„Ne permit oare Sfintele Canoane locuirea împreună monahii și călugări?

Imagini pentru pr iustin
În ultima vreme se tot promovează o așa zisa „sfințenie ”a unor anumiți duhovnici.Eu nu vreau să trag concluzii, sau să  ma pronunt in privinta sfinteniei cuiva, dar raman totuși niste semne de intrebare foarte serioase asupra acestor „așa zise sfințenii” deoarece la acești „așa ziși sfinți” sînt anumite învățături și fapte greșite care sînt contrar Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane,care nu-i putem declara Sfinți așa cum o fac unii cu așa mare ușurință.
A fi  „fânt ”trebuiesc îndeplinite niște condiții…nu putem declara sfânt pe orcine….pe baza unor fapte părut bune….
Nu vreau să denigrez persoana părintelui Iustin ci doar vreau să arat anumite învățături greșite  care sînt contrar Sfînților Părinți și Sfintelor Canoane,de care trebuie să ne ferim.
La postarea mea„Argumente din învățăturile greșite ale pr Iustin. cineva îmi pune acest comentariu:
HOPA MITICĂ zice:
„Mi se pare ciudat că nu ai comentat despre șederea Iustinei în aceeași încăpere cu P. Iustin, inclusiv noaptea. Toți călugării comentau împotriva Iustinei pentru acest lucru imoral și necanonic. Un singur preot călugăr a avut curaj să o scoată pe Iustina de mânecă din chilia P. Iustin: P. Hrisosostom, care a plătit scump această îndrăzneală. Într-o scrisoare publicată, starețul Hariton îl acuză pe ieromonahul Tihon de faptul că l-ar fi denigrat pe P. Iustin pe tema aceasta. În mod real toți călugării l-au acuzat pe P. Iustin pe tema șederii și dormitului împreună cu stareța Iustina”.
după care la postarea :Iată ce ucenici a avut Pr. Iustin Pârvu  același om îmi pune un alt comentariu :
HOPA MITICĂ zice : Iată „ucenicii” călugări, Filotheu și Iustina, ai P. Iustin:
https://dragosvasilescu.wordpress.com/2016/05/23/o-maica-de-la-manastirea-paltin-petru-voda-a-fost-zdrobita-in-bataie-chinuita-si-alungata-de-ce-pentru-ca-s-a-imbolnavit-iar-stareta-manastirii-a-crezut-ca-e-o-curva-bortoasa/
http://rezistenta.ro/manastirile-din-petru-voda-mint-si-dezinformeaza-cu-nerusinare-aflati-cine-sunt-ucenicii-parintelui-justin-parvu/
https://dragosvasilescu.wordpress.com/tag/maici/http://www.apologeticum.ro/2016/12/campanie-umanitara-dati-un-leu-pentru-filoteu-sa-sprijinim-viitoarea-casa-pentru-imigranti-de-langa-man-petru-voda-pan-ecumenismul-va-triumfa/
Asta mi-a atras atenția și m-a făcut să cercetez și mai mult…și iată concluzia de pe aceste linkuri:
Dar să le luăm pe rînd:
În linkul de mai jos ,autorul acestui articol ne realtează mărturia unei anume Maici pe nume Andreea care a avut oarece probleme …dar să vedem în cîteva cuvinte despre ce e vorba…
https://dragosvasilescu.wordpress.com/2016/05/23/o-maica-de-la-manastirea-paltin-petru-voda-a-fost-zdrobita-in-bataie-chinuita-si-alungata-de-ce-pentru-ca-s-a-imbolnavit-iar-stareta-manastirii-a-crezut-ca-e-o-curva-bortoasa/
Venită de prin 1996 în Mănăstirea Petru Vodă, atunci ca soră de mănăstire, a fost călugărită de părintele Iustin Pârvu la data de 11.12.1998. A stat până în anul 1999 în mănăstirea de călugări. Adunându-se vreo 6 călugărițe, părintele Iustin le-a trimis la 1 km mai la vale unde s-a constituit un schit
Până în noiembrie 2008 călugărițele au funcționat pe lângă Fundația Petru Vodă…
În luna iunie 2011 (Maica Andreea)a fost acuzată că a rămas însărcinată. Am înțeles că a fost “detașată” o perioadă la stâna mănăstirii, undeva deasupra viaductului de la Poiana Teiului. Cum singură explică, ea are o boală hepatică severă și i se umflă foarte tare burta. Fără vreo investigație medicală și fără vreun consult de specialitate, o asistentă pripășită la mănăstire, Maria Pântea Moglan, a decis împreună cu stareța Iustina Bujor că maica Andreea este însărcinată. Cu ochi de “specialistă”, incompetenta stareță-medic a stabilit ad-hoc că este vorba despre o sarcină în 6 luni.
Afirmațiile maicii Andreea referitoare la hotărârea părintelui Iustin de a o scoate din mănăstire i-au fost transmise acesteia de către stareță. Pentru conformitate, cunoaștem mai multe cazuri în care stareța Iustina transmitea sec maicilor din subordine:
„Așa a zis părintele Iustin”.
În realitate, erau deciziile ei și avea grijă ca maicile respective să nu ajungă să vorbească cu bătrânul Iustin.
Maria:mă îndoiesc eu că pr Iustin nu a știut nimic din toată acestă poveste…!!e absurdă o așa concluzie!!
Deci au dus-o într-un bordei din pădurea de brazi deasupra Mănăstirii Petru Vodă. I-au dat telefonul cu toate contactele șterse. Îl putea suna doar pe un călugărul Ciprian Țăruș, în care maica Andreea avea încredere și care o păzea stând la vreo 50 de metri mai jos, într-un alt bordei din pădure.
