Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită- Mântuitorul Hristos. Noi suntem Biserica, cei care păstrăm adevărul de credință.

...Nu întrerupem pomenirea datorită faptului că și-au pierdut harul sau Tainele, ci pentru că propovăduiesc erezia…
…Oricât spun ei că sunt ortodocși, însă stau în comuniune cu cei care acceptă sinodul din Creta, păcălesc oamenii și pe Dumnezeu sau încearcă să păcălească oamenii și pe Dumnezeu….
…Problema noastră nu este aceea că nu avem episcopi ortodocși, problema este că nu avem creștini ortodocși care să înțeleagă ce se întâmplă…
…Ne îndeamnă a ne crea un alt sinod. Nu vom face alt sinod, nu facem altă biserică, nu provocăm schismă. Luptăm din interiorul Bisericii. Acest lucru înseamnă întreruperea pomenirii, a comuniunii. Și aceasta trebuie a o clarifica, pentru că suntem acuzați că provocăm schismă…
…Întrerupem comuniunea, nu întrucât și-au pierdut Tainele, ci pentru că nu avem aceeași credință. Pomenirea numelui episcopului nu este un lucru simplu, ci înseamnă că orice credință are episcopul, noi o acceptăm ca fiind ortodoxă. Din acest motiv nu avem potir comun…
…Iar acest Sinod crede și mărturisește că toate ereziile sunt căi de mântuire…
…Cine acceptă acest Sinod, blasfemiază Duhul Sfânt. Din acest motiv, nu numai că îl respingem, dar vom fi și împotriva acestui Sinod…
…Se întrerupe comuniunea cu cei care acceptă Sinodul din Creta…
…Scopul nostru este a ne mărturisi credința, a anunța poporul, să se ridice poporul împreună cu preoții pentru a elimina erezia…
…Credeți că dacă un episcop din România ar fi avut o gândire ortodoxă și ar fi întrerupt comuniunea cu Daniel, nu l-ar fi izgonit, nu l-ar fi prigonit? Bineînțeles că l-ar fi caterisit. Aceasta este mărturisirea. Prin ceea ce fac, acești oameni, pur și simplu păcălesc lumea…
…Sunt eretici pentru că, în afară de faptul că anulează sinodalitatea Bisericii noastre, validează și primatul papal…
…Ceea ce se impune în lupta acestui moment este ca poporul să fie informat. Poporul nu cunoaște, nu știe. Trebuie a ști, a cunoaște, a auzi ce s-a întâmplat, a înțelege trădarea de credință care s-a întâmplat, pentru a putea înfrunta erezia în mod comun, împreună, nu în mod singular….
…Nu se poate așa ceva, pentru că credința mea se confundă cu a celui care pomenesc…

********

Conferința Râmnicu Sărat – Gheron Sava Lavriotul (19.12.2017)

Cinstiți părinți, cinstite maici, iubiți frați întru Hristos,

Suntem foarte bucuroși a ne afla împreună cu monahi și monahii care mărturisesc credința, dar și cu credincioși care și ei mărturisesc, sunt interesați de credință și pentru faptul că suntem într-o luptă, într-o nevoință, care abia acum începe.
Am pregătit o cuvântare, nu o voi spune, pentru că întrebările sunt foarte multe și vom începe chiar cu întrebările. Însă, înainte de a începe, v-aș spune că în locul care a fost programat pentru a se ține conferința, s-au făcut presiuni pentru a-l anula deoarece a fost o intervenție de la episcopie și de aceea s-a schimbat locul în care se ține această cuvântare, nu s-a respectat locația inițială.
Unul dintre frați m-a întrebat: dacă ar fi venit aici episcopul și ne-ar fi întrebat: „Cu a cui binecuvântare ținem această conferinţă și cine ne-a chemat aici?” ce i-aș fi răspuns eu. Și i-am spus că i-aș fi răspuns următorul lucru: „În primul rând am fost chemat de către credincioși aici, pentru a face un anunț, să țin o cuvântare”, dar l-aș fi întrebat și eu „De unde a luat acesta binecuvântare a semna textele din Creta, de unde a luat binecuvântare a ne trăda credința și dacă întreabă poporul dacă este de acord cu ecumenismul sau nu?” S-au învățat doar să ceară ascultare, dar ei nu păstrează credința. Dacă ar fi păstrat credința și ar fi fost mărturisitori, noi am fi fost primii care am fi făcut ascultare de dânșii.
Tema în discuție este așa-spusul sau mincinosul Sinod ce s-a ținut în Creta, în anul 2016, care este consfințit ca linie ortodoxă a Bisericii noastre și introduce panerezia ecumenismului ca și învățătură a Bisericii. Din acest moment a început a se face întreruperea pomenirii episcopilor care au acceptat acest Sinod, în mai multe țări ortodoxe. Cu toții știm ce s-a întâmplat la Sinodul din Creta. Știm că un Sinod se face numai pentru a condamna erezii, dar acest Sinod, deși s-a făcut, nu numai că nu a condamnat vreo erezie, ci a și aprobat erezia ecumenismului, Consiliul Mondial al Bisericilor, adică rolul lui în unitatea așa-spuselor biserici, în înțelesul lor al cuvintelor.
– Au anulat Canoane ale Sinoadelor Ecumenice,
-au anulat postul,
– au aprobat teologia baptismală,
– au acceptat cununiile mixte și
– au aprobat faptul că ereziile nu mai sunt erezii, ci sunt biserici.
Aceasta nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria Bisericii; este pentru prima dată când se întâmplă aceste lucruri.
În luptele din istoria Bisericii, de fiecare dată se luptau doar cu o singură erezie, iar acest Sinod crede și mărturisește că toate ereziile sunt căi de mântuire. Aceasta înseamnă că se anulează Simbolul de Credință, nu mai credem întru Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, ci în mod principal, pur și simplu blasfemiem Sfântul Duh, pentru că Acesta a fost cel care a vorbit prin Sfinții Părinți care au dogmatizat și ne-au predat Sfintele Canoane ale Bisericii noastre. În puține cuvinte, cine acceptă acest Sinod, blasfemiază Duhul Sfânt. Din acest motiv, nu numai că îl respingem, dar vom fi și împotriva acestui Sinod.
Ne vom lupta împotriva ereziei ecumenismului în mod unitar, vom fi uniți în aceasta și dând buna mărturisire despre care ne spune Sfântul Apostol Pavel.
Întrebare (0h 11m): Să începem cu întrebările. Pentru că s-a împărțit în sală o hârtiuță care spune că CNP-ul este lepădare de Hristos, începem chiar cu aceasta. Părintele Paisie spune…
Răspunde Gheron Sava: Cuviosul Paisie nu a spus acest lucru. A spus că atunci când va ieși un buletin electronic, care va însuma și permisul de conducere, pașaportul, cardul de sănătate, buletinul de identitate, adică toate astea la un loc și acesta va lucra împreună cu numărul 666 – acesta nu va trebui a-l primi, pentru că este lepădare de credința noastră. Însă, să nu ne încurcăm, nu este încă pecetea. Apocalipsa ne spune că pecetea va fi pe frunte sau pe mâna dreaptă. Acest card cu 666 va fi înaintemergătorul peceții, care este lepădare de credința noastră, pentru că acceptăm sistemul antihristului și facem de fapt ceea ce se spune despre perioada antihristică – fără acest număr nu vom putea vinde sau cumpăra. Am spus că Apocalipsa vorbește despre pecete pe frunte sau pe mâna dreaptă. Nu ne-a spus nici despre pașaport, nici despre produsele care sunt pecetluite. Numărul 666 îl cunoaștem din Apocalipsă care spune că se va pune pecete pe frunte sau pe mâna dreaptă. Este destul de clar. Noi înaintăm încă spunând că stadiul de dinainte de pecetluire și acesta este interzis pentru creștini. Aceasta spune și Cuviosul Paisie, nu a vorbit nici de pașaport, nici de produse. A vorbit de un buletin care va avea numărul 666, care buletin va însuma într-însul tot ceea ce ne reprezintă, toate documentele reprezentative ale noastre. Și de asemenea a spus că nu este pecetluirea încă, însă este un stadiu înaintemergător al pecetluirii, care bineînțeles este interzis și acesta pentru creștini. Și cred că am încheiat acest subiect.
Fiecare poate avea ideile lui. Noi nu am venit a face presiuni asupra cuiva. Noi ducem luptă împotriva acestui subiect în Grecia, pentru că și în Grecia, ne acuză că am fi fanatici când vorbim despre buletine și ne spun că doar pecetea pe frunte sau pe mâna dreaptă nu trebuie a o primi. Noi mergem încă mai înainte și preîntâmpinăm spunând că buletinul nu este pecete, ci este interzis pentru creștini, este lepădare.
Întrebare (0h 17m): Există preoți care au oprit comuniunea cu episcopul eretic din eparhia respectivă, dar susțin că preoții nepomenitori ar trebui a păstra comuniunea, chiar să slujească Sfânta Liturghie împreună cu preoții care mărturisesc public împotriva ecumenismului, dar în același timp pomenesc la slujbă episcopul eretic. Este corectă această practică? Dacă nu, explicați de ce? 
Răspunde Gheron Sava: Această poziție nu este una corectă. La început, chiar imediat după Sinod, s-ar fi putut păstra această poziție pentru o oarecare perioadă de timp, nu lungă, până când fiecare cleric sau laic ar fi luat o poziție clară. Dar acum, deja a trecut un an și jumătate nemai putând a avea comuniune cu cei care încă pomenesc. Din moment ce pomenesc episcopi eretici și noi am întrerupt comuniunea cu aceștia, nu mai putem rămâne în continuare în comuniune, chiar dacă acești preoți sunt împotriva ecumenismului. Putem vorbi unii cu alții și să ne sprijinim unii pe alții pentru a putea ajunge și ei la întreruperea pomenirii, dar comuniune bisericească nu putem avea împreună.
Întrebare (0h 20m): Cum apreciați acțiunea unor preoți mărturisitori, care au fost caterisiți de ereticii ecumeniști, dar care au făcut recurs și au acceptat să fie judecați de preoți aflați în ascultare față de episcopul eretic?
Răspunde Gheron Sava: Nu ar fi trebuit a se face acest recurs pentru că în momentul în care faci acest recurs, este ca și cum ai accepta decizia de caterisire. Noi nu acceptăm caterisirile și continuăm a liturghisi canonic.
Întrebare (0h 21m): Consistoriile de judecată ce sunt formate din preoți care sunt în comuniune cu ereticii, mai au vreo autoritate canonică? Ce valoare au deciziile ce le stabilesc aceste consistorii bisericești?
Răspunde Gheron Sava: Ați văzut vreodată, în tribunalele laice, ca acuzatorul să fie și judecător? Nu există acest lucru. Părintele Theodor Zisis, când a fost chemat pentru a  fi judecat, deoarece întrerupsese pomenirea, nu a acceptat a merge, pentru că nu pot a ne judeca ereticii. Să facem un dialog în fața lumii pentru a se dovedi unde este adevărul – da; dar să ne judece ereticii și acuzatorii noștrii – aceasta nu există.
Întrebare (0h 23m): Este corect ca un preot ortodox caterisit de ereticii ecumeniști pentru că a întrerupt comuniunea cu episcopul eretic, să se roage în public împreună cu preoții din consistoriu, motivând că acest „mic compromis” este necesar pentru a mărturisi adevărul în cadrul acelui proces?
Răspunde Gheron Sava: Nu era necesar acest „mic compromis”, de vreme ce noi întrerupsesem, adică preotul respectiv întrerupsese comuniunea cu ereticii și nu facem împreună rugăciuni, nici Liturghii.
Întrebare (0h 25m): Legat de subiectul de mai sus, un astfel de preot a argumentat că preoții părtași la erezie, nefiind încă condamnați sinodal, ar avea o vinovăție mai mică decât ereticii propriu-ziși. De aici au creat teoria că părtășia la erezie este o stare intermediară între ortodoxie și erezie. Cum este corect? Ce învață Sfinții Părinți despre comuniunea cu erezia?
Răspunde Gheron Sava: Nu există nimic, nu există vreo poziție între erezie și ortodoxie. Ați auzit vreodată de la Sfinții Părinți că acesta ar fi mai puțin eretic sau mai mult decât ortodox? Există ortodox sau eretic. Din acest motiv întrerupem comuniunea înainte de condamnarea sinodală, așa cum spune Canonul, cu episcopul care propovăduiește erezia. Dar se înțelege că nu doar cu episcopul, ci și cu toți cei care împreună se roagă cu episcopul. De aici se înțelege că nu se întrerupe comuniunea doar cu episcopii sau preoții, ci și cu toți care se roagă împreună cu episcopul eretic. Și am putea spune ca un canon general, că se întrerupe comuniunea cu cei care acceptă Sinodul din Creta. Se poate spune că s-ar putea elabora o teorie conform căreia există unii care ar accepta mai puțin Sinodul și alții care l-ar accepta într-o măsură mai mare?
Întrebare (0h 28m): Unii creștini implicați în lupta împotriva ecumenismului, nepomenitori deci, îndeamnă preoții caterisiți de eretici pentru întreruperea pomenirii să ceară a fi judecați în tribunale laice care să constate nevinovăția lor și apoi să ceară autorităților bisericești a face dreptate preoților prigoniți. Oare Sfinții Mărturisitori au procedat în acest mod, vreodată în decursul istoriei?
Răspunde Gheron Sava: Nu există nicăieri vreun exemplu de acest fel la Sfinții Părinți. Niciodată n-au fost părinții mărturisitori sau mărturisitorii la tribunalele laice. Scopul nostru nu este a ni se face dreptate. Scopul nostru este a ne mărturisi credința, a anunța poporul, să se ridice poporul împreună cu preoții pentru a elimina erezia. Scopul nostru nu este a ni se face dreptate, a se recunoaște că noi avem adevărul. Și aici avem ocazia a spune că nu punem vreo presiune cuiva, nici nu vrem numaidecât a ne urma. Noi spunem adevărul nostru de credință și încercăm ca, uniți, toți cei care suntem împotriva acestei erezii, s-o înfruntăm, în acest mod, unitar. Și dacă există vreo divergență între noi să o rezolvăm. Nu este nevoie a ne ciondăni între noi. Avem a ne lupta cu o erezie înfricoșătoare și acum începem a ne lupta între noi? Este nevoie de dragoste și de adevăr, smerenie, pentru că inamicul este comun.
Întrebare (0h 32m): Ce dovezi concrete există că Sfântul Iustin Popovici a întrerupt pomenirea patriarhului ecumenic din vremea lui? Dacă aveți, am dori nu doar mărturii verbale, ci și mărturii scrise?
Răspunde Gheron Sava: Există. Bineînțeles că există dovezi. Sfântul Iustin Popovici a întrerupt pomenirea înainte de a adormi și acest act a fost publicat de periodicul grecesc Ortodoxos Typos într-un număr din 1970 sau 1971. Acest periodic este un periodic din Grecia și este validă informația, deci, într-adevăr, Cuviosul Iustin Popovici a întrerupt pomenirea. Nu știu exact data, însă în 1970 sau 1971 a fost anunțată și atunci când a trecut la Domnul nu mai pomenea. Deci așa a trecut la Domnul.
Întrebare (0h 34m): Unul dintre motivele importante pentru care preoții și credincioșii nu merg alături de noi pe calea opririi comuniunii cu ereticii ecumeniști, este că urmează modelul ierarhilor care, deși n-au semnat documentele din Creta, totuși păstrează comuniunea cu ierarhii eretici. Cum explicați această sminteală și cum s-ar putea ea înlătura?
Răspunde Gheron Sava: Ortodoxia nu trebuie mărturisită doar prin cuvânt, trebuie mărturisită în faptă. Acești oameni, episcopi sau clerici, care spun că sunt împotriva ecumenismului, dar se închină la acești Bartolomeu, Daniel sau la oricare alt patriarh, fac cel mai mare rău în Biserică. Vom încerca pentru această situație a aduce exemple din Sfinții Părinți. Exista un egumen în timpul Sfântului Teodor Studitul, când cu toții erau prigoniți, avem exemplul în scrisoarea Sfântului Teodor Studitul către egumenul Evstratie, care îl acuză, că deși mărturisește credința, nu era prigonit din mănăstirea lui. Și îl întreba în scrisoare:
„Cum de tu rămâi în continuare în mănăstire și nu te izgonesc, de vreme ce pe noi ne prigonesc și ne-au mazilit pe toți? Aceasta înseamnă că tu ai o înțelegere cu ei, ești în comuniune cu dânșii.”
Aici, cei mai mulți dintre părinți și surorile noastre sunt izgoniți pentru credința lor. Episcopii și ceilalți preoți care spun că sunt ortodocși, de ce nu sunt prigoniți? Credeți că dacă un episcop din România ar fi avut o gândire ortodoxă și ar fi întrerupt comuniunea cu Daniel, nu l-ar fi izgonit, nu l-ar fi prigonit? Bineînțeles că l-ar fi caterisit. Aceasta este mărturisirea. Prin ceea ce fac, acești oameni, pur și simplu păcălesc lumea. Și din păcate, avem de-aceștia și în Grecia, așa cum este Serafim de Pireu sau Ierotheos Vlachos, mitropolitul de Nafpaktos, care vine aici și ține cuvântări, spunând să vă urmați episcopii, că sunt buni, cei care au acceptat Sinodul din Creta. În Grecia spunea că nu a fost chiar așa de bun Sinodul. Și-acum a început a spune acolo că Sinodul este bun. Aceștia sunt episcopii și clericii care o scaldă în privința credinței. Dar greșesc și cei care îi urmează, pentru că îi urmează deoarece li se potrivește poziția lor. Pentru că spun: „Noi ne luptăm pentru credință și nici nu suntem prigoniți; le avem pe amândouă. Scoateți voi șarpele din scorbură, cei care sunteți prigoniți.”
Întrebare (0h 41m): Alt motiv pentru care preoții nu merg pe calea nepomenirii este acela că au găsit în scrierile unor Sfinți Părinți, ideea că și ereticii au Biserică. De aceea, ei spun că învățătura care afirmă că Biserica Ortodoxă acceptă existența istorică a altor biserici eterodoxe și confesiuni, este corectă. Cum explicați acest lucru?
Răspunde Gheron Sava: Să ne arate unde există aceste texte, că ereticii sunt biserică. Nu există așa ceva. Pentru prima dată auzim așa ceva. Acesta este un mijloc de a acoperi comuniunea pe care o au cu ereticii.
Întrebare (0h 43m): Un alt motiv pentru care preoți nu întrerup comuniunea cu ereticii este pretextul că preotul, fiind inferior episcopului – spun ei, nu are dreptul să-l judece, ci trebuie a face ascultare necondiționată față de episcop. Vă rugăm să explicați care este atitudinea corectă în cazul ereziei ecumenismului? 
Răspunde Gheron Sava: Acest lucru nu există în istoria Bisericii. Ceea ce spun aici este o blasfemie la adresa Sfinților Părinți. Vă închipuiți pe Sfântul Maxim Mărturisitorul a face ascultare de episcopii eretici? Vi-l închipuiți pe Sfântul Grigorie Palama a face ascultare de patriarhul Kalekass? Unde au văzut acest lucru? În probleme de dogmă nu există ascultare și Canonul este mai mult decât clar – Canonul 15 al Sinodului I-II al Sfântului Fotie, care spune că atunci când episcopul propovăduiește erezia, întrerupem comuniunea cu el pentru că nu mai este episcop, este minciuno-episcop, minciuno-învățător, lup, care este periculos și îl îndepărtăm. Despre ce ascultare vorbim aici?
Știți, există unii oameni care sunt sinceri. Mai înainte, când eram încă în Sfântul Munte, m-au găsit niște părinți și am deschis subiectul despre întreruperea pomenirii, a comuniunii. Erau niște pustnici. Și unii spuneau că este bine, alții suneau că nu-i bine. Niciunii dintre aceștia n-au întrerupt pomenirea. Așa că unul din cunoscuții mei și acesta un pustnic, a spus următorul lucru:
„Părinților, fiți atenți! Noi nu ne putem ascunde de Dumnezeu. Ceea ce au făcut părinții este corect, au întrerupt pomenirea. Noi să nu încercăm a justifica cele de nejustificat. Este mai de preferat a spune că ne temem a o face pentru că nu vrem a ne pierde chiliile, decât să începem a păcăli oamenii și pe Dumnezeu. Acesta este adevărul.”
Și aceasta au spus-o oameni care nu au întrerupt comuniunea.
Întrebare (0h 47m): În școlile din România ecumenismul este prezentat ca o învățătură corectă, obligatorie pentru toți elevii și studenții. În această situație, ce ar trebui a face părinții cu fiii lor, care sunt supuși la acțiune de îndoctrinare? Să oprească tinerii a participa la orele de religie? Dar studenții de la facultățile de teologie ce să facă în această situație?
