ti-a spus despre mine, ca sunt iubitor de argint, fatarnic si mincinos. Deci sa nu-l mai asculti ca te duce la pieire, macar ca te scoala la rugaciune“.
Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul.
Sa stiti ca diavolul se arata in chip de inger, sau in alt chip, sau in chipul lui Hristos, sau in chip de arhanghel, de sfinti, de ierarhi, de cuviosi. El intai te invata bine, pana i te inchini lui. Iar dupa ce te inchini lui, te duce la pierzare. Nu venea diavolul la un calugar timp de 30 de ani si-i spunea taine mari? Adica: “Parinte, eu sunt ingerul Domnului. Ia seama ca peste 7 -8 zile or sa-l prade pe calugarul cutare. O sa-i ia lucrurile lui si o sa le ascunda in cutare pestera. Tine minte, sa le iei de acolo si sa le aduci calugarului inapoi“. Apoi i-a indemnat diavolul pe aceia sa fure, si le-a aratat ca este inger.
Se duce “ingerul” acela in chip de calugar si zice: “Vai de mine, m-au pradat hotii, mi-au luat tot!” iar calugarul cel amagit i-a zis:“Hai ca-ti spun eu unde sunt lucrurile tale. A fost ingerul Domnului si mi-a spus unde sunt. Sunt in cutare pestera“. Le-a gasit acolo. Si a zis: “Mai, chiar ca a fost ingerul Domnului, din moment ce a stiut unde au fost puse lucrurile mele“.
Aude un batran de acestea si le spune ca aceia sunt diavoli, si cel care i-a pus sa fure, si cel care se arata in chip de inger, ca sa creada in minciunile lui si sa-i duca la pierzare pe toti. Atunci a intrebat: “De unde stii, parinte, ca ei spun adevarul? Acestia sunt draci pitonicesti care spun viitorul, cunosc viitorul si spun ce-o sa fie peste o saptamana, peste o luna, ca sa crezi lor si apoi sa te prapadesti“.
– Parinte, sunt ortodocsi care alearga la vrajitori si la cei ce deschid pravila. Se poate asa ceva?
– Acei care deschid pravila, calugari sau preoti de mir sau maici, cine deschide pravila a cazut din dreapta credinta. Aceia se cheama ghitii, adica vrajitori cu lucruri sfinte. Cine se duce la cei care deschid pravila, 10 ani nu se pot impartasi. Iar cel ce deschide pravila, daca-i preot sau calugar, este anatema si este despartit de Biserica, pentru ca face vraji cu lucruri sfinte.
Ai vazut ca vine cate o baba ca sa te insele si sa te duca in iad: “Hai sa-ti descante baba!” Cu ghiocul, cu carti, sa-ti faca de “ursita”, ca ai sa te mariti, ca are sa te ia cutare, cutare. N-ai patit de acestea?
Si numai vezi ca baba face cruce la descantece, si o auzi ca zice “Tatal nostru” si apoi descanta. Iar la urma zice: “Descantecul de la mine, leacul de la Maica Domnului!“ Auzi ce zice sluga diavolului? Auzi satana cum amesteca otrava cu mierea, ca sa te duca in fundul iadului? Dar ce legatura are Maica Domnului cu descantecul babei? Biserica condamna pe descantatori:
“Cei ce cauta in bobi, cei ce cauta in cafea, cei ce cauta in carti, cei ce sting carbuni, cei ce cauta in palme, “chiromantia”, sunt opriti 7 ani de la Sfanta Impartasanie“.
Cei care sunt vrajitori, care fac de ursita, care umbla sa ia mana de la animale, aceia sunt opriti 12 ani, iar fermecatorii 25 de ani. Nu avem noi toate? Sunt 13 feluri de vrajitorii si toate sunt date anatema de Biserica.
Voi cand veti auzi ca unul deschide cartea, sa fugiti ca de satana de el, ca acela-i ghitiu, vrajitor cu lucruri sfinte. Si baba care face cruce la descantece este tot ghitie, tot diavolul o tine, ca sa te insele pe tine. “Mai, dar n-a fi pacat! N-a fi pacat, ca baba a zis “Tatal nostru” si a facut cruce!“
Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea si lumina cu intunericul, ca sa te duca in iad? Ce legatura are Crucea sau Maica Domnului cu vrajitorii? Sa nu va duceti la cei ce deschid cartile, ca va duceti in fundul iadului! Descantatorii, vrajitorii si fermecatorii, toti sunt anatema, despartiti de Trupul lui Hristos, care este Biserica!
De asemenea sunt anatema cei care fac descantece cu tunete, cei care vrajesc cu stelele, alungatorii de nori, vrajitorii de mate, cei care vrajesc cu pasarile. Noi avem toate in randuielile Sfantului Ioan Gura de Aur.
Toti sunt fermecatori, care iau mana de la vaci cu puterea draceasca. La acesteia slujesc anumiti diavoli, numiti pitonicesti, care ghicesc viitorul, si diavoli arhiconi, care stiu Scripturile. Iar cei ce deschid cartile se cheama “ghitii”, vrajitori cu lucruri sfinte, pe limba greceasca. Grecii au esenta ortodoxiei. De la greci au luat credinta ortodoxa atatea tari, si rusii la anul 988 au facut mileniul in anul 1988 de la increstinare.
De aceea va spun sa nu primiti in casa voastra vrajitori, tiganci cu ghiocul, cu cartile de joc; sa nu-ti vina sa-ti ghiceasca si sa te insele. Ia un ciomag si zi: “Fugi, diavole! Pleaca din jurul casei mele!“
Sa nu va inselati, ca nici o legatura nu are lumina cu intunericul.
Ai vazut pe marele Apostol Pavel, cand a intrat in orasul Filipi. Conducatorul orasului Filipi avea o vrajitoare “ghitie”. Stiti voi ce inseamna ghitii? Sunt diavoli pitonicesti si spun ce are sa fie maine, poimaine, ei ghicesc viitorul.
Era o fata fecioara in Filipi si a intrat un diavol in inima ei. Cand a intrat diavolul piton in inima ei, care ghiceste viitorul, ea facea mare venit stapanilor ei.
Iar cand a intrat Apostolul Pavel cu Sila in orasul Filipi, satana a cunoscut ca sunt apostoli si a inceput sa strige prin fata asta: ” Acesti oameni sunt de la Dumnezeu si ne vestesc noua calea mantuirii!” Auzi cum a spus adevarul?
Si cum facea aceasta fiica stapanita de diavoli? Avea un scaun cu trei picioare si statea pe el; pe dedesupt intra diavolul si ea statea pana se umplea de duh pitonicesc si spunea cele viitoare, adica ce o sa fie peste un an, peste o luna, si castiga pe stapani, ca era slujnica la stapani, si facea mare castig domnilor ei.
Dar Pavel Apostolul a spus: In numele lui Iisus Hristos, iti spun taci si iesi dintr-insa! Nu-i nevoie sa ne vesteasca pe noi diavolul.
Ea a cazut pe spate si a ramas ca moarta. Si a iesit dracul acela din fiica si a ramas bolnava si a vindecat-o Pavel. S-au dus repede slugile la mai marele orasului din Filipi: “Uite, au venit doi din aceia de-ai lui Hristos, cel rastignit si gata fata dumneavoastra a murit si nu mai poate spune vrajile si ghiciturile ei!” Dar ea nu murise si numai ce a iesit dracul piton din ea.
Atunci s-au maniat stapanii si au prins pe Pavel si pe Sila si i-au bagat legati cu lanturi in temnita, cu picioarele in butuci si i-au batut. Pavel si Sila la miezul noptii s-au sculat la rugaciune, cum puteau asa legati si se inchinau. Cand se inchinau ei, s-a cutremurat temnita, s-au deschis toate usile si au cazut toate lanturile de pe ei; iar cei care pazeau temnita au scos sabia sa se junghie. Si Pavel a spus: Nimeni sa nu plece! Nu va faceti seama! Toti suntem aici; si au cazut lanturile de pe toti detinutii. Voi nu cititi Faptele Apostolilor?
Atunci mai-marele temnicierilor din orasul Filipi, a venit si a spus: “Domnule, acei doi care i-ati bagat in temnita, care au scos diavolul din fiica dumneavoastra, s-au rugat si s-a cutremurat temnita si s-au dezlegat toti care erau inchisi in temnita. Noi era sa ne omoram, crezand ca au scapat. Iata, am vazut si pe ingerul Domnului, care a venit la cei doi Apostoli, la miezul noptii, si s-a cutremurat temnita din temelii“.
Si a venit mai-marele temnitei. Cand a vazut pe toti dezlegati, a intrebat:
– Oameni buni, cine sunteti?
– Noi suntem apostolii lui Hristos! Noi am scos diavolul din vrajitoarea aceea, care ghicea la oameni, ca insela toatea lumea, pentru ca avea duh pitonicesc intr-insa.
Apoi temnicerul a spus catre Pavel: “Ia si ma boteaza si pe mine ca si eu cred in Dumnezeul vostru!” Atunci a crezut in Hristos mai-marele temnnitei cu sotia lui si l-a botezat pe el si casa lui. Si au dat drumul la apostoli sa predice Evanghelia in toate partile.
Dar pentru ce i-a bagat pe ei in temnita? Pentru fiica aceea din care a scos demonul cu care ghicea viitorul. Ca diavolii sunt de mai multe feluri: unii sunt vrajitori, care ajuta la vrajitorii, altii sunt pitonicesti, care ghicesc viitorul, si altii sunt arhiconi, care stiu Scriptura pe de rost. Acestia se baga in oamenii eretici si la sectari si-i fac sa inteleaga Scriptura pe dos, nu asa cum trebuie.
Voi stiti ca acum la sfarsitul lumii o sa iasa inaintemergatorii lui Antihrist si au sa faca minuni si semne mari?
Daca tu acum crezi in acesti nebuni si indraciti! Dar cand ai sa vezi ca vine inaintea ta si din paie uscate, are sa-ti faca paine calda; si din vita uscata o sa faca sa curga vinul cel mai bun si ai sa vezi muntii ca pleaca?
Vezi sectarii? Sunt inaintemergatorii lui Antihrist, ca stramba credinta. Acestia care stramba dreapta credinta suntinaintemergatorii lui Antihrist, orice secta ar fi. Paziti-va de acestia ca de foc, ca de lucrurile intunericului”.
Parintele Ilie Cleopa
https://deveghepatriei.wordpress.com/2012/05/17/sa-nu-credeti-in-vise-si-vedenii/