Izolată în pădure Andreea era vizitată la 2-3 zile de asistenta Maria Moglan și călugărul Ciprian care-i aduceau de mâncare.
Maria : Vi se pare normal o așa decizie?oare chiar nu a știut pr Iustin de asemenea fapte?!…mă îndoiesc că Maica Iustina ar fi mințit chiar și la Taina Sfintei  Spovedanii și să facă lucruri după capul ei fără ascultare, și mai ales să nu-i spună pr Iustin de o treabă așa de serioasă !!
Dar să vedem ce spun Sfintele Canoane în așa privință:Adică care sfinte canoane ne permit nouă să dăm în grija unul călugăr o altă călugăriță?...nu a știut pr Iustin de așa ceva?e absurd să credem așa minciuni…dar faptul că Andreea a fost dată în grija acelui călugăr e cît se poate de real.Apoi faptul că înainte de a se forma Mănăstirea Paltin după spusele Maicii Andreea care spune că a stat 3 ani la călugări…după care împreună cu alte 5 Maici au fot rimisle la vale la Paltin.
„Venită de prin 1996 în Mănăstirea Petru Vodă, atunci ca soră de mănăstire, a fost călugărită de părintele Iustin Pârvu la data de 11.12.1998. A stat până în anul 1999 în mănăstirea de călugări. Adunându-se vreo 6 călugărițe, părintele Iustin le-a trimis la 1 km mai la vale unde s-a constituit un schit”
Dar să vedem ce ne spune Sfintele Canoane în așa privință:.
A  ACESTUIAŞI  CANONICEASCĂ  EPISTOLIE CĂTRE  GRIGORIE  PREZBITERUL
CANONUL 88
Am citit scrisorile tale cu toată îndelunga răbdare, şi m-am mirat, cum putând către noi pre scurt şi lesne a te dezvinovăţi prin lucruri, ai primit a rămâne adică întru cele cu care te prihăneşti, iar cu lungi cuvinte te apuci să vindeci cele nelecuite. Nici cei întâi, nici singuri, o Grigorie, am legiuit a nu locui împreună muierile cu bărbaţii.
Ci citeşte canonul cel aşezat de Sfinţii Părinţii noştri în sinodul Niceei, care opreşte arătat, a nu fi ţiitori. Că necăsătoria întru aceasta are cinstirea, întru a fi osebit de petrecerea cu muieri. Că, dacă cineva făgăduindu-se cu numele, cu lucrul ar face cele al celor ce împreună locuiesc cu muierile, este arătat, că cinstea fecioriei o vânează cu numirea, iar de necuviinţa îndulcirii nu se depărtează.
 Deci cu atât mai mult trebuia tu cu lesnire a lăsa după rugămintea noastră, cu cât zici că eşti slobod de toată patima trupească. Că nici cred că cel ce este de 70 de ani ar locui împreună cu femeie împătimit, nici ca cum s-ar fi mai făcut vreo necuviincioasă faptă, am poruncit cele ce am poruncit.
Ci fiindcă ne-am învăţat de la Apostolul:
„A nu se pune împiedicare, ori sminteală fratelui” (Romani: 14,13).
Şi ştim, că ceea ce de oarecare se face cu cuvânt sănătos, altora va fi prilej către păcat. Pentru aceasta am poruncit, urmând rânduirii Sfinţilor Părinţii, să te desparţi tu de muiere. Şi ce pârăşti pe horepiscopul, şi pomeneşti de veche vrajbă? Şi ce ne prihăneşti ca cum avem lesnicioase auziri spre a primi clevetirile? Ci nu pe tine-ţi, cel ce nu suferi a te depărta de deprinderea cea către muiere? Deci scoate-o pe ea din casa ta, şi aşează-o în monastire.
Fie aceea cu fecioarele, şi tu de bărbaţi slujeşte-te: „Ca nu numele lui Dumnezeu să se hulească pentru voi” (Romani: 2,24). Iar până ce vei face acestea, îndreptările cele nenumărate, pe care tu le scrii prin epistolii, nimic te vor folosi.
Ci vei muri nelucrând (preoţia), şi vei da cuvânt Domnului pentru nelucrarea ta. Iar de vei îndrăzni, neîndreptându-te pe sineţi a te ţine de preoţie, anatema vei fi de către tot poporul, şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica.
[Sinod 1, can. 3; Sinod 6, can. 5; Sinod 7, can. 18, 22; Cartagina, can. 45]
TÂLCUIRE
Acest Grigorie fiindcă avea o fecioară călugăriţă în casa sa, şi îl slujea, i-a scris marele Vasilie să o depărteze de la sine. Iar Grigorie cu multe pricinuiri pentru aceasta se dezvinovăţeşte. De unde sfântul prin aceasta, întâi îl mustră, că putând cu lucrul, şi cu lesnire a se dezvinovăţi, depărtând pe muiere, nenumărate pricinuiri pune înainte. Al doilea zice, că nu însuşi a legiuit a nu avea clericii şi cei ierosiţi muieri împreună locuitoare cu dânşii, ci sinodul 1 în canonul al 3-lea. Pentru aceea îl îndatorează numaidecât să o depărteze de la sine.
http://www.nikolai.ro/canoane.php?colectie=17
DECI ESTE LIMPEDE ?cît de mult a greșit pr Iustin,încălcînd aceste Sfinte Canoane?…
Deci,spune canonul:„Ci vei muri nelucrând (preoţia), şi vei da cuvânt Domnului pentru nelucrarea ta. Iar de vei îndrăzni, neîndreptându-te pe sineţi a te ţine de preoţie, anatema vei fi de către tot poporul, şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica”.
„că nu însuşi a legiuit a nu avea clericii şi cei ierosiţi muieri împreună locuitoare cu dânşii, ci sinodul 1 în canonul al 3-lea”.
DECI ANATEMA ESTE CEL CE NU VA ÎNDEPĂRTA MUIERILE CARE LOCUIESC ÎMPREUNĂ CU DÂNȘII  şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica.
