Despre „sfinții” contemporani. 

Imagine similară„Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. 
După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii strugurii din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7,15-16)
Fraților, cu aceste sfinte cuvinte, Domnul și Dumnezeul nostru vrea să ne atragă serios atenția că în vremurile de pe urmă vor fi „hristoși mincinoși și prooroci mincinoși”, și că este de neaparată nevoie să fim cu mare băgare de seamă față de acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul”, și asta ca să nu cădem în cea mai cumplită înșelare. Dar cum? …vom întreba noi.
„După roadele lor îi veți cunoaște”.
Așa a fost voia lui Dumnezeu ca toți aceștia să nu-și poată ascunde faptele lor. Aici trebuie să avem îndreptată toată atenția, să vedem limpede dacă ascultă aceștia de Dumnezeu sau fac după placul lor.
Iată ce ne învață Sfântul Ignatie Briancianinov:
  „Domnul poruncește să avem în privința lor o deosebită luare-aminte, o deosebită fereală. Proorocii mincinoși se cunosc după roadele lor, după viața lor, după faptele lor, după urmările lucrării lor. Nu te lăsa atras de vorbirea meșteșugită și cuvintele frumoase ale fățarnicilor, de glasul lor lin, ce pare semn al blândeții, smereniei și dragostei; nu te lăsa atras de zâmbetul lor dulce care le joacă pe buze și pe față, de prietenia și bunăvoința care le strălucesc în ochi; nu te lăsa înșelat de zvonurile despre sine pe care ei le răspândesc cu iscusință printre oameni, de încuviințările, de laudele, de numele răsunătoare cu care îi mărește lumea; ia aminte la roadele lor.”  p 417. Expierențe ascetice. 
Așadar doar după roadele lor vom putea cunoaște dacă acești „mari povățuitori” sunt cu adevărat urmași a lui Dumnezeu. Un om iubitor de Hristos, se străduiește toată viața lui să împlinească poruncile lăsate nouă de Dumnezeu, știind bine că doar așa urmăm lui Dumnezeu, împlinind poruncile Lui, și mai știm că, cu porunca lui Dumnezeu nu se face negoț!
„Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” 
„Și pentru ce Mă chemați Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun?” (sf ev Luca 7,46) 
Dar de unde entuziasmul acesta uriaș în a ridica în slăvi pe mulți pretinși povățuitori? Din desăvârșita orbire în care ne aflăm cu toții. Doar Hristos este Adevărul, doar Hristos este Lumina lumii, nu oamenii care se pretind „lumină”! Învățătura lor stricată se potrivește ca o mănușa la viața lor destrăbălată!
„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, 
Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.” (2Tim 4,3-4)
Niciodată un următor a lui Hristos nu va fi lăudat, vorbit de bine sau mediatizat. De ce așa? Pentru că aceștia mustră păcatul și îndeamnă la pocăință. Atunci de ce acești „mari povățuitori” sunt atât de mediatizați? Pentru că se potrivesc de minune în duh cu lumea care se află și ea într-o desăvârșită orbire; pentru că în învățătura acestora este exclusă cu totul pocăința, este acceptată starea de compromis cu păcatul, și în fine pentru că aceștia sunt unelte oarbe prin care satana pierde mii și mii de suflete aruncându-le în cea mai amară înșelare.
„Acei bătrâni, care își asumă rolul – folosim acest cuvânt neplăcut, care aparține lumii păgâne, pentru a explica mai bine lucrarea ce în esență nu este altceva decât actorie pierzătoare de suflet și cea mai tristă comedie – își asumă rolul sfinților stareți de demult, neavând darurile lor duhovnicești, să știe că însăși intenția lor, gândurile și ideeile lor despre înalta lucrare monahicească, despre ascultare, sunt greșite și că însuși felul lor de a gândi, însuși înțelepciunea și știința lor sunt înșelare de sine și amăgire diavolească, ce nu pot să nu-și dea rodul lor în sufletele celor povățuiți de ei.”  p 74.
„Slava deșartă și îngâmfarea sunt dornice să-i învețe și să-i povățuiască pe ceilalți. Ele nu se îngrijesc de calitatea sfatului lor. Ele nu se gândesc că îi pot pricinui aproapelui o rană de nevindecat printr-un sfat nepotrivit, pe care începătorul nepriceput îl primește cu încredere oarbă și cu înflăcărare trupească. Ele au nevoie de izbândă, de orice fel ar fi această izbândă și oricare ar fi temelia ei. Ele vor să-l uimească pe începător și să-l supună sufletește. Ele au nevoie de lauda omenească. Ele vor să câștige faima de stareți și învățători văzători cu duhul, înțelepți și sfinți. Ele au nevoie să-și hrănească mândria lor.”p 79 Ofrandă monahilor contemporani 
Dacă mai aveți vreo fărâmă de îndoială uitați-vă la acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul” ce reacție au avut când mai marii noștrii s-au pupat cu papa ereticul, sau când au afirmat sus și tare cum că sunt mai multe biserici?!!! Și asta după 2000 de ani de creștinism !!! Ei bine, ce au făcut toți aceștia ca să nu se risipească turma lui Hristos? Mai puțin decât nimic! De ce? Pentru că sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie, și rostul lor este să sfâșie turma lui Hristos, s-o arunce în cea mai cumplită înșelare, în adâncul iadului. Acum înțelegeți de ce „vestiții” stareți au făcut mănăstire de călugări și mănăstire de maici foarte apropiate, asta ca să fie călugăria mai „dulce”! După învățătura Sfinților Părinți această amestecare este cea mai cumplită batjocoră la adresa monahismului, la adresa lui Dumnezeu.
Fraților, nu vă bateți joc de Dumnezeu, aruncându-L pe locul 2-3 în inimile voastre, iar pe primul loc să stea confortabil un popă faimos! Aceasta-i închinare la idoli în toată plinătatea cuvântului. Citiți Scripturile, citiți pe Sfinții Părinți și veți vedea că:
„Așa zice Domnul: Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul.” 
„Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde este Domnul.” (Ieremia). 
„Vă rătăciți neștiind Scripturile nici puterea lui Dumnezeu.”
Fraților, nu vă bateți joc de sufletele voastre; o altă viață nu ne este dată. Vă rog nu vă lăsați atât de rău înșelați de acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul” care sunt în cea mai amară înșelare. Sfântul Ignatie Briancianinov spunea că în vremea lui deja nu mai erau îndrumători duhovnicești; iar noi dacă afirmăm acuma, cum că ar mai fi, suntem de-a-dreptul ridicoli.
Nu vă lăsați călăuziți de oameni; călăuza noastră să fie Hristos Dumnezeu, doar în jurul Lui trebuie să gravităm toată viața noastră. Lumea este incredibil de ușor de înșelat, și asta datorită grozavei neștiințe.
„Pe cine i-a recunoscut lumea drept sfinți? Pe cine a fericit și a preaînălțat cu laudele sale? Pe proorocii mincinoși, pe învățătorii mincinoși, pe fățarnici. Cum s-a purtat ea cu adevărații sfinți ai lui Dumnezeu? I-a lepădat, i-a acoperit cu ocări, cu clevetiri, i-a prigonit ca pe niște vrăjmași ai societății omenești, i-au supus celor mai grele prigoane și i-a necăjit cât se poate de crunt.” 
PREDICI   p 304 (sf Ignatie Briancianinov).
Ieromonah Dorotei
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre Sfinții contemporani, Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s