Ieromonah Nicodim Sachelarie – UCIDEREA

Related image1991. -Uciderea este ridicarea vietii aproapelui fatis sau intru ascuns, viata de care dispune numai Dumnezeu: „Sa nu ucizi” (Ex. 20, 13) adica sa nu nimicesti pe omul asemenea tie, caci distrugi faptura cea binenlacuta lui Dumnezeu. „Nu orice ucidere este pacat, ci numai uciderea unui nevinovat, iar cea legiuita este ingaduita numai stapanilor” (Const. Apost. VII, 2). „Dregatorii nu sunt de temut pentru faptele cele bune, ci pentru cele rele. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. Daca faci raul teme-te caci nu in zadar poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu ca sa-l razbune si sa pedepseasca pe cel ce face rau” (Rom. 13,34; I Reg. 15,33).
1992. -„Daca vreun cleric ar lovi pe cineva in galceava si-l va omori dintr-o lovitura grabita, sa se cateriseasca pentru neinfranarea sa; iar de va fi laic sa sti afuriseasca”. -Apost. 65.
1993. -„Cu privire la uciderile cele de voie, vinovatii sa se canoniseasca toata viata ingenunchind, iar de sfanta impartasanie sa se impartaseasca la Sfarsitul vietii lor”. -Ancira 22.
1994. -„Cu privire la uciderile cele fara de voie hotararea de odinioara porunceste ca cei vinovati sa se invredniceasca de sfanta impartasanie in al saptelea an, potrivit treptelor hotarate (ale canonisirii), iar in a doua hotarare (necunoscuta istoric) se porunceste sa se canoniseasca numai cinci ani”. -Ancira 23.
1995. -„Cel ce a lovit cu securea pe femeia sa este ucigas. Si pe buna dreptate ai cerut ca sa-ti vorbesc mai pe larg despre toate acestea, pentru ca este o mare deosebire intre uciderile cele de voie si cele fara de voie”. -„Se cheama ucidere fara de voie cand cineva a aruncat o piatra asupra unui caine sau intr-un copac si din intamplare loveste un om, intentiunea a fost indreptata contra animalului, sau a scutura fructe din pom, insa intamplarea a facut ca piatra sa loveasca si sa ucida un om. Deci, aceasta ucidere este fara voie. Aceeasi apreciere se face si cand cineva voieste sa pedepseasca pe cineva cu toiag sau cu biciul si desi nu l-ar lovi tare, totusi cel lovit ar muri, fiindca dupa intentie, el a voit sa indrepte pe cel ce a gresit, dar nu sa-l omoare”.
„Deasemenea, este ucidere fara de voie in cazuri de incaierare. Cand cineva ucide aparandu-se de altul si lovindu-l cu lemnul sau cu pumnul la partile primejdioase (ca tample, ochi, etc.) numai ca sa-l pedepseasca, dar nu sa-l omoare; insa aceasta se apropie de uciderea de voie pentru ca n-a voit sa fie atent din ura la pastrarea vietii potrivnicului. La fel este (in cazuri de lucrari) cand cel ce se razbuna cu dusmanie se foloseste de lemn sau piatra mare (la santier) pe care a pravalit-o peste potrivnic si in loc numai de a-l pedepsi il ucide, deasemenea este o ucidere fara de voie fiindca una a voit si alta a facut in mania sa”.
„Insa cel ce a intrebuintat sabie sau altceva de felul acesta, nu are nici o iertare, mai ales cand el a aruncat cu securea, deoarece nu a lovit cu mina ca sa poata stapani masura unei lovituri usoare, ci el a si aruncat ca si cu greutatea si iuteala fierului sa dea lovitura sigura spre moarte”.
„Uciderea facuta de talharii si jefuitorii razboinici este intru totul intentionata, caci acesti criminali ucid pentru prada, ferindu-se de a fi prinsi; iar cei ce merg in lupta pentru ucideri si jaf nu se duc numai ca sa pedepseasca si sa infricoseze, ci ca sa si omoare pe cei ce li se impotrivesc”.
„Cel care ar pregati oarecari bauturi a caror putere nu o cunoaste si deci ar ucide pe cei ce le ia, o socotim ca o ucidere de voie. Acest lucru il practica de multe ori femeile care fac descantece si legaturi vrajitoresti, incercand sa atraga pe unii spre dragoste, le da astfel de bauturi ca sa li se intunece mintile. Deci, ele sunt ucigase, desi una au voit si alta au facut. Deci si femeile care dau bautura pentru pierderea pruncilor (avort) sunt ucigase de voie atat ele cat si femeile care iau astfel de bauturi”. -Sf. Vasilc 8.