DECI OARE NU ȘI  NOI CARE CINSTIM ASEMENEA DUHOVNICI ,CARE AU ÎNCĂLCAT ASEMENEA CANOANE VOM FI LEPĂDAȚI DE BISERICĂ?!
***************
sinodul 7 can. 20; p 344.
CANONUL 20
De acum înainte hotărâm, a nu se face îndoită monastire, că sminteală, şi poticnire multora se face aceasta. Iar dacă oarecare împreună cu rudeniile voiesc a se lepăda de lume, şi a urma vieţii monahiceşti, bărbaţii adică, de trebuinţă este a se duce în monastire bărbătească, şi femeile a intra în monastire femeiască. Că acest lucru este bine plăcut lui Dumnezeu. Iar cele ce până acum sunt îndoite, ţie-se, după canonul sfântului părintelui nostru Vasilie, şi după aşezământul lui, aşa închipuiască-se. Nu petreacă într-o monastire monahi, şi monahii; că preacurvie mijloceşte împreuna petrecere. Nu aibă vreun monah îndrăzneală către moanhie, sau monahia către monah, îndeosebire a vorovi. Nu se culce monah în monastire femeiască. Nici împreună să mănânce îndeosebi cu monahia. Şi când se aduc cele de trebuinţă, de la bărbăteasca parte către cele împărtăşitoare (canonice), afară de poartă să le ia egumenia monastirii femeieşti, cu oarecare bătrână monahie. Iar de s-ar întâmpla, vreo rudenie monah a veni să vadă pe ruda sa, în fiinţa egumeniei, vorbească cu aceea, prin puţine şi scurte cuvinte.
[Sinod 6, can. 46, 47; Sinod 7, can. 18, 20, 22]
TÂLCUIRE
Monastire îndoită Zonara zice, că ar fi fost două monastiri învecinate, şi atât de apropiate, încât se auzeau glasurile de la una la alta. Iar alţii oarecare, cu care se uneşte şi Valsamon, zic că ar fi fost una şi aceeaşi monastire, întru care petreceau bărbaţi şi femei împreună, însă nu străini după trup, ci rudenii unii cu alţii. Eu a-şi zice că mai adevărată se vede a fi, a doua socotinţă, după voroava cea din început, şi după conglăsuirea canonului acestuia adeverindu-se. Dar rânduirea, pe care mai jos o pomeneşte canonul marelui Vasilie, despre îndoitele monastiri, prea adevărată şi neîmpotrivă zisă dovedeşte pe întâia socotinţă. Deci ori într-un chip, ori întru altul canonul acesta porunceşte a nu se mai face de acum acest fel de îndoite monastiri, ca nişte pricinuitoare de sminteală. Iar câte au apucat a se face acest fel, să petreacă după aşezământul, şi legiuirea marelui Vasilie, care este aceasta, adică: monahi şi monahii, să nu împreună locuiască într-o monastire, fiindcă preacurvie urmează acestei împreună locuinţe. Să nu aibă îndrăzneală monahul îndeosebi a vorbi cu monahia, sau monahia cu monahul. Să rămână monahul în monastire femeiască, nici să mănânce împreună cu monahie. Şi când aduc monahii din monastire bărbătească cele de trebuinţă spre îndestularea vieţii monahiilor, să le lase afară de poarta monastirii, şi de acolo egumenia cu alta oarecare monahie bătrână să le ia înlăuntru. Iar dacă vreun monah ar voi să vadă pe o monahie rudenia a sa, de faţă fiind egumenia s-o vază, şi să vorbească cu ea puţine cuvinte, şi în grabă să se ducă[1].
––––
[1] Aceastaşi marele Vasilie, în hotărârile cele pe larg 33 zice, că la voroavele ce este trebuinţă a face monah cu monahie, trebuie a se alege, şi feţele care au să vorbească împreună, şi vremea, şi locul cel potrivit, şi nevoia, încât toate să fie cucernice, şi afară de tot prepusul. Şi feţele să fie, dintre călugări cei mai bătrâni şi cucernici, şi evlavişti, şi înţelepţi, spre a face toată întrebarea şi răspunderea. Iar din monahii asemenea cele mai bătrâne, şi mai înţelepte. Iar când vorbesc împreună, să fie două de faţă, sau şi trei, atât din monahi, cât şi din monahii. Iar numai doi, unul şi una îndeosebi, să nu vorbească, pentru prepus, şi pentru că nu este de crezare vrednic spre adeverirea celor ce se zic. Iar câţi alţi fraţi au trebuinţă a vorbi cu vreo monahie, să vorbească prin mijlocirea bătrânelor acelora, şi aleselor monahii, şi acelea să spună surorilor acelora care sunt cercetându-se de dânşii. Ci şi monahii cei ce aduc la monahii cele de trebuinţă şi slujesc, trebuie a fi cercaţi, şi cucernici, şi în vârstă sporiţi, spre a nu pricinui cuiva rău prepus;
însăşi aceasta se rânduieşte de acestaşi marele Vasilie, într-alt loc, că de vor fi două monastiri aproape vecinate, şi una ar fi săracă, iar cealaltă îndestulată, trebuie cea îndestulată, a ajuta pe cea săracă, ca una ce este datoare, şi sufletul a-şi pune unii pentru alţii, după poruncă. Iar de nu ajută se cade cea săracă a răbda îndelung, şi urmând lui Lazăr a se bucura pentru nădejdea veacului celui viitor, de sărăcia aceasta, rămânându-le lor mângâiere şi bucurie. Zice şi Sfântul Nichifor în canonul său 22: că dacă ieromonahul, tânăr cu vârsta, slujeşte la monahii, nu se cade cineva a se împărtăşi de la el cu Sfintele Taine. Precum se vede, ca din aceasta să se ruşineze, şi să se îndrepteze.