Răspunde Gheron Sava: Să știți că drepturi nu au doar mahomedanii(musulmanii), avem și noi creștinii drepturi. Ar trebui a ne împotrivi, să înfruntăm acest lucru. Am ajuns în momentul tragic, într-o țară ortodoxă, am ajuns în situația de a scoate copiii ortodocși în afara școlii și rămân în școală cei de alte credințe. Unde sunt episcopii care ar trebui a impune guvernelor să se învețe în școli lecții de învățătură ortodoxă, învățătură mărturisitoare ortodoxă? Copiii noștri nu sunt turma lor? De fapt, ei sunt cei care greșesc. Din acest motiv, dumneavoastră, părinții, ar trebui a intra în luptă pentru a da o mărturie comună împreună și a nu mearge copiii la aceste ore, la aceste lecții și a le spune că îi vom învăța noi ortodoxia la casele noastre. Cel mai bine ar fi, însă, ca în școli a se face ore de adevărată credință ortodoxă. Iar mahomedanii sau cei de alte credințe, nu au decât a ieși afară la orele de ortodoxie. Noi trebuie a fi cei care să ieșim afară la orele de ortodoxie în țara noastră?
Întrebare (0h 51m): Având în vedere că între preoții nepomenitori există controverse în privința existenței sau neexistenței harului în B.O.R. (Biserica Ortodoxă Română), vă rugăm a explica cum este corect a proceda în următoarele situații:
Suntem un grup de preoți nepomenitori care nu ne pronunțăm asupra prezenței sau absenței harului în B.O.R. și vine la noi un preot nepomenitor, dar ce susține greșit teologic că harul este total absent din B.O.R. Atunci noi mai slujim în sobor cu acest preot?
Răspunde Gheron Sava: Ar trebui ca această divergență care există a se rezolva. Nu ar trebui a ne despărți această divergență. Ar trebui a ne așeza la masă și a ne explica acel preot, din ce cauză crede că nu mai există harul în B.O.R. Din păcate, problema o au nu cei care spun că există harul, ci cei care spun că nu există harul. Ei nu vor a se împărtăși cu noi. Aceasta nu ar trebui a ne despărți. Adevărul este unul. Ar trebui a sta la masa discuțiilor și a rezolva această problemă. Noi avem deja pregătit de editare un studiu în care dovedim din procesele verbale ale Sinoadelor și din Sfinții Părinți.
Părintele Efrem: Noi acum, în limba română, din ce știm, avem traduse doar hotărârile Sinoadelor Ecumenice. Modurile în care s-a ajuns la aceste hotărâri nu sunt traduse în limba română. A spus părintele: procesele verbale conțin modul în care s-a ajuns la hotărâri, lucru ce nu există tradus în limba română, repet. De-aceasta spune părintele că din procesele verbale se dovedește ceea ce spune părintele Sava acum.
Răspunde Gheron Sava: Deci dovedim acolo că nu întrerupem pomenirea datorită faptului că și-au pierdut harul sau Tainele, ci pentru că propovăduiesc erezia. Există două feluri de eretici, însă una din părți este deja condamnată, iar cealaltă încă nu este judecată. Cu ereticii condamnați, care sunt și caterisiți de Biserică, oricum nu putem avea comuniune. Pentru că sunt deja condamnați. Canonul 15 vorbește despre ereticii care încă nu au fost judecați. Spune: înainte de judecata sinodală întrerupem comuniunea pentru că propovăduiesc în mod eretic. Adică înainte de condamnarea sinodală înseamnă că trebuie a se face Sinod care să-i condamne. Până atunci noi nu avem comuniune cu ei. Și aceasta nu înseamnă că ei își pierd Tainele. Tainele nu ne interesează. Nu suntem nici Sinod care să stabilească cine are Taine și cine nu are. Ceea ce fac cei care spun că nu există Taine, fac din ei înșiși Sinod, (se situează – n. ed.) mai presus de Sinod. Pentru că Sinodul judecă ereticul, adică este în fond un tribunal (Sinodul) care cheamă ereticul, pe acuzat. Îi arăți erezia lui și dacă acela se îndreaptă, se pocăiește, toate bune. Dacă nu se îndreaptă, atunci îl caterisești. Dacă era caterisit, cum să-l mai caterisești tu încă o dată? Ereticul nu este caterisit în mod automat. Doar noi cunoaștem că împreună cu cei care propovăduiesc erezia, nu avem comuniune pentru că ne îmbolnăvim în credință. Aceasta este problema.
Și cunoaștem foarte bine că, cei care merg și se împărtășesc, toți cei care acceptă Sinodul din Creta, ei se împărtășesc spre osânda lor. Nu le este spre mântuire, ci spre pierzanie. Cunoaștem faptul că atunci când ne împărtășim în mod nevrednic, nu primim Harul. Cineva care se împărtășește și nu s-a spovedit, nu are pocăință, nu are credință dreaptă, deși se împărtășește cu Hristos, Harul nu Îl va primi. Aceasta este problema, nu dacă există Taina sau nu. Aceasta o stabilește un Sinod, nu noi.
Întrebare (1h 00m): Dacă un mirean sau monah susține această eroare teologică – absența totală a harului înainte de judecata sinodală, noi îl împărtășim sau nu?
Răspunde Gheron Sava: Acesta își provoacă probleme luiși. Adevărul este că cei care nu acceptă faptul că mai există Taine, de fapt blasfemiază Duhul Sfânt, deoarece ei susțin că în potir este pâine și vin, nu Trupul și Sângele Domnului, schimbă învățătura despre Biserică, eclesiologia ortodoxiei. Dacă acceptăm că au dreptate, lucru care nu există, însă dacă noi acceptăm, cum am spus, că este adevărat ce susțin ei, atunci, ce trebuie  făcut? Conform spuselor lor, nu există ierarhie. Nu există preoți, nici episcopi. Așa încât ar trebui  încercat să găsim posibilitatea de a hirotoni alți episcopi, alți preoți, pentru că de fapt, după mintea lor nu mai există nici Biserica, lucru pe care Sfinții Părinți nu l-au făcut. Atunci când intra erezia în Biserică, Sfinții încercau a scoate erezia din Biserică, nu a provoca altă biserică. Ceea ce spun aceștia, este de fapt că noi ar trebui a face o altă biserică, a crea altă biserică, de vreme ce noi nu avem episcopi, nu există nimic. Aceasta au făcut și schismaticii. Și-au făcut propriile lor sinoade. Acești oameni ne îndreaptă către o altă biserică. Nu a existat nici un sfânt care să fi susținut acest lucru. Toți s-au luptat din Biserică, din interiorul Bisericii, pentru că atunci când un trup are o boală într-însul, are o problemă mâna, de exemplu, nu tai dintr-o dată mâna, încerc s-o vindec. Dacă nu pot, atunci voi tăia doar mâna, nu tai capul. Aceasta încearcă ei a ne face. Așa încât ar trebui a-și înțelege greșeala, deoarece după credința lor, sunt ortodocși, dar ceea ce susțin nu este ortodox și ar trebui  înțelege că este greșit.
Întrebare (1h 04m): Dacă un preot, la început s-a îngrădit de erezie, dar apoi a slujit Liturghia cu un episcop semnatar al documentelor din Creta, ce relație putem avea cu un asemenea preot?
Răspunde Gheron Sava: Acești oameni nu sunt sinceri, nu sunt clari: întrerup comuniunea sau au comuniune cu ereticii. Cu acești oameni nu putem avea comuniune.
Întrebare (1h 05m): Știm că PS Artemie din Kosovo a hirotonit necanonic episcopi și a hirotonit preoți în eparhii străine, fără acordul nimănui. În cazul în care ar hirotoni ca preot un candidat român și l-ar trimite în țară, ar fi validă această hirotonie?
Răspunde Gheron Sava: Noi l-am vizitat episcopul Artemie, pentru că ne-a făcut chemare, mai înainte cu aproximativ două luni. Și însuși horepiscopul Maxim, care a fost hirotonit de el, ne-a deschis problema despre hirotonii și a încercat a se justifica în fața noastră, deoarece a încercat a spune că noi ne-am dus acolo pentru a-l judeca. Ne-a spus așadar că ceea ce s-a făcut, s-a făcut întrucât erau în vreme de prigoană. Din acest motiv a hirotonit singur episcopi, episcopul Artemie. Și noi i-am răspuns în felul următor: acest lucru este necanonic, așa precum necanonică este și trimiterea de preoți în eparhie străină. Însă datorită faptului că există niște împrejurări speciale în Serbia, noi nu suntem cei care îl vom judeca sau vom condamna episcopul Artemie – asta ar trebui hotărât de către un Sinod. Însă la nivel personal, întrucât ne-a cerut părerea personală, i-am spus că dacă eu aș fi fost episcop într-un Sinod ortodox, eu personal aș fi justificat episcopul Artemie, deoarece mărturisește credința ortodoxă și aș fi validat hirotoniile ce le-ar fi făcut întru episcop sau preot. Dar aceasta ar trebui făcut de un Sinod, nu eu. Nu este treaba mea. Eu pot avea părerea mea personală, care ar trebui făcută în conformitate cu Sfinții Părinți. Nu pot hotărî eu în probleme de Taine sau despre hirotonii dacă sunt valide sau invalide, numai un Sinod o poate face. Nu o putem  face noi.
Întrebare (1h 10m): În actuala situație bisericească, noi preoții îngrădiți de erezie, de unde mai obținem Sfântul și Marele Mir?
Răspunde Gheron Sava: De unde puteți, luați Sfântul și Marele Mir. Sfântul și Marele Mir nu este spurcat de erezia celor care au căzut în ea. Nu a pierdut Harul. Haideți să vă dau un exemplu: în Joia Mare, preoții păstrează Sfânta Împărtășanie în Sfântul Chivot, vorbim de Sfintele uscate, pentru a putea împărtăși bolnavii în timpul anului, atunci când nu liturghisesc. Să presupunem acum, că după o lună, un preot dintre cei care păstrează Sfintele Taine în Sfântul Chivot, este chemat de un consistoriu datorită căderii lui în erezie și îl caterisesc. Harul din Sfintele Taine ce se păstrează în Sfântul Chivot va pleca pentru că a fost caterisit cel care le-a săvârșit atunci? Bineînțeles că nu. Acela a fost caterisit. Tainele pe care le-a săvârșit, fie că era Aghiasmă doar, fie că era Sfânta Împărtășanie, fie că era Sfântul și Marele Mir, sunt valide. Deoarece atunci când au fost săvârșite, Taina, preoția, era validă. Așa încât Sfântul și Marele Mir puteți a-l lua de oriunde este posibil a-l lua.
Întrebare (1h 13m): Ce trebuie a face un preot nepomenitor cu fiul său duhovnicesc care a fost dezlegat anterior la Sfânta Împărtășanie, dacă acesta, deși a fost sfătuit repetat, continuă a merge la slujbe la ecumeniști? Ar trebui oprit temporar de la Sfânta Împărtășanie pentru acest lucru?
Răspunde Gheron Sava: Aici ar trebui a avea loc o informare. Fiecare duhovnic ar trebui a-și asuma responsabilitatea, ar trebui a-și informa fii duhovnicești că suntem într-o perioadă de erezie și a le spune:
„Așa precum eu am întrerupt pomenirea, comuniunea, dacă vreți a mă urma, va trebui ca și voi a întrerupe comuniunea.”
La unii oameni putem aplica o oarecare iconomie, la nivel personal însă, dacă nu pot înțelege, numai dacă putem a-i câștiga, a-i atrage. Acest lucru nu este canon, este iconomie. Vă voi da un exemplu pentru a înțelege care este modul. În Grecia, părintele Paisios Papadopoulos, care a întrerupt comuniunea, pe mulți dintre cei ce mergeau la alte biserici îi accepta. Le spunea însă:
„Fiilor, va trebui a întrerupe comuniunea, nu vă pot primi la nesfârșit în felul acesta.”
Unul dintre ei a întrerupt comuniunea după trei luni, altul a întrerupt comuniunea abia după șase luni, mi-a spus-o chiar el însuși. Corect ar fi, spune Canonul, a nu-i accepta. Însă atunci când observăm că există o bună-dispoziție de la acești oameni, dar nu au înțeles încă, a face un pic de răbdare cu ei, pentru a înțelege ca la un moment dat a lua singuri această decizie. Această iconomie nu se va face cu ei la nesfârșit. Aceasta rămâne la înțelegerea duhovnicului, la judecata duhovnicului, pentru a câștiga oamenii.
Întrebare (1h 17m): Dacă între doi soți căsătoriți canonic apar divergențe, unul mergând la ortodocși, iar altul la ecumeniști, însă cel înșelat nu renunță la poziția lui, ba prigonește soțul mărturisitor, acesta este un motiv cei doi a divorța?
Răspunde Gheron Sava: Noi vom încerca a ne păstra credința. Mântuitorul a spus că vrăjmașii omului vor fi casnicii lui. Bineînțeles, corect ar fi a nu se ajunge la despărțire, la divorț și  încercarea de a-l câștiga pe cel ce merge la ecumeniști și a nu uita că Sfântul Apostol Pavel spunea către bărbatul și către soția care deveneau creștini, a face răbdare deoarece ar fi putut câștiga bărbatul sau soția lui. Așa încât noi ne păstrăm credința, întrerupem comuniunea și ducem lupta chiar și în sânul familiei noastre, prin rugăciune, post, uneori în cuvânt, astfel încât a-i aduce de partea noastră: a nu ne alipi de extreme.
Întrebare (1h 19m): Cum trebuie a proceda un duhovnic nepomenitor cu un creștin laic ce propovăduiește public interpretări teologice greșite despre părtășia la erezie? Trebuie a-l opri de la Sfânta Împărtășanie dacă el nu renunță la ele?
Răspunde Gheron Sava: Ar trebui cu acest om a avea loc o discuție, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: după prima și a doua mustrare. După a treia mustrare trebuie deja a-l întrerupe. Dacă se încăpățânează în învățătura lui greșită, trebuie a întrerupe comuniunea cu el. Nu spunem că nu ar trebui a fi deschiși către el dacă vrea a reveni.
Întrebare (1h 21m): Există creștini ortodocși ce lucrează pentru patroni eretici sau păgâni și au comuniune în lucruri nebisericești cu ei. Este acesta un păcat care trebuie canonisit la spovedanie?
Răspunde Gheron Sava: Dacă citiți Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Capetele dogmatice și în Capetele pentru dragoste, veți vedea că modul în care înfrunta pe cei care erau eretici, era cu totul și cu totul altfel decât o facem noi. Dacă cineva care citește, nu ar fi cunoscut că ceea ce citește este scris de Sfântul Maxim Mărturisitorul, ar fi spus că este eretic. Noi nu ne îmbolnăvim din credința lui, nu mergem a face împreună rugăciuni cu acela, nu avem comuniune bisericească cu el sau de credință, ci este și el un om, de o ființă cu noi, este zidirea lui Dumnezeu, iar noi nu trebuie a-l vedea doar ca pe cineva de altă credință, ci ar trebui chiar a ne ruga pentru el, a-l întoarcem la Adevăr. Nu ne vătămăm de la credința lui și nici măcar nu ar trebui a ne spovedi pentru acest lucru.
Întrebare (1h 24m): Unde găsim scris că simpla propovăduire publică a unei erezii, nu determină automat caterisirea episcopului sau preotului vinovat de acea erezie? Teoria aceasta este de origine papistașă?
Răspunde Gheron Sava: Teoria căderii automate din har a preotului este dogmatizată de Conciliul II Vatican, însă teoria este mult mai veche la papistași. Această teorie, de fapt anulează sinodalitatea Bisericii, modul sinodal de funcționare, de liturghisire a Bisericii. Sunt eretici pentru că, în afară de faptul că anulează sinodalitatea Bisericii noastre, validează și primatul papal.
Papa ce spune? El spune că: eu am 100% preoția, cardinalii o au undeva pe la 70%, preoții pe la 50%, diaconii undeva la 30%, iar laicii sunt de aruncat. Aceasta este de fapt: papa hirotonește episcopi, caterisește. De fapt, ce face papa? Merge un cardinal într-o zi la papa și îi spune: „Cutare cardinal te-a înjurat.” Și spune papa: „Așa a făcut? Îl caterisesc.” Din acel moment acel cardinal este caterisit. Pentru că a spus ceva, acela s-a și caterisit. Aceasta este căderea automată din har. Care va să zică, noi ar fi trebuit să fi pierdut harul cu mulți ani înainte. Eu aș vrea a-i întreba ceva pe cei care susțin că s-a pierdut harul de la cei care pomenesc, pentru a înțelege cât de greșită gândire au. Ei susțin că după Sinodul din Creta, cei care pomenesc au pierdut harul, nu mai au preoție. Există însă unii preoți care au întrerupt pomenirea după șase luni. Să ne spună: aceștia au preoția sau n-o mai au? Săvârșesc Tainele sau nu se mai săvârșesc? Să ne răspundă. Ce este Sfântul Duh? Vine și pleacă?
Întrebare (1h 28m): Cum ar trebui comunitatea de creștini ce s-au îngrădit de erezie a aborda preoții care sunt în comuniune cu ierarhii B.O.R. pentru a le vorbi despre situația din Biserică și Pseudo-Sinodul din Creta?
Răspunde Gheron Sava: Ar trebui a ajunge la maturitatea, dar în același timp și cunoștințele necesare, pentru a  vorbi cu ei și a le spune ce s-a întâmplat. Noi bine facem că întrerupem comuniunea bisericească și nu trebuie mers în lăcașurile lor, dar aceasta nu înseamnă că va trebui a întrerupe și discuțiile. Ceea ce se impune în lupta acestui moment, este ca poporul a fi informat. Poporul nu cunoaște, nu știe. Trebuie a ști, a cunoaște, a auzi ce s-a întâmplat, a înțelege trădarea de credință care s-a întâmplat, pentru a putea înfrunta erezia în mod comun, împreună, nu în mod singular. Aici este nevoie de luptă și de efort. Părintele Elefterie, la un moment dat, cu ceva timp înainte, susținea ceva foarte corect. Ar fi trebuit ca atât preoții, cât și monahii, dar chiar și laicii, ar fi trebuit a merge din poartă în poartă la frații noștri și a le aduce la cunoștință ce s-a întâmplat. Dacă într-o regiune ar fi apărut o epidemie, o boală molipsitoare, n-ar fi trebuit a anunța frații noștri că există un pericol și că trebuie a se păzi? Noi toți ar trebui a ne însuși această luptă și nu numai câțiva preoți a întrerupe comuniunea și a duce în mod singular lupta. Așa încât este permis, trebuie a li se vorbi și preoților, a-i anunța și pe ei ce s-a întâmplat, deoarece nici ei înșiși încă nu știu ce li se întâmplă.
Întrebare (1h 33m): În Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel, se spune: „Omul eretic după întâia și a doua mustrare îndepărtează-l, știind că unul ca acesta s-a înstrăinat și rătăcește în păcat, osândit de sine însuși.” La care eretic s-a referit: a) la cel deja osândit de un Sinod ortodox; b) la cel neosândit încă de un Sinod sau c) în general, la toți ereticii?
Răspunde Gheron Sava: S-a referit în general la orice fel de eretic. Face referire la ereticii ce încă nu au fost condamnați, dar și la un eretic care a fost deja condamnat, la, să spunem, un papistaș. Atunci când vine la mine pentru a avea un dialog, eu nu voi dialoga cu el. Îi voi ține o mustrare. Îi voi face o mustrare, a doua mustrare și după aceea nu-i mai vorbesc. Aceasta înseamnă.
Întrebare (1h:34m): Dacă un preot ortodox mărturisește public împotriva ereziei ecumeniste, dar nu întrerupe comuniunea cu episcopul său eretic, în ce stare se află el? Este ortodox sau eretic? Dar un episcop care procedează la fel?
Răspunde Gheron Sava: Acești oameni care spun că sunt ortodocși, dar au comuniune cu ereticii, ce sunt? Sunt eretici. Nu există o situație de mijloc. Vă voi spune pe scurt o istorioară foarte interesantă din Limonar. Limonarul este tot din scrierile Sfinților Părinți. Este ca un fel de Pateric mai pe scurt.
„În vremea în care se propovăduia monofiztismul, în Ierusalim exista un bătrân virtuos, însă era foarte simplu. Mergea și se împărtășea, la ortodocși, când la monofiziți. El însă era ortodox. La monofiziți mergea din simplitate. Cu patru zile înainte de a-l chema Dumnezeu la El, să-l ia, i-a trimis un înger și i-a spus îngerul: „M-a trimis Dumnezeu pentru a te anunța că peste patru zile îți va lua sufletul. După patru zile, când voi veni, vreau să-mi spui cu cine te împărtășești, cu cine ai părtășie: cu ierusalimitenii sau cu egiptenii?” Adică cu ortodocșii sau cu ereticii, se înțelege. Bătrânul, pentru că era virtuos și nu se încredea doar în ideile lui, a mers a se sfătui cu un alt bătrân, care de asemenea, era un bătrân cu viață sfântă, un cuvios. I-a explicat ce i s-a întâmplat. Bătrânul s-a speriat (celălalt) și îi spune: „Ai părtășie că te împărtășești cu Biserica Dreptslăvitoare a Răsăritului!”, cu ortodocșii deci. Așa a și făcut. Atunci când a venit îngerul și l-a întrebat: „Cu cine ai părtășie? ”, i-a spus: „Sunt în comuniune cu ortodocșii!” Îngerul i-a spus: „Bine.” Și i-a luat sufletul”.