 

Publicat în Despre vise și vedenii, Fără categorie, Pr.Cleopa | 2 comentarii

De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei..Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului …Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară,

Imagine similarăOare noi cei care mergem cu preoții nepomenitori nu e unul din indiciile că sîntem pe drumul bun?Iată în ce rușini și patimi de ocară i-a lăsat Dumnezeu !!

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 1

15. Astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.

16. Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului.

17. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: „Iar dreptul din credinţă va fi viu”.

18. Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.

19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.

20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,

21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.

22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.

23. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.

24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,

25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!

26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;

27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.

28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.

29. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,

30. Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,

31. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;

32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.

Publicat în Episcopul Corneliu Bîrlădeanu, Fără categorie | Lasă un comentariu

RÂVNA CEA NESĂBUITĂ 

Imagini pentru chinurile iadului
„Mirenii și mulți dintre monahi, în neștiința lor, laudă foarte mult această râvnă, fără a înțelege că izvoarele ei sunt părerea de sine și mândria. Ei preamăresc această râvnă, socotindu-o râvnă pentru credință, pentru viață cucernică, pentru Biserică, pentru Dumnezeu.” ~ sfântul Ignatie Briancianinov ~ Ofrandă monahilor contemporani   p 264.
Această râvnă nesăbuită, o vedem aproape ca o plagă la creștinii noștrii. Această râvnă stricată este de fapt, o consecință absolut firească la MULTA NEȘTIINȚĂ. Creștinii care au această râvnă, sunt de fapt un adânc de neștiință, și, ca și cum n-ar fi de ajuns, tot ei se mai pretind și „mari povățuitori!” Neștiința este pe de-a-ntregul mulțumită cu cât știe. Ea nu vrea să știe adevărul.
„Înfricoșătoare nenorocire este lipsa din om a adevăratei cunoașteri de Dumnezeu; ea primește lucrurile diavolului drept lucruri ale lui Dumnezeu.”
~ sf Ignatie B ~ Predici p 274.
Cumplita trufie, care stă la temelia acestei râvne oarbe, îi face să creadă, că ei, luptă pentru adevăr, pentru biserică! O luptă dusă orbește, după părerea fiecăruia, neștiind ei că:
„Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.” (1Cor,14,33).
„Iar când se luptă cineva la jocuri, nu ia cununa daca nu s-a luptat după legile jocului.” (2Tim2,5).
Ce vreau să spun? Viețuirea creștină are niște reguli bine definite după care se ghidează orice creștin. La fel și mărturisirea de credință se face după învățătura Sfintei Evanghelii, nu după cum crede fiecare.
„Dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.” (1Cor14,40).
Asta înseamnă să ne cunoaștem credința, să știm, dintr-un studiu permanent, ce vrea Dumnezeu de la noi. Acuma, voi pune degetul pe rană, chiar dacă voi supăra pe foarte mulți. Mai bine să vă supărați voi decât Dumnezeu. Mulți dintre creștinii noștri „râvnitori”, sunt atâta de atașați de câte un bătrân povățuitor, încât, nu pot să accepte că acela ar putea greși cu ceva! Foarte dureros este că, atunci când li se aduc argumente clare cum că mulți dintre „sfinții” bătrâni ai acestui veac, au scăpări grave, ei nu pot accepta asta. Degeaba spune Evanghelia lui Hristos, degeaba spun Sfinții Părinți, că ei tot nu vor să creadă că acești „sfinți” și „văzători cu duhul” pot greși! Ei bine, a spune că cineva e fără de greșeală, este împotriva învățăturii sfintei evanghelii. Apoi, nimeni nu este infailibil; și noi știm că aceasta este erezie. De unde dar atâta înverșunare în a apăra pe niște oameni supuși greșelii??? Știți că a sta împotriva adevărului invederat este cea mai cumplită îndrăcire? Mă tot întreb, de ce creștinii noștri „râvnitori” nu-i iau apărarea lui Hristos Dumnezeu cu atâta înverșunare, atunci când învățătura Lui este stâlcită și călcată în picioare, când poruncile evanghelice sunt ridiculizate? Adevărul este că, creștinii neștiutori se lasă călăuziți de sentimente! Le este drag la culme cutare bătrân și nu mai contează nimic, nici faptul că-i înșelat! E groaznic! Cel ce se lasă călăuzit de sentimente, de fapt leapădă evanghelia, leapădă pe Hristos. Miop să fii și tot se vede că aceștia nu pe Hristos îl urmează, nu, dovadă că nu ascultă de învățătura Sfinților Părinți atunci când li se arată clar că acești bătrâni „înțelepți și sfinți” sunt într-o cumplită înșelare. O caracteristică a Sfinților Părinți care iese puternic în evidență este faptul că ei sunt foarte categorici, am spune noi foarte duri. Ei nu fac negoț cu porunca lui Dumnezeu, cum facem noi. Un exemplu este faptul că arhiereii noștri L-au aruncat pe Hristos Dumnezeu în troaca ecumeniștilor, și marii noștri povățuitori nu îndrăznesc să le reproșeze ceva, ca să nu se pună rău cu ei! E groaznic! Cui urmează aceștia?
„Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât, și asupra vrăjmașilor Tăi m-am mâhnit?
Cu ură desăvârșită i-am urât pe ei și mi s-au făcut dușmani.” (ps138,21-22).
Prima poruncă din decalog este:
1.  EU sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
Ei bine, câți dintre noi ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni? E de-a dreptul înfricoșător să-i vezi pe unii din creștini gravitând în jurul unui „văzător cu duhul” și urmându-l orbește; în rest nu mai vrea să știe de nimic. Avem proorocie de la sfântul Ioan Iacob Hozevitul cum că, creștinii de pe urmă se vor închina la idolul numit OM! Cu adevărat închinare la idoli este această urmare orbească față de un om! Sărmanii creștini, în râvna lor nesăbuită, cred că luptă pentru adevăr pentru biserică, dar, în realitate EI LUPTĂ ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU.
Vedeți fraților ce face neștiința! Vedeți ce dezastru aduce neascultarea de Dumnezeu. Cum poți tu să pui un om mai presus de Hristos Dumnezeu care s-a răstignit pentru noi?!
„Nu din chipurile înțelepciunii se naște zelul în oameni, ci din bolile sufletului, care sunt ÎNGUSTIMEA CUGETĂRII și MULTA NEȘTIINȚĂ.”
„Pentru că râvnitorii cei nechibzuiți socotesc că pricina râvnei lor este credința, unii ca aceștia să știe că adevărata credință și, prin urmare, adevărata râvnă, trebuie să lucreze prin smerenie față de aproapele și mila către el.” ~ sf Ignatie B ~ Ofrandă monahilor contemporani;  p 266.
Fraților, toți oamenii sunt supuși greșelii, chiar și „văzătorii cu duhul”, de aceea vă rog să ascultați de Dumnezeu și de sfinții Săi, prin care a vorbit nouă Duhul Sfânt, și să nu vă lăsați călăuziți de acești oameni; căci riscați ca să vă aflați LUPTÂND ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU.
Adevărul este în Sfânta Evanghelie, nu la bătrânii acestui veac care au propovăduit un „creștinism” diluat și confortabil încât nu mai seamănă cu cel predanisit nouă de Sfinții Părinți. Este de ajuns să vezi ce roade au acești „sfinți” și vei înțelege că urmându-i orbește pe aceștia, te vei afla LUPTÂND ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU.
Atât timp cât la mulți dintre creștinii noștri nu este pe primul loc în inima lor HRISTOS și EVANGHELIA, ei nu sunt închinători ai ADEVĂRATULUI DUMNEZEU, ci închinători la …idolul numit OM.
„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre.” (Mt11,29). Amin.
~ ieromonahul Dorothei.
Publicat în Despre Sfinții contemporani, Fără categorie, ieromonahul Dorothei. | Lasă un comentariu

Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?

Imagini pentru despre eretici
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur spune:
 „Auziţi toţi care mâncaţi împreună cu ereticii, hotărâre dureroasă: sunteţi vrăjmaşi ai lui Hristos.
Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; şi nu se învredniceşte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi suferă şi mai rele.” [6]
„Auziţi iarăşi cei ce faceţi agape împreună cu ei: cum veţi scăpa de mânia ce va să vină peste voi, care vă pângăriţi împreună cu aceştia prin mâncare şi băutură laolaltă? Cum îndrăzniţi să vă apropiaţi de dumnezeieştile şi înfricoşatele Taine ale lui Hristos? Sau nu aţi auzit pe fericitul Pavel strigând că ‹‹nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor ; nu puteţi avea parte de masa Domnului şi de masa demonilor›› (I Corinteni 10, 21)” [7]
********
Sf. Ioan Gură de Aur: 
„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.
Si celor ce se află în unire duhovnicească cu aceşti eretici sau îi sprijină pre ei, sau apără noul lor eres ecumenist, închipuindu-l drept dragoste frăţească şi drept unire a creştinilor despărţiţi care, chipurile, se va întîmpla, ANATEMA
Sf. Ioan Gură de Aur:
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Sinodiconul%20ortodoxiei.pdf/
************
Ascultati raspuns de dosadire voi care va imprieteniti si mincati cu ereticii,ca sinteti vrajmasi ai lui Hristos,ca nici cel ce se imprieteneste cu vrajmasii imparatului nu poate sa-i fie lui prieten,ca inca nici a trai nu e vrednic,ci impreuna cu vrajmasii il vor pierde.Deci ascultati cei ce va imprieteniti cu ei,ca la cei spurcati nimic nu este curat,ca sa scapati de urgia ce vine asupra lor.Dar citi va pingariti cu ei la desfatari,cum indrazniti de va impartasiti cu dumnezeiestile Taine ale lui Hristos?
Sau n-auziti pe fericitul Pavel strigind ca nu puteti sa mincati si de la masa Domnului si din masa dracilor?Iesiti din mijlocul lor,zice proorocul si de necurat nu va atingeti!
Auziti ortodocsilor,si nu va amestecati cu ereticii!Ascultati pastorilor si va cutremurati si nu taceti,ci marturisiti viclesugul paginitatiilor.Nu dati loc diavolului,nu lasati usa lupilor !
*************
Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
„Să te fereşti de momelile ereticilor. Află că sub pielea de oaie se ascund lupii care cu tine se poartă cu dulceaţă şi blândeţe, însă cu Domnul luptă ca nişte fiare turbate. Fugi departe de răutăţile lor şi rămâi credincios tradiţiei Părinţilor, adică învăţăturii şi credinţei care izvorăsc din Sfintele Scripturi. Nu pune pacea şi înţelegerea mai presus de adevăr!”
*****************
„Pe ereticii cei nelegiuiţi, care nu se pocăiesc, afurisiţi-i şi-i lepădaţi de ceilalţi credincioşi, aducând la cunoştinţă publică îndepărtarea lor din Biserica lui Dumnezeu şi porunciţi credincioşilor să se ferească cu desăvârşire de ei, şi să nu se întovărăşească cu ei nici la vorbă, nici la rugăciune, căci ei sunt potrivnici şi duşmani ai Bisericii, strică turma lui Hristos şi batjocoresc moştenirea credinţei.” 
Despre părtăşia cu ereticii, Sfântul Theodor Studitul spune:
 „În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.”
************
Sfantul Chiril, Patriarhul Ierusalimului:
”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.”
Sfantul Gherman cel Nou al Constantinopolului, într-o scrisoare de a sa, din 1229, îi îndemna pe ortodocșii din Cipru:
“Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”
****************
Sf. Marcu al Efesului: „Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos”
Sf. Efrem Sirul: „Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată”[22]…!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
*************
Destul de aprig, Avva Filothei Zervakos (1980) zice:
„Dacă papa dorește refacerea unității, să recunoască i să mărturisească toate rătăcirile, ereziile i invențiile pe care le-au făcut încă de la început diferirii papi care s-au rupt de Biserica Ortodoxă, să se căiască, să plângă cu amărăciune, să se umilească, iar atunci îi vom accepta”.
Grea alegere, ca și viața fără Hristos! Iar cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului sunt destul de grăitoare:
„Fugi de adunările lor necurate i rămâi totdeauna în Sfânta Biserică sobornicească,în care ai primit i nașterea din nou”
Opreliștile Sfinților Părinți se extind și asupra rugăciunilor în comun cu ereticii,despre care Sfințitul Valsamon, spune: 
„dreptslăvitorii creștini se cuvine a se feri de eretici și slujirile lor a le urî ”, cum de altfel și Sfântul Chiril al Ierusalimului sfătuie te în acest fel:
„Mai ales, urăște toate adunările nelegiuiților eretici”. Căci „pe latini nici îngerii nu îi pot schimba”, după cum a spus Sfântul Grigorie Palama (sec. al XIV-lea).
***************
„În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.”[2] 
Sfantul Fotie cel Mare:
„Este păstorul eretic? Atunci el este un lup! Trebuie sa fugi de el; să nu fii înselat sa te apropii de el, chiar dacă el pare blând și smerit. Fugi de comuniunea și de conversația cu el ca si cum ai fugi de un șarpe veninos. ”
*************
De asemenea, Sfântul Marcu şi-a exprimat fără nici un echivoc dorinţa sa de a rămâne îngrădit şi în ultimele momente înainte de plecarea la veşnicele sălaşuri:

„Sfântul, cunoscând dinainte apropiata sa moarte, era îngrijorat ca nu cumva Patriarhul sau ierarhii şi clericii săi să-i arate o părută cinste la înmormântarea sa, amăgind astfel poporul să creadă că Marcu era în părtăşie cu ei. Deci, înaintea unor oameni de încredere, a spus fără ocolişuri că niciodată nu a primit părtăşia cu pro-unioniştii şi că leapădă unirea (cu catolicii) şi dogmele latine. Apoi a spus:

«Sunt pe deplin încredinţat că cu cât stau mai departe de el – adică de patriarh – cu atât sunt mai aproape de Dumnezeu şi de toţi sfinţii.»

Fericitul bărbat a poruncit apoi ca nimeni din acea partidă să nu se apropie nici de înmormântarea sa, nici de mormântul său. Apoi a poruncit ca nimeni din cei ce erau cu el să nu slujească împreună cu Patriarhul şi clerul său în dumnezeieştile slujbe. El a spus că li se cade să nu se amestece cu unioniştii, şi să rămână osebiţi de ei până când Dumnezeu va da îndreptare şi pace.” (p. 252-253)

****************
„Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci ciini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte ciinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I Ioan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne intretinem cu ei, nici sa ne rugam impreuna cu ei, nici sa mincam impreuna, nici sa-i primim in casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene.” 
*******************
Ai indrazni oare sa te apropii si sa vorbesti cu unii care au fost prinsi si condamnati pentru ca au incercat sa puna mina pe putere?
Eu nu cred.Nu-i oare absurd sa fugi cu atita graba de oamenii care fac rau unui om,dar sa-ti faci prieteni pe cei ce au ocarit pe Dumnezeu si sa praznuiesti tu,care te inchini Celui rastignit cu cei ce l-au rastignit(se refera la iudei)?Aceasta nu numai prostie,ci si cumplita nebunie!
***************

 

Publicat în Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?, Fără categorie | Lasă un comentariu

Despre „sfinții” contemporani. 

Imagine similară„Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. 
După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii strugurii din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7,15-16)
Fraților, cu aceste sfinte cuvinte, Domnul și Dumnezeul nostru vrea să ne atragă serios atenția că în vremurile de pe urmă vor fi „hristoși mincinoși și prooroci mincinoși”, și că este de neaparată nevoie să fim cu mare băgare de seamă față de acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul”, și asta ca să nu cădem în cea mai cumplită înșelare. Dar cum? …vom întreba noi.
„După roadele lor îi veți cunoaște”.
Așa a fost voia lui Dumnezeu ca toți aceștia să nu-și poată ascunde faptele lor. Aici trebuie să avem îndreptată toată atenția, să vedem limpede dacă ascultă aceștia de Dumnezeu sau fac după placul lor.
Iată ce ne învață Sfântul Ignatie Briancianinov:
  „Domnul poruncește să avem în privința lor o deosebită luare-aminte, o deosebită fereală. Proorocii mincinoși se cunosc după roadele lor, după viața lor, după faptele lor, după urmările lucrării lor. Nu te lăsa atras de vorbirea meșteșugită și cuvintele frumoase ale fățarnicilor, de glasul lor lin, ce pare semn al blândeții, smereniei și dragostei; nu te lăsa atras de zâmbetul lor dulce care le joacă pe buze și pe față, de prietenia și bunăvoința care le strălucesc în ochi; nu te lăsa înșelat de zvonurile despre sine pe care ei le răspândesc cu iscusință printre oameni, de încuviințările, de laudele, de numele răsunătoare cu care îi mărește lumea; ia aminte la roadele lor.”  p 417. Expierențe ascetice. 
Așadar doar după roadele lor vom putea cunoaște dacă acești „mari povățuitori” sunt cu adevărat urmași a lui Dumnezeu. Un om iubitor de Hristos, se străduiește toată viața lui să împlinească poruncile lăsate nouă de Dumnezeu, știind bine că doar așa urmăm lui Dumnezeu, împlinind poruncile Lui, și mai știm că, cu porunca lui Dumnezeu nu se face negoț!
„Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” 
„Și pentru ce Mă chemați Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun?” (sf ev Luca 7,46) 
Dar de unde entuziasmul acesta uriaș în a ridica în slăvi pe mulți pretinși povățuitori? Din desăvârșita orbire în care ne aflăm cu toții. Doar Hristos este Adevărul, doar Hristos este Lumina lumii, nu oamenii care se pretind „lumină”! Învățătura lor stricată se potrivește ca o mănușa la viața lor destrăbălată!
„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, 
Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.” (2Tim 4,3-4)
Niciodată un următor a lui Hristos nu va fi lăudat, vorbit de bine sau mediatizat. De ce așa? Pentru că aceștia mustră păcatul și îndeamnă la pocăință. Atunci de ce acești „mari povățuitori” sunt atât de mediatizați? Pentru că se potrivesc de minune în duh cu lumea care se află și ea într-o desăvârșită orbire; pentru că în învățătura acestora este exclusă cu totul pocăința, este acceptată starea de compromis cu păcatul, și în fine pentru că aceștia sunt unelte oarbe prin care satana pierde mii și mii de suflete aruncându-le în cea mai amară înșelare.
„Acei bătrâni, care își asumă rolul – folosim acest cuvânt neplăcut, care aparține lumii păgâne, pentru a explica mai bine lucrarea ce în esență nu este altceva decât actorie pierzătoare de suflet și cea mai tristă comedie – își asumă rolul sfinților stareți de demult, neavând darurile lor duhovnicești, să știe că însăși intenția lor, gândurile și ideeile lor despre înalta lucrare monahicească, despre ascultare, sunt greșite și că însuși felul lor de a gândi, însuși înțelepciunea și știința lor sunt înșelare de sine și amăgire diavolească, ce nu pot să nu-și dea rodul lor în sufletele celor povățuiți de ei.”  p 74.
„Slava deșartă și îngâmfarea sunt dornice să-i învețe și să-i povățuiască pe ceilalți. Ele nu se îngrijesc de calitatea sfatului lor. Ele nu se gândesc că îi pot pricinui aproapelui o rană de nevindecat printr-un sfat nepotrivit, pe care începătorul nepriceput îl primește cu încredere oarbă și cu înflăcărare trupească. Ele au nevoie de izbândă, de orice fel ar fi această izbândă și oricare ar fi temelia ei. Ele vor să-l uimească pe începător și să-l supună sufletește. Ele au nevoie de lauda omenească. Ele vor să câștige faima de stareți și învățători văzători cu duhul, înțelepți și sfinți. Ele au nevoie să-și hrănească mândria lor.”p 79 Ofrandă monahilor contemporani 
Dacă mai aveți vreo fărâmă de îndoială uitați-vă la acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul” ce reacție au avut când mai marii noștrii s-au pupat cu papa ereticul, sau când au afirmat sus și tare cum că sunt mai multe biserici?!!! Și asta după 2000 de ani de creștinism !!! Ei bine, ce au făcut toți aceștia ca să nu se risipească turma lui Hristos? Mai puțin decât nimic! De ce? Pentru că sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie, și rostul lor este să sfâșie turma lui Hristos, s-o arunce în cea mai cumplită înșelare, în adâncul iadului. Acum înțelegeți de ce „vestiții” stareți au făcut mănăstire de călugări și mănăstire de maici foarte apropiate, asta ca să fie călugăria mai „dulce”! După învățătura Sfinților Părinți această amestecare este cea mai cumplită batjocoră la adresa monahismului, la adresa lui Dumnezeu.
Fraților, nu vă bateți joc de Dumnezeu, aruncându-L pe locul 2-3 în inimile voastre, iar pe primul loc să stea confortabil un popă faimos! Aceasta-i închinare la idoli în toată plinătatea cuvântului. Citiți Scripturile, citiți pe Sfinții Părinți și veți vedea că:
„Așa zice Domnul: Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul.” 
„Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde este Domnul.” (Ieremia). 
„Vă rătăciți neștiind Scripturile nici puterea lui Dumnezeu.”
Fraților, nu vă bateți joc de sufletele voastre; o altă viață nu ne este dată. Vă rog nu vă lăsați atât de rău înșelați de acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul” care sunt în cea mai amară înșelare. Sfântul Ignatie Briancianinov spunea că în vremea lui deja nu mai erau îndrumători duhovnicești; iar noi dacă afirmăm acuma, cum că ar mai fi, suntem de-a-dreptul ridicoli.
Nu vă lăsați călăuziți de oameni; călăuza noastră să fie Hristos Dumnezeu, doar în jurul Lui trebuie să gravităm toată viața noastră. Lumea este incredibil de ușor de înșelat, și asta datorită grozavei neștiințe.
„Pe cine i-a recunoscut lumea drept sfinți? Pe cine a fericit și a preaînălțat cu laudele sale? Pe proorocii mincinoși, pe învățătorii mincinoși, pe fățarnici. Cum s-a purtat ea cu adevărații sfinți ai lui Dumnezeu? I-a lepădat, i-a acoperit cu ocări, cu clevetiri, i-a prigonit ca pe niște vrăjmași ai societății omenești, i-au supus celor mai grele prigoane și i-a necăjit cât se poate de crunt.” 
PREDICI   p 304 (sf Ignatie Briancianinov).
Ieromonah Dorotei
Publicat în Despre Sfinții contemporani, Fără categorie | Lasă un comentariu