ESTE CÎT SE POATE DE LIMPEDE CUM A ÎNCĂLCAT PR IUSTIN SFINTELE CANOANE?

monahi şi monahii, să nu împreună locuiască într-o monastire, fiindcă preacurvie urmează acestei împreună locuinţe.
Ci vei muri nelucrând (preoţia), şi vei da cuvânt Domnului pentru nelucrarea ta. Iar de vei îndrăzni, neîndreptându-te pe sineţi a te ţine de preoţie, anatema vei fi de către tot poporul, şi cei ce te vor primi pe tine, lepădaţi se vor face de către toată Biserica.
**************
 Sinodul 7 can. 18; p 342.
CANONUL 18
Nesmintitori faceţi-vă şi celor din afară (II Corinteni: 6,3), zice dumnezeiescul Apostol. Iar a petrece muieri în episcopii, sau şi în monastiri, este lucru pricinuitor de toată sminteala. Deci de se va vădi vreunul că a dobândit roabă, sau slobodă în episcopie, sau în monastire, spre încredinţarea vreunei slujbe, să se certe. Iar stăruind să se caterisească. Iar de s-ar întâmpla prin satele lor a fi muieri, şi ar voi episcopul, sau egumenul, a merge întru acelea, de faţă fiind episcopul, sau egumenul, nicidecum să se încredinţeze vreo slujbă vreunei muieri întru acea vreme, să petreacă întru alt loc deosebi, până ce se va duce episcopul sau egumenul de acolo, pentru neprihănirea.
[Sinod 1, can. 3; Sin 6, can. 6; Sinod 7, can. 22; Ancira, can. 19; Cartagina can. 45; Vasilie, can. 89]
TÂLCUIRE
Dumnezeiescul Apostol Pavel porunceşte să nu dăm sminteală, nici celor din afară, adică celor ce nu sunt de o credinţă cu noi. Pentru aceasta Sfinţii Părinţi prin canonul acesta opresc de a se afla muieri prin episcopii, şi monastiri, pricinuind aceasta mare sminteală şi prihană arhiereilor, şi egumenilor, înaintea creştinilor, şi acelor de străină credinţă. Iar dacă pe la metoacele episcopiilor, sau a monastirilor s-ar întâmpla a fi muieri, şi a merge arhiereul, sau egumenul acolo, în câtă vreme vor fi ei acolo, ele să fie depărtate.
*************
sinodul 6 can. 47; p 278.
CANONUL 47
Nici în monastirea bărbătească femeie, nici în femeiască bărbat, să doarmă. Că afară de toată poticnirea, şi de sminteală se cade a fi credincioşii, şi a-şi îndrepta viaţa lor, către buna cuviinţă, şi apropiată Domnului; iar de va face cineva aceasta, ori cleric de ar fi, ori mirean, să se aforisească.
[Sinod 7, can. 18, 20, 22]
TÂLCUIRE
Rânduieşte canonul acesta, că nici o femeie de obşte, să doarmă noaptea în monastire bărbătească, nici bărbat de obşte iarăşi, în monastire femeiască. Pentru că de obşte creştinii, se cuvine a nu pricinui vreo sminteală, şi prepus altora, ci să-şi petreacă viaţa lor cu bună cuviinţă, şi bineplăcută Domnului. Şi cu mult mai vârtos se cuvine a păzi despre aceasta monahii, căci dimpotrivă, şi loruşi îşi pricinuiesc sminteală, aprinzând focul cel în fire sădit al poftei, şi bărbaţii, şi femeile; şi altora pricinuiesc sminteală, dându-le prepusuri necuviincioase pentru dânşii. Şi care o ar face aceasta, să se aforisească, ori cleric de ar fi, ori mirean.