Din acest exemplu, noi ce putem înțelege? Omul era ortodox. Dacă ar fi spus: „Merg și mă împărtășesc cu monofiziții!”, de exemplu, Dumnezeu nu l-ar fi dus în rai. Nu i-ar fi spus: „Bine, chiar dacă te duci, nu contează unde te duci să te împărtășești de vreme ce ai o gândire ortodoxă.” De vreme ce Dumnezeu ne spune: „Cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor”, El vrea mărturia noastră nu doar în cuvânt, ci și în faptă. Pot spune că sunt anti-ecumenist, ortodox și a pomeni pe Bartolomeu? Nu se poate așa ceva, deoarece credința mea se confundă cu a celui ce îl pomenesc, așa încât nu există acest caz. Oricât spun ei că sunt ortodocși, însă stau în comuniune cu cei care acceptă sinodul din Creta, păcălesc oamenii și pe Dumnezeu sau încearcă să păcălească oamenii și pe Dumnezeu.
Întrebare (1h 40m): Poate fi primit de către creștinii îngrădiți de erezie, vreun preot pomenitor, cu icoana, de Nașterea Domnului?
Răspunde Gheron Sava: Acesta este un prilej să ne mărturisim credința noastră. Eu personal aș fi făcut următorul lucru: când ar fi venit cu icoana, i-aș fi spus:
„Eu icoanei Mântuitorului Hristos mă închin, dar de la tine Aghiasmă nu accept, nici sfințenie, deoarece nu avem aceeași credință; iar de vreți a vorbi, stăm.”
Deoarece dacă nu ne închinăm icoanei, poate spune că suntem eretici de nu acceptăm icoana. Așa încât va trebui a fi atenți. Este o capcană. Icoanei ne închinăm,dar  de la ei nu acceptăm nici sfințenie, nu avem nici aceeași credință.
Întrebare (1h 42m): Dacă moare un creștin îngrădit de erezie, trebuie îngropat cu preot pomenitor sau nepomenitor?
Răspunde Gheron Sava: În mod firesc (canonic – n. ed.) ar trebui înmormântat cu un preot care s-a îngrădit de erezie, de vreme ce și el s-a îngrădit de erezie. Dar dacă nu există această posibilitate, ce va trebui de făcut? Ce putem face? Putem a-i spune unui preot îngrădit de erezie a-i citi tot ce trebuie citit de la distanță, iar noi a-l îngropa unde putem, în cimitir. Problema nu este cine îl va înmormânta sau cine îi va citi. Importanță are faptul că omul a fost îngrădit de erezie, a murit în stare de ortodox. Acum, dacă îl vor înmormânta, dacă îl vor arunca în mare, el este deja judecat.
Părintele Efrem: Aici aș putea aminti, unii poate că deja știți, poate că ați citit Patericul, cazul ucenicului care s-a dus în Alexandria Egiptului pentru a-și vinde rucodelia și a văzut acolo înmormântarea mai-marelui cetății, cum ar fi primarul zilelor noastre. Era o înmormântare cu fast, ce a impresionat ucenicul. Când s-a întors acasă, a găsit bătrânul lui mâncat de leu, bătrân ce trăise cu viață sfântă. Și se întreba el pe sine: „Cum de poate îngădui Dumnezeu așa o nedreptate? – adică acela care a trăit în păcate să aibă așa o înmormântare, iar acesta care a trăit în viață de sfințenie, să-l mănânce leul?” Iar Dumnezeu n-a vrut a-l lăsa în această îndoială a inimii lui și i-a trimis un înger care i-a spus că acel mai-mare al cetății, acel primar, să spunem, poate că o fi făcut și el la viața lui ceva bun. Deoarece acel bine l-a făcut înaintea oamenilor, înaintea lor i-a plătit și Dumnezeu. Deci, spunea îngerul, Dumnezeu nu-i mai datorează nimic aceluia. Iar bătrânului, ce a făcut poate vreun păcat, ca orice om, întrucât nimic spurcat nu ajunge în Împărăția Cerurilor, i-a dat Dumnezeu acest mod de a trece dincolo, această moarte, năpraznică o numim noi – a te mănânca un animal, o fiară, pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Iată, avem chiar un fel tragic de a muri și totuși a ajuns în Împărăția Cerurilor. Deci nu contează cum mori, cum ești înmormântat, contează în final cum ai trăit. Aceasta are importanță.
Gheron Sava (1h 46m): Am găsit răspunsul la cea cu Sfântul Iustin Popovici. În 15 iulie 1971 a scris periodicul Ortodoxos Typos că Sfântul Iustin Popovici a înterupt comuniunea bisericească cu Sinodul ecumenist al Patriarhiei Serbiei.
Întrebare (1h 47m): Ce fel de comuniune are părintele Theodor Zisis, care nu mai pomenește ereticii, cu Metalinos, cu părintele Matei Vulcănescu și alții ca ei, ce deși sunt anti-ecumeniști, totuși își pomenesc ierarhii lor eretici?
Răspunde Gheron Sava: Acesta a fost motivul pentru care nu am mai acceptat a face împreună sinaxa de la Oreokastro din Tesalonic în 4 aprilie 2017. Deci acesta a fost motivul pentru care nu am mai acceptat a fi împreună cu părintele Theodor Zisis, n-am căzut de acord la acea sinaxă. Noi  iubim părintele Theodor și vrem a păstra relația, dar nu am putut face o sinaxă împreună, în care ar fi spus că există și oameni care acceptă Sinodul, însă sunt ortodocși. Aș fi putut spune că nu întrerup comuniunea, păstrez poziția mea în mănăstire, am scaunul meu, am cinstea dată de alții în mănăstire și în același timp sunt ortodox. Nu există acest lucru. Una este a aplica o iconomie, așa cum am spus anterior și alta este a ni se spune că sunt ortodocși. Aceasta se întâmplă și cu părintele Matei Vulcănescu, care printre altele, îmi este un prieten foarte drag. Dar am fost informat în ultimul timp, că a scris pe internet cum că mitropolitul Pireului, Serafim, nu pomenește pe Bartolomeu. Și aceasta este minciună, pentru a-și justifica faptul că el pomenește pe Serafim. Mitropolitul Serafim are comuniune canonică cu patriarhul Bartolomeu, are comuniune canonică cu Sinodul Bisericii Greciei și acceptă Sinodul din Creta. Părintele Matei Vulcănescu pomenește un episcop care acceptă Sinodul din Creta și spune minciuni, cum că episcopul lui nu pomenește. Aceste minciuni însă nu prind la oameni.
Întrebare (1h 51m): Poate merge cineva la slujbele pomenitorilor până la Evanghelia Utreniei, cum sfătuiesc unii preoți nepomenitori?
Răspunde Gheron Sava: Nu există un astfel de lucru. Să se ducă și la papistași atunci, numai la vecernie.
Întrebare (1h 53m): Ar fi necesară o explicație a termenului din limba greacă „koinōnía”, folosit în Canonul 15?
Părintele Efrem: Da. Aici cred că voi răspunde eu, deoarece este vorba de traducerea termenului grec „koinōnía” în Canonul ce se află în Pidalion. În Pidalion este de cele mai multe ori tradus prin cuvântul împărtășire. Dar pe noi ne duce cu gândul la Împărtășanie și ni se distorsionează cumva înțelesul Canonului. De fapt, era vorba de părtășie sau comuniune. Deoarece de aici au ajuns unii preoți a spune că„ eu pot întrerupe pomenirea, dar nu întrerup și comuniunea”. Ori tocmai Canonul spune: comuniunea este cea care urmărim noi a-o întrerupe. Deci întrerupem comuniunea. Comuniunea se întrerupe de către preot prin întreruperea pomenirii ereticului, iar de către mirean prin neparticiparea la slujbele preoților ce pomenesc. Acesta este înțelesul corect al Canonului 15. Iar acolo unde este tradus termenul „koinōnía” cu împărtășire, trebuie înțeles sau a-l schima cu părtășie, fie prin comuniune. Acesta este înțelesul corect al termenului „koinōnía”, nu pomenire, nici împărtășire.
Întrebare (1h 54m): Cei hirotoniți după Sinodul din Creta (iunie 2016) au har? Dacă vor trece de partea celor care au întrerupt pomenirea episcopilor semnatari la Sinod, cum ar trebui primiți? Dar cei hirotoniți înainte de Creta?
Gheron Sava: Datorită faptului că Sfintele Taine sunt valide, iar hirotoniile sunt valide și ele, modul acceptării acestora este o problemă sinodală. Vom lua exemplu din procesele verbale ale Sinodului al III-lea Ecumenic. Hirotoniile care au fost săvârșite de Nestorie, înainte de a fi caterisit, au fost acceptate ca și cum ar fi fost canonice. Iar cei pe care i-a hirotonit, însă nu mai acceptau erezia lui Nestorie, nu i-au rehirotonit, i-au acceptat in Biserică așa cum erau, iar pe cei care au acceptat erezia lui Nestorie, i-au caterisit. Pentru a caterisi un preot trebuie a avea preoție. Pentru a nu-l caterisi și a-l accepta, accepți faptul că are preoție. Astfel s-a întâmplat în toate Sinoadele Ecumenice. Așadar, dacă cineva (un preot) întrerupe comuniunea după Sinodul din Creta, îl acceptăm ca și canonic. La fel și cu laicii. Atunci când un laic întrerupe comuniunea, chiar după un an, îl vom mirunge? Nu, îl vom accepta așa cum este. Problema Mirungerii sau a repetării altei Sfinte Taine, doar un Sinod ortodox o va stabili, adică cum vor fi primiți ecumeniștii care se întorc la ortodoxie.
Întrebare (1h 58m): Cei ce au avut la Botez nași eretici, fie la Cununie, au avut Sfinte Taine valide?
Răspunde Gheron Sava: Sfânta Taină este validă. Atunci când un eretic participă la Sfânta Liturghie Ortodoxă și se împărtășește, Sfânta Taină se săvârșește, este validă întrucât a fost săvârșită de un preot ortodox. Însă dacă acest preot cunoaște faptul că cel care s-a împărtășit este eretic, dar totuși îl împărtășește, Canoanele spun că va trebui ulterior a-l boteza. Dacă nu respectă Canoanele, preotul trebuie a fi condamnat. Același lucru se întâmplă și la un botez. Copilul va fi botezat canonic, dar preotul își poate pierde mântuirea, la fel ar trebui a fi condamnat. Identic și părinții copilului sunt vinovați. Ereticul nu trebuie introdus în cadrul unei Sfinte Taine.
Întrebare (2h 03m): Dacă sunt mai mulți nași la o cununie sau la un botez, se înrudesc între ei?
Răspunde Răspunde Gheron Sava: Nu. Acest lucru nu se întâmplă. Ar trebui a fi doar un singur naș. Alte practici, cu mai multe perechi de nași, sunt străine de Biserică.
Întrebare (2h 05m): Ereticul primit doar prin Mirungere la Ortodoxie și apoi cununat ortodox, ar trebui botezat canonic și apoi recununat?
Răspunde Gheron Sava: Trebuie botezat. Sunt unii eretici ce Biserica noastră îi primește doar prin Mirungere, însă Sfântul Nicodim Aghioritul spune, mai ales despre papistași, că nu este valabil acest lucru, ereticilor trebuind a li se face Botezul canonic și apoi a fi remirunși. Apoi, cununiile mixte nu sunt valide, așadar trebuie refăcută și Cununia.
Întrebare (2h 06m): Stiliștii ar trebui primiți prin Botez sau nu?
Răspunde Gheron Sava: Bineînțeles că nu.
Întrebare (2h 07m): Dacă un creștin-ortodox pleacă la eretici, iar revenind la Ortodoxie primește remirungerea, aceasta îi dă voie a se și împărtăși chiar dacă are păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie?
Răspunde Gheron Sava: Dacă are păcate trebuiesc spovedite și a se pregăti canonic pentru Sfânta Împărtășanie. Doar Botezul este cel care șterge păcatele. Acest lucru nu este valabil pentru remirungere.
Întrebare (2h 09m): Sfântul și Marele Mir se poate înmulți cu untdelemn de măsline?
Răspunde Gheron Sava: Da, să știți că se mai face acest lucru.
Întrebare (2h 09m): Dacă ne întâlnim cu preoți pomenitori, putem lua blagoslovenie de la ei sau a-i saluta doar cu „bună ziua”?
Gheron Sava: Binecuvântare nu mai putem lua. Putem spune doar „bună ziua”. Sfântul Apostol spune că ereticilor nu trebuie nici a le da binețe, deoarece dacă le spunem „Bucură-te” (salut biblic), adică le transmitem a avea bucurie, înseamnă că datorită faptului că avem comuniune în Hristos și suntem pe drumul spre mântuire, ca ortodocși, trebuie a ne bucura. Aceasta nu o putem spune ereticului, deoarece ar fi ca și cum am mărturisi că și el se află pe drumul cel bun spre mântuire. Atunci cum să-i spui „Bucură-te”, dacă el merge spre pierzare? Astfel vom avea și noi partea noastră de vină deoarece nu-i spunem adevărul.
Întrebare (2h 12m): Dacă ne moare cineva, ce facem? Despărțiți de Biserică, ce este condusă de pomenitori, ne lasă să-i îngropăm singuri?
Gheron Sava: Cel care a scris întrebarea, nu a înțeles încă ce se întâmplă. Noi nu ieșim în afara Bisericii. Ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită- Mântuitorul Hristos. Noi, suntem Biserica, cei care păstrăm adevărul de credință. Așadar, problema este pusă greșit. Dacă nu ne vor da voie a înmormânta morții noștri în cimitirele pe care ei le dețin, vom găsi un alt loc de îngropare. Dacă ne vor lua lăcașurile, vom găsi altele. Nu vom depinde de ei, de vreme ce nu avem comuniune cu ei.
Noi încă nu am înțeles că am intrat într-o altă perioadă a Bisericii. Noi, acest lucru am vrea a face poporul a înțelege. Am intrat într-o perioadă de prigoană. Este o perioadă de erezie în Biserică. Numai în acest fel putem înfrunta corect situațiile și înțelege cât de important este a nu avea comuniune cu erezia.
Întrebare (2h 17m): După actul restabilirii comuniunii, ROCOR-ul s-a rupt în două: aripa mitropolitului Lavru, ce ține comuniunea cu Moscova și aripa mitropolitului Vitalie, care este anti-ecumenistă. Ramura mitropolitului Vitalie a ROCOR are un protoierat canonic în România. De ce să nu cerem ROCOR-ului a ne hirotesi un episcop ortodox?
Răspunde Gheron Sava: Problema noastră nu este aceea că nu avem episcopi ortodocși, problema este a nu avea creștini ortodocși a înțelege ce se întâmplă. Canonul este mai mult decât clar. Nu spune că întrerupem comuniunea cu un episcop și începem comuniunea cu alt episcop. Când episcopul nostru cade în erezie, nu-l mai pomenim. Nu mergem a căută alt episcop. Încercăm a provoca un Sinod care să condamne episcopul jurisdicției noastre, să-l întoarcă la Ortodoxie, fie să-l înlocuiască cu un episcop ortodox. Aceasta încercăm și noi. Ne luptăm din interiorul Bisericii, nu ieșim în afara ei. Așa cum se pune problema în această întrebare, ne îndeamnă a ne crea un alt sinod. Nu vom face alt sinod, nu facem altă biserică, nu provocăm schismă. Luptăm din interiorul Bisericii. Acest lucru înseamnă întreruperea pomenirii, a comuniunii. Și aceasta trebuie clarificată, deoarece suntem acuzați de a provoca schismă. Dacă am căuta a ne face alți episcopi, într-adevăr, am provoca schismă. Poporul simplu, chiar și unii preoți, încă nu înțeleg problemele legate de eclesiologie. Din această cauză unii cred că ar trebui a ne face alți episcopi. Biserica lui Hristos, Biserica noastră, în acest moment are o boală, care se numește erezie. Această boală încearcă a ne omoarî pe noi, cei ortodocși. Noi trebuie a ne nevoi pentru a scoate boala în afara Bisericii. Aceasta este lupta ce o facem: lupta între boala și sănătatea trupului.
Întrebare (2h 22m): Ce înseamnă lupta din interiorul Bisericii? A rămâne în biserici, adică în lăcașuri având comuniune cu cei care acceptă Sinodul și a propovădui că suntem ortodocși?
Răspunde Gheron Sava: Nu aceasta am vrut să spun, devreme ce am spus că întrerupem comuniunea. Lupta din interiorul Bisericii înseamnă că nu ne creăm noi sinodul nostru, nu mergem a hirotoni alți episcopi. Problema nu sunt doar episcopii, problema este și poporul. Dintotdeauna au fost episcopi care erau eretici, Nestorie, Vekkos, Kalekas… Cu toate acestea poporul a provocat posibilitatea de a se convoca Sinod pentru a respinge pe aceștia. Acest lucru astăzi nu se mai întâmplă din cauză că poporul, chiar și monahismul, doarme.
Întrebare (2h 26m): Dacă Sfinții Părinți au hotărât la Sinodul I Ecumenic calendarul iulian pentru întreaga Biserică Ortodoxă și toate celelalte Sinoade Ecumenice au recunoscut această hotărâre, noi de ce urmăm un calendar impus de ereticii ecumeniști?
Răspunde Gheron Sava: Acest calendar nou este cunoscut că a fost impus de către masoni, unul dintre ei fiind patriarhul Meletie Metaxakis. La un moment dat, într-adevăr ar trebui schimbat. Dar în acest moment este vremea a vedea ce se va întâmpla în întreruperea comuniunii cu erezia. Poporul să înțeleagă ce este ecumenismul, apoi va veni timpul de a schimba și calendarul.
Întrebare (2h 28m): Dacă ereticii nu sunt în Biserică întrucât nu au credință ortodoxă, cum de este posibil a se spune că au Taine și har până la condamnarea lor nominală de către un Sinod ortodox?
Răspunde Gheron Sava: Să nu încurcăm harul cu Tainele. Câți se împărtășesc, se împărtășesc de har? NU. Numai cei care se împărtășesc în mod vrednic. Cu toții însă se împărtășesc cu Hristos. Cei care vor fi vrednici se luminează, cei care sunt păcătoși se întunecă. Una este Taina și altceva este harul. Până se vor lămuri lucrurile de către un Sinod nu putem vorbi despre Taine. Vorbim despre îmbolnăvirea credinței și pentru aceasta oprim pomenirea.
Întrebare (2h 30m): Sunt o persoană care m-am îngrădit de erezie, dar soțul meu nu are aceeași poziție. Pot duce copiii și bunica acolo unde se pomenesc ierarhii B.O.R.? Neînțelegând ei situația din Biserică, pot primi Sfânta Împărtășanie de la preoții pomenitori?
Răspunde Gheron Sava: De vreme ce noi am înterupt comuniunea, înseamnă că noi înțelegem ce facem, că acest lucru este corect, că în acest fel ne păzim de boala care a intrat în credința noastră, iar această înțelegere trebuie mărturisită și celorlalți oameni. Așadar, cum îmi voi lua eu copiii și bunica  să-i împărtășesc într-un astfel de lăcaș? Este ca și cum aș accepta că și ei fac bine. Dacă vrea bunica să ia copiii să-i ducă, treaba ei. Eu însă nu îi duc să se împărtășească acolo, pentru că nu avem aceeași credință, nu din cauza Tainelor.
Întrebare (2h 33m): Mai au har preoții care au acte, cum ar fi permis de conducere, carduri bancare, etc? Dar acei preoți care dau binecuvântare a se primi actele cu cip sau cu cod de bare, mai au har? Este vorba și de preoți care s-au îngrădit de erezie?
Răspunde Gheron Sava: Sfântul Paisie Aghioritul a clarificat foarte bine lucrurile, în afară de faptul că ne clarifică că doar pecetluirea pe frunte și pe mâna dreaptă este lepădarea de Hristos, mai spune că un card ce conține toate în el, adică permisul de conducere, cardul bancar, cardul de sănătate și toate celelalte ar conține 666 în sine, nici pe acela nu va trebui să-l acceptăm. Nu putem spune că cineva ce are un card bancar s-a lepădat de Hristos. Toate acestea pregătesc omul pentru pecetluirea pe frunte și pe mâna dreaptă. Dacă ar fi fost așa ne-ar fi preîntâmpinat Apocalipsa, ne-ar fi spus și alte lucruri. Nu ne-ar fi spus doar despre mână și frunte. Așa încât să nu ne grăbim. Sfântul Paisie Aghioritul a făcut pași înainte, a spus că și cardul de dinainte de pecetluire, este lepădare. Să rămânem doar acolo.