DE CE NE PLAC ” SFINȚII „CONTEMPORANI? 

Imagini pentru despre sfinți
„Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” (Mt 7,15) 
Fraților, cu aceste sfinte cuvinte, Domnul și Dumnezeul nostru vrea să ne atragă serios atenția că în vremurile de pe urmă vor fi „hristoși mincinoși și prooroci mincinoși”, și că este de neaparată nevoie să fim cu mare băgare de seamă față de acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul”, pentru ca să nu cădem în cea mai cumplită înșelare. Ba chiar ne și poruncește să nu ne încredem orbește în orice povățuitor:
„Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.” (1In 4,1).
Dar cum? …vom întreba noi.
„După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini și smochine din mărăcini?” (Mt 7,16).
Așa a fost voia lui Dumnezeu ca toți aceștia să nu-și poată ascundă faptele lor. Aici trebuie să avem îndreptată toată atenția, să vedem limpede dacă ascultă aceștia de Dumnezeu sau fac după placul lor, după voia lor.
Iată ce ne învață Sfântul Ignatie Briancianinov:
  „Domnul poruncește să avem în privința lor o deosebită luare-aminte, o deosebită fereală. Proorocii mincinoși se cunosc după roadele lor, după viața lor, după faptele lor, după urmările lucrării lor. Nu te lăsa atras de vorbirea meșteșugită și cuvintele frumoase ale fățarnicilor, de glasul lor lin, ce pare semn al blândeții, smereniei și dragostei; nu te lăsa atras de zâmbetul lor dulce care le joacă pe buze și pe față, de prietenia și bunăvoința care le strălucesc în ochi; nu te lăsa înșelat de zvonurile despre sine pe care ei le răspândesc cu iscusință printre oameni, de încuviințările, de laudele, de numele răsunătoare cu care îi mărește lumea; ia aminte la roadele lor.”  Expierențe ascetice.  p 417.
Așadar, doar după roadele lor vom putea cunoaște dacă acești „mari povățuitori” sunt cu adevărat urmași a lui Dumnezeu. Un om iubitor de Hristos, se străduiește toată viața lui să împlinească poruncile lăsate nouă de Dumnezeu, știind bine că doar așa urmăm lui Dumnezeu, împlinind poruncile Lui, și mai știm că, cu porunca lui Dumnezeu nu se face negoț!
„De mă iubiți, păziți poruncile Mele.” (In 14, 15)
„Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” (In 14, 21)
„Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” (In 14, 24)
Oare, acești „mari sfinți” și „văzători cu duhul”, au împlinit ei poruncile lui Dumnezeu? Au iubit ei cu adevărat pe Dumnezeu? Tot în Sfânta Evanghelie găsim, prin mila lui Dumnezeu, încă un alt  indiciu clar, după care putem să ne dăm seama pe cine au iubit aceștia, pe cine au urmat aceștia; pe Dumnezeu – împlinind poruncile Lui, sau au iubit lumea – căutând să fie pe placul ei ???
„22. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urâ pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre, ca rău, din pricina Fiului Omului.”
„26. Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor.” (Luca, cap 6).
Din cuvintele Evangheliei vedem limpede că cei ce-L urmează pe Dumnezeu sunt urâți de oameni, batjocorâți, prigoniți în fel și chip, iar cei ce sunt în duhul lumii, adică pe placul lumii „oarbe duhovnicește”, aceasta îi răsplătește cu laude răsunătoare! DACĂ CREDEȚI în Evanghelia lui Hristos, lucrurile deja sunt limpezi. Cuvântul lui Dumnezeu nu minte; noi suntem cei mincinoși.
Atunci când veți vedea că la un oarecare „vestit” bătrân vin sute, chiar mii de oameni, se fac biserici impunătoare, clopotnițe, se întind mese, se adună călugări cu maici la un loc; toate acestea se fac pentru a fi pe placul oamenilor.  Hristos Dumnezeu vine și ne spune că:
„26. Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor.” 
Nu de dragul lui Dumnezeu fac ei toate acestea; categoric nu; ei, de fapt caută slava de la oameni. Și pentru că sunt pe placul omenirii căzute, prin sfaturile ce le dau lor, și lumea îi răsplătește cu laude răsunătoare. Sfaturi?! De fapt, toată învățătura lor este un compromis cu păcatul! Tot ce fac ei este un teatru ieftin pentru a atrage lumea, laudele lumii și banii lor. Și acest teatru ieftin place grozav lumii adâncită în păcat. Cum să-i mustri pe oameni, așa cum de fapt făceau toți Sfinții Părinți, cum să le spui de POCĂINȚA atât de necesară, tu nu realizezi că făcând așa nu-ți mai vine nimeni!!! Vai de noi, cât de ușor pot fi înșelați creștinii noștri, care nu-și cunosc credința!
„Neștiința este cel mai sigur iad!” ~ sfântul Ignatie.
Iată ce ne spune sfântul Ignatie Briancianinov: 
„În timpurile înfloritoare ale monahismului erau mulți neiscusiți, care se bucurau de un nume răsunător al sfințeniei, preaslăviți pe de-o parte din ignoranță, iar pe de altă parte, de satana; care îi întrebuința pe acești bătrâni drept unealtă pentru sine, pentru ai pierde pe monahi și monahismul. Observația cuviosului Moise în ce privește împrejurarea cea de pe urmă este vrednică de luat aminte: prin ea se descoperă felul de a lucra al duhurilor celor căzute, nepătruns de oamenii care nu sunt umbriți de harul lui Dumnezeu.
În planul de lucru al dracilor întotdeauna era și răspândirea zvonurilor rele privitoare la slujitorii cei adevărați ai lui Dumnezeu și a laudelor neobișnuite pentru slujitorii lui satana camuflați sub masca slujitorilor lui Dumnezeu. Și una și alta se văd destul de limpede din învățătura Mântuitorului: <Fericiți veți fi când oamenii vă vor urâ pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre, ca rău, din pricina Fiului Omului>. și  <Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor>.” (Lc cap 6, 22,26)  ~ Tâlcuire la Patericul egiptean, p 38.
Și sfântul evanghelist Luca îi demască pe acești învățători mincinoși:
„Și pentru ce Mă chemați Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun?” (sf ev Luca 7,46) 
Și sfântul evanghelist Marcu este categoric cu acești fățarnici: 
„6. Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: <Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 
7. Dar în zadar Mă cinstesc învățând învățături ce sunt porunci omenești>.