DECI E LIMPEDE CUM A ÎNCĂLCAT SFINTELE CANOANE?

Iar a petrece muieri în episcopii, sau şi în monastiri, este lucru pricinuitor de toată sminteala.
iar de va face cineva aceasta, ori cleric de ar fi, ori mirean, să se aforisească.
***************
Sfântul Nikifor can. 22; p 731.
CANONUL 22
Dacă un ieromonah tânăr ar sluji la călugăriţe, liturghisind şi împărtăşindu-le pe ele, nu se cuvine a ne împărtăşi de la el cu dumnezeieştile Taine.
Această canonisire i s-a dat lui cu chip îngrozitor, pentru ca să se lase de slujba aceasta vrednică de prihănire şi smintitoare. Că noi suntem datori a ne împărtăşi şi de la preotul acela pe care l-am vedea cu însuşi ochii noştri că păcătuieşte păcate trupeşti.
*********************
Dar acum să vedem altă postare:
În articolul:„Adevăruri de dincolo de moarte: Iustin Pârvu vorbește prin glasul maicilor”am extras cele mai înteresante lucruri din această postare în care dovedesc legătura pr Iustin cu stareța Iustina…și de șederea ei și a Maicilor la Mănăstirea de călugări,ceea ce este contrar Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane.Canonul Sf Vasile Cel Mare zice că e total interzisă asemenea legături,ba mai mult este ANATEMA duhovnicul și cei ce-l încuviințează asemenea fapte vor fi lepădați de Biserică!!
Dar să vedem cîteva argumente din postarea de mai sus care dovedește șederea Maicilor la Mănăstirea de călugări ceea ce este contrar Sfintelor Canoane.

