Mântuirea Păcătoșilor – „Despre urîta de Dumnezeu și prea păgîna hulă ”

Image result for Mântuirea PăcătoșilorLa capitolul 3 : „despre păcatele cele mari ,care și cîte sînt”
De vreme ce am zis îndeobște pentru toată fărădelegea,fiecare cît este de grea,scriem deosebit unul cîte unul despre fiecare păcat,ca să cunoască oricine mai bine și să se ferească ,știind și greutatea canonul lui ca să nu pricinuiască neștiință.Păcatele și fărădelegile pe care le facem,sînt multe și de multe feluri;și toate se cuprind în aceste 7,adică:
– mândria,
– iubirea de argint,
– curvia,
– mânia,
– lăcomia pîntecelui,
– zavistia,
– lenea,
care se numesc de moarte,căci sînt capete,rădăcini și temelii din care ies celelalte și omoară sufletul nostru.Cu aceste 7,ne dau război ,trei vrăjmași mari și de moarte:
– trupul,
– lumea,
– diavolul.
Trupul ne îndeamnă ,ne silește și ne trage aruncîndu-ne în curvie,lăcomie pîntecelui și în lene.
Lumea ne trage spre iubirea de argint și pofta nesăturată a lucrurilor pământești .
Și diavolul măcar că este pricina la toate fărădelegile,încă și mai mult se nevoiește să ne arunce în mândrie,ca să ne facem lui imitatori și urmăritori.
Și încă și alte șase fărădelegi ,care sunt și acestea de moarte și se nasc din cele 7 de mai sus,însă nu sînt mai mici decît acelea și încă unele dintre acestea sînt și mai grele ,pe care le vom scrie la acest capitol.Iar privitor la cele 7 dintâi,pentru rînduiala scrisului,vom vorbi mai jos la capitolul al 6.
Cea dintîi și cea mai grea decît toate și mai urîtă este acea hulă pe care nimeni nu a arătat-o în lume ,fără numai aflătorul răutății,diavolul,știind că este mai rea fărădelege și decît curviile,uciderile și orce altă desfrânare și necurășie și cum că numai aceasta ajunge omului să se muncească fără de milă.
Hulitorul cu adevărat se numește vrăjmașul lui Domnului, pentru că de ar fi lui cu prilej să aibă într-a cel ceas ce se mânie pe Dumnezeu în mîinile lui,sau pe sfântul ce-l hulește nepriceputul,negreșit că l-ar ucide ,îndemnîndu-se de duhul ce-l întărîtă în inima lui ,diavolu.
De aceea zice fericitul Augustin:
„că mai mult păcătuiesc cei care îl defaimă pe Hristos acum cînd împărățește în cer,decît cei ce l-au răstignit cînd era trupește pe pământ”
Aceasta este o atît de grea fărădelege ,și atîta este de urîtă de Cel Prea Bun,încît nu numai după moarte pedepsește cu muncile fără de sfârșit ale iadului pe hulitor,dar și în această viață îl pedepsește foarte greu…
Muierile nu cad într-o fărădelege ca aceasta ,ci fac alta care este asemenea acesteia ,adică :
„că nu face cîteodată judecată dreaptă cînd le moare vreo rudă sau vreun iubit al lor,sau le trimite vreo pagubă mare și boală,și nu mulțumesc,ci-și blesteamă ziua în care s-a născut și-și doresc moartea cu multă mânie.Se bocesc și se jelesc cum că nu le scoate din întristări și necazuri,și uneori se dau orbite diavolului și se blesteamă pe sine”.
Acestea sînt hule și chip de grai ce vorbesc acei ticăloși osîndiți la muncă,cărăra vor fi părtași și împreună moștenitori,cîți vorbesc de acum fiindcă zic multe și felurite cuvinte hulitoare.