1996. -„Cel care a ucis fara de voie s-a pocait indeajuns in cei unsprezece ani. La acestia sa aplicam legea lui Moise (Deut. 25,1-5), in care se spune ca cel ce a fost batut, dar apoi s-a sculat si a umblat pe picioare in toiag desi va muri mai apoi, sa nu fie socotit ca ucis. Iar daca nu se va mai scula si dupa bataie va muri, batausul va fi socotit ca ucigas insa dupa intentiune fara de voie”. -Sf. Vasile 11.
1997. -„Cel ce a lovit de moarte pe aproapele este ucigas, fie ca el a provocat si inceput bataia, fie ca s-a aparat fiind atacat”. -Sf. Vasile 43.
1998. -„Femeile care n-au purtat grija de copilul sau de curand nascut in calatorie, desi a putut sa-l salveze, inadins la neglijat socotind astfel ca isi va acoperi pacatid, ori cu intentiune dobitoceasca si neomenoasa a facut aceasta, sa se judece ca o ucigasa. In caz ca copilul a murit fiindca mama lui n-a putut sa poarte grija de copil din cauza pustietatii si a lipsei de cele necesare, ea va avea iertare”. Sf. Vasile 52.
1999. -Despre deosebirile uciderilor fara de voie stiu ca am scris mai inaintea evlaviei tale (c. 8) dupa cate mi-a fost cu putinta si nu pot sa spun nimic mai mult despre aceea; deci, ramane la chibzuinta ta ca potrivit cu imprejurarile, epitimiile sa se lungeasca sau sa se scurteze”. -Sf. Vasile 54.
2000. -„Cei ce pleaca de voie sa lupte impotriva talharilor daca sunt laici se opresc de la impartasire (c. 13) iar daca sunt clerici sa se cateriseasca din treapta lor caci zice: „Cel ce scoate sabia de sabie va muri” (Matei 26, 52) -Sf. Vasile 55.
2001. -„Cel ce a ucis cu voia sa si apoi s-a cait va fi neimpartasit cu cele sfinte douazeci de ani astfel impartiti: patru ani trebuie sa se tanguiasca plangand in afara la usa Bisericii si rugandu-se de credinciosii care intra in ea sa se roage pentru el, marturisindu-si pacatele (adica spunandu-le ce pacat a facut). Dupa acesti patru ani va fi primit intre cei ce asculta timp de cinci ani intrind si iesind cu ei. Apoi sapte ani va sta impreuna cu cei ce se roaga in genunchi. Patru ani va sta impreuna cu cei credinciosi, dar nu se va impartasi cu sfintele taine pana nu se vor implini acesti douazeci de ani”. -Sf. Vasile 56.
2002. -„Cel ce a ucis fara voie, zece ani nu se va impartasi cu cele sfinte, astfel: doi ani adica se va tangui, trei ani va petrece intre cei ce asculta si patru ani va ingenunchia si un an va sta impreuna si apoi va primi cele sfinte”. -Sf. Vasile 57.
2003. -„Acum trebuie a se examina si slabiciunile partii sufletesti a irascibilitatii, pentru ca sa putem cunoaste pacatele in care vom putea cadea prin manie, cand facem o rea intrebuintare a ei. Intrucat pacatele ei sunt de mai multe feluri, Parintii n-au cercetat in amanuntime lucrurile pentru vindecarea tuturor acestor pacate. Scriptura opreste nu numai lovitura data cu manie, ci si orice ocara si hula prin cuvinte (Colos. 3, 8). Canoanele au precizat doar pedepsele pentru, ucidere. N-au facut deosebire intre uciderea de voie si fara de voie. Uciderea de buna voie presupune un plan premeditat al crimei dupa care ea se executa. Deasemenea, cel ce loveste si este lovit intr-o incercare in care imprejurare el da cu mana (manie) sa loveasca de moarte, trebuie sa fie socotit intre cei ce au ucis cu voie. Cand cineva este stapanit de manie si se lasa dus de furiile ei, el nu se mai gandeste la nenorocitul rezultat, incat crima savarsita intr-o galceava trebuie sa fie socotita ca o crima de buna voie si nici de cum ca o fapta savarsita la intamplare. „Faptele cele fara de voie au semnele lor distinctive ca de exemplu cand cineva isi indreapta intentiunea spre o alta treaba si fara a se gandi el ucide un om”.
