14 aprilie – Sf. Martin Mărturisitorul, papă al Romei; Sf. Mc. Anatolie, Ioan și Eustatie; Sf. Mc. Ardalion măscăriciul (Proloagele de la Ohrida)

Pomenirea Sfântului Martin Mărturisitorul, Papă al Romeimartin marturisitorul

Martin a fost intronizat Papă al Romei în ziua de 5 iulie a anului 649, pe vremea cînd Ortodoxia lupta cu ereticii monoteliţi, care susţineau că în Domnul nostru întrupat acţionează o singură voinţă. În Imperiul Roman în acea vreme împărăţea Constans al Doilea, nepotul de fiu al împăratului Heraclie. La Constantinopole patriarh era Pavel. Spre a potoli furia monoteliţilor, împăratul compusese un volumaş intitulat „Typos”, care era foarte favorabil ereticilor. Papa Martin a convocat un Sinod format din 105 episcopi, care au dat anatemei „Typos-ul” împăratului. În aceeaşi vreme, Papa Martin a scris o scrisoare Patriarhului Pavel, implorîndu-1 să se ţină de curăţenia mărturisirii ortodoxe şi să-l sfătuiască pe împărat să renunţe la sofisticăria lui eretică. Această scrisoare i-a mîniat şi pe împăratul Constans şi pe Patriarh. Împăratul 1-a trimis pe comandantul Olimpius la Roma spre a-1 aduce legat pe Papă la Constantinopol. Comandantul nu a avut îndrăzneala să-1 lege pe Papă, dar a mituit un soldat să-1 omoare în biserică cu sabia, la vremea săvîrşirii Sfintei Liturghii. Cînd soldatul a intrat în biserică cu sabia ascunsă sub haină, el a orbit pe dată. Astfel s-a izbăvit atunci de moarte Papa Martin al Romei, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Tot în acele zile sarazinii atacau Sicilia: comandantul Olimpius a trebuit să meargă într-acolo, unde şi-a aflat imediat moartea. Apoi, prin intrigile ereticului patriarh Pavel, împăratul a trimis alt comandant la Roma, pe Theodor, care avea sarcina să-l aducă legat la Constantinopol pe Papa Martin, sub acuzaţia că a complotat cu sarazinii pentru răsturnarea puterii imperiale şi că nu o cinsteşte pe Maica Domnului. Cînd comandantul a sosit la Roma şi a citit acuzaţiile în auzul Papei şi întregii sale suite, Papa Martin le-a înfierat ca pe nişte insulte, zicînd: „Cu sarazinii, duşmanii lui Hristos, nu avem nici o părtăşie. Cît despre Preacurata Maică a Dumnezeului nostru lisus Hristos, cei care nu o cinstesc, nu o mărturisesc şi nu i se închină ei, anatema să fie asupra lor şi în viaţa aceasta şi în cea care va să fie.” Dar comandantul nu a fost impresionat de mărturia Papei, pe care 1-a legat în lanţuri şi 1-a adus la Constantinopol, unde multă vreme a zăcut în închisoare, foarte bolnav, suferind de înfometări şi de durerea inimii, pînă cînd a fost izgonit în surghiun în sălbaticul ţinut al Chersonului. în acel cumplit exil Papa Martin a supravieţuit timp de doi ani. El a murit în anul 655, înfăţişîndu-şi sufletul lui curat înaintea Domnului, Căruia îi închinase toată viaţa lui. Patriarhul Pavel, care se pocăise de ereziile lui, murise cu doi ani mai înainte. Cînd împăratul a venit la el pe cînd se afla pe patul de moare, Patriarhul Pavel şi-a întors capul către perete şi a plîns, mărturisind că a păcătuit cumplit împotriva Papei Martin, şi rugîndu-1 pe împărat să-1 elibereze din surghiun.

Pomenirea Sfinţilor Mucenici Antonie, Ioan şi Eustatieanatolie ioan si eustatie

Toţi aceştia au fost la început păgîni, dintre aceia care se închinau focului. Toţi trei au fost slujitori la palatul prinţului lituanian Olgard, din Vilnius. Pe cînd erau încă păgîni ei se numeau Krugleţ, Kumeţ şi Nejilo. Cu toţii au primit mai apoi Sfîntul Botez ortodox din mîna preotului Nestor. Toţi trei au fost de aceea spînzuraţi, unul după altul, de acelaşi stejar, la anul 1347. Creştinii după aceea au tăiat acel stejar şi au ridicat cu el o sfântă biserică în cinstea Sfintei şi de Viaţă facătoarei Treimi. Cinstitele moaşte ale acestor trei mucenici au fost aşezate în această biserică, iar din cioata şi rădăcina stejarului s-a dăltuit şi sfînta masă a Altarului acestei biserici. Sfintele moaşte ale celor trei mucenici lituanieni se odihnesc şi astăzi la Vilnius.

Pomenirea Sfântului Mucenic Ardalion măscăriciul [sau glumeţul]

La început acest Ardalion a fost un actor-comedian. Ca să-şi distreze auditoriul, el mima chinurile mucenicilor care nu voiau să se lepede de credinţa lor creştină, reuşind prin mascările sale să provoace hohotele de rîs ale publicului la adresa mucenicilor creştini. Dar cînd persecuţiile au reînceput sub împăratul Maximian, atitudinea lui s-a schimbat radical. În faţa mulţimilor care se înghesuiau la spectacolele sale, el a strigat că este creştin şi că teatrul s-au terminat. Pentru aceea Ardalion a fost osîndit la moarte prin torturare: el a fost legat de un cadru de vergi metalice înroşite în foc, împlinind astfel cel mai mare şi mai autentic rol al vieţii lui: acela de Sfînt Mucenic.
Reclame

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre actori, Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s