Dacă însă te temi ,nu te număra printre aceia,ci smerește-te pe tine,și pleacă-ți capul tău la toate primejdiile ce ți le trimite Domnul și le primește din mâna Dumnezeiască întocmai ca un leac doftoricesc și băutură de un prea iscusit și prea înțelept doctor,spre ajutorul tău și crede fără îndoială,căci cu dreptate și înțelepciune multă,ți le trimite,spre folosul tău sufletesc.Pentru că tot una e să zici,că Dumnezeu face vreun lucru nedrept,ca și cum ai zice că nu este Dumnezeu.
Dacă zici că primejdia este mare și iuțimea necazului te face să zici cuvinte hulitoare,socotește cu cunoștință căci nu le ușurezi de fel cu mînia,ci mai vîrtos le adaugi la cu nerăbdarea ta.Și de vrei să ți se pară mici,pune-le alături cu aceste 4,adică :
– cu darurile și binefacerile ce ai luat de la Dumnezeu;
– cu fărădelagile ce ai făcut asupră-i
– cu pedepsele iadului care pentru aceasta ți se cuvin și cu slava Raiului ce te așteaptă,și vei mulțumi lui Dumnezeu pentru acestea.
Și dacă fiecare dintru acestea 4 le cumpănești și le cîntărești,toate necazurile care pot să ți se întâmple,ți se vor părea.
CAPITOLUL VI
DESPRE URÂTA DE DUMNEZEU ȘI PREAPĂGÎNA HULĂ
Pentru că lauda și slavoslovenia este fapta cea mai plăcută lui Dumnezeu și de suflet folositoare,decît toate celelalte fapte ale oamenilor,se cuvine nu numai noi,cele cuvîntătoare zidiri,ci și cele necuvîntătoare și nesimțitoare,să laude și să slăvească pe Dumnezeu,după cum zice David:
„Toate stelele și lumina,soarele,luna,munții,copacii,păsările”,și celelalte zidiri.
Tot așa,cea mai urîtă faptă și cea mai rea fărădelege și cea mai înfricoșată decît toate este nelegiuita hulă și următoare diavolilor , pe care unii zic cu îndrăzneală și nerușinare.Aceștia se pot numi mai mult draci,decît oameni încît mă minunez mult și mă înspăimânt,cum suferă pământul și celelalte stihii pe cel hulitor și nu se ridică asupra lui să-l omoare
O,nemulțumirile tale, hulitorule!Toate făpturile cerești și pământești laudă pe Ziditorul și il slăvesc.Îngerii ,soarele și luna,marea și rîurile,copacii și toate creațiile lui,iar tu,care ai luat din mila și necuprinsa Lui bunătate atîtea binefaceri și daruri,cel ce te-ai cinstit după chipul și asemănarea Lui,în loc să-l lauzi și să-i mulțumești la atâta pentru bunătățile Lui,îndrăznești nepriceputule,să-L blestemi cu atîta nerușinare?
Care om s-a aflat cîndva în lume,atât de fără minte și nedrept,încît să blesteme și să hulească pe prietenul și făcătorul de bine?Fiarele cele sălbatice și neascultătoare își potolesc mânia și asprimea lor,îmbînzesc sălbăticia lor și se fac blînde și recunoscătoare către făcătorii lor de bine,precum mai apoi,la capitolul„despre mulțumire”vom arăta cu deamănuntul.Și tu te faci mai neînțelegător decît fiarele?Înțelege tu,cel fără de minte,cine ti-a făcut atîtea binefaceri?Cine ti-a dăruit atîtea daruri și haruri precum Stăpânul Hristos și Ziditorul tău?Cine te-a iubit și din diferite primejdii te-a scăpat ?Nici tatăl tău sau prieten iubit al tău,n-au făcut- vreodată ,nici nu poate face cîte a făcut pentru tine.Acest prea credincios prieten.Cum de nu te rușinezi nemulțumitorule,de atâta neomenie ce arăți unui milostiv datător și făcător de bine?Cine a cutezat vreodată să defăimeze și să ocărască pe stăpînul ce-l hrănește în toate zilele si-l îmbracă?Ce zic eu în toate zilele?Numai o dată să te ospăteze sau să te îmbrace cineva ,pomenești pururea binele lui și-l lauzi pretutindeni și-l vorbești de bine,ca să te arați către dînsul mulțumitor.Și pe Stăpânul Hristos,Domnul Domnilor,ale cărui bunătăți stăpânești,și care suntale Lui zidiri spre slujba și chivernisirea ta,nu-L mulțumești ,ci-L hulești ,nebunule!Pâinea pe care o mănânci,vinul și bucatele felurite,pământul ce te ține și te hrănește,și marea cerul ce te acoperă.,soarele ce te încălzește și-ți luminează ,înconjurînd pământul,îngerii care te păzesc și toate celelalte zidiri văzute și nevăzute ale cui făpturi sunt?Ale Celui întru tot puternic Stăpân pe care tu îl hulești nerușinatule !Pentru ce pricină le-a făcut ?Pentru dragostea ta ,să-ți slujească ție nemulțumitorule!Deci ce suflet și ce inimă ai ,să-ți deschizi gura ta spurcată,și pornești blestemata ta limbă spre a înjura pe Stăpînul acesta prea milostiv?