„Este povestea stareței Iustina Bujor de la Mănăstirea Paltin din Petru Vodă.
Din cartea JUSTIN, scrisă de Florin Stuparu, aflăm despre începuturile ei într-ale călugăriei. Nu a ales o mănăstire de călugărițe, ci a ales să intre și să locuiască într-o mănăstire de călugări. Probabil a fost o altfel de inițiere.
După cum recunoaște singură, timp de doi ani a locuit în mănăstirea de călugări și, în paralel cu medicina, studia pe dealuri limba greacă veche împreună cu trei călugări: Filoteu, Ștefan și Leonid.
Nu știu ce ortodoxie acceptă canoane ale Bisericii care permit ca într-o mănăstire să locuiască, să mănânce, să studieze și să doarmă împreună călugări cu călugărițe.
Cum este posibil ca o studentă la medicină să facă anii decisivi ai carierei unui medic, nu în laboratoarele facultății, ci pe dealuri cu călugării? Recunoaște că și licența și-a făcut-o tot în chilia unui călugăr, numit de ea, Filoteu.
Nu știu când s-a produs acea apropiere de părintele Iustin, dar ca pretinsă stareță la schitul de maici de la vale, ea a stat mai mult în mănăstirea de călugări de la deal. Ziua, noaptea, dimineața, stareța Iustina își petrecea timpul tot prin chilia părintelui Iustin. Pelerinii se mai împiedicau uneori de ea. Tinerii sfioși se întrebau:
„Ce caută femeiușca să stea permanent în chilia acestui părinte bătrân cu barba albă? Noi vrem să-i adresăm părintelui întrebări neînțelese ale tinereții iar ea stă și ne ascultă.”
Unii spun că se pricepea să numere bine banii de pe pomelnice aduse de credincioși. Alții spun că se prefăcea că face curat.
Mâncare îi făcea părintelui Iustin o altă maică Iustina, în vârstă și așezată. Cu timpul tânăra Iustina a înlăturat-o. Cum a înlăturat-o și pe maica Gabriela, o farmacistă ce făcea naveta din Borca. Am înțeles că pe biata Gabriela a trimis-o la psihiatrie pentru a o „convinge” să renunțe în a-l ajuta pe părintele Iustin.
Prin anii 2008-2009 a fost numită la schitul de maici stareța Rafaela, o juristă care a reușit să determine Mitropolia să recunoască schitul ca mănăstire. Atunci Iustina a renunțat din nou să mai locuiască alături de maicile pe care le condusese. A plecat la deal, la mănăstirea de călugări de unde nu a mai ieșit decât atunci când a fost renumită stareță. Desigur, neoficial.
Părintele Iustin i-a promis din studenție că-i va face un spital. Spitalul trebuia construit în fața mănăstirii de călugări. Poate așa se explică insistența stareței Iustina de a rămâne în mănăstirea de călugări. Este adevărat că prin anii 2008 – 2009 începuseră să vină puhoaie de oameni la părintele Iustin. Banii curgeau cu nemiluita. Poate că stareța Iustina nu mai prididea cu număratul și rămânea peste noapte în chilia părintelui. Seară de seară, clanț – clanț, închidea ușa cu cheia după ce ultimul pelerin părăsea chilia părintelui Iustin.
Rămâne un mister ce făcea dincolo de ușa zăvorâtă cuvioasa maică Iustina cu bătrânul Iustin Pârvu. Mulți călugări s-au perpelit în acei ani să înțeleagă rostul șederii continue a unei femei tinere în chilia unui bătrân de aproape 90 de ani. Își amăgeau mintea cu faptul că Iustina era doctoriță.
La sfârșitul lui 2009, în urma îngrijirii „deosebite” a aceleiași doctorițe Iustina, părintele Iustin a răcit sever și la începutul anului 2010 a fost internat la Iași și apoi la Cluj. Când s-a întors de la Cluj, stareța Iustina nu l-a mai lăsat să urce la mănăstirea de călugări. Avea nevoie să-l controleze în toate privințele pe părintele Iustin Pârvu. Așa a ajuns părintele Iustin Pârvu să locuiască la ultimul etaj al unui azil de bătrâne, pe un culoar cu mai multe camere, unde dormeau vreo doi călugări, părintele Iustin și bineînțeles maica stareță Iustina.
Unora li se plângea părintele Iustin că Iustina îi administrează seară de seară niște pastile care-l turmentau. Alteori, râzând, scotea pastila de sub limbă și o ascundea.
Poate într-o zi ne explică vreun înalt ierarh al Bisericii și nouă, proștilor, cum se împacă canoanele ortodoxiei românești cu această împreună ședere a unor călugări cu călugărițe. După plecarea ultimului pelerin aceeași cheie, clanț-clanț, se auzea misterios”.
referitor la stareța Iustina…am văzut cît de aspre sînt Sfintele Canoane și cum condamnă pe cei ce le încalcă.
vezi canoanele  mai sus care nu permit sederea monahiilor împreună cu călugării…
Deci se vede cît de grav a încălcat pr Iustin Sfintele Canoane?!!
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Pr.Iustin Pârvu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la „Ne permit oare Sfintele Canoane locuirea împreună monahii și călugări?

  1. Ioana zice:

    si vietuirea cu ele dar si vorbirea care intineaza gandurile!

    Maria, sa avem grija si sa nu fim noi acele femei nebune care smintesc pe altii! Lucrurile sunt alunecoase! Aveti mila dragi surori si nu vorbiti indelung cu calugarii sau preotii, fie ei si nepomenitori, fie si pentru un sfat! Nu ucideti aceste flori pregatite pentru Gradina Maicii Domnului! Nu ucideti Calugaria! Ne putem consulta si intre noi surorile, nu trebuie sa ii batem la cap cu indrazneala noastra!

    Monahismul isi da ultima suflare, ba chiar a disparut cu totul, femeile nu mai au nicio rusine, si pomenitori si nepomenitori, suntem partasi la pacate comune groaznice! vine urgia lui Dumnezeu peste noi..

    Mantuitorul a spus ca cine vede femeie a si pacatuit, pai nu inseamna ca trebuie sa ne fie frica sa fim ucigase? Ce model ne ofera Maica Domnului? In nici un caz modelul femeii indraznete, nesabuite si guralive,ci modelul smereniei, tacerii,ascultarii, neprihanirii. Nu inseamna ca nu trebuie sa marturisim credinta, da o data ce stim niste lucruri sa ne ferim de vorbirea desarta mai ales cu monahii! Monah vine de la unul, monahul trebuie sa fuga de lume cu toate puterile lui… de aceea si Patericul ne invata despre fuga de lume si pazirea decunostinta cu partea femeiasca…

    AVVA ISIDOR PILUSIOTUL – 4 februarie: “Viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara viata”

    Apoi ________vorba cu femeile, chiar şi bună de ar fi, este însă puternică a strica pe omul cel dinăuntru în taină, prin gînduri necurate, deşi fiind curat trupul, însă pe suflet îl face necurat. Pentru aceea, Cuviosul Isidor, sfătuindu-l pe episcopul acela, care adeseori vorbea cele de folos cu partea femeiască şi care se lăuda că nu simte patimă, îi zicea:

    “De vorbele femeieşti fugi pe cît poţi, bunule bărbat. Căci celor ce au treapta preoţiei, mai sfinţi şi mai curaţi se cade să fie decît acei care s-au dus în munţi şi în pustie. Pentru că aceştia au grijă de sine şi de popor, iar acei care s-au dus în pustie au grijă numai de ei. Acestora, care sînt puşi la asemenea înălţime a vredniciei preoţeşti toţi le cearcă şi le privesc viaţa, iar cei ce şed prin peşteri, aceia pe ale lor răni le tămăduiesc sau singuri lor îşi împletesc cununi.