Întrebare (2h 35m): Ne putem ruga împreună cu ortodocșii laici care continuă a merge la preoții pomenitori?
Răspunde Gheron Sava: Ne putem ruga pentru aceștia, nu să ne rugăm cu aceștia. Dacă ne vom ruga împreună cu ei, putem face și Sfânta Liturghie împreună cu ei. Ar fi ca și cum am spune că nu avem diferențe între noi.
Întrebare (2h 36m): Am purtat discuții cu cei pomenitori și spun că nu s-a schimbat nimic în Sfânta Liturghie încă, iar în momentul când se va schimba ceva, ei vor fi primii ce vor ieși din biserică. Însă la multe biserici s-a scos deja ectenia catehumenilor.
Răspunde Gheron Sava: În Pidalion, Sfântul Nicodim Aghioritul spune că există posibilitatea  schimba dogma, dar a nu se schimba nimic din Sfânta Liturghie, Crez, Vecernie, nici din cărțile liturgice. Iar de acest lucru ne încredințează chiar situația zilelor noastre.
Noi spunem în Crez: „Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, însă teologia Sinodului din Creta, care are în ea, în mod ascuns, teologia eretică a mitropolitului Ioannis Zizioulas, spune că avem mai multe biserici, ereziile sunt biserici, ereticii au botez canonic, au har, că avem comuniune cu ei.
Aceste lucruri le spune Sinodul din Creta în documentele sale.
Cine va studia documentele, le va găsi. Trebuie studiu și atenție la modul în care le citim. Acestea schimbă toată dogma. Deci, episcopul spune Crezul, dar acceptă și ereticii în Biserică. Cum este posibil acest lucru? Încearcă să păcălească pe Dumnezeu și oamenii.
Întrebare (2h 40m): Putem lua Aghiasmă Mare ce o avem dinainte de a ne îngrădi de erezie, respectiv din ianuarie 2017?
Răspunde Gheron Sava: În mod firesc (canonic – n.ed.) ar trebui a nu folosi nimic din ceea ce fac ecumeniștii. Nu întrucât nu sunt valide Tainele, ci pentru că nu trebuie a avea comuniune în credință cu ei.
Întrebare (2h 41m): Salutul „Doamne ajută!” venit din partea ecumeniștilor poate fi considerat împreună rugăciune? Dacă da, ce răspuns dăm?
Răspunde Gheron Sava: Acest fel de a saluta, nu este împreună rugăciune. Atunci când ni se spune „Doamne ajută!”, noi vom răspunde: „Dumnezeu să te ajute a înțelege în ce situație ești, să te lumineze Dumnezeu!”
Întrebare (2h 41m): Dacă cei apropiați merg încă la preoții pomenitori, este bine a-i pomeni în rugăciunile particulare?
Răspunde Gheron Sava: În rugăciunile noastre personale pomenim toată lumea, nu facem diferențe.
Întrebare (2h 43m): Este corect că PS Longin pomenește pe ÎPS Onufrie, spunând că acesta nu a fost la Sinodul din Creta, de asemenea și pe Patriarhul Chiril? Lămuriți această confuzie?
Răspunde Gheron Sava: Nu, nu este corect. Noi iubim PS Longhin deoarece a spus lucruri ce nu le-a mai spus niciun episcop, însă există totuși o diferență. Mi-a spus cineva că PS Longhin nu-l pomenește pe Patriarhul Chiril. Și i-am spus că-l pomenește. Cum? Atunci când ÎPS Onufrie liturghisește împreună cu Patriarhul Chiril, nu ar fi liturghisit cu ei și PS Longhin? Dacă nu liturghisește împreună cu ei, în următoarea zi va liturghisi cu ÎPS Onufrie. ÎPS Onufrie de vreme ce liturghisește cu Patriarhul Chiril, mărturisește că are aceeași credință cu el. Iar atunci când PS Longhin liturghisește cu ÎPS Onufrie mărturisește că are aceeași credință cu el. Este logic acest lucru, au comuniune liturgică între ei. PS Longhin ar trebui întreruperea comuniunii cu ÎPS Onufrie.
Nu putem spune că dacă Patriarhul Chiril nu a fost la Sinodul din Creta, este ortodox. Cu toții știm că Patriarhul Chiril este un mare ecumenist, că are comuniune cu Patriarhul Bartolomeu și cu toți ecumeniștii. Cu toții știm că acceptă faptul că papistașii au taine și că își dorește unirea cu papistașii. Așa încât ar trebui a lua o poziție clară și PS Longhin. Sunt foarte bune cele susținute de el, ne plac, îl iubim, însă așteptăm și mișcarea corectă (patristică și canonică -n.ed.) a acestuia.
Întrebare (2h 47m): Te poți împărtăși la preoții nepomenitori și merge la sfintele slujbe ale pomenitorilor (din cauza distanței)?
Răspunde Gheron Sava: Nu, nu poți merge. În istoria Bisericii avem zeci de exemple cu faptul că atunci când nu existau preoți ortodocși, credincioșii își făceau rugăciunile lor acasă. Însă, Slavă lui Dumnezeu, acum avem mijloace de a  merge pentru a  găsi un preot ortodox.
Întrebare (2h 49m): Dacă fetița mea nu a fost botezată prin afundare, când îi refac botezul păstrez nașii ce i-a avut sau mă orientez spre cineva îngrădit de erezie?
Răspunde Gheron Sava: Poate să-i păstreze și pe aceeași.
Întrebare (2h 50m): Dacă putem lua Sfântul Mir sfințit de episcopii eretici, de ce nu putem lua și Sfinte Taine, anafora și celelalte?
Răspunde Gheron Sava: Nu putem aplica iconomia în comuniune. Când mergem și ne rugăm împreună și ne împărtășim din același potir, mărturisim că avem aceeași credință. Avem aceeași credință? Din această cauză întrerupem comuniunea, nu întrucât și-au pierdut Tainele, ci deoarece nu avem aceeași credință. Pomenirea numelui episcopului nu este un lucru simplu, ci înseamnă că orice credință are episcopul, noi o acceptăm ca fiind ortodoxă. Din acest motiv nu avem potir comun.
Întrebare (2h 52m): Dacă în situația actuală, de generalizare a ereziei, nu mai cunoaștem niciun episcop mărturisitor al Ortodoxiei, cum se realizează succesiunea apostolică?
Răspunde Gheron Sava: Răspunsul ni-l dă Apocalipsa. Problema nu este succesiunea apostolică. Succesiunea apostolică într-un sens mai subtil o au și papistașii. Nici ei nu au încetat hirotoniile lor, dar s-a oprit lucrarea harului.
Atunci când Apocalipsa, în capitolul 12, ne spune că atunci când Biserica lui Hristos va fugi în pustie… ce vrea să spună oare? Că-și vor lua episcopii turmele lor și vor fugi în pustie sau vom aștepta episcopi care nu acceptă pecetluirea?
Vă voi citi dintr-un text al Sfântului Ioan Maximovici care spunea în anii 1960 că:
„În vremurile din urmă răul și erezia vor stăpâni atât de mult, încât credincioșii nu vor mai găsi ierarh, preot, păstor, care să-i ferească de înșelări și să-i conducă pe calea mântuirii. În acel moment credincioșii nu vor putea accepta îndrumări sigure de la oameni, însă îndrumătorul lor va fi scrierile Sfinților Părinți. În această perioadă fiecare credincios va fi responsabil de tot poporul Bisericii. Fraților, este timpul a ne asuma cu toții responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu și a istoriei. Nu o luați pe drumuri alunecoase sau alte înșelări de la episcopii și preoții voștri. Nu vă faceți că nu vedeți, sunteți responsabili.”
Deci, ceea ce este important, nu este faptul că nu avem episcopi, ci să păstrăm credința. Bineînțeles, cu toții, ne-am fi dorit ca în acestă luptă, a o fi luat înaintea noastră, episcopii. Dacă ei nu o fac, vom lua noi responsabilitatea acestei lupte.
Întrebare (2h 57m): Dacă următorul Sinod ar valida Sinodul din Creta, ce-i de făcut?
RăspundeGheron Sava: Tot ceea ce facem și acum.
Întrebare (2h 58m): Cei care sunt îndoielnici referitor la Sinodul din Creta sau nu au găsit momentul de a întrerupe comuniunea, în ce categorie trebuie plasați și cum trebuie a ne comporta cu ei?
Răspunde Gheron Sava: Sunt mulți oameni care nu înțeleg ce se întâmplă. Noi nu trebuie a judeca pe nimeni, nici a îndepărta pe cineva. Nu suntem noi cei care condamnăm. Noi facem doar ceea ce trebuie a face. Acești oameni care încă nu au înțeles sau încă nu au luat o hotărâre, fără a pune vreo presiune asupra lor, trebuie ca noi a-i face pentru a înțelege ce s-a întâmplat, astfel încât să poată lua hotărârea, singuri. Hotărârea este a lor. Noi putem a-i ajuta pentru a  înțelege ce hotărâre lua.
Întrebare (3h 00m): Dacă, din neștiință, am intrat într-o „locaș” catolic și am luat azima aceea rotundă, trebuie a mi se face remirungere?
Răspunde Gheron Sava: Avem un exemplu de la Sfântul Paisie cel Mare și anume: unul dintre ucenicii lui a avut o discuție cu un evreu și pentru că evreul îi spunea că Mântuiotrul Hristos nu este Mesia, iar ucenicul, care voia să se eschiveze de la această discuție, i-a spus că se poate să fie așa… Când s-a întors la chilia lui, Sfântul Paisie nu-l recunoștea. Ucenicul bătea în poartă, Sfântul Paisie i-a deschis, dar nu-l primea înăuntru și l-a întrebat: „Cine ești?”; el răspundea: „Sunt ucenicul tău, nu mă cunoști?”; Sfântul spunea: „Nu te știu, pentru prima oară te văd!” După ce l-a cercetat, a știut că ucenicul căzuse în lepădare de credință. Iar referitor la întrebare: oare este posibil ca acel om să nu știe unde a intrat? Nu există așa ceva, doar dacă omul acela este de pe altă planetă…
Întrebare (3h 03m): Care este formula de pomenire ce trebuie a o foloseasi preotul ce s-a îngrădit de erezie? Care episcop să pomenească?
Răspunde Gheron Sava: Nu va pomeni un alt episcop. Canonul spune să încetăm pomenirea episcopului nostru. Nu spune că trebuie a pomeni un alt episcop. Avem episcop, avem episcopie. Suntem sub jurisdicția unei Biserici locale care în acest moment are un episcop eretic. Din acest motiv facem Sfânta Liturghie, Vecernia și toate celelalte slujbe, fără a pomeni numele episcopului.
Întrebare (3h 04m): Unii dintre preoții care s-au îngrădit de erezie, au făcut unele afirmații neortodoxe. Ce legături mai putem avea cu aceștia?
Răspunde Gheron Sava: Depinde ce fel de afirmații au făcut. Însă, eu cred că prin discuții toate neînțelegerile și-ar putea găsi rezolvarea.
Întrebare (3h 06m): „Credința vine prin auz”, spune Apostolul. Dacă formula de pomenire la Sfânta Liturghie, a celor care nu pomenesc numele episcopului, este: „Pomenește, Doamne, arhiereul nostru ortodox”; oare tot românul ce va auzi, nu va crede că-l pomenești pe cel al locului respectiv, el fiind părtaș la erezie? Noi suntem români și Dumnezeu primește exprimarea clară, fără echivoc, fără înțelesuri? 
Răspunde Gheron Sava: Există un mod clar în care se poate întrerupe comuniunea cu episcopul, iar noi nu schimbăm ceva din Sfânta Liturghie. Absolut nimic, doar nu mai pomenim numele episcopului. Astfel am primit de la Sfinții Părinți Aghioriți, care au întrerupt de multe ori pomenirea episcopilor. Acest lucru am fi putut a-l analiza mai mult, însă avem nevoie de mai mult timp, astfel că-l vom face altădată.
Întrebare (3h 09m): Putem merge la înmormântările rudelor apropiate dacă nu s-au îngrădit de erezie?
Răspunde Gheron Sava: Este un caz care s-a făcut cunoscut: din păcate, din întrebările ce se pun, se înțelege că încă nu am înțeles nimic. Întrebăm așadar de înmormântarea rudei care nu s-a îngrădit, mergem la înmormântare și fumăm, vorbim cu ceilalți, dar nu se roagă nimeni… Nu era mai bine să fi rămas la casele noastre și a face o priveghere pentru cel mort? De aceea aceste întrebări ne arată că nu ne-am poziționat corect vizavi de problema ereziei. De vreme ce noi am întrerupt comuniunea cu erezia și nu mai mergem în lăcașurile bisericești, mai este nevoie să mai spunem la care dintre slujbe am mai putea merge? Când ducem o luptă de mărturisire, ținem cont de toate împrejurările. Indiferent de cum ne vor judeca rudele noastre, dacă noi am întrerupt comuniunea, nu vom mai participa, ci mai bine rămânem la casele noastre și facem rugăciune pentru cei morți.
Întrebare (3h 13m): În derularea slujbelor se pot folosi cărți de cult tipărite cu binecuvântarea stiliștilor?
Răspunde Gheron Sava: Bineînțeles că putem. Nu avem nicio diferență dogmatică. Noi, în Sfântul Munte, folosim foarte multe cărți editate de cei de pe calendarul vechi.
Întrebare (3h 14m): Sunt persoane în sală care au pus buletinele de identitate pe foc fiindcă au CNP. Ce îi sfătuiți?
Răspunde Gheron Sava: Fiecare acționează după conștiința sa. Noi nu putem spune cuiva ce să facă sau a face presiuni asupra cuiva. Eu, personal, nu am luat aceste carduri, nici nu vreau să le iau. Nu însă, pentru că ar fi lepădare de Hristos, ci pentru că încerc să mă pregătesc astfel încât atunci când vor veni aceste buletine cu CIP sau 666, să nu primesc. Deoarece, am discutat despre acest lucru cu toți părinții din Sfântul Munte care se ocupă de această temă, nu putem spune că documentele actuale reprezintă lepădare de Hristos.
Întrebare (3h 16m): Care este situația în Sfântul Munte cu cei care s-au îngrădit de erezie?
Părintele Efrem: Datorită faptului că stareții mănăstirilor tac, călugării din obștile lor nu cunosc situația. Cei din afara obștilor care iau poziție sunt îndepărtați. Stareții nu mai dau binecuvântări de părăsire a Sfântului Munte nici pentru motive medicale. Unul dintre părinți era în punctul de a-și pierde ochiul pentru că nu primea binecuvântare de ieșire. În Prodromu este destul de dificilă situația, mai suntem doar doi părinți ce nu suntem de acord cu erezia. Pe ceilalți i-au scos afară. Până în acest moment sunt ieșiți din obște doisprezece părinți. Unii au plecat scârbiți de gălăgia ce s-a făcut, alții s-au retras deoarece nu au vrut a intra în conflict, alții au fost izgoniți. Unora, chiar, li s-au spart chiliile și li s-au scos lucrurile afară. Sunt mult mai mulți cei care sunt împotriva ereziei, dar nu toți au curajul să mărturisească, deoarece văd ce se întâmplă cu cei ce au avut acest curaj. Trebuie a vă încuraja unii pe alții și a nu mai căuta exemple în alte locuri. Nu mai trebuie a vă uita la Sfântul Munte ca la un exemplu deoarece, deocamdată, mănăstirile din Sfântul Munte tac, din păcate.
Întrebare (3h 21m): Putem pomeni la Sfânta Liturghie patriarhii adormiți ce au fost cu toții ecumeniști?
Răspunde Gheron Sava: De vreme ce au fost ecumeniști și știm acest lucru, mai bine este a nu-i pomeni.
Întrebare (3h 22m): Ce părere aveți despre Biserica Bulgariei și Biserica Georgiei, care au ieșit din CMB, dar au comuniune cu ecumeniștii? Explicați ce înseamnă afirmația: „a mărturisi adevărul din afara Biserici și a mărturisi din Biserică”, după cum a spus ÎPS Ierotheos Vlachos?
Răspunde Gheron Sava: Aceste două țări s-au dezis doar prin cuvânt de ecumeniști. Dacă nu sunt de acord nici cu Sinodul din Creta, nici cu CMB, atunci cum de mai continuă a pomeni patriarhul Bartolomeu? Este ca și cum am spune că dumneavoastră nu acceptați Sinodul din Creta, dar continuați a pomeni patriarhul Daniel. Când cineva mi-a spus că sunt și ei ortodocși putând avea comuniune bisericească cu ei, i-am adus exemplul următor:
Să spunem că eu, care am întrerupt comuniunea cu Bartolomeu, plec din Sfântul Munte, ajung într-o duminică la Patriarhia din Bulgaria, pentru a mă îmbiserici cu patriarhul, pentru că acesta nu acceptă Sinodul din Creta. În aceeași zi vine și Bartolomeu a sluji împreună cu el. Eu voi putea sluji împreună cu ei? Bineînțeles că nu! De vreme ce eu nu pomenesc pe Bartolomeu, cum voi sluji împreună cu el? Așadar doar spun că nu acceptă Sinodul din Creta, în practică de fapt îl acceptă.
Referitor la afirmația: „a mărturisi adevărul din afara Biserici și a mărturisi din Biserică” – nu există acest lucru nicăieri! Din păcate ÎPS Ierotheos Vlachos acceptă Sinodul din Creta. Face și el ceea ce fac bulgarii. Cum a putut veni în Iași, acum câteva luni, spunând românilor să-și urmeze episcopii, că sunt buni? Sunt buni episcopii? Nu sunt! Unde conduce oamenii ÎPS Ierotheos Vlachos? Ceea ce afirmă este un sofism de-al lui personal, deoarece crede despre sine că este un mare teolog. Din păcate teologia lui se bazează pe teologia mitropolitului Ioannis Zizioulas. ÎPS Ierotheos Vlachos deoarece este episcop are ideea că dacă nu pomenești un episcop, ești în afara Bisericii, pentru că episcopul este biserica, adică teoria papistașă despre episcop. De aceea spune că trebuie a lupta din Biserică, adică prin aceasta vrea a spune de fapt a pomeni episcopul eretic,deoarece episcopul este biserica. Aceasta vrea să spună el când afirmă că trebuie „a duce lupta din interiorul Bisericii”. Susține că orice spune episcopul este fără de greșeală, este biserica – aceasta este teologia lor.
Întrebare (3h 28m): Un fapt foarte important care ne frământă pe noi este teoria părtășiei la erezie. Problema nu este doar părintele Claudiu Buză. Și părintele Grigorie de la Lacul Frumos cugetă așa, Mihai-Silviu Chirilă, părintele Macarie de la Oituz, care a fost primul ce a întrerupt pomenirea, în schimb a deviat prin a trimite oamenii la ecumeniști. Iar părintele Claudiu acum face un fel de semi-arianism cu expresia „părtășiei la erezie”. Chiar dacă au fost avertizați, atunci când Sfinția Voastră ați venit în mod special pentru a-i îndrepta, ei nu au acceptat îndreptarea. Și de fapt nu noi ne dezbinăm de ei, ci ei se dezbină de noi pentru cugetul diferit. Cum putem avea noi comuniune cu ei dacă nu și-au renegat aceste afirmații greșite?
Răspunde Gheron Sava: Mai întâi de toate, ei nu au comuniune cu voi. Mie îmi pare foarte rău, deoarece știu că părintele Claudiu este un părinte bun și fratele Mihai-Silviu Chirilă este un bun teolog, dar dacă ei spun că există o situație intermediară între erezie și ortodoxie, acest lucru nu există. Dacă ar fi existat, am fi putut și noi a ne găsi în această situație: a pomeni și a fi foarte bine. Dacă există o a treia variantă, de ce nu o alegem pe aceea? Ai posibilitatea să alegi a mărturisi sau a rămâne în erezie.
Atunci când am fost împreună acasă la părintele Claudiu, i-am spus că ar putea aplica iconomia în anumite cazuri, cu anumiți oameni care nu au înțeles și să-i accepte, chiar dacă se mai duc la alte lăcașuri. Nu pentru că acest lucru ar fi corect, ci aplicat la nivel personal, pentru a înțelege ce se întâmplă. Dar aceasta nu putem a-o transforma într-un canon general. Iar dacă aplici iconomia, o faci pentru o perioadă scurtă de timp, pentru a-l atrage la înțelegerea ta. Dar dacă spune că există o situație intermediară, acest lucru este și anti-patristic. Va trebui a-și corecta această poziție.
Întrebare (3h 32m): Am fost acuzați de părintele Claudiu Buză că suntem schismatici?
Răspunde Gheron Sava: În niciun caz.
Întrebare (3h 33m) : Mai putem avea comuniune cu el?
Răspunde Gheron Sava: Nu va voi el a avea comuniune cu voi, de vreme ce spune că sunteți schismatici. Cum mai vrea a avea comuniune cu voi? Nu l-ați numit voi schismatic, nici noi nu i-am spus așa. Noi am spus că doar ceea ce susține nu este corect și va trebui a se corecta. Să ne rugăm pentru a se rezolva problema, a înțelege și ei că nu există o a treia alegere, o a treia variantă, astfel încât, iarăși împreună a înainta în lupta noastră. Avem nevoie de rugăciune.