De te va ațîța mânia inimii și obiceiul tău cel rău,hulește pe acel vrăjmaș și pîrîș al tău,diavolul,care-ți pricinuiește pururea pagube,iar nu pe Mântuitorul și izbăvitorul tău,care a luat moartea pentru tine,-nici pe Sfinții care-ți ajută și se sîrguiesc pentru mântuirea ta.Socotește rogu-te,cînd ești fără de patimă,ca să pricepi greutatea acestei fărădelegi ,și cu cîtă asprime se pedepsește în Scriptura cea veche cît și în cea nouă,ca să o urăști și să te temi de ea.
În Leviticon a poruncit Dumnezeu evreilor :
„oricare va huli numele Lui să-l ucidă cu pietre îndată în ceasul acela ”.
Și acum încă,în unele cetăți și orașe nu numai creștinești ci și păgînești,se află scris în legile politice:Omoară pe hulitor sau scoate-i limba din gît;și într-alte chipuri îi muncesc rău, spre pilda tuturor.Cînd au osîndit pe Navute(1)la moarte,scrie cum l-au pîrît că a „binecuvîntat”pe Dumnezeu și pe Împăratul,voind să spună că a hulit pe Dumnezeu și pe Împăratul .Și iarăși pomenește de femeia lui Iov,cum îi zicea bărbatului ei ca să hulească pentru necazurile ce le-au venit,prin cuvintele acestea :
„Ci zi vreun cuvînt către Domnul și mori”.
Și nu numai în aceaste două locuri,ci și în multe altele scrie,așa ca să nu se dea această fărădelege la iveală cu numele ei.
Vezi cît de urîtă este hula,încît numai a pomeni cineva este rușine și frică nesuferită?O,prostia și nerecunoștința ta,omule!Cum nu simți pe cine înjuri?Oare pe un om muritor.sau împărat pământesc?
Nu”ci pe cel mai presus de cinste,judecătorul a toată lumea,pe Ziditorul și Făcătorul tuturor,pe Domnul Domnilor și Împăratul cel mai înainte de veci,pe care Heruvimii-L laudă ,și serafimii cu frică-L slăvesc,-de care adîncurile se cutremură„și tot genunchiul se pleacă,al celor cerești și a celor pămăntești,și a celor de desubt”.Pe această Mărire necinstește un vierme netrebnic și întinat păcătos?Și ce ți se cuvine ție pentru fărădelegile tale,dacă nu numai a munci fără de număr?
Acestea am zis aici,să le ai cel dintîi leac al păgînității acesteia,hula adică,cum că este mai rea decît toate fărădelegile și este multă nesocotință a ta ca să te mânii asupra Mântuitorului tău și făcătorul de bine.Socotește că păcatul acesta este cu totul vătămător,nu numai sufletește și trupește;căci deși toate păcatele vatămă sufletul,de acesta,de hulă,fiecare trebuie să fugă ca de șarpe otrăvitor și omorîtor.Sunt însă unele păcate care deși omoară sufletul,dau totuși o oarecare dulceață ticălosului trup,pentru care plăcere oamenii nepricepuți,se înșeală ca păsările și peștii ,și căzînd în lațurile diavolului se omoară.De la acest păgînesc păcat și fărădelege,nu cîștigă nici un rod,gustare,dulceață sau folos.