„Pentru vindecarea pacatului uciderii de voie se statornicesc trei perioade de timp: Vor fi opriti de a intra in Biserica si afurisiti din comunitatea crestina timp de noua ani; alti noua vor asculta Scripturile in Biserica (pana dupa Evanghelie) si li se va ridica afurisirea revenind in obstea crestina apoi vor ingenunchia alti noua ani (la liturghie) cu ceilalti penitenti si apoi vor fi impartasiti cu cele sfinte. Pastorul bisericesc dupa ravna intru pocainta a penitentului va putea sa scurteze timpul si in loc de noua ani, la fiecare treapta va orandui opt, sau sapte, sau cinci, daca devotamentul pocaintei suplineste timpul si prin ravna de indreptare ar intrece pe cei ce se curata pe sine mai cu nepasare”.
„Uciderile fara de voie merita ingaduinta dar nu si lauda. Daca cineva s-a dovedit ca a ucis fara de voie cel vinovat, daca este cleric va fi lepadat de harul preotiei devenind ca un mirean. Astfel, canoanele au hotarit pentru cei ce ucid fara voie acelasi timp ca si pentru curvie (de noua ani) tinandu-se seama de hotararea si vointa lui de indreptare. Daca pocainta lui este sincera, timpul de pocainta se va scurta si va fi admis mai repede la sfintele taine”.
„Daca cineva este gata de moarte, mai inainte de a-si termina timpul de pocainta prescris de canoane, Parintii ingaduie ca sa fie impartasit, pentru ca el sa nu fie lipsit de hrana vietii in lunga si indepartata sa calatorie. Daca dupa impartasire el se face sanatos, el isi va continua mai departe aceeasi canonisire de mai inainte”. -Sf. Grigore de Nissa 5.
2004. -„… Noi excludem de la impartasire timp de cinci ani pe ucigasul cu premeditare, iar pe cei fara de voie trei ani, daca dupa masa de seara, ucigasul va manca hrana uscata si se va sili sa faca zilnic cate trei sute de metanii. Daca va petrece intru lenevire sa implineasca hotarirea parintilor” (Sf.Vasile 56) -I. Post. 32.
2005. -„Canonul 13 al Sf. Vasile inlatura de la impartasire timp de trei ani pe cei ce ucid (cu pofta) in razboi. In canonul sau 55 la fel si pe cei ce ies impotriva talharilor, iar clericii se caterisesc”. -I. Post.32. 2006. -„Femeia care adoarme asupra pruncului si-l inabuse, dupa trei ani sa se invredniceasca de impartasire, departidu-se in anumite zile randuite de carnuri si de branza si celelalte toate implinindu-le cu osteneala. Iar daca din lenevire si din neinfranarea nascatorilor s-a intamplat aceasta se aseamana cu uciderea intentionata. Daca fapta s-a facut din viclenia vrajmasului atunci femeia este vrednica de iertare dandu-i-se canonisiri potrivite, fiindca a patimit aceasta, poate si din cauza altor pacate, pentru care harul a parasit-o”. -I. Post. 35.
2007. -„Cel ce bate pe tatal sau cu ghidul de a-l omori sa fie supus canonisirii, treizeci si cinci de ani”.-. Post. 43.
2008. -„Cel ce va ucide in razboi sau aparandu-se de talhari, trei ani sa nu se impartaseasca daca vor fi venit asupra lui cu arme ucigase. Daca talharii n-au venit asupra lui sa-l ucida, ci numai sa fure, iar el putea sa fuga, dar a scos arma si a ucis pe talhar, acela se canoniseste ca un ucigas”. -ILT, 335.
2009. -„Canonul 65 al Sf. Apostoli porunceste: Care cleric in manie sau sfada va lovi pe cineva si de acea lovire va muri, acela se lipseste de preotia lui de tot fara de nici o iertaciune, iar de va face aceasta mireanul atunci acela sa se afuriseasca si sa se canoniseasca ca un ucigas”. ILT, 336 si Trebnic p. 514.
2010. -„Talharul care a facut rau mult si ucideri fara numar si dupa aceea va veni sa se pocaiasca, cu putina pocainta sa fie primit laimpartasit ca sa-nu se intoarca iarasi intru aceea ce a fost si dupa aceea, cate putin sa-si umple toata pocainta”. -pbg, 19.
2011. -„Daca cineva se va duce la curvie sau preacurvie sau la  furtisag sau la talharie si intr-acestea va fi ucis si va muri, nimeni sa nu-l slujeasca si nici sa-i faca pomeniri cineva”. -PBG, 40.
Ieromonah Nicodim Sachelarie – PRAVILA BISERICEASCĂ
http://www.sufletortodox.ro/arhiva/carti-documente/Nicodim%20Sachelarie%20-%20Pravila%20Bisericeasca.pdf
Reclame

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Pravila Bisericească. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ieromonah Nicodim Sachelarie – UCIDEREA

  1. Pingback: Cele mai grave păcate care ne opresc de la Sf Împărtășanie pentru mulți ani … | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s