Cuvânt de încheiere
Gheron Sava: Vrem a ne exprima dragostea noastră și respectul nostru față de toți, mai ales pentru părinți, călugări și pentru maici.
A continua cu toții pentru a fi uniți în această luptă, deoarece această luptă este lungă și dificilă. Noi vom fi într-o continuă comuniune cu Sfințiile Voastre, cu dumneavoastră, cerem rugăciunile dumneavoastră. Noi ne rugăm încontinuu pentru dumneavoastră. Ducem cu noi, transmitem situația care există aici. A ști că și grecii primesc mult curaj de la dumneavoastră, deoarece nu suntem foarte mulți în această luptă. Atunci când coborâm în Grecia, abia ne-așteaptă a le spune noutățile ce le aducem de aici.
Noi ne rugăm a ne învrednici Dumnezeu a-L mărturisi în continuu, spre Slava Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu rugăciunile Maicii Domnului și ale Tuturor Sfinților, a continua această bună mărturisire în acest fel a ajunge în rai și la Dumnezeul nostru. Amin.
sursa: https://www.youtube.com/watch?v=K6apPRgAk5I
Conferința de la Râmnicu Sărat – Gheron Sava Lavriotul
(19 Decembrie 2017)
Cinstiți părinți, cinstite maici, iubiți frați întru Hristos,
Suntem foarte bucuroși a ne afla împreună cu monahi și monahii ce mărturisesc credința, dar și cu credincioși care și ei mărturisesc, sunt interesați de credință, pentru faptul că suntem într-o luptă, într-o nevoință, care abia acum începe.
Am pregătit o cuvântare, nu o voi spune, pentru că întrebările sunt foarte multe și vom începe chiar cu întrebările. Însă, înainte de a începe, v-aș spune că în locul ce a fost programat pentru a se ține conferința, s-au făcut presiuni să-l anuleze deoarece a fost o intervenție de la episcopie și de aceea s-a schimbat locul în care se ține această cuvântare, nu s-a respectat locația inițială.
Unul dintre frați m-a întrebat: dacă ar fi venit aici episcopul și ne-ar fi întrebat: „Cu a cui binecuvântare ținem această conferinţă și cine ne-a chemat aici?”, ce i-aș fi răspuns eu. Și i-am spus că i-aș fi răspuns următorul lucru: „În primul rând am fost chemat de către credincioși aici, pentru a face un anunț, a ține o cuvântare”, dar l-aș fi întrebat și eu: „De unde a luat acesta binecuvântare a semna textele din Creta, de unde a luat binecuvântare a ne trăda credința și dacă întreabă poporul dacă este de acord cu ecumenismul sau nu?”. S-au învățat doar a cere ascultare, dar ei nu păstrează credința. Dacă ar fi păstrat credința și ar fi fost mărturisitori, noi am fi fost primii care am fi făcut ascultare de dânșii.
Tema în discuție este așa-spusul sau mincinosul Sinod ce s-a ținut în Creta în anul 2016, care este consfințit ca linie ortodoxă a Bisericii noastre și introduce panerezia ecumenismului ca și învățătură a Bisericii. Din acest moment a început a se face întreruperea pomenirii episcopilor care au acceptat acest Sinod, în mai multe țări ortodoxe. Cu toții știm ce s-a întâmplat la Sinodul din Creta. Știm că un Sinod se face numai pentru a condamna erezii, dar acest Sinod, deși s-a făcut, nu numai că nu a condamnat vreo erezie, ci a și aprobat erezia ecumenismului, Consiliul Mondial al Bisericilor, adică rolul lui în unitatea așa-ziselor biserici, în înțelesul lor al cuvintelor. Au anulat Canoane ale Sinoadelor Ecumenice, au anulat postul, au aprobat teologia baptismală, au acceptat cununiile mixte și au aprobat faptul că ereziile nu mai sunt erezii, ci sunt biserici. Aceasta nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria Bisericii, este pentru prima dată când se întâmplă aceste lucruri. În luptele din istoria Bisericii, de fiecare dată se luptau doar cu o singură erezie, iar acest Sinod crede și mărturisește că toate ereziile sunt căi de mântuire. Aceasta înseamnă că se anulează Simbolul de Credință, nu mai credem întru Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, ci în mod principal, pur și simplu blasfemiem Sfântul Duh, deoarece Acesta a fost Cel care a vorbit prin Sfinții Părinți ce au dogmatizat și ne-au predat Sfintele Canoane ale Bisericii noastre. În puține cuvinte, cine acceptă acest Sinod, blasfemiază Duhul Sfânt. Din acest motiv, nu numai că îl respingem, dar vom fi și împotriva acestui Sinod.
Ne vom lupta împotriva ereziei ecumenismului în mod unitar, vom fi uniți în aceasta și dând buna mărturisire despre care ne spune Sfântul Apostol Pavel.
Întrebare (0h 11m): Să începem cu întrebările. Deoarece s-a împărțit în sală o hârtiuță ce spune că CNP-ul este lepădare de Hristos, începem chiar cu aceasta. Părintele Paisie spune…
Gheron Sava: Cuviosul Paisie nu a spus acest lucru. A spus că atunci când va ieși un buletin electronic, care va însuma permisul de conducere, pașaportul, cardul de sănătate, buletinul de identitate, adică toate astea la un loc și acesta va lucra împreună cu numărul 666 – pe acesta nu va trebui a-l primi, deoarece este lepădare de credința noastră. Însă, a nu ne încurca, nu este încă pecetea. Apocalipsa ne spune că pecetea va fi pe frunte sau pe mâna dreaptă. Acest card cu 666 va fi înaintemergătorul peceții, ce este lepădare de credința noastră, deoarece acceptăm sistemul antihristului și facem de fapt ceea ce se spune despre perioada antihristică – fără acest număr nu vom putea vinde sau cumpăra. Am spus că Apocalipsa vorbește despre pecete pe frunte sau pe mâna dreaptă. Nu ne-a spus despre pașaport, nici despre produsele care sunt pecetluite. Numărul 666 îl cunoaștem din Apocalipsă și ce spune că se va pune pecete pe frunte sau pe mâna dreaptă. Este destul de clar. Noi înaintăm încă spunând că stadiul de dinainte de pecetluire și acesta este interzis pentru creștini. Aceasta spune și Cuviosul Paisie, nu a vorbit nici de pașaport, nici de produse. A vorbit de un buletin care va avea numărul 666, care buletin va însuma într-însul tot ceea ce ne reprezintă, toate documentele reprezentative ale noastre.  De asemenea a spus că nu este pecetluirea încă, însă este un stadiu înaintemergător al pecetluirii, care, bineînțeles, este interzis și acesta pentru creștini. Și cred că am încheiat acest subiect.
Fiecare poate avea ideile lui. Noi nu am venit a face presiuni asupra cuiva. Noi ducem luptă împotriva acestui subiect în Grecia, deoarece și în Grecia, ne acuză că am fi fanatici când vorbim despre buletine și ne spun că doar pecetea pe frunte sau pe mâna dreaptă nu trebuie a-o primi. Noi mergem încă mai înainte și preîntâmpinăm spunând că buletinul nu este pecete, ci este interzis pentru creștini, este lepădare.
Întrebare (0h 17m): Există preoți care au oprit comuniunea cu episcopul eretic din eparhia respectivă, dar susțin că preoții nepomenitori ar trebui a păstra comuniunea, chiar a sluji Sfânta Liturghie împreună cu preoții care mărturisesc public împotriva ecumenismului, dar în același timp pomenesc la slujbă episcopul eretic. Este corectă această practică? Dacă nu, explicați de ce? 
Gheron Sava: Această poziție nu este una corectă. La început, chiar imediat după Sinod, s-ar fi putut păstra această poziție pentru o oarecare perioadă de timp, nu lungă, până când fiecare cleric sau laic ar fi luat o poziție clară. Dar acum, deja a trecut un an și jumătate, nu mai putem avea comuniune cu cei care încă pomenesc. Din moment ce pomenesc episcopi eretici și noi am întrerupt comuniunea cu aceștia, nu mai putem rămâne în continuare în comuniune, chiar dacă acești preoți sunt împotriva ecumenismului. Putem vorbi unii cu alții, a ne sprijini unii pe alții pentru a putea ajunge și ei la întreruperea pomenirii, dar comuniune bisericească nu putem avea împreună.
Întrebare (0h 20m): Cum apreciați acțiunea unor preoți mărturisitori, ce au fost caterisiți de ereticii ecumeniști, dar care au făcut recurs și au acceptat a fi judecați de preoți aflați în ascultare față de episcopul eretic?
Gheron Sava: Nu ar fi trebuit a se face acest recurs deoarece în momentul care faci acest recurs, este ca și cum ai accepta decizia de caterisire. Noi nu acceptăm caterisirile și continuăm să liturghisim canonic.
Întrebare (0h 21m): Consistoriile de judecată ce sunt formate din preoți care sunt în comuniune cu ereticii, mai au vreo autoritate canonică? Ce valoare au deciziile ce le stabilesc aceste consistorii bisericești?
Gheron Sava: Ați văzut vreodată, în tribunalele laice, ca acuzatorul să fie și judecător? Nu există acest lucru. Părintele Theodor Zisis, când a fost chemat a fi judecat, deoarece întrerupsese pomenirea, nu a acceptat a se merge, pentru că nu ne pot judeca ereticii. A face un dialog în fața lumii pentru a dovedi unde este adevărul – da; dar a ne judeca ereticii și acuzatorii noștrii – aceasta nu există.
Întrebare (0h 23m): Este corect ca un preot ortodox caterisit de ereticii ecumeniști deoarece a întrerupt comuniunea cu episcopul eretic, a se ruga în public împreună cu preoții din consistoriu, motivând că acest „mic compromis”, este necesar pentru a mărturisi adevărul în cadrul acelui proces?
Gheron Sava: Nu era necesar acest „mic compromis”, de vreme ce noi întrerupsesem, adică preotul respectiv întrerupsese comuniunea cu ereticii și nu facem împreună rugăciuni, nici Liturghii.
Întrebare (0h 25m): Legat de subiectul de mai sus, un astfel de preot a argumentat că preoții părtași la erezie, nefiind încă condamnați sinodal, ar avea o vinovăție mai mică decât ereticii propriu-ziși. De aici au creat teoria că părtășia la erezie este o stare intermediară între ortodoxie și erezie. Cum este corect? Ce învață Sfinții Părinți despre comuniunea cu erezia?
Gheron Sava: Nu există nimic, nu există vreo poziție între erezie și ortodoxie. Ați auzit vreodată de la Sfinții Părinți că acesta ar fi mai puțin eretic sau mai mult decât ortodox? Există ortodox sau eretic. Din acest motiv întrerupem comuniunea înainte de condamnarea sinodală, așa cum spune Canonul, cu episcopul care propovăduiește erezia. Dar se înțelege că nu doar cu episcopul, ci și cu toți cei care împreună se roagă cu episcopul. De aici se înțelege că nu se întrerupe comuniunea doar cu episcopii sau cu preoții, ci și cu toți care se roagă împreună cu episcopul eretic. Și am putea spune ca un canon general, că se întrerupe comuniunea cu cei care acceptă Sinodul din Creta. Se poate spune că s-ar putea elabora o teorie conform căreia există unii care ar accepta mai puțin Sinodul și alții care l-ar accepta într-o măsură mai mare?
Întrebare (0h 28m): Unii creștini implicați în lupta împotriva ecumenismului, nepomenitori deci, îndeamnă preoții caterisiți de eretici pentru întreruperea pomenirii a cere pentru a  fi judecați în tribunale laice care să constate nevinovăția lor și apoi a cere autorităților bisericești a face dreptate preoților prigoniți. Oare Sfinții Mărturisitori au procedat în acest mod, vreodată în decursul istoriei?
Gheron Sava: Nu există nicăieri vreun exemplu de acest fel la Sfinții Părinți. Niciodată n-au fost părinții mărturisitori sau mărturisitorii la tribunalele laice. Scopul nostru nu este de a ni se face dreptate. Scopul nostru este a ne mărturisi credința, a anunța poporul, a se ridice poporul împreună cu preoții pentru a elimina erezia. Scopul nostru nu este a ni se face dreptate, de a  se recunoaște că noi avem adevărul. Și aici avem ocazia a spune că nu punem vreo presiune cuiva, nici nu vrem numaidecât a ne urma. Noi spunem adevărul nostru de credință și încercăm ca, uniți, toți cei care suntem împotriva acestei erezii, a-o înfrunta, în acest mod, unitar. Și dacă există vreo divergență între noi a o rezolva. Nu este nevoie a ne ciondăni între noi. Avem a ne lupta cu o erezie înfricoșătoare și acum începem a ne lupta între noi? Este nevoie de dragoste și de adevăr, smerenie, pentru că inamicul este comun.
Întrebare (0h 32m): Ce dovezi concrete există că Sfântul Iustin Popovici a întrerupt pomenirea patriarhului ecumenic din vremea lui? Dacă aveți, am dori nu doar mărturii verbale, ci și mărturii scrise?
Gheron Sava: Există. Bineînțeles că există dovezi. Sfântul Iustin Popovici a întrerupt pomenirea înainte de a adormi și acest act a fost publicat de periodicul grecesc Ortodoxos Typos într-un număr din 1970 sau 1971. Acest periodic este un periodic din Grecia și este validă informația, deci, într-adevăr, Cuviosul Iustin Popovici a întrerupt pomenirea. Nu știu exact data, însă în 1970 sau 1971 a fost anunțată și atunci când a trecut la Domnul nu mai pomenea. Deci așa a trecut la Domnul.
Întrebare (0h 34m): Unul dintre motivele importante pentru care preoții și credincioșii nu merg alături de noi pe calea opririi comuniunii cu ereticii ecumeniști, este că urmează modelul ierarhilor care, deși n-au semnat documentele din Creta, totuși păstrează comuniunea cu ierarhii eretici. Cum explicați această sminteală și cum s-ar putea ea înlătura?
Gheron Sava: Ortodoxia nu trebuie mărturisită doar prin cuvânt, trebuie mărturisită în faptă. Acești oameni, episcopi sau clerici, care spun că sunt împotriva ecumenismului, dar se închină la acești Bartolomeu, Daniel sau la oricare alt patriarh, fac cel mai mare rău în Biserică. Vom încerca pentru această situație a aduce exemple din Sfinții Părinți. Exista un egumen în timpul Sfântului Teodor Studitul, când cu toții erau prigoniți, avem exemplul în scrisoarea Sfântului Teodor Studitul către egumenul Evstratie, ce îl acuză, că deși mărturisește credința, nu era prigonit din mănăstirea lui. Și îl întreba în scrisoare: „Cum de tu rămâi în continuare în mănăstire și nu te izgonesc, de vreme ce pe noi ne prigonesc și ne-au mazilit pe toți? Aceasta înseamnă că tu ai o înțelegere cu ei, ești în comuniune cu dânșii.” Aici, cei mai mulți dintre părinți și surorile noastre sunt izgoniți pentru credința lor. Episcopii și ceilalți preoți care spun că sunt ortodocși, de ce nu sunt prigoniți? Credeți că dacă un episcop din România ar fi avut o gândire ortodoxă și ar fi întrerupt comuniunea cu Daniel, nu l-ar fi izgonit, nu l-ar fi prigonit? Bineînțeles că l-ar fi caterisit. Aceasta este mărturisirea. Prin ceea ce fac, acești oameni, pur și simplu păcălesc lumea. Și din păcate, avem de-aceștia și în Grecia, așa cum este Serafim de Pireu sau Ierotheos Vlachos, mitropolitul de Nafpaktos, care vine aici și ține cuvântări, spunând să vă urmați episcopii, că sunt buni, cei care au acceptat Sinodul din Creta. În Grecia spunea că nu a fost chiar așa de bun Sinodul. Și acum a început a spune și acolo că Sinodul este bun. Aceștia sunt episcopii și clericii care o scaldă în privința credinței. Dar greșesc și cei care îi urmează, deoarece îi urmează pentru că li se potrivește poziția lor. Deoarece spun: „Noi ne luptăm pentru credință și nici nu suntem prigoniți; le avem pe amândouă. Scoateți voi șarpele din scorbură, cei care sunteți prigoniți.”
Întrebare (0h 41m): Alt motiv pentru care preoții nu merg pe calea nepomenirii este acela că au găsit în scrierile unor Sfinți Părinți, ideea că și ereticii au Biserică. De aceea, ei spun că învățătura care afirmă că Biserica Ortodoxă acceptă existența istorică a altor biserici eterodoxe și confesiuni, este corectă. Cum explicați acest lucru?
Gheron Sava: Să ne arate unde există aceste texte, că ereticii sunt biserică. Nu există așa ceva. Pentru prima dată auzim așa ceva. Acesta este un mijloc de a acoperi comuniunea pe care o au cu ereticii.
Întrebare (0h 43m): Un alt motiv pentru care preoții nu întrerup comuniunea cu ereticii este pretextul că preotul, fiind inferior episcopului – spun ei, nu are dreptul a-l judeca, ci trebuie a face ascultare necondiționată față de episcop. Vă rugăm a explica ce este atitudinea corectă în cazul ereziei ecumenismului? 
Gheron Sava: Acest lucru nu există în istoria Bisericii. Ceea ce spun aici este o blasfemie la adresa Sfinților Părinți. Vă închipuiți Sfântul Maxim Mărturisitorul a face ascultare de episcopii eretici? Vă închipuiți Sfântul Grigorie Palama a face ascultare de patriarhul Kalekass? Unde au văzut acest lucru? În probleme de dogmă nu există ascultare și Canonul este mai mult decât clar – Canonul 15 al Sinodului I-II al Sfântului Fotie, ce spune că atunci când episcopul propovăduiește erezia, întrerupem comuniunea cu el deoarece nu mai este episcop, este minciuno-episcop, minciuno-învățător, lup, care este periculos și îl îndepărtăm. Despre ce ascultare vorbim aici?
Știți, există unii oameni care sunt sinceri. Mai înainte, când eram încă în Sfântul Munte, m-au găsit niște părinți și am deschis subiectul despre întreruperea pomenirii, a comuniunii. Erau niște pustnici. Și unii spuneau că este bine, alții suneau că nu-i bine. Niciunii dintre aceștia n-au întrerupt pomenirea. Așa că unul din cunoscuții mei și acesta un pustnic, a spus următorul lucru: „Părinților, fiți atenți! Noi nu ne putem ascunde de Dumnezeu. Ceea ce au făcut părinții este corect, au întrerupt pomenirea. Noi a nu încerca pentru a justifica cele de nejustificat. Este mai de preferat a spune că ne temem de a  o face deoarece nu vrem a ne pierde chiliile, decât a începe pentru a păcăli oamenii și pe Dumnezeu. Acesta este adevărul.” Și aceasta au spus-o oameni care nu au întrerupt comuniunea.
Întrebare (0h 47m): În școlile din România ecumenismul este prezentat ca o învățătură corectă, obligatorie pentru toți elevii și studenții. În această situație, ce ar trebui a face părinții cu fiii lor, care sunt supuși la acțiune de îndoctrinare? A opri tinerii a participa la orele de religie? Dar studenții de la facultățile de teologie ce pot face în această situație?
Gheron Sava: Să știți că drepturi nu au doar mahomedanii(musulmanii), avem și noi creștinii drepturi. Ar trebui a ne împotrivi, a înfrunta acest lucru. Am ajuns în momentul tragic, într-o țară ortodoxă, am ajuns în situația de a scoate copiii ortodocși în afara școlii și rămân în școală cei de alte credințe. Unde sunt episcopii care ar trebui a impune guvernelor a se învăța în școli lecții de învățătură ortodoxă, învățătură mărturisitoare ortodoxă? Copiii noștri nu sunt turma lor? De fapt, ei sunt cei care greșesc. Din acest motiv, dumneavoastră, părinții, ar trebui a intra în luptă pentru a da o mărturie comună împreună și a nu merge copiii la aceste ore, la aceste lecții și a le spune că „îi vom învăța noi ortodoxia la casele noastre”. Cel mai bine ar fi, însă, ca în școli a se face ore de adevărată credință ortodoxă. Iar mahomedanii sau cei de alte credințe, nu au decât să iasă afară la orele de ortodoxie. Noi trebuie a fi cei ce trebuie a ieși afară la orele de ortodoxie în țara noastră?
Întrebare (0h 51m): Având în vedere că între preoții nepomenitori există controverse în privința existenței sau neexistenței harului în B.O.R. (Biserica Ortodoxă Română), vă rugăm să explicați cum este corect să procedăm în următoarele situații:
Suntem un grup de preoți nepomenitori care nu ne pronunțăm asupra prezenței sau absenței harului în B.O.R. și vine la noi un preot nepomenitor, dar care susține greșit teologic că harul este total absent din B.O.R. Atunci noi mai slujim în sobor cu acest preot?