Spune-mi ,omule,cînd ai necazul tău cel mare sau primejdie și pagubă ce ți se întâmplă,te întărîtă diavolul și hulești ,ce folos ai luat?Ce dulceață ai gustat?Cîtă dobîndă ai aflat,și ce cîștig ai căpătat?Oare ușuratu-ți-s-a durerea,pentru ce ai blestemat?Sau primejdia și necazul tău au încetat și paguba ți s-a împuținat?Nu pricepi nebune,că ți-ai făcut rană mai mare și pagubă mai multă?Acolo unde aveai numai o durere a trupului,de care puteai să te vindeci prin îngăduire,ai adăugat sufletului și alte răni și lovituri cu hula,care este pagubă mai mare decît celelalte cîte era să pătimești mai înainte.Trebuie să știi că cei buni și credincioși,slugi ale împăraților,nu numai că nu hulesc pe domnii lor,dar nici măcar nu îngăduie altora ca să blesteme pe domnii lor.Și tu însuți așa ai făcut ca să te arați credincios către împăratul cel vremelnic.Cu atât mai mult ,ți se cade să ai evlavie către împăratul ceresc?Iar tu cutezi nerușinatule ,și-L hulești în față!Socotește cît de nedrept lucru este ,și urît și străin de toată buna credința,de vreme ce nici păgînii nu îndrăznesc cîndva să hulească pe Dumnezeu sau pe Mahomed ce-l au întru mare cinste.Și iarăși,evreiii au obicei cînd vor auzi hula,să-și rupă hainele lor,să-și astupe urechile și să ucidă cu petre pe hulitor.Cum dar tu ești mai fără de rușine decît evreii,și nu te temi,și nu te cutremuri de o fărădelege ca aceasta?
De voiești să te izbăvești de această fărădelege,obișnuiește-te,a lăuda și a slăvi pe Domnul,și pe Prea Sfâna Născătoare de Dumnezeu,și pe Sfinți,adică să facem rugăciuni adesea și să mulțumești în toate zilele.Iar de vei ști carte,citește rugăciuni de umilință,căci aceasta este cea mai de folos lucrare.Așa făceau Sfinții cei mai înainte de lege și după Lege,precum zice David:
„Bine voi cuvînta pe Domnul în toată vremea”
Și prin mijlocul acesta puțin,cîte puțin se naște în sufletul tău un obicei bun al Dumnezeieștilor laude,care pururea se fac de către Îngeri,la fel cum diavolii hulesc pururea în iad pe Dumnezeu.
Aceste trei învățături ce am scris,socotesc să ajungă spre înțelepțirea hulitorilor.Iar de este cineva atît de împietrit la inimă și fără umilință,ca să nu se întoarcă dintr-o păgînitatea ca aceasta ,după cîte am scris,o să-i aduc aminte de pedepsele cele înfricoșătoare cu care a pedepsit Dumnezeu înaintea ochilor oamenilor în această lume,pe cei ce au hulit.Și va cunoaște cît este de urîtă lui Dumnezeu această fărădelege osîndită atît de greu .Este prea adevărat,precum mărturisește proorocul Isaia:
„Că a trimis Domnul pe un înger și omorît într-o noapte 185.000 de Asirieni pentru hula prea păgînului Senahrim împăratul lor,cu dreaptă certare și pedeapsă,ca să priceapă cel mândru tiran,cu cît era de puternic Stăpînul”,de vreme ce numai un singur slujitor al Lui a putut să piardă în puțin timp,și să risipească toată puterea oștiriii lui cu care mișelul se fălea.Și nu numai această pedeapsă,i-a dat-o dreptul judecător,ci peste pușine zile s-a dus la Andramilech și Sarasar fiul lui,în casa strămoșului lor,și au omorît pe tatăl lor,și a împărățit Nahordan,un alt fecior a lui în locul său,că se cădea să se lepede feciorii de tată,în ce chip s-a lepădat și el ,nebunul,de Dumnezeu,cu hula .Pentru că evreiii au cîrtit asupra lui Moise,și cîrtirea s-a spocotit împotriva Domnului,i-a pedepsit pe toți,și cîți au cîrtit în pustie.