8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor; spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe pe care le faceți.
9. Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră!” (Mc cap 7). 
Ca să nu greșim, haideți să fim ascultători cuvântului lui Hristos Dumnezeu, care ne învață că: „După roadele lor îi veți cunoaște”, și să cercetăm roadele acestor „văzători cu duhul”, pentru ca să nu fim înșelați.
„Nu te încredința unui îndrumător neiscusit sau împătimit, ca nu cumva, în locul viețuirii evanghelice, să te deprinzi cu viețuirea diavolească, pentru că îndrumătorii buni dau învățătură bună, iar cei răi, învățătură rea. Din semințe viclene cresc negreșit roade viclene. Oricine nu vede, dar făgăduiește că-i va povățui pe ceilalți, este un înșelător și pe cei ce îl urmează îi aruncă în groapa pierzării, după cuvântul Domnului: <dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.>” ~ Ofrandă monahilor contemporani   p 73.
Acești fățarnici, căutând cu orice chip slava omenească, sau străduit să fie în duhul lumii, și au căutat să facă pe plac oamenilor, numai așa au putut să fie ei răsplătiți cu laude răsunătoare. Lumea, adâncită în păcat, acceptă orice numai pocăința nu. Asta ar însemna lepădarea de păcat. De aceea aleargă ei după toți aceia care nu pomenesc nimic de pocăință! Ca să accepți pocăința, înseamnă să ai o dorință sinceră de mântuire și să lași păcatul.
„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.” (2Tim 4,3-4)
Și Sfântul Ignatie Briancianinov ne îndeamnă să fim cu mare atenție la:
„Acei bătrâni, care își asumă rolul – folosim acest cuvânt neplăcut, care aparține lumii păgâne, pentru a explica mai bine lucrarea ce în esență nu este altceva decât actorie pierzătoare de suflet și cea mai tristă comedie – își asumă rolul sfinților stareți de demult, neavând darurile lor duhovnicești, să știe că însăși intenția lor, gândurile și ideeile lor despre înalta lucrare monahicească, despre ascultare, sunt greșite și că însuși felul lor de a gândi, însuși înțelepciunea și știința lor sunt înșelare de sine și amăgire diavolească, ce nu pot să nu-și dea rodul lor în sufletele celor povățuiți de ei.”  p 74.
Lumea, care zace sub stăpânirea celui rău, are nevoie de îndrumători care să-i trezească din beția păcatului, care să le trezească conștiința adormită, să-i mustre arătându-le mocirla în care stau foarte confortabil, să-i învețe să facă pocăință. Să-i învețe a discerne minciuna de adevăr! Să-i învețe a împlini poruncile date nouă de Domnul Dumnezeu. Aceștia sunt adevărații îndrumători, și ei știu că mustrând păcatul își vor atrage disprețul oamenilor. Sfântul evanghelist Matei ne arată cum sunt adevărații îndrumători:
19.”Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.” (Mt cap 5). 
După cum vedeți, adevăratul îndrumător, împlinește întocmai poruncile, fără a face negoț cu ele, pe când cei fățarnici le știrbesc sau chiar le înlocuiesc și așa învață pe oameni. După învățătura Sfinților Părinți, a te chema „foarte mic” în împărăția cerurilor înseamnă a te osândi în iadul cel veșnic.
Adevărul nemincinos este doar la Hristos. „Eu sunt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA.” Și noi știm că Duhul Sfânt a vorbit nouă prin gura sfinților Săi:
„Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.” (ps 15, 3).  
Toate acestea știindu-le vom proceda corect dacă vom asculta de învățătura Sfinților Părinți DIN VECHIME, care ne-au tâlcuit nouă Evanghelia, și ne vom scârbi  cu totul de învățătura mincinoasă și otrăvitoare a „sfinților” declarați de lumea oarbă duhovnicește. Au ajuns bieții creștini să declare sfânt pe orice înșelat, și aceasta pentru că sunt în cea mai adâncă neștiință. Nu știu bieții creștini că a afirma ei, ca oameni, că, cutare bătrân este sfânt, de fapt aceasta-i hulă împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel ce va să vie. Creștinii noștri n-au fost învățați să deosebească minciuna de adevăr, și aceasta pentru că „sfinții” acestui veac sunt mai neștiutori chiar și decât ei! E un adevăr crunt. „Dacă orb pe orb vor călăuzi, vor cădea amândoi în groapă.” De aceea lumea, aleargă puhoi la acești „văzători cu duhul” pentru că învățătura lor stricată li se potrivește ca o mănușă la viața lor destrăbălată. Atâta timp cât nu mustri păcatul și nu îndemni la pocăință poporul, ai șanse foarte mari să ajungi un „mare sfânt” !!!
Pe cine i-a recunoscut lumea drept sfinți? Pe cine a fericit și a preaînălțat cu laudele sale? Pe proorocii mincinoși, pe învățătorii mincinoși, pe fățarnici. Cum s-a purtat ea cu adevărații sfinți ai lui Dumnezeu? I-a lepădat, i-a acoperit cu ocări, cu clevetiri, i-a prigonit ca pe niște vrăjmași ai societății omenești, i-au supus celor mai grele prigoane și i-a necăjit cât se poate de crunt.” 
PREDICI   p 304 ~ sfântul Ignatie Briancianinov. 
„Poporul meu! Cei ce vă fericesc, vă amăgesc pe voi, și cărarea picioarelor voastre o smintesc.” (Isaia. 3;12). 
„De veți vrea și Mă veți asculta, bunătățile pământului veți mânca, iar de nu veți vrea și nu Mă veți asculta sabia vă va mânca pe voi.” (sf pr Isaia). 
„Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.”  (Fapte, 4,19). 
„Cu preț ați fost cumpărați. NU VĂ FACEȚI ROBI OAMENILOR.” (1Cor7,23). Amin.
Ieromonah Dorotei
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

După roadele lor îi veți cunoaște

Imagini pentru Sfântul Ignatie Briancianinov predici
Vedem în sfânta evanghelie, cum că, chiar Hristos Domnul și Dumnezeul nostru le atrage serios atenția ucenicilor Lui zicându-le:

„Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște.” (Mt 7,15)

Iată că bunătatea lui Dumnezeu ne dă un indiciu după care putem recunoaște pe „hristoșii mincinoși” și pe „proorocii mincinoși”. Dar care sunt roadele fiecărui povățuitor și îndrumător duhovnicesc?
Trebuie spus că avem poruncă de la Domnul să nu ne încredem orbește în oricine se pretinde povățuitor.

„Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.” (1 Ioan 4,1)

Vedem la creștinii noștrii o confuzie totală, și asta datorită grozavei neștiințe.Tocmai această lipsă de cunoaștere a creștinismului îi determină pe creștini să nu poată deosebi stânga de dreapta, lumina de întuneric și ajung până acolo încât îi zic minciunii că-i mare adevăr. A nu-ți cunoaște propria credință, este de fapt cea mai amară înșelare! Iată de ce creștinii noștri se grăbesc să încununeze cu titlu de „înțelepți și sfinți” sau „văzători cu duhul” pe unii bătrâni care au fost pe placul lumii, …oarbe duhovnicește. Lumea are criteriile ei, care sunt de-a-dreptul împotriva lui Dumnezeu. Aceștia cred că, dacă, la un vestit bătrân vin sute sau chiar mii de credincioși și pelerini, dacă se construiesc biserici impunătoare, clopotnițe, se întind mese și se face totul pentru a atrage lumea, gata e sfânt!!!
E o înșelare cumplită. Neștiința este cel mai sigur iad. Fraților, aveți mare grijă, prostia se plătește cu însăși mântuirea, nu vă lăsați înșelați! Haideți să cercetăm și să aflăm de la Sfinții Părinți ce roade cere Duhul Sfânt de la îndrumătorii noștri.
De la o familie creștină Dumnezeu cere copii crescuți și educați creștinește. 
De la un preot de parohie, Dumnezeu îi va cere socoteală de orice suflet pe care l-a avut în grijă. De se va pierde un suflet din negrija preotului, sfântul Ioan Gură de Aur zice: „ce iertare mai poți avea?” 
De la un stareț ori egumen (gherondă), Dumnezeu cere mântuirea acelor suflete pe care le-au avut în grija lor.
Aici trebuie lămurit că este vorba doar de obștea încredințată acestora de către Duhul Sfânt. Starețul va da socoteală înaintea lui Dumnezeu cu însăși sufletul lui de călugării pe care i-a avut în grijă. De se va pierde un suflet din obștea lui, va plăti cu însăși sufletul lui. Așa spun și Sfintele Canoane (can 3, sinod 1și 2) și Sfinții Părinți. Stareții nu răspund de mireni. Nu acesta este rostul lor. CATEGORIC NU. Mirenii au preoții lor de parohii.
În vechime fugeau călugării în adâncurile pădurilor pentru ai nu-i găsi lumea, pentru a evita laudele lumii și pentru a nu vedea față femeiască. Azi pare foarte ciudată comportarea acestora! Noi facem tocmai pe dos. Stareții și egumenii noștrii s-au dedat cu totul la clădirea de biserici și catedrale, la îngrijirea bătrânilor și a copiilor, ca și cum cu așa ceva ar bucura pe Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spune clar că toate construcțiile făcute de aceștia îi vor osândi greu în ziua judecății ca unii care și-au risipit timpul rău, în loc să se dedice povățuirii obștii lor.
E înșelare întru-totul. Nu acestea cere Duhul Sfânt de la ei, ci doar mântuirea călugărilor aflați în obștea lor. ATÂT. Mântuirea lor depinde de mântuirea obștii încredințate lor. Repet, mirenii nu sunt în grija stareților. Ei au preoții lor. Dar din păcate, azi toate sunt cu susul în jos.
„Stricase-vor toate rânduielile pământului.” (psaltirea)
„De voiești să te lepezi de lume, le spunea sfântul Simeon Noul Teolog călugărilor (creștinilor) din vremea sa, și să te deprinzi cu viețuirea evanghelică, atunci nu te încredința unui îndrumător neiscusit sau împătimit, ca nu cumva, în locul viețuirii evanghelice, să te deprinzi cu viețuirea diavolească, pentru că îndrumătorii buni dau învățătură bună, iar cei răi, învățătură rea. Din semințe viclene cresc negreșit roade viclene. Oricine nu vede, dar făgăduiește că-i va povățui pe ceilalți, este un înșelător și pe cei ce îl urmează îi aruncă în groapa pierzării, după cuvântul Domnului: <dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.> (Mt 15,14)” Sfântul Ignatie Briancianinov, ~ Ofrandă monahilor contemporani p 73.
Am tot evitat să spun ceva și despre arhierei. Mă cutremur și mă îngrozesc ce judecată aspră îi așteaptă. Vedem că, prin negrija, lenevirea ori neștiința unui arhiereu se pierde o cetate întreagă, atunci închipuiți-vă ce socoteală vor da ei!
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că arhiereii și preoții, cei mai mulți dintre ei pier nu pentru păcatele lor, ci pentru că nu au îngrijit de mântuirea celor încredințați lor.
Datori suntem noi creștinii simpli, să ne cunoaștem credința, și așa vom putea deosebi falșii povățuitori de cei adevărați.
„Vă rătăciți neștiind Scripturile nici puterea lui Dumnezeu.” (sf ev Ioan)
Hristos Domnul ne spune că:
” Eu sunt Lumina lumii.”
Dacă credeți în evanghelia lui Hristos Dumnezeu, lucrurile se lămuresc și devin limpezi. Iată ce ne spune Sfântul Evanghelist Luca despre adevărații creștini, și adevărații povățuitori:
„22. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urâ pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre, ca rău, din pricina Fiului Omului.”
Acesta este semnul că suntem credincioși lui Hristos Dumnezeu. Iată și contrariul:
„26. Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor.” (cap 6)
Și noi știm că nu poți să fii pe plac și lumii și lui Dumnezeu. Dacă acești „sfinți” sunt lăudați de oameni, e clar că sunt în duhul lumii, care e întuneric și vrăjmaș lui Dumnezeu. Acuma depinde de cine vrem să ascultăm, de oameni sau de Dumnezeu?
„De veți vrea și Mă veți asculta bunătățile pământului veți mânca, iar de nu veți vrea și nu Mă veți asculta, sabia vă va mânca pe voi.” (sf Isaia).
Bunul Dumnezeu să ne ajute să deosebim minciuna de adevăr.
Sfântul Ignatie Briancianinov 
„Înfricoșătoare nenorocire este lipsa din om a adevăratei cunoașteri de Dumnezeu; ea primește lucrurile diavolului drept lucruri ale lui Dumnezeu. Înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, când creștinismul, cunoașterea duhovnicească și dreapta socotință se vor împuțina cum nu se poate mai mult între oameni, <căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.> Mai ales Antihrist însuși va izvorâ minuni cu îmbelșugare, uimind și satisfăcând prin ele cugetarea trupească și neștiința, el le va da <semnul din cer> pe care aceștia îl așteaptă și de care însetează. <Iar venirea aceluia (grăiește sfântul Apostol Pavel) va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.> Neștiința și cugetarea trupească, văzând acele minuni, nu vor sta câtuși de puțin să chibzuiască; le vor primi fără întârziere, potrivit înrudirii duhului propiu cu duhul acelor minuni, potrivit orbirii lor, vor socoti și mărturisi lucrarea satanei drept lucrare cât se poate de mare a puterii lui Dumnezeu. Antihrist va fi primit foarte grabnic, fără chibzuință. Oamenii nu vor pricepe că minunile lui nu au nici un scop bun, rațional, nici un înțeles bine hotărnicit, că ele sunt străine de adevăr, sunt preapline de minciună, sunt o comedie monstruoasă, atotrăutăcioasă, fără noimă, care se străduiește să uluiască, să-i aducă pe oameni într-o stare de nedumerire și uitare de sine, să-i amăgească, să-i înșele, să îi atragă fermecându-i prin efecte fastuoase, deșarte, prostești. 
Nu e ciudat faptul că minunile lui Antihrist vor fi primite fără împotrivire și cu entuziasm de către cei apostaziați de la creștinism, de către vrăjmașii adevărului, vrăjmașii lui Dumnezeu; aceștia s-au pregătit pe sine pentru primirea pe față, cu lucru, a trimisului și uneltei satanei, a învățăturii lui, a tuturor lucrărilor lui, după ce au intrat dinainte în împărtășire după duh cu satana. Este vrednic de luare-aminte și tânguire faptul că minunile și lucrările lui Antihrist vor pune în încurcătură pe însăși aleșii lui Dumnezeu.”
extras din cartea PREDICI – Editura sophia 2008 – p 274  
sursa   După roadele lor îi veți cunoaște
Publicat în Despre înșelare, Fără categorie, Sf.Ignatie Briancianinov | Lasă un comentariu