    De vei merge la femei pentru vreo slujbă, să ai ochii plecaţi în jos şi pe acelea, la care ai mers, să le înveţi să privească cu curăţie deplină. După ce vei grăi cuvinte puţine, care pot să le întărească şi să le lumineze sufletele, îndată fugi, ca nu cumva vorba cea lungă să înmoaie a ta putere şi să o slăbească. Iar de vei voi să fii cinstit, căci aşa se cade, mai ales duhovnicescului bărbat, apoi să nu ai cu dînsele prietenie nicidecum şi atunci vei fi cinstit, pentru că firea femeiască se face nesuferită spre cel ce o momeşte, iar spre cei ce o defăimează, ea mai cu multă libertate îşi arată firea.

    ____-Unii zic că de vorbeşti cu dînsele nu primeşti nici o vătămare. Eu însă zic, ca _______-toţi să se încredinţeze de acestea, că şi pietrele se sparg de picăturile de ploaie care pică totdeauna pe ele. Ia aminte la ceea ce grăiesc: că ce este mai tare decît piatra şi ce este mai moale decît apa şi, mai ales, decît picăturile de apă? Deci, dacă firea se micşorează de acel lucru, apoi cum nu va fi biruită şi răsturnată voia omenească care uşor este mişcată?“

    Astfel sfătuind Cuviosul Isidor pe episcopul Paladie, ne povăţuieşte şi pe noi toţi la viaţa cea cu întreagă înţelepciune, ca să ne păzim, nu numai trupul de căderea în păcat, dar şi sufletul să-l păzim, să-l ferim întreg de gîndurile ce-l strică.

    😦 sunt foarte necajita de halul in care ne aflam cu totii, dar cu atat ma mult Mantuitorul si Maica Sa Preacurata… suntem niste fiinte netrebnice si am uitat de orice sfiala si buna cuviinta…

    sa avem grija sa nu fim si noi in acelea pe care le judecam,sa nu fim niste morminte varuite!

    Ce înseamnă Sfânt și ce înseamnă Cuvios?
    04/11/2013
    Ce înseamnă Sfânt și ce înseamnă Cuvios?
    În perioada precreștină (Legea mozaică) stăpânea concepția că Sfânt este numai Unul, Dumnezeu. În primii ani ai Creștinismului, Sfântul Apostol Pavel îi numește sfinți pe toți creștinii botezați, care trăiesc potrivit cu Evanghelia, care se nevoiesc pentru mântuirea sufletului lor și care urmăresc să cucerească Împărăția lui Dumnezeu (Rm. 1, 7; I Corinteni 1, 1-2; Evrei 6, 10).

    În secolul al IV-lea titlul de „Sfânt” începe să fie atribuit numai câtorva aleși, „prieteni ai lui Dumnezeu”, care se deosebesc prin mucenicia lor, prin viața lor și prin minunile lor. Sfântul Antonie cel Mare accentuează: „Sfânt este acela care este curat de răutate și păcate”.

    Prima dintre toți care a primit titlul de „Preasfântă”, a fost Fecioara Maria. Au urmat Apostolii Domnului. Îngerii, precum și multe din persoanele drepte ale Vechiului Testament nu ar fi putut să nu ia acest titlu. Firește Sfânt nu ar fi putut să nu fie numit și Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul. Încet a început să se formeze o ierarhizare în clasificarea Sfinților.

    Toti_Sfintii

    Cete de Sfinți sunt următoarele:

    – Drepții. Sunt toți drepții care au trăit înainte de Hristos, având credință în Unul Dumnezeu, și au nădăjduit sau proorocit venirea lui Mesia – Hristos.

    – Apostolii și Părinții apostolici. Titlul acesta l-au primit Ucenicii Domnului și ucenicii lor.

    – Mucenicii. Sunt numiți astfel toți cei care, pentru credința lor, au mărturisit, au fost chinuiți și au fost omorâți, mai ales în primele prigoane mari. Mucenicii sunt nenumărați: bărbați, femei, tineri, bătrâni și copii, și firește nu toți sunt cunoscuți.

    – Marii Mucenici. Cei dintre Mucenici care au suferit chinuri mari și au fost omorâți într-un chip înfricoșător, barbar, au primit de la Biserică acest titlu.

    – Sfințiții Mucenici. Sunt numiți cei care dintre Mucenici erau sfințiți.

    – Cuvioșii Mucenici. Monahii, asceții și pustnicii care au murit mucenicește au primit acest nume.

    – Noii Mucenici. Așa se numesc Sfinții care au murit mucenicește în vremurile mai noi.