Și dacă ei numai pentru acest singur păcat au fost omorîți ce fel de muncă socotești să moștenească cei ce hulesc cu atîta obrăznicie Dumnezeiasca Mărire?Dar nu numai în vremea aceea cînd se arăta Dumnezeu Izbînzilor,se făcea asemenea minuni;dar și după arătarea lui Iisus Hristos care și-a îmbrăcat trupul nostru ,și a ispitit a noastră slăbiciune ,și a arătat atâta milostivire către toți nemulțumitorii.Însă se mânie mult și se mâhnește asupra hulitorilor Îzbîndește în toate zilele și răsplătește asupra lor cu multe semne și minuni,din care să pomenim mai jos cîteva spre încredințarea celorlalte,ca să se teamă hulitorii și să se pocăiască,ca să nu pătimească asemena ,sau și mai mare osîndă
….Acestea s-au făcut ca să priceapă hulitorii,că dacă pe copiii cei mici îi pedepsește atît de aspru Dumnezeu,pe ei care au mai mică greșeală la păcat,pentru mica lor cunoștință și înelegere,în ce mare primejdie se află cei mari,care cunosc greșeala lor,și știu cîtă fărădelege fac cu hula.Pentru aceasta să se teamă,ca nu cumva să-i pedepsească Domnul cu o astfel de muncă sau mai mare precum au pătimit și alți mulți în duferite timpuri,și în multe locuri,nu numai în vremurile trecute,dar  și acum în zilele noastre,după cum cunosc pe mulți care au îndrăznit să hulească pe Dumnezeu.Acestora li s-au dat vremelnic,de către Judecător,diferite osînde și înfricoșate munci Pe unii i-a ars Fulger din cer;altora le-a întors fața la ceafă și au arătat privitorilor,o jalnică vedere;altora le-a pironit limba;altora li s-a umflat și li s-au ars de tot mădularul cu care au grăit hula.Alții mulți,în diferite locuri și timpuri,au fost pedepsiți,și pedepsa lor să fie spre pilda și învățătura.
Teme-te să nu pătimești și tu asemenea lor,ba poate și mai rău.Încă poți să te folosești,să dezrădăcinezi din tine vinovăția aceasta,hotărînd în mintea ta ca să nu mai hulești pentru vreo oarecare pricină,chiar de ți s-ar întâmpla cel mai cumplit necaz.Iar de vei cădea în nesocotință și în obiceiul tău cel rău,să nu lași să treacă ziua aceea fără să alergi la Mărturisire.Părăsește toate treburile ca să vindeci rana ta sufletească,precum ai face cu cea trupească,și să nu îngădui nici o clipă neîndreptat.Căci păcatul ce nu se șterge  prin pocăință trage pe păcătos prin greutatea sa la altă fărădelege.Pentru aceasta sîrguiește-te să găsești leacul cît mai curînd.
Iar de vei cădea în nesocotință și în obiceiul tău cel rău, să nu lași să treacă ziua aceeaa fără să alergi la Mărturisire. Părăsește toate treburile ca să vindeci rana ta sufletească, precum ai face cu cea trupească, și să nu îngădui (să rămâi) nici o clipă neîndreptat.
Căci păcatul ce nu se șterge prin pocăință trage pe păcătos prin greutatea sa la altă fărădelege. Pentru aceasta sârguiește-te să găsești leacul cât mai curând.
Iar dacă se va întâmpla ca să nu fie duhovnic acolo unde ești, să zici îndată în gândul tău:
„Fă canonul acesta pe care ți-l dau eu nevrednicul”.