Despre frații cei mincinoși

Imagine similară

În Pateric scrie că Sfinții Părinți ai Schitului au profețit despre neamul cel de pe urmă.
A întrebat unul: Ce lucrăm noi? Și răspunzând unul dintre dânșii, Marele Ava Ishirion a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Și iarăși întrebând a zis: cei de după noi ce vor face oare? Și a zis: vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi. Dar cei de după dânșii ce vor face? Și a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispită și cei care se vor afla încercați în vremea aceea vor fi mai mari decât noi și decât părinții noștri.
Ce ispită înfricoșătoare va fi oare, să se arate lămuriți cu toate că nu vor avea nici o lucrare și vor fi mai mari decât pustnicii cei mai minunați? Ispita neamului celui de pe urma a și sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist încât ameninţă să-i piardă pe cei aleși.
Și nu-i atât de periculoasă ispita care vine de la vrăjmașii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pământești sau de la cei destrăbălați care nu pot ușor să-i vatăme pe creștini. Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși, cu cât cred că ei sunt fraţi curați. Predică și ei Ortodoxiadar oarecum schimbată și prefăcută după placul lumii acesteia și a stăpânitorului acestei lumi.
Predica lor e ca o hrana prielnică care a început să se strice și în loc să hrănească, otrăvește pe cei care o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândurile creștinilor. Aceștia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profețit Domnul ca vor fi în veacul cel de apoi. “Mulți vor veni întru numele Meu și pe mulți vor înșela.”(Matei cap. 5)
Vorbesc și frații mincinoși de Sfânta și Preadulcea Ortodoxie; de dragoste, de curăție, de fapta bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești.Cât de greu va fi pentru ortodocșii cei curați și simpli să înțeleagă pe cine au înaintea lor. Cât este de ușor să fie atrași de ideile lor cele «filosofice» și să îi creadă. Dacă răscolește cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numește „OM”. [umanismul –n. ed.] (tradusă din grecește).
De multe ori înșeală răutatea, prefăcându-se în chipul faptei bune. După cum a spus și Sfântul Dorothei: „Nici o răutate și nici unul dintre eresuri, nici însuși diavolul nu poate să înșele pe cineva, numai dacă se preface în chipul faptei bune. „După cum și Sf. Apostol zice că însuși diavolul se închipuie în înger luminat. Neghină numește Sfântul Vasile cel Mare pe ereticii care strică învățăturile Domnului și amestecându-se ei cu trupul cel sănătos al Bisericii ca, fiind neobservați, să facă vătămare.
Sfântul Ioan Iacob Romanul
„După roadele lor îi veți cunoaște.” (sf ev Matei).
https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/07/09/despre-fratii-cei-mincinosi/
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

A face Sfant pe oricine înainte de proslavirea lui Dumnezeu este Hula împotriva Duhului Sfânt

Fraților, bun lucru și mântuitor este mărturisirea, dar vă rog să vă lăsați călăuziți doar de înțelepciunea dumnezeiască, știind bine că înțelepciunea omenească ne umple de trufie și de dispreț, și este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Înțelepciunea dumnezeiască ne învață că nu doar ecumenismul este o prăpastie în calea mântuirii, ci, așa cum spun Sfinții Părinți, chiar de ai împlini toate poruncile, dar una o calci, te numești călcător de poruncă.
Așadar, nu doar ecumenismul este un rău cumplit; ci și împărtășirea iresponsabilă cu Sfintele Taine, unde creștinii noștri se împărtășesc foarte des fără pocăința absolut necesară; apoi, tot un rău cumplit este și faptul că, creștinii se cramponează efectiv de „sfinții” contemporani, și asta pentru că le convine de minune învățătura lor mincinoasă, și încă un alt lucru, de fapt cel mai grav, este hula împotriva Duhului Sfânt!
Ce vreau să spun? Ei bine, cei ce hulesc pe Dumnezeu nu sunt doar ereticii, ci și cei dreptslăvitori, care din pricina grozavei neștiințe, declară fără nici o reținere, sfinți, pe toți acei povățuitori pe care lumea i-a încununat cu laude răsunătoare! Ce-i asta? E amăgire de sine, e înșelare. E de dorit ca toți să fim sfinți, după poruncă sfântului Apostol Petru:

„Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt”, (1 Petru 1-16),

dar a afirma, a aclama că cutare părinte e sfânt, este cea mai cumplită trufie din partea noastră, este hulă împotriva Duhului Sfânt!

„Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.” (Mt 7,31)

Sfințenia este un atribut doar a lui Dumnezeu, e de competența doar a lui Dumnezeu, o dă doar Dumnezeu. Noi judecăm după fața omului, Dumnezeu judecă după adâncurile inimii. Se cuvine ca noi, cei dreptslăvitori, să fim cu adevărat binecredincioși până la capăt, arătând un gram de smerenie față de Domnul Dumnezeu, și cu fruntea plecată am putea spune fiecare dintre noi: Tu Doamne, care știi adâncurile inimii, și cele nepătrunse de mintea noastră foarte limitată, Tu Doamne știi dacă cineva e bineplăcut înaintea Ta.
Până la urmă e vorba de un gram de bun simț! Nu poți să-L dai deoparte pur și simplu pe Domnul Dumnezeu și să strigi tu sus și tare că cutare părinte e sfânt! Aceasta-i hulă împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel ce va să fie. Un eretic dacă se întoarce la credință, și face pocăință adevărată, are șanse de mântuire; dar ce te faci cu creștinii dreptslăvitori care știu ei, sigur și precis, că cutare părinte este sfânt!!! Ar trebui să cunoaștem care ne este locul, și ce ține de judecata noastră foarte limitată! A ne cunoaște nimicnicia noastră este deja un început de smerenie. Vedeți fraților, noi, de fapt, nu ne cunoaștem bine nici pe noi înșine, dar cum atuncea putem afirma că cutare bătrân este sfânt?!!! Știm noi adâncurile inimii altor oameni? Adevărul e, că nici pe noi înșine nu ne cunoaștem îndeajuns, dar a afirma că cutare părinte vestit este un maaare sfânt, arată din partea noastră cea mai cumplită trufie, cea mai amară înșelare!!! Aceasta doar Dumnezeu o știe.
Haideți să nu ne batem joc de Dumnezeu dându-L deoparte într-o decizie pe care numai El o poate da. Judecățile oamenilor nu se potrivesc niciodată cu judecățile lui Dumnezeu.
„Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu se lasă batjocorât; ceea ce va semăna omul aceea va și secera.” 
Sf Apostol Pavel ~ Galateni 6,7
sursa:https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/07/10/a-face-sfant-pe-oricine-inainte-de-proslavirea-lui-dumnezeu-este-hula-impotriva-duhului-sfant/
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Predica Ieromonahului Spiridon la Duminica Vindecarii celor doi demonizați din Gadara – Schitul Radeni

Publicat în Fără categorie, Pr Spiridon de la Rădeni | Lasă un comentariu