Gheron Sava: Ar trebui ca această divergență care există a se rezolva. Nu ar trebui a ne despărți această divergență. Ar trebui a ne așeza la masă și a ne explica acel preot, din ce cauză crede că nu mai există harul în B.O.R. Din păcate, problema o au nu cei care spun că există harul, ci cei care spun că nu există harul. Ei nu vor a se împărtăși cu noi. Aceasta nu ar trebui a ne despărți. Adevărul este unul. Ar trebui a sta la masa discuțiilor și a rezolva această problemă. Noi avem deja pregătit de editare un studiu în care dovedim din procesele verbale ale Sinoadelor și din Sfinții Părinți.
Părintele Efrem: Noi acum, în limba română, din ce știm, avem traduse doar hotărârile Sinoadelor Ecumenice. Modurile în care s-a ajuns la aceste hotărâri nu sunt traduse în limba română. A spus părintele: procesele verbale conțin modul în care s-a ajuns la hotărâri, lucru ce nu există tradus în limba română, repet. De aceasta spune părintele că din procesele verbale se dovedește ceea ce spune părintele Sava acum.
Gheron Sava: Deci dovedim acolo că nu întrerupem pomenirea datorită faptului că și-au pierdut harul sau Tainele, ci pentru că propovăduiesc erezia. Există două feluri de eretici, însă una din părți este deja condamnată, iar cealaltă încă nu este judecată. Cu ereticii condamnați, care sunt și caterisiți de Biserică, oricum nu putem avea comuniune. Pentru că sunt deja condamnați. Canonul 15 vorbește despre ereticii care încă nu au fost judecați. Spune: înainte de judecata sinodală întrerupem comuniunea pentru că propovăduiesc în mod eretic. Adică înainte de condamnarea sinodală înseamnă că trebuie a se face Sinod care să-i condamne. Până atunci noi nu avem comuniune cu ei. Și aceasta nu înseamnă că ei își pierd Tainele. Tainele nu ne interesează. Nu suntem nici Sinod care stabilește cine are Taine și cine nu are. Ceea ce fac cei care spun că nu există Taine, fac din ei înșiși Sinod, (se situează – n. ed.) mai presus de Sinod. Deoarece Sinodul judecă ereticul, adică este în fond un tribunal (Sinodul) care cheamă ereticul, pe acuzat. Îi arăți erezia lui și dacă acela se îndreaptă, se pocăiește, toate bune. Dacă nu se îndreaptă, atunci îl caterisești. Dacă era caterisit, cum a-l mai caterisi tu încă o dată? Ereticul nu este caterisit în mod automat. Doar noi cunoaștem: cu cei ce propovăduiesc erezia, nu avem comuniune deoarece ne îmbolnăvim în credință. Aceasta este problema. Și cunoaștem foarte bine că, cei ce merg și se împărtășesc, toți cei care acceptă Sinodul din Creta, ei se împărtășesc spre osânda lor. Nu le este spre mântuire, ci spre pierzanie. Cunoaștem faptul că atunci când ne împărtășim în mod nevrednic, nu primim harul. Cineva care se împărtășește și nu s-a spovedit, nu are pocăință, nu are credință dreaptă, deși se împărtășește cu Hristos, harul nu îl va primi. Aceasta este problema, nu dacă există Taina sau nu. Aceasta o stabilește un Sinod, nu noi.
Întrebare (1h 00m): Dacă un mirean sau monah susține această eroare teologică – absența totală a harului înainte de judecata sinodală, noi îl împărtășim sau nu?
Gheron Sava: Acesta își provoacă probleme luiși. Adevărul este că cei care nu acceptă faptul că mai există Taine, de fapt blasfemiază Duhul Sfânt deoarece ei susțin că în potir este pâine și vin, nu Trupul și Sângele Domnului, schimbă învățătura despre Biserică, eclesiologia ortodoxiei. Dacă acceptăm că au dreptate, lucru care nu există, însă dacă noi acceptăm, cum am spus, că este adevărat ce susțin ei, atunci, ce trebuie de făcut? Conform spuselor lor, nu există ierarhie. Nu există preoți, nici episcopi. Așa încât ar trebui încerca a găsi posibilitatea de a hirotoni alți episcopi, alți preoți, deoarece de fapt, după mintea lor nu mai există nici Biserica, lucru ce Sfinții Părinți nu l-au făcut. Atunci când intra erezia în Biserică, Sfinții încercau a scoate erezia din Biserică, nu a provoca altă biserică. Ceea ce spun aceștia, este de fapt că noi ar trebui a face o altă biserică, a crea altă biserică, de vreme ce noi nu avem episcopi, nu există nimic. Aceasta au făcut și schismaticii: și-au făcut propriile lor sinoade. Acești oameni ne îndreaptă către o altă biserică. Nu a existat niciun sfânt care să susțină acest lucru. Toți s-au luptat din Biserică, din interiorul Bisericii, deoarece atunci când un trup are o boală într-însul, atunci când are o problemă mâna, de exemplu, nu tai dintr-o dată mâna, încerc a-o vindeca. Dacă nu pot, atunci voi tăia doar mâna, nu tai capul. Aceasta încearcă ei a ne face. Așa încât ar trebui a-și înțelege greșeala, deoarece după credința lor, sunt ortodocși, dar ceea ce susțin nu este ortodox și ar trebui înțeles că este greșit.
Întrebare (1h 04m): Dacă un preot, la început s-a îngrădit de erezie, dar apoi a slujit Liturghia cu un episcop semnatar al documentelor din Creta, ce relație putem avea cu un asemenea preot?
Gheron Sava: Acești oameni nu sunt sinceri, nu sunt clari:  întrerup comuniunea sau au comuniune cu ereticii. Cu acești oameni nu putem avea comuniune.
Întrebare (1h 05m): Știm că PS Artemie din Kosovo a hirotesit necanonic episcopi și a hirotonit preoți în eparhii străine, fără acordul nimănui. În cazul în care ar hirotoni ca preot un candidat român și l-ar trimite în țară, ar fi validă această hirotonie?
Gheron Sava: Noi am vizitat episcopul Artemie, pentru că ne-a făcut chemare, mai înainte cu aproximativ două luni. Însuși horepiscopul Maxim, ce a fost hirotonit de el, ne-a deschis problema despre hirotonii și a încercat a se justifica în fața noastră, deoarece a încercat a spune că noi ne-am dus acolo pentru a-l judeca. Ne-a spus așadar că ceea ce s-a făcut, s-a făcut întrucât erau în vreme de prigoană. Din acest motiv a hirotonit singur episcopi, episcopul Artemie. Și noi i-am răspuns în felul următor: acest lucru este necanonic, așa precum necanonică este și trimiterea de preoți în eparhie străină. Însă datorită faptului că există niște împrejurări speciale în Serbia, noi nu suntem cei care vom judeca sau vom condamna episcopul Artemie – aceasta ar trebui s-o hotărască un Sinod. Însă la nivel personal, întrucât ne-a cerut părerea personală, i-am spus că dacă eu aș fi fost episcop într-un Sinod ortodox, eu personal aș fi justificat episcopul Artemie, deoarece mărturisește credința ortodoxă și aș fi validat hirotoniile ce le-ar fi făcut întru episcop sau preot. Dar aceasta ar trebui a o face un Sinod, nu eu. Nu este treaba mea. Eu pot a avea părerea mea personală, ce ar trebui a fi în conformitate cu Sfinții Părinți. Nu pot hotărî eu în probleme de Taine sau despre hirotonii dacă sunt valide sau invalide, numai un Sinod o poate face. Nu putem a-o face noi.
Întrebare (1h 10m): În actuala situație bisericească, noi preoții îngrădiți de erezie, de unde mai obținem Sfântul și Marele Mir?
Gheron Sava: De unde puteți, luați Sfântul și Marele Mir. Sfântul și Marele Mir nu este spurcat de erezia celor care au căzut în ea. Nu a pierdut harul. Haideți să vă dau un exemplu: în Joia Mare, preoții păstrează Sfânta Împărtășanie în Sfântul Chivot, vorbim de Sfintele uscate, pentru a putea împărtăși bolnavii în timpul anului, atunci când nu liturghisesc. Să presupunem acum, că după o lună, un preot dintre cei ce păstrează Sfintele Taine în Sfântul Chivot, este chemat de un consistoriu datorită căderii lui în erezie și îl caterisesc. Harul din Sfintele Taine care se păstrează în Sfântul Chivot va pleca deoarece a fost caterisit cel ce le-a săvârșit atunci? Bineînțeles că nu. Acela a fost caterisit. Tainele ce le-a săvârșit, că era Aghiasmă doar sau Sfânta Împărtășanie, fie că era Sfântul și Marele Mir, sunt valide. Deoarece atunci când au fost săvârșite, Taina, preoția, era validă. Așa încât Sfântul și Marele Mir puteți a-l lua de oriunde este posibil a-l lua.
Întrebare (1h 13m): Ce trebuie a face un preot nepomenitor cu fiul său duhovnicesc ce a fost dezlegat anterior la Sfânta Împărtășanie, dacă acesta, deși a fost sfătuit repetat, continuă a merge la slujbele  ecumenicilor? Ar trebui oprit temporar de la Sfânta Împărtășanie pentru acest lucru?
Gheron Sava: Aici ar trebui a avea loc o informare. Fiecare duhovnic ar trebui a-și asuma responsabilitatea, ar trebui a-și informa fii duhovnicești că suntem într-o perioadă de erezie și a le spune: „Așa precum eu am întrerupt pomenirea, comuniunea, dacă vreți a mă urma, va trebui ca și voi a întrerupe comuniunea.” La unii oameni putem aplica o oarecare iconomie, la nivel personal însă, dacă nu pot înțelege, numai dacă putem a-i câștiga, a-i atrage. Acest lucru nu este canon, este iconomie. Vă voi da un exemplu pentru a înțelege care este modul. În Grecia, părintele Paisios Papadopoulos, ce a întrerupt comuniunea, pe mulți dintre cei care mergeau la alte biserici îi accepta. Le spunea însă: „Fiilor, va trebui a întrerupe comuniunea, nu vă pot primi la nesfârșit în felul acesta.” Unul dintre ei a întrerupt comuniunea după trei luni, altul a întrerupt comuniunea abia după șase luni, mi-a spus-o chiar el însuși. Corect ar fi, spune Canonul, a nu-i accepta. Însă atunci când observăm că există o bună-dispoziție de la acești oameni, dar nu au înțeles încă, a face un pic de răbdare cu ei, pentru a înțelege ca la un moment dat a lua singuri această decizie. Această iconomie nu se va face cu ei la nesfârșit. Aceasta rămâne la înțelegerea duhovnicului, la judecata duhovnicului, pentru a câștiga oamenii.
Întrebare (1h 17m): Dacă între doi soți căsătoriți canonic apar divergențe, unul mergând la ortodocși și altul la ecumeniști, iar cel înșelat nu renunță la poziția lui, ba prigonește soțul mărturisitor, acesta este un motiv pentru cei doi a divorța?
Gheron Sava: Noi vom încerca a ne păstra credința. Mântuitorul a spus că vrăjmașii omului vor fi casnicii lui. Bineînțeles, corect ar fi a nu se ajunge la despărțire, la divorț și a încerca pentru a câștiga pe cel ce merge la ecumeniști și a nu uita că Sfântul Apostol Pavel spunea către bărbatul și către soția care deveneau creștini, a face răbdare pentru că ar fi putut câștiga bărbatul sau soția lui. Așa încât noi ne păstrăm credința, întrerupem comuniunea și ducem lupta chiar și în sânul familiei noastre, prin rugăciune, post, uneori în cuvânt, astfel încât a-i aduce de partea noastră: a nu ne alipi de extreme.
Întrebare (1h 19m): Cum trebuie a proceda un duhovnic nepomenitor cu un creștin laic ce propovăduiește public interpretări teologice greșite despre părtășia la erezie? Trebuie a-l opri de la Sfânta Împărtășanie dacă el nu renunță la ele?
Gheron Sava: Ar trebui cu acest om a avea loc o discuție, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: după prima și a doua mustrare. După a treia mustrare trebuie deja a-l întrerupe. Dacă se încăpățânează în învățătura lui greșită, trebuie a întrerupe comuniunea cu el. Nu spunem că nu ar trebui a fi deschiși către el dacă vrea a reveni.
Întrebare (1h 21m): Există creștini ortodocși ce lucrează pentru patroni eretici sau păgâni și au comuniune în lucruri nebisericești cu ei. Este acesta un păcat ce trebuie canonisit la spovedanie?
Gheron Sava: Dacă citiți Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Capetele dogmatice și în Capetele pentru dragoste, veți vedea că modul în care înfrunta pe cei ce erau eretici, era cu totul și cu totul altfel decât o facem noi. Dacă cineva care citește, nu ar fi cunoscut că ceea ce citește este scris de Sfântul Maxim Mărturisitorul, ar fi spus că este eretic. Noi nu ne îmbolnăvim din credința lui, nu mergem a face împreună rugăciuni cu acela, nu avem comuniune bisericească cu el sau de credință, ci este și el un om, de o ființă cu noi, este zidirea lui Dumnezeu, iar noi nu trebuie a-l vedea doar ca pe cineva de altă credință, ci ar trebui chiar a ne ruga pentru el, a-l întoarce la Adevăr. Nu ne vătămăm de la credința lui și nici măcar nu ar trebui spovedit acest lucru.
Întrebare (1h 24m): Unde găsim scris că simpla propovăduire publică a unei erezii, nu determină automat caterisirea episcopului sau preotului vinovat de acea erezie? Teoria aceasta este de origine papistașă?
Gheron Sava: Teoria căderii automate din har a preotului este dogmatizată de Conciliul II Vatican, însă teoria este mult mai veche la papistași. Această teorie, de fapt anulează sinodalitatea Bisericii, modul sinodal de funcționare, liturghisire a Bisericii. Sunt eretici deoarece, în afară de faptul că anulează sinodalitatea Bisericii noastre, validează și primatul papal. Papa ce spune? El spune că: eu am 100% preoția, cardinalii o au undeva pe la 70%, preoții pe la 50%, diaconii undeva la 30%, iar laicii sunt de aruncat. Aceasta este de fapt: papa hirotonește episcopi, caterisește. De fapt, ce face papa? Merge un cardinal într-o zi la papa și îi spune: „Cutare cardinal te-a înjurat.” Și spune papa: „Așa a făcut? Îl caterisesc.” Din acel moment acel cardinal este caterisit. Pentru că a spus ceva, acela s-a și caterisit. Aceasta este căderea automată din har. Care va să zică, noi ar fi trebuit a fi pierdut harul cu mulți ani înainte. Eu aș vrea a-i întreba ceva pe cei ce susțin că s-a pierdut harul de la cei care pomenesc, pentru a înțelege cât de greșită gândire au. Ei susțin că după Sinodul din Creta, cei ce pomenesc au pierdut harul, nu mai au preoție. Există însă unii preoți care au întrerupt pomenirea după șase luni. Să ne spună: „Aceștia au preoția sau n-o mai au? Săvârșesc Tainele sau nu se mai săvârșesc?” Să ne răspundă. Ce este Sfântul Duh? Vine și pleacă?
Întrebare (1h 28m): Cum ar trebui comunitatea de creștini care s-au îngrădit de erezie a aborda preoții ce sunt în comuniune cu ierarhii B.O.R. pentru a le vorbi despre situația din Biserică și Pseudo-Sinodul din Creta?
Gheron Sava: Ar trebui a ajungem la maturitatea, dar în același timp și cunoștințele necesare, a vorbim cu ei și a le spune ce s-a întâmplat. Noi bine facem că întrerupem comuniunea bisericească și nu trebuie a merge în lăcașurile lor, dar aceasta nu înseamnă că va trebui a întrerupe și discuțiile. Ceea ce se impune în lupta  acestui moment, este ca poporul a fi informat. Poporul nu cunoaște, nu știe. Trebuie a ști, a cunoaște, a auzi ce s-a întâmplat, a înțelege trădarea de credință care s-a întâmplat, pentru a putea înfrunta erezia în mod comun, împreună, nu în mod singular. Aici este nevoie de luptă și de efort. Părintele Elefterie, la un moment dat, cu ceva timp înainte, susținea ceva foarte corect. Ar fi trebuit ca atât preoții, cât și monahii, dar chiar laicii, ar fi trebuit a merge din poartă în poartă la frații noștri și a le aduce la cunoștință ce s-a întâmplat. Dacă într-o regiune ar fi apărut o epidemie, o boală molipsitoare, n-ar fi trebuit anunțați frații noștri că există un pericol și că trebuie a se păzi? Noi toți ar trebui a ne însuși această luptă și nu numai câțiva preoți a întrerupe comuniunea  a duce în mod singular lupta. Așa încât este permis, trebuie a li se vorbi și preoților, pentru a-i anunța ce s-a întâmplat, deoarece nici ei înșiși încă nu știu ce li se întâmplă.
Întrebare (1h 33m): În Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel, se spune: „Omul eretic după întâia și a doua mustrare îndepărtează-l, știind că unul ca acesta s-a înstrăinat și rătăcește în păcat, osândit de sine însuși.” La care eretic s-a referit: a) la cel deja osândit de un Sinod ortodox; b) la cel neosândit încă de un Sinod sau c) în general, la toți ereticii?
Gheron Sava: S-a referit în general la orice fel de eretic. Face referire la ereticii care încă nu au fost condamnați, dar și la un eretic care a fost deja condamnat, la, să spunem, un papistaș. Atunci când vine la mine pentru a avea un dialog, eu nu voi face dialog cu el. Îi voi ține o mustrare. Îi voi face o mustrare, a doua mustrare și după aceea nu-i mai vorbesc. Aceasta înseamnă.
Întrebare (1h:34m): Dacă un preot ortodox mărturisește public împotriva ereziei ecumeniste, dar nu întrerupe comuniunea cu episcopul său eretic, în ce stare se află el? Este ortodox sau eretic? Dar un episcop care procedează la fel?
Gheron Sava: Acești oameni care spun că sunt ortodocși, dar au comuniune cu ereticii, ce sunt? Sunt eretici. Nu există o situație de mijloc. Vă voi spune pe scurt o istorioară foarte interesantă din Limonar. Limonarul este tot din scrierile Sfinților Părinți. Este ca un fel de Pateric mai pe scurt. În vremea în care se propovăduia monofiztismul, în Ierusalim exista un bătrân virtuos, care însă era foarte simplu. Mergea și se împărtășea  la ortodocși, când la monofiziți. El însă era ortodox. La monofiziți se ducea din simplitate. Cu patru zile înainte de a-l chema Dumnezeu la El, să-l ia, i-a trimis un înger și i-a spus îngerul: „M-a trimis Dumnezeu să te anunț că peste patru zile îți va lua sufletul. După patru zile, când voi veni, vreau a-mi spune cu cine te împărtășești, cu cine ai părtășie: cu ierusalimitenii sau cu egiptenii?” Adică cu ortodocșii sau cu ereticii, se înțelege. Bătrânul, pentru că era virtuos, nu se încredea doar în ideile lui, a mers a se sfătui și cu un alt bătrân, ce de asemenea, era un bătrân cu viață sfântă, un cuvios. I-a explicat ce i s-a întâmplat. Bătrânul s-a speriat (celălalt) și îi spune: „Ai părtășie că te împărtășești cu Biserica Dreptslăvitoare a Răsăritului!”, cu ortodocșii deci. Așa a și făcut. Atunci când a venit îngerul și l-a întrebat: „Cu cine ai părtășie? ”, i-a spus: „Sunt în comuniune cu ortodocșii!” Îngerul i-a spus: „Bine.” Și i-a luat sufletul. Din acest exemplu, noi ce putem înțelege? Omul era ortodox. Dacă ar fi spus: „Merg și mă împărtășesc cu monofiziții!”, de exemplu, Dumnezeu nu l-ar fi dus în rai. Nu i-ar fi spus: „Bine, chiar dacă mergi, nu contează unde  mergi a te împărtăși de vreme ce ai o gândire ortodoxă.” De vreme ce Dumnezeu ne spune: „Cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor”, El vrea mărturia noastră nu doar în cuvânt, ci și în faptă. Pot spune eu că sunt anti-ecumenist, sunt ortodox și pomenesc pe Bartolomeu? Nu se poate așa ceva, deoarece credința mea se confundă cu a celui ce pomenesc, așa încât nu există acest caz. Oricât spun ei că sunt ortodocși, însă stau în comuniune cu cei ce acceptă sinodul din Creta, păcălesc oamenii și pe Dumnezeu sau încearcă a păcăli oamenii și pe Dumnezeu.
Întrebare (1h 40m): Poate fi primit de creștinii îngrădiți de erezie, vreun preot pomenitor, cu icoana, de Nașterea Domnului?