    – Mărturisitorii. Se numesc Sfinții care au fost prigoniți și chinuiți, care au mărturisit credința lor, dar în cele din urmă nu au fost omorâți.

    – Cuvioșii. Sunt Sfinții (pustnici, asceți etc.) care au părăsit lumea și s-au încredințat cu totul lui Dumnezeu, pe Care l-au adorat cu credință și răbdare, prin pustietăți și locuri lipsite de mângâiere, în toată viața lor, iar în cele din urmă „au adormit în pace”.

    – Cuvioasele Mucenițe Fecioare. Astfel sunt numite monahiile care au mărturisit credința și au fost omorâte cu moarte mucenicească.

    – Cei întocmai cu Apostolii. Toți cei care au făcut lucrare misionară asemenea celei a Apostolilor au fost numiți astfel.

    – Părinții Bisericii. Monahii, clericii și mai ales episcopii care s-au distins pentru lucrarea lor, pe bună dreptate dețin acest titlu.

    – Apologeții. Toți cei care s-au angajat să apere Creștinismul înaintea filozofilor, stăpânitorilor, regilor și împăraților, verbal sau în scris, prin scrisori sau cu cuvântul, au fost numiți Apologeți ai Credinței noastre.

    – Teologii. Numai trei dețin acest titlu. Ioan Teologul, Grigorie Teologul și Simeon Noul Teolog. Aceștia au teologhisit nu numai prin scrierile lor, ci și prin pilda vieții lor.

    Din Cartea: „Sfinții ocrotitori să ne păzească”.

    Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.

    PIDALIONUL NE ARATA CA MARTURISITORII SUNT CEI CARE DUPA CE AU DAT MARTURIE INAINTEA MULTOR MARTORI PRIN SUFERINTE IN TEMNITA, TRAIESC IN CUVIOSULCHIP, ADICA:

    9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare.
    10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.
    11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza ____-dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.
    12. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai dat buna marturie inaintea multor martori.
    13. Iti poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viata, si inaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, in fata lui Pontiu Pilat, a marturisit marturisirea cea buna:
    14. Sa pazesti porunca fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Iisus Hristos,

    CANONUL 14 ____________________CANOANELE SFÂNTULUI MUCENIC PETRU

    Iar de au pătimit unii silă multă şi nevoie, căscându-li-se gura, şi legături, şi au
    rămas cu răbdare întru aşezarea credinţei şi au suferit a li se arde mâinile, care se
    aducea fără de nevoie la nesfinţita jertfă, precum au scris mie de trei ori fericiţii
    mucenici din temniţă, încă şi alţi împreună slujitori, pentru cei din Libia. Unii ca
    aceştia mai ales când împreună mărturisesc pentru ei şi ceilalţi fraţi, pot a fi întru
    slujba (liturghisirea) lor, rânduiţi între mărturisitori, precum şi cei omorâţi întru
    multele chinuri, şi nu mai pot a vorbi, sau a zice, sau a se mişca spre a sta împotriva
    celor ce îi silesc în zadar. Că nici s-au învoit cu urâciunea lor, precum cu adevărat
    iarăşi am auzit de la cei împreună slujitori. Deci se va rândui între mărturisitori şi tot
    oricare vieţuieşte, după Timotei, plecându-se şi el celui ce zice: „Goneşte dreptatea,
    buna cinstire, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Nevoieşte-te cu buna nevoinţa
    credinţei, apucă-te de viaţa cea veşnică, spre care te-ai chemat, şi ai mărturisit buna
    mărturisire înaintea multor martori” (I Timotei: 6,11).
    TÂLCUIRE
    Cei ce pedepseau pe Sfinţii Mucenici, după alte multe munci, cu mare silă
    deschizându-le gura le punea ori vin, ori carne din cele idolojertfite, ori punând tâmâie
    şi cărbuni aprinşi în mâinile lor, îi trăgeau legaţi la capişte ca, nesuferind durerea
    arsurii, să arunce tămâia în focul capiştei şi să se arate că au jertfit. Aceştia dar,
    rânduieşte canonul, că de au stătut statornici în credinţă, şi au ales mai bine a li se
    arde mâinile, decât a lepăda tămâia cea pusă cu cărbuni în mâinile lor în focul
    capiştei, precum au făcut mucenicii cei din Libia (şi Sfântul Mucenic Varlaam), nu
    numai că pot să aibă ierosire, şi clerul (soarta) lor, ci şi cu mărturisitorii împreună se
    numără. Încă şi cei ce au fost mai omorâţi cu multe chinuri, şi nu puteau grăi, sau a sta
    împotriva gonacilor celor ce le puneau în gură din cele idolojertfite, asemenea
    împreună cu mărturisitorii se numără. Şi mai adaugă sfântul pentru mărturia ştiinţei,
    zicând, ceea ce Apostolul Pavel scria către Timotei (cartea 1 cap 6 stih 11) şi că şi cel ce
    vieţuieşte cu chipul acesta, cu mărturisitorii se numără.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s