Adică, îndată ce va ieși hula din gura ta, mușcă-ți tare limba care a făcut păcatul, chiar dacă ar sângera și te-ar durea mult, ca să-ți aduci aminte în vremea viitoare, și de câte ori vei cădea în asemenea păcat, până ce te vei dezbăra de acest obicei. Prin acest chip nădăjduiesc la Dumnezeu să te izbăvești cu totul, după cum și alții au făcut-o. Că la orice lucru este deprindere, și să nu te sperii de durere, fiindcă mai bine este să suferi aici puțină vreme decât să te muncești veșnic.
A doua pricină a hulei este jocul și mai cu seamă cărțile,de care trebuie să fugi ca de șarpe,adică șă joci pe bani sau pe alt lucru,socotind la fapta aceasta,pagubele tale cele multe;căci îți pierzi banii,al doilea cinstea și lauda ta,pentru că nimeni nu te va cinsti,ci toți te vor nesocoti,după cum ți se cuvine.Al treilea că pierzi vremea cea mai de preț pe care ți-a dat-o Dumnezeu să o cheltuiești în lucruri bune,ca să iei împărăția cerească.Paguba mai mare este a timpului decît a lucrului,pentru că lucrul cât îți este voia îl afli,iar vremea nu,se mai întoarce înapoi.Și pe scurt zicînd,jocul este pricina mai a tuturor relelor,pentru că face pe om iubitor de argint,și iubirea de argint este rădăcina tuturor răutăților.Deci știut este,că cine joacă pe bani,iubește această patimă,deoarece se lăcomește și se nevoiește să dezbrace pe fratele său,ca să-i ia lucrul lui.
Păzește-te drept ceea ,frate,cît poți,numai să nu joci tu,ci măcar unde joacă alții să nu mergi,căci nici un folos nu iei,ci mpagubă trupească și sufletească.Și astfel avînd cuvenita luare aminte,scapi de această fărădelege.
Este o altă hulă afară de ce mai de sus,pe care o zic unii nesocotiți,bărbați și femei,dînd pe fratele lor dracului sau anatema să fie,și altele ca aceasta.
O nesocotința ta,omule!Ce stăpînire ai tu să dai pe fratele tău ,celui viclean?L-ai cumpărat?Bun lucru ți se pare a fi,să dai diavolului pe cel de o credință cu tine și aproapele tău,pentru care Domnul și-a vărsat sîngele Lui prea curat și de mult preț,ca să-l mântuiască din mâna diavolului?Ți se pare că acela îl ia?Pe tine te moștenește ,lipsitule de minte!Apostolul Iuda scrie în Epistola sa,despre Arhanghelul Mihail,cînd se certa vorbind cu diavolul pentru trupul lui Moise,că îngerul n-a cutezat să-l hulească pe diavol,și într-o astfel de pricină cînd se împotrivea cel de trei ori blestemat,i-a zis:
„Domnul să te certe pe tine diavole”
Deci cînd ai și tu vreo pricină cu cineva ,lasă să facă judecat dreptul Judecător,căci mai mult păgubești  pe vrăjmașul tău răbdînd paguba ce ți-a făcut-o și să zici:
„Dumnezeu să-ți răsplătească”,decît să-l dai diavolului.

 

Reclame

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Mântuirea Păcătoșilor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Mântuirea Păcătoșilor – „Despre urîta de Dumnezeu și prea păgîna hulă ”

  1. Pingback: Iată ce creștină era„marea actriță”Stela Popescu care unii preoți ne îndeamnă să ne rugăm pentru ea : „Nu cred în viața de apoi …de asta…nu cred…cred altceva….” „…și cum hulește actorii numele lui Dumn

  2. Pingback: Iată ce creștină era„marea actriță”Stela Popescu care unii preoți ne îndeamnă să ne rugăm pentru ea : „Nu cred în viața de apoi …de asta…nu cred…cred altceva….” „…și cum hulește actorii numele lui Dumn

  3. Pingback: Iată ce creștină era„marea actriță”Stela Popescu care unii preoți ne îndeamnă să ne rugăm pentru ea : „Nu cred în viața de apoi …de asta…nu cred…cred altceva….” „…și cum hulește actorii numele lui Dumn

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s