Gheron Sava: Acesta este un prilej a ne mărturisi credința noastră. Eu personal aș fi făcut următorul lucru: când ar fi venit cu icoana, i-aș fi spus: „Eu icoanei Mântuitorului Hristos mă închin, dar de la tine Aghiasmă nu accept, nici sfințenie, deoarece nu avem aceeași credință. Și dacă vreți a sta de vorbă, stăm.” Deoarece dacă nu ne închinăm icoanei, poate spune că suntem eretici și nu acceptăm icoana. Așa încât va trebui a fi atenți. Este o capcană. Icoanei ne închinăm, dar de la ei nu acceptăm nici sfințenie, nu avem nici aceeași credință.
Întrebare (1h 42m): Dacă moare un creștin îngrădit de erezie, trebuie îngropat cu preot pomenitor sau nepomenitor?
Gheron Sava: În mod firesc (canonic – n. ed.) ar trebui înmormântat cu un preot ce s-a îngrădit de erezie, de vreme ce și el s-a îngrădit de erezie. Dar dacă nu există această posibilitate, ce va trebui a face? Ce putem face? Putem a-i spune unui preot îngrădit de erezie a-i citi tot ce trebuie citit de la distanță, iar noi a-l îngropa unde putem, în cimitir. Problema nu este cine îl va înmormânta sau cine îi va citi. Importanță are faptul că omul a fost îngrădit de erezie, a murit în stare de ortodox. Acum, dacă îl vor înmormânta, dacă îl vor arunca în mare, el este deja judecat.
Părintele Efrem: Aici aș putea și eu aminti, unii poate că deja știți, poate că ați citit Patericul, cazul ucenicului care a mers în Alexandria Egiptului a-și vinde rucodelia și a văzut acolo înmormântarea mai-marelui cetății, cum ar fi primarul zilelor noastre. Era o înmormântare cu fast, ce a impresionat ucenicul. Iar când s-a întors acasă, a găsit bătrânul lui mâncat de leu, bătrân care trăise cu viață sfântă. Și se întreba el pe sine: „Cum de poate îngădui Dumnezeu așa o nedreptate?” – adică acela care a trăit în păcate a avea așa o înmormântare, iar acesta care a trăit în viață de sfințenie, a-l mânca leul?”. Iar Dumnezeu n-a vrut a-l lăsa în această îndoială a inimii lui și i-a trimis un înger ce i-a spus că acel mai-mare al cetății, acel primar, să spunem, poate că o fi făcut și el la viața lui ceva bun. Pentru că acel bine l-a făcut înaintea oamenilor, înaintea lor i-a plătit și Dumnezeu. Deci, spunea îngerul, Dumnezeu nu-i mai datorează nimic aceluia. Iar bătrânului, care a făcut poate vreun păcat, ca orice om, întrucât nimic spurcat nu ajunge în Împărăția Cerurilor, i-a dat Dumnezeu acest mod de a trece dincolo, această moarte, năpraznică o numim noi – să te mănânce un animal, o fiară, pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Iată, avem chiar un fel tragic de a muri și totuși a ajuns în Împărăția Cerurilor. Deci nu contează cum mori, cum ești înmormântat, contează în final cum ai trăit. Aceasta are importanță.
Gheron Sava (1h 46m): Am găsit răspunsul la cea cu Sfântul Iustin Popovici. În 15 iulie 1971 a scris periodicul Ortodoxos Typos că Sfântul Iustin Popovici a înterupt comuniunea bisericească cu Sinodul ecumenist al Patriarhiei Serbiei.
Întrebare (1h 47m): Ce fel de comuniune are părintele Theodor Zisis, ce nu mai pomenește ereticii, cu Metalinos, părintele Matei Vulcănescu și alții ca ei, care deși sunt anti-ecumeniști, totuși își pomenesc ierarhii lor eretici?
Gheron Sava: Acesta a fost motivul pentru care nu am mai acceptat a face împreună sinaxa de la Oreokastro din Tesalonic în 4 aprilie 2017. Deci acesta a fost motivul pentru care nu am mai acceptat a fi împreună cu părintele Theodor Zisis, n-am căzut de acord la acea sinaxă. Noi iubim părintele Theodor și dorim a păstra relația, dar nu am putut face o sinaxă împreună, în care ar fi spus că există și oameni ce acceptă Sinodul, însă sunt ortodocși. Aș fi putut să spun și eu că nu întrerup comuniunea, păstrez poziția mea în mănăstire, am scaunul meu, am cinstea dată de alții în mănăstire, iar în același timp sunt ortodox. Nu există acest lucru. Una este a aplica o iconomie, așa cum am spus și anterior, iar alta este a ni se spune că sunt ortodocși. Aceasta se întâmplă și cu părintele Matei Vulcănescu, care printre altele, îmi este un prieten foarte drag. Dar am fost informat în ultimul timp, că a scris pe internet cum că mitropolitul Pireului, Serafim, nu pomenește pe Bartolomeu. Și aceasta este minciună, pentru a-și justifica faptul că el pomenește pe Serafim. Mitropolitul Serafim are comuniune canonică cu patriarhul Bartolomeu, are comuniune canonică cu Sinodul Bisericii Greciei și acceptă Sinodul din Creta. Părintele Matei Vulcănescu pomenește un episcop ce acceptă Sinodul din Creta și spune minciuni, cum că episcopul lui nu pomenește. Aceste minciuni însă nu prind la oameni.
Întrebare (1h 51m): Poate merge cineva la slujbele pomenitorilor până la Evanghelia Utreniei, cum sfătuiesc unii preoți nepomenitori?
Gheron Sava: Nu există un astfel de lucru. Meargă și la papistași atunci, numai la vecernie.
Întrebare (1h 53m): Ar fi necesară o explicație a termenului din limba greacă „koinōnía”, folosit în Canonul 15?
Părintele Efrem: Da. Aici cred că voi răspunde eu, pentru că este vorba de traducerea termenului grec „koinōnía” în Canonul care se află în Pidalion. În Pidalion este de cele mai multe ori tradus prin cuvântul împărtășire. Dar pe noi ne duce cu gândul la Împărtășanie și ni se distorsionează cumva înțelesul Canonului. De fapt, era vorba de părtășie sau comuniune. Pentru că de aici au ajuns unii preoți a spune că eu pot  întrerupe pomenirea, dar nu întrerup și comuniunea. Ori tocmai Canonul spune: comuniunea este cea care urmărim noi a o întrerupe. Deci întrerupem comuniunea. Comuniunea se întrerupe de către preot prin întreruperea pomenirii ereticului, iar de către mirean prin neparticiparea la slujbele preoților ce pomenesc. Acesta este înțelesul corect al Canonului 15. Iar acolo unde este tradus termenul „koinōnía” cu împărtășire, trebuie a înțelege sau a-l schimbă  cu părtășie, fie prin comuniune. Acesta este înțelesul corect al termenului „koinōnía”, nu pomenire, nici împărtășire.
Întrebare (1h 54m): Cei hirotoniți după Sinodul din Creta (iunie 2016) au har? Dacă vor trece de partea celor care au întrerupt pomenirea episcopilor semnatari la Sinod, cum ar trebui primiți? Dar cei hirotoniți înainte de Creta?
Gheron Sava: Datorită faptului că Sfintele Taine sunt valide, iar hirotoniile sunt valide și ele, modul acceptării acestora este o problemă sinodală. Vom lua exemplu din procesele verbale ale Sinodului al III-lea Ecumenic. Hirotoniile ce au fost săvârșite de Nestorie, înainte de a fi caterisit, au fost acceptate ca și cum ar fi fost canonice. Iar cei ce i-a hirotonit, însă nu mai acceptau erezia lui Nestorie, nu i-au rehirotonit, i-au acceptat în Biserică așa cum erau, iar pe cei ce au acceptat erezia lui Nestorie, i-au caterisit. Pentru a caterisi un preot trebuie a avea preoție. Pentru a nu-l caterisi și a-l accepta, accepți faptul că are preoție. Astfel s-a întâmplat în toate Sinoadele Ecumenice. Așadar, dacă cineva (un preot) întrerupe comuniunea după Sinodul din Creta, îl acceptăm ca și canonic. La fel și cu laicii. Atunci când un laic întrerupe comuniunea, chiar după un an, îl vom mirunge? Nu, îl vom accepta așa cum este. Problema Mirungerii sau a repetării altei Sfinte Taine, doar un Sinod ortodox o va stabili, adică cum vor fi primiți ecumeniștii ce se întorc la ortodoxie.
Întrebare (1h 58m): Cei ce au avut nași eretici, la Botez, fie la Cununie, au avut Sfinte Taine valide?
Gheron Sava: Sfânta Taină este validă. Atunci când un eretic participă la Sfânta Liturghie Ortodoxă și se împărtșește, Sfânta Taină se săvârșește, este validă întrucât a fost săvârșită de un preot ortodox. Însă dacă acest preot cunoaște faptul că cel ce s-a împărtășit este eretic, dar totuși îl împărtășește, Canoanele spun că va trebui ulterior a-l boteze. Dacă nu respectă Canoanele, preotul trebuie a fi condamnat. Același lucru se întâmplă și la un boteza. Copilul va fi botezat canonic, dar preotul își poate pierde mântuirea, la fel ar trebui a fi condamnat. Identic și părinții copilului sunt vinovați. Ereticul nu trebuie introdus în cadrul unei Sfinte Taine.
Întrebare (2h 03m): Dacă sunt mai mulți nași la o cununie sau la un botez, se înrudesc între ei?
Gheron Sava: Nu. Acest lucru nu se întâmplă. Ar trebui a fi doar un singur naș. Alte practici, cu mai multe perechi de nași, sunt străine de Biserică.
Întrebare (2h 05m): Ereticul primit doar prin Mirungere la Ortodoxie și apoi cununat ortodox, ar trebui botezat canonic și apoi recununat?
Gheron Sava: Trebuie botezat. Sunt unii eretici ce Biserica noastră îi primește doar prin Mirungere, însă Sfântul Nicodim Aghioritul spune, mai ales despre papistași, că nu este valabil acest lucru, ereticilor trebuind a li se face Botezul canonic și apoi a fi remirunși. Apoi, cununiile mixte nu sunt valide, așadar trebuie refăcută și Cununia.
Întrebare (2h 06m): Stiliștii ar trebui primiți prin Botez sau nu?
Gheron Sava: Bineînțeles că nu.
Întrebare (2h 07m): Dacă un creștin-ortodox pleacă la eretici, iar revenind la Ortodoxie primește remirungerea, aceasta îi dă voie a se și împărtăși chiar dacă are păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie?
Gheron Sava: Dacă are păcate trebuie a le spovedi și a se pregăti canonic pentru Sfânta Împărtășanie. Doar Botezul este cel care șterge păcatele. Acest lucru nu este valabil pentru remirungere.
Întrebare (2h 09m): Sfântul și Marele Mir se poate înmulți cu untdelemn de măsline?
Gheron Sava: Da, să știți că se mai face acest lucru.
Întrebare (2h 09m): Dacă ne întâlnim cu preoți pomenitori, putem lua blagoslovenie de la ei sau a-i salutăm doar cu „bună ziua”?
Gheron Sava: Binecuvântare nu mai putem lua. Putem spune doar „bună ziua”. Sfântul Apostol spune că ereticilor nu trebuie nici a le da binețe, deoarece dacă le spunem „Bucură-te” (salut biblic), adică le transmitem a avea bucurie, înseamnă că datorită faptului că avem comuniune în Hristos și suntem pe drumul spre mântuire, ca ortodocși, trebuie a ne bucura. Aceasta nu o putem spune și ereticului, deoarece ar fi ca și cum am mărturisi că și el se află pe drumul cel bun spre mântuire. Și atunci cum îi spui „Bucură-te”, dacă el merge spre pierzare? Astfel vom avea și noi partea noastră de vină deoarece nu-i spunem adevărul.
Întrebare (2h 12m): Dacă ne moare cineva, ce facem? Despărțiți de Biserica ce este condusă de pomenitori, ne lasă a-i îngropa singuri?
Gheron Sava: Cel care a scris întrebarea, nu a înțeles încă ce se întâmplă. Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită- Mântuitorul Hristos. Noi, suntem Biserica, cei care păstrăm adevărul de credință. Așadar, problema este pusă greșit. Dacă nu ne vor da voie a înmormânta morții noștri în cimitirele ce ei le dețin, vom găsi un alt loc de îngropare. Dacă ne ia lăcașurile, vom găsi altele. Nu vom depinde de ei, de vreme ce nu avem comuniune cu ei.
Noi nu am înțeles încă: am intrat într-o altă perioadă a Bisericii. Noi, acest lucru am vrea a face poporul a înțelege. Am intrat într-o perioadă de prigoană. Este o perioadă de erezie în Biserică. Numai în acest fel putem înfrunta corect situațiile și a înțelege cât de important este a nu avea comuniune cu erezia.
Întrebare (2h 17m): După actul restabilirii comuniunii, ROCOR-ul s-a rupt în două: aripa mitropolitului Lavru, ce ține comuniunea cu Moscova și aripa mitropolitului Vitalie, care este anti-ecumenistă. Ramura mitropolitului Vitalie a ROCOR are un protoierat canonic în România. De ce nu cerem ROCOR-ului a ne hirotonească un episcop ortodox?
Gheron Sava: Problema noastră nu este aceea că nu avem episcopi ortodocși, problema este că nu avem creștini ortodocși pentru înțelege ce se întâmplă. Canonul este mai mult decât clar. Nu spune că întrerupem comuniunea cu un episcop și începem comuniunea cu alt episcop. Când episcopul nostru cade în erezie, nu-l mai pomenim. Nu mergem a căuta alt episcop. Încercăm a provocăa un Sinod ce condamnă episcopul jurisdicției noastre, fie a-l întoarce la Ortodoxie sau a-l înlocui cu un episcop ortodox. Aceasta încercăm și noi. Ne luptăm din interiorul Bisericii, nu ieșim în afara ei. Așa cum se pune problema în această întrebare, ne îndeamnă a ne crea un alt sinod. Nu vom face alt sinod, nu facem altă biserică, nu provocăm schismă. Luptăm din interiorul Bisericii. Acest lucru înseamnă întreruperea pomenirii, a comuniunii. Și aceasta trebuie a o clarifica deoarece suntem acuzați că provocăm schismă. Dacă am căuta a ne face alți episcopi, într-adevăr, am provoca schismă. Poporul simplu, chiar și unii preoți, încă nu înțeleg problemele legate de eclesiologie. Din această cauză unii cred că ar trebui a ne face alți episcopi. Biserica lui Hristos, Biserica noastră, în acest moment are o boală, care se numește erezie. Această boală încearcă a ne omoră pe noi, cei ortodocși. Noi trebuie a ne nevoi pentru a scoate boala în afara Bisericii. Aceasta este lupta ce o facem: lupta între boala și sănătatea trupului.
Întrebare (2h 22m): Ce înseamnă lupta din interiorul Bisericii? A rămâne în biserici, adică în lăcașuri având comuniune cu cei ce acceptă Sinodul și a propovădui că suntem ortodocși?
Gheron Sava: Nu aceasta am vrut a spune, devreme ce am spus că întrerupem comuniunea. Lupta din interiorul Bisericii înseamnă că nu ne creăm noi sinodul nostru, nu mergem a hirotoni alți episcopi. Problema nu sunt doar episcopii, problema este și poporul. Dintotdeauna au fost episcopi care erau eretici, Nestorie, Vekkos, Kalekas… Cu toate acestea poporul a provocat posibilitatea de a se convoca Sinod pentru a îi respinge pe aceștia. Acest lucru astăzi nu se mai întâmplă din cauză că  poporul, chiar și monahismul, doarme.
Întrebare (2h 26m): Dacă Sfinții Părinți au hotărât la Sinodul I Ecumenic calendarul iulian pentru întreaga Biserică Ortodoxă și toate celelalte Sinoade Ecumenice au recunoscut această hotărâre, noi de ce urmăm după un calendar impus de ereticii ecumeniști?
Gheron Sava: Acest calendar nou este cunoscut că a fost impus de către masoni, unul dintre ei fiind patriarhul Meletie Metaxakis. La un moment dat, într-adevăr ar trebui schimbat. Dar în acest moment este vremea a vedea ce se va întâmpla în întreruperea comuniunii cu erezia. Poporul a înțelege ce este ecumenismul, apoi va veni timpul a schimba și calendarul.
Întrebare (2h 28m): Dacă ereticii nu sunt în Biserică întrucât nu au credință ortodoxă, cum de este posibil se spună că au Taine și har până la condamnarea lor nominală de către un Sinod ortodox?
Gheron Sava: A nu încurca harul cu Tainele. Câți se împărtășesc, se împărtășesc de har? NU. Numai cei care se împărtășesc în mod vrednic. Cu toții însă se împărtășesc cu Hristos. Cei ce vor fi vrednici se luminează, cei care sunt păcătoși se întunecă. Una este Taina și altceva este harul. Până se vor lămuri lucrurile de către un Sinod nu putem vorbi despre Taine. Vorbim despre îmbolnăvirea credinței și pentru aceasta oprim pomenirea.
Întrebare (2h 30m): Sunt o persoană ce m-am îngrădit de erezie, dar soțul meu nu are aceeași poziție. Pot duce copiii și bunica acolo unde se pomenesc ierarhii B.O.R.? Neînțelegând ei situația din Biserică, pot primi Sfânta Împărtășanie de la preoții pomenitori?
Gheron Sava: De vreme ce noi am înterupt comuniunea, înseamnă că noi înțelegem ce facem, că acest lucru este corect, că în acest fel ne păzim de boala care a intrat în credința noastră, iar această înțelegere trebuie a o mărturisi și celorlalți oameni. Așadar, cum îmi voi lua eu copiii și bunica a-i împărtăși într-un astfel de lăcaș? Este ca și cum aș accepta că și ei fac bine. Dacă vrea bunica a lua copiii a-i duce, treaba ei. Eu însă nu îi duc a se împărtăși acolo, deoarece nu avem aceeași credință, nu din cauza Tainelor.
Întrebare (2h 33m): Mai au har preoții ce au acte, cum ar fi permis de conducere, carduri bancare, etc? Dar acei preoți care dau binecuvântare a se primi actele cu cip sau cu cod de bare, mai au har? Este vorba și de preoți care s-au îngrădit de erezie?
Gheron Sava: Sfântul Paisie Aghioritul a clarificat foarte bine lucrurile: în afară de faptul că ne clarifică că doar pecetluirea pe frunte și pe mâna dreaptă este lepădarea de Hristos, mai spune și că un card care conține toate în el, adică permisul de conducere, cardul bancar, cardul de sănătate, toate celelalte ar conține și 666 în sine, nici pe acela nu va trebui a-l accepta. Nu putem spune că cineva ce are un card bancar s-a lepădat de Hristos. Toate acestea pregătesc omul pentru pecetluirea pe frunte și pe mâna dreaptă. Dacă ar fi fost așa ne-ar fi preîntâmpinat Apocalipsa, ne-ar fi spus și alte lucruri. Nu ne-ar fi spus doar despre mână și frunte. Așa încât a nu ne grăbi. Sfântul Paisie Aghioritul a făcut pași înainte spunând că și cardul de dinainte de pecetluire, este lepădare. Să rămânem doar acolo.
Întrebare (2h 35m): Ne putem ruga împreună cu ortodocșii laici ce continuă a merge la preoții pomenitori?
Gheron Sava: Putem a ne ruga pentru aceștia, nu a ne ruga cu aceștia. Dacă ne vom ruga împreună cu ei, putem a face și Sfânta Liturghie împreună cu ei. Ar fi ca și cum am spune că nu avem diferențe între noi.
Întrebare (2h 36m): Am purtat discuții cu cei pomenitori și spun că nu s-a schimbat nimic în Sfânta Liturghie încă, iar în momentul când se va schimba ceva, ei vor fi primii care vor ieși din biserică. Însă la multe biserici s-a scos deja ectenia catehumenilor.
Gheron Sava: În Pidalion, Sfântul Nicodim Aghioritul spune că există posibilitatea a schimba dogma, dar a nu se schimba nimic din Sfânta Liturghie, Crez, Vecernie, nici din cărțile liturgice. Iar de acest lucru ne încredințează chiar situația zilelor noastre. Noi spunem în Crez: „Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, însă teologia Sinodului din Creta, care are în ea, în mod ascuns, teologia eretică a mitropolitului Ioannis Zizioulas, spune că avem mai multe biserici, ereziile sunt biserici, ereticii au botez canonic, au har, că avem comuniune cu ei. Aceste lucruri le spune Sinodul din Creta în documentele sale. Cine va studia documentele, le va găsi. Trebuie studiu și atenție la modul în care le citim. Acestea schimbă toată dogma. Deci, episcopul spune Crezul, dar acceptă și ereticii în Biserică. Cum este posibil acest lucru? Încearcă a păcăli pe Dumnezeu și oamenii.
Întrebare (2h 40m): Putem lua Aghiasmă Mare ce o avem dinainte de a ne îngrădi de erezie, respectiv din ianuarie 2017?
Gheron Sava: În mod firesc (canonic – n.ed.) ar trebui a nu folosi nimic din ceea ce fac ecumeniștii. Nu întrucât nu sunt valide Tainele, ci deoarece nu trebuie a avea comuniune în credință cu ei.
Întrebare (2h 41m): Salutul „Doamne ajută!”, venit din partea ecumeniștilor poate fi considerat împreună rugăciune? Dacă da, ce răspuns dăm?
Gheron Sava: Acest fel de a saluta, nu este împreună rugăciune. Atunci când ni se spune „Doamne ajută!”, noi vom răspunde: „Dumnezeu să te ajute a înțelege în ce situație ești, să te lumineze Dumnezeu!”
Întrebare (2h 41m): Dacă cei apropiați merg încă la preoții pomenitori, este bine a-i pomeni în rugăciunile particulare?
Gheron Sava: În rugăciunile noastre personale pomenim toată lumea, nu facem diferențe.
Întrebare (2h 43m): Este corect că PS Longin pomenește pe ÎPS Onufrie, spunând că acesta nu a fost la Sinodul din Creta, de asemenea și pe Patriarhul Chiril? Lămuriți această confuzie?
Gheron Sava: Nu, nu este corect. Noi iubim PS Longhin deoarece a spus lucruri ce nu le-a mai spus niciun episcop, însă există totuși o diferență. Mi-a spus cineva că PS Longhin nu pomenește Patriarhul Chiril. Și i-am spus că pomenește. Cum? Atunci când ÎPS Onufrie liturghisește împreună cu Patriarhul Chiril, nu ar fi liturghisit cu ei și PS Longhin? Iar dacă nu liturghisește împreună cu ei, în următoarea zi va liturghisi cu ÎPS Onufrie. ÎPS Onufrie de vreme ce liturghisește cu Patriarhul Chiril, mărturisește că are aceeași credință cu el. Iar atunci când PS Longhin liturghisește cu ÎPS Onufrie mărturisește că are aceeași credință cu el. Este logic acest lucru, au comuniune liturgică între ei. PS Longhin ar trebui a întrerupe comuniunea cu ÎPS Onufrie. Nu putem spune că dacă Patriarhul Chiril nu a fost la Sinodul din Creta, este ortodox. Cu toții știm că Patriarhul Chiril este un mare ecumenist, că are comuniune cu Patriarhul Bartolomeu și cu toți ecumeniștii. Cu toții știm că acceptă faptul că papistașii au taine și că își dorește unirea cu papistașii. Așa încât ar trebui a lua o poziție clară și PS Longhin. Sunt foarte bune cele susținute de el, ne plac, îl iubim, însă așteptăm și mișcarea corectă (patristică și canonică -n.ed.) a acestuia.
Întrebare (2h 47m): Te poți împărtăși la preoții nepomenitori și merge la sfintele slujbe ale celor pomenitori (din cauza distanței)?
Gheron Sava: Nu, nu poți merge. În istoria Bisericii avem zeci de exemple cu faptul că atunci când nu existau preoți ortodocși, credincioșii își făceau rugăciunile lor acasă. Însă, Slavă lui Dumnezeu, acum avem mijloace de a  merge a găsi un preot ortodox.
Întrebare (2h 49m): Dacă fetița mea nu a fost botezată prin afundare, când îi refac botezul păstrez nașii ce i-a avut sau mă orientez spre cineva îngrădit de erezie.
Gheron Sava: Poate a-i păstra și pe aceeași.
Întrebare (2h 50m): Dacă putem lua Sfântul Mir sfințit de episcopii eretici, de ce nu putem lua și Sfinte Taine, anafora și celelalte?
Gheron Sava: Nu putem aplica iconomia în comuniune. Când mergem și ne rugăm împreună și ne împărtășim din același potir, mărturisim că avem aceeași credință. Avem aceeași credință? Din această cauză întrerupem comuniunea, nu întrucât și-au pierdut Tainele, ci deoarece nu avem aceeași credință. Pomenirea numelui episcopului nu este un lucru simplu, ci înseamnă că orice credință are episcopul, noi o acceptăm ca fiind ortodoxă. Din acest motiv nu avem potir comun.
Întrebare (2h 52m): Dacă în situația actuală, de generalizare a ereziei, nu mai cunoaștem niciun episcop mărturisitor al Ortodoxiei, cum se realizează succesiunea apostolică?
Gheron Sava: Răspunsul ni-l dă Apocalipsa. Problema nu este succesiunea apostolică. Succesiunea apostolică într-un sens mai subtil o au și papistașii. Nici ei nu au încetat hirotoniile lor, dar s-a oprit lucrarea harului.
Când Apocalipsa, în capitolul 12, ne spune că atunci când Biserica lui Hristos va fugi în pustie… ce vrea a spune oare? Că-și vor lua episcopii turmele lor și vor fugi în pustie sau vom aștepta episcopi care nu acceptă pecetluirea? Vă voi citi dintr-un text al Sfântului Ioan Maximovici care spunea în anii 1960 că: „În vremurile din urmă răul și erezia vor stăpâni atât de mult, încât credincioșii nu vor mai găsi ierarh, preot, păstor, ce-i ferește de înșelări și sa-i conduce pe calea mântuirii. În acel moment credincioșii nu vor putea accepta îndrumări sigure de la oameni, însă îndrumătorul lor va fi scrierile Sfinților Părinți. În această perioadă fiecare credincios va fi responsabil de tot poporul Bisericii. Fraților, este timpul a ne asuma cu toții responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu și a istoriei. Nu o luați pe drumuri alunecoase și alte înșelări de la episcopii și preoții voștri. Nu vă faceți că nu vedeți, sunteți responsabili.” Deci, ceea ce este important, nu este faptul că nu avem episcopi, ci a păstra credința. Bineînțeles, cu toții, ne-am fi dorit ca în acestă luptă, a o fi luat înaintea noastră, episcopii. Dacă ei nu o fac, vom lua noi responsabilitatea acestei lupte.
Întrebare (2h 57m): Dacă următorul Sinod ar valida Sinodul din Creta, ce-i de făcut?
Gheron Sava: Tot ceea ce facem și acum.
Întrebare (2h 58m): Cei care sunt îndoielnici referitor la Sinodul din Creta sau nu au găsit momentul de a întrerupe comuniunea, în ce categorie trebuie plasați și cum trebuie a ne comporta cu ei?
Gheron Sava: Sunt mulți oameni ce nu înțeleg ce se întâmplă. Noi nu trebuie a judeca pe nimeni, nici a îndepărta pe cineva. Nu suntem noi cei care condamnăm. Noi facem doar ceea ce trebuie a face. Acești oameni ce nu au înțeles sau încă nu au luat o hotărâre, fără a pune vreo presiune asupra lor, trebuie ca noi a-i face pentru a înțeleage ce s-a întâmplat, astfel încât a putea lua hotărârea, singuri. Hotărârea este a lor. Noi putem a-i ajuta a înțeleage ce hotărâre  lua.
Întrebare (3h 00m): Dacă, din neștiință, am intrat într-un „locaș” catolic și am luat azima aceea rotundă, trebuie a mi se face remirungere?
Gheron Sava: Avem un exemplu de la Sfântul Paisie cel Mare și anume: unul dintre ucenicii lui a avut o discuție cu un evreu și pentru că evreul îi spunea că Mântuiotrul Hristos nu este Mesia, iar ucenicul, care voia a se eschiveza de la această discuție, i-a spus că se poate a fi așa… Când s-a întors la chilia lui, Sfântul Paisie nu-l recunoștea. Ucenicul bătea în poartă, Sfântul Paisie i-a deschis, dar nu-l primea înăuntru și l-a întrebat: „Cine ești?”; el răspundea: „Sunt ucenicul tău, nu mă cunoști?”; Sfântul spunea: „Nu te știu, pentru prima oară te văd!” După ce l-a cercetat, a știut că ucenicul căzuse în lepădare de credință. Iar referitor la întrebare: oare este posibil ca acel om sanu ști unde a intrat? Nu există așa ceva, doar dacă omul acela este de pe altă planetă…
Întrebare (3h 03m): Care este formula de pomenire ce trebuie a o folosi preotul care s-a îngrădit de erezie? Care episcop a pomeni?
Gheron Sava: Nu va pomeni un alt episcop. Canonul spune a înceta pomenirea episcopului nostru. Nu spune că trebuie pomenit un alt episcop. Avem episcop, avem episcopie. Suntem sub jurisdicția unei Biserici locale ce în acest moment are un episcop eretic. Din acest motiv facem Sfânta Liturghie, Vecernia și toate celelalte slujbe, fără a pomeni numele episcopului.
Întrebare (3h 04m): Unii dintre preoții ce s-au îngrădit de erezie, au făcut unele afirmații neortodoxe. Ce legături mai putem avea cu aceștia?
Gheron Sava: Depinde ce fel de afirmații au făcut. Însă, eu cred că prin discuții toate neînțelegerile și-ar putea găsi rezolvarea.
Întrebare (3h 06m): „Credința vine prin auz”, spune Apostolul. Dacă formula de pomenire la Sfânta Liturghie, a celor care nu pomenesc numele episcopului, este: „Pomenește, Doamne, arhiereul nostru ortodox”; oare tot românul care va auzi, nu va crede că-l pomenești pe cel al locului respectiv, el fiind părtaș la erezie? Noi suntem români, iar Dumnezeu primește exprimarea clară, fără echivoc, fără înțelesuri? 
Gheron Sava: Există un mod clar în care este posibilă întrerupea comuniunii cu episcopul, iar noi nu schimbăm ceva din Sfânta Liturghie. Absolut nimic, doar nu mai pomenim numele episcopului. Astfel am primit de la Sfinții Părinți Aghioriți, ce au întrerupt de multe ori pomenirea episcopilor. Acest lucru am fi putut a-l analiza mai mult, însă avem nevoie de mai mult timp, astfel îl facem altădată.
Întrebare (3h 09m): Putem merge la înmormântările rudelor apropiate dacă nu s-au îngrădit de erezie?
Gheron Sava: Este un caz care s-a făcut cunoscut: din păcate, din întrebările care se pun, se înțelege că încă nu am înțeles nimic. Întrebăm așadar de înmormântarea rudei care nu s-a îngrădit, mergem la înmormântare și fumăm, vorbim cu ceilalți, dar nu se roagă nimeni… Nu era mai bine a fi rămas la casele noastre și a face o priveghere pentru cel mort? De aceea aceste întrebări ne arată că nu ne-am poziționat corect vizavi de problema ereziei. De vreme ce noi am întrerupt comuniunea cu erezia și nu mai mergem în lăcașurile bisericești, mai este nevoie a mai spune la care dintre slujbe am mai putea merge? Când ducem o luptă de mărturisire, ținem cont de toate împrejurările. Indiferent de cum ne vor judeca rudele noastre, dacă noi am întrerupt comuniunea, nu vom mai participa, ci mai bine rămânem la casele noastre și facem rugăciune pentru cei morți.
Întrebare (3h 13m): În derularea slujbelor se pot folosi cărți de cult tipărite cu binecuvântarea stiliștilor?
Gheron Sava: Bineînțeles că putem. Nu avem nicio diferență dogmatică. Noi, în Sfântul Munte, folosim foarte multe cărți editate de cei de pe calendarul vechi.
Întrebare (3h 14m): Sunt persoane în sală care au pus buletinele de identitate pe foc fiindcă au CNP. Ce îi sfătuiți?
Gheron Sava: Fiecare acționează după conștiința sa. Noi nu putem spune cuiva ce să facă sau a face presiuni asupra cuiva. Eu, personal, nu am luat aceste carduri, nici nu vreau a le lua. Nu însă, pentru că ar fi lepădare de Hristos, ci pentru că încerc a mă pregăti astfel încât atunci când vor veni aceste buletine cu CIP sau 666, a nu primi. Deoarece, am discutat despre acest lucru cu toți părinții din Sfântul Munte ce se ocupă de această temă, nu putem spune că documentele actuale reprezintă lepădare de Hristos.
Întrebare (3h 16m): Care este situația în Sfântul Munte cu cei care s-au îngrădit de erezie?
Părintele Efrem: Datorită faptului că stareții mănăstirilor tac, călugării din obștile lor nu cunosc situația. Cei din afara obștilor care iau poziție sunt îndepărtați. Stareții nu mai dau binecuvântări de părăsire a Sfântului Munte nici pentru motive medicale. Unul dintre părinți era în punctul de a-și pierde ochiul pentru că nu primea binecuvântare de ieșire. În Prodromu este destul de dificilă situația, mai suntem doar doi părinți care nu suntem de acord cu erezia. Pe ceilalți i-au scos afară. Până în acest moment sunt ieșiți din obște doisprezece părinți. Unii au plecat scârbiți de gălăgia ce s-a făcut, alții s-au retras deoarece nu au vrut a intra în conflict, alții au fost izgoniți. Unora, chiar, li s-au spart chiliile și li s-au scos lucrurile afară. Sunt mult mai mulți cei care sunt împotriva ereziei, dar nu toți au curajul a mărturi, deoarece văd ce se întâmplă cu cei ce au avut acest curaj. Trebuie a vă încuraja unii pe alții și a nu mai căuta exemple în alte locuri. Nu mai trebuie a vă uita la Sfântul Munte ca la un exemplu deoarece, deocamdată, mănăstirile din Sfântul Munte tac, din păcate.
Întrebare (3h 21m): Putem pomeni la Sfânta Liturghie patriarhii adormiți ce au fost cu toții ecumeniști?
Gheron Sava: De vreme ce au fost ecumeniști și știm acest lucru, mai bine este a nu-i pomeni.
Întrebare (3h 22m): Ce părere aveți despre Biserica Bulgariei și Biserica Georgiei, care au ieșit din CMB, dar au comuniune cu ecumeniștii? Explicați ce înseamnă afirmația: „a mărturisi adevărul din afara Biserici și a mărturisi din Biserică”, după cum a spus ÎPS Ierotheos Vlachos?
Gheron Sava: Aceste două țări s-au dezis doar prin cuvânt de ecumeniști. Dacă nu sunt de acord nici cu Sinodul din Creta, nici cu CMB, atunci cum de mai continuă să pomenescă patriarhul Bartolomeu? Este ca și cum am spune că dumneavoastră nu acceptați Sinodul din Creta, dar continuați a pomeni patriarhul Daniel. Când cineva mi-a spus că sunt și ei ortodocși și putem avea comuniune bisericească cu ei, i-am adus exemplul următor: Să spunem că eu, care am întrerupt comuniunea cu Bartolomeu, plec din Sfântul Munte, ajung într-o duminică la Patriarhia din Bulgaria, pentru a mă îmbiserici cu patriarhul, deoarece acesta nu acceptă Sinodul din Creta. În aceeași zi vine și Bartolomeu a sluji împreună cu el. Eu voi putea sluji împreună cu ei? Bineînțeles că nu! De vreme ce eu nu pomenesc pe Bartolomeu, cum voi sluji împreună cu el? Așadar doar spun că nu acceptă Sinodul din Creta, în practică de fapt îl acceptă.
Referitor la afirmația: „a mărturisi adevărul din afara Biserici și a mărturisi din Biserică” – nu există acest lucru nicăieri! Din păcate și ÎPS Ierotheos Vlachos acceptă Sinodul din Creta. Face el ceea ce fac și bulgarii. Cum a putut veni în Iași, acum câteva luni, spunând românilor să-și urmeze episcopii, că sunt buni? Sunt buni episcopii? Nu sunt! Unde conduce oamenii ÎPS Ierotheos Vlachos? Ceea ce afirmă este un sofism de-al lui personal, deoarece crede despre sine că este un mare teolog. Din păcate teologia lui se bazează pe teologia mitropolitului Ioannis Zizioulas. ÎPS Ierotheos Vlachos pentru că este episcop are ideea că dacă nu pomenești un episcop, ești în afara Bisericii, deoarece episcopul ar fi biserica, adică teoria papistașă despre episcop. De aceea spune că trebuie a duce lupta din Biserică, adică prin aceasta vrea a spune de fapt a pomeni episcopul eretic, deoarece episcopul este biserica. Aceasta vrea a spune el când afirmă că trebuie „a duce lupta din interiorul Bisericii”. Susține că orice spune episcopul este fără de greșeală, este biserica – aceasta este teologia lor.
Întrebare (3h 28m): Un fapt foarte important care ne frământă pe noi este teoria părtășiei la erezie. Problema nu este doar părintele Claudiu Buză. Și părintele Grigorie de la Lacul Frumos cugetă așa, Mihai-Silviu Chirilă, părintele Macarie de la Oituz, care a fost primul ce a întrerupt pomenirea, în schimb a deviat prin a trimite oamenii la ecumeniști. Iar părintele Claudiu acum face un fel de semi-arianism cu expresia „părtășiei la erezie”. Chiar dacă au fost avertizați, atunci când Sfinția Voastră ați venit în mod special pentru a-i îndreptați, ei nu au acceptat îndreptarea. Și de fapt nu noi ne dezbinăm de ei, ci ei se dezbină de noi deoarece cugetă altfel. Cum putem avea noi comuniune cu ei dacă nu și-au renegat aceste afirmații greșite?
Gheron Sava: Mai întâi de toate, ei nu au comuniune cu voi. Mie îmi pare foarte rău, deoarece știu că părintele Claudiu este un părinte bun și fratele Mihai-Silviu Chirilă este un bun teolog, dar dacă ei spun că există o situație intermediară între erezie și ortodoxie, acest lucru nu există. Dacă ar fi existat, am fi putut și noi a ne găsi în această situație: a pomeni și sa fi foarte bine. Dacă există o a treia variantă, de ce nu o alegem pe aceea? Ai posibilitatea a alege pentru a mărturisi sau a rămâne în erezie.
Atunci când am fost împreună acasă la părintele Claudiu, i-am spus că ar putea aplica iconomia în anumite cazuri, cu anumiți oameni ce nu au înțeles, a-i accepta, chiar dacă merg la alte lăcașuri. Nu deoarece acest lucru ar fi corect, ci aplicat la nivel personal, pentru a înțelege ce se întâmplă. Dar aceasta nu putem a o transforma într-un canon general. Iar dacă aplici iconomia, o faci pentru o perioadă scurtă de timp, pentru a-l atrage la înțelegerea ta. Dar dacă spune că există o situație intermediară, acest lucru este și anti-patristic. Va trebui a-și coreca această poziție.
Întrebare (3h 32m): Am fost acuzați de părintele Claudiu Buză că suntem schismatici?
Gheron Sava: În niciun caz.
Întrebare (3h 33m) : Mai putem avea comuniune cu el?
Gheron Sava: Nu va voi el a avea comuniune cu voi, de vreme ce spune că sunteți schismatici. Cum mai vrea a avea comuniune cu voi? Nu l-ați numit voi schismatic, nici noi nu i-am spus așa. Noi am spus că doar ceea ce susține nu este corect și va trebui a se corecta. Să ne rugăm pentru a se rezolva problema și a înțelege și ei că nu există o a treia alegere, o a treia variantă, astfel încât, iarăși împreună a înainta în lupta noastră. Avem nevoie de rugăciune.
Cuvânt de încheiere
Gheron Sava: Vrem a ne exprima dragostea noastră și respectul nostru față de toți, mai ales pentru părinți, călugări și pentru maici.
A continua cu toții a fi uniți în această luptă, deoarece această luptă este lungă și dificilă. Noi vom fi într-o continuă comuniune cu Sfințiile Voastre, cu dumneavoastră, cerem rugăciunile dumneavoastră. Noi ne rugăm încontinuu pentru dumneavoastră. Ducem cu noi, transmitem situația care există aici. A ști că și grecii primesc mult curaj de la dumneavoastră, deoarece nu suntem foarte mulți în această luptă. Atunci când coborâm în Grecia, abia ne-așteaptă a le spune noutățile ce le aducem de aici.
Noi ne rugăm a ne învrednici Dumnezeu a-L mărturisi în continuu, spre Slava Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu rugăciunile Maicii Domnului și ale Tuturor Sfinților, a continua această bună mărturisire și în astfel a ajunge în rai și la Dumnezeul nostru. Amin.
sursa: https://www.youtube.com/watch?v=K6apPRgAk5I

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre erezii, Fără categorie, Pr Sava. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită- Mântuitorul Hristos. Noi suntem Biserica, cei care păstrăm adevărul de credință.

  1. Pingback: Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită, pe Mântuitorul Hristos. Noi, suntem

  2. Pingback: Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită, pe Mântuitorul Hristos. Noi, suntem

  3. Pingback: Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită, pe Mântuitorul Hristos. Noi, suntem

  4. Pingback: Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită, pe Mântuitorul Hristos. Noi, suntem

  5. Pingback: Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită, pe Mântuitorul Hristos. Noi, suntem

  6. Pingback: Gheron Sava Lavriotul – Noi nu ieșim în afara Bisericii. În afara Bisericii ies cei care acceptă Sinodul din Creta. Ei (ecumeniștii) păstrează biserica zidită, zidurile, iar noi păstrăm Biserica nezidită, pe Mântuitorul Hristos. Noi, suntem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s