SFINTE MOASTE SAU CADAVRE?

Imagine similară

«Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi.» (Matei 24, 11)
SFINTE MOASTE SAU CADAVRE?
De-o vreme încoace s-au purtat discuţii aprinse pe seama sfintelor moaşte. Fiecare, în cunoştinţă de cauză fiind, sau nu, şi-a dat verdictul autenticităţii, sau al neautenticităţii unor trupuri neputrezite, declarate sfinte moaşte. Este ştiut lucru că nu orice trup neputrezit poate fi venerat şi numit drept sfinte moaşte. Iar printre sfintele moaşte autentice, chiar dacă nu sunt trupuri întregi, pot fi şi osemintele, rămăşiţele unor sfinţi, pentru care avem mărturie miile de sfinte moaşte din Ţara Sfântă sau din alte părţi ale lumii. Cert este că primul criteriu în canonizarea unui sfânt este mărturisirea de credinţă, ortodoxia cea adevărată, nepervertită cu ereziile ecumenice de azi, pilda vieţii şi învaţăturii propovăduite de acesta. În cazul în care nu sunt îndeplinite minimum de condiţii de mai sus, prezenţa trupului neputezit ar trebui să dea de gândit.
Să vedem ce spun Legile Bisericii Ortodoxe
Pentru a nu ne pierde prea mult în amănunte, să ne oprim asupra lucrării numite “Îndreptarea Legii”, cap. 37, glava 37, care tratează problema unei eventuale afurisenii.
În privinţa unui trup neputred, putem să ne întrebăm dacă la mijloc nu este vreo afurisenie sau blestem, motiv pentru care trupul nu se descompune. Astfel, în lucrarea mai sus numită, aflăm că trupurile rămân nedezlegate după moarte, în următoarele condiţii:
cel care este blestemat numai în părţile dinainte i se ţine trupul întreg;
cel care este antematisit se arată verde şi degetele-i sunt zbârcite;
cel care se arată negru este afurisit de către arhiereu;
cel care se arată alb este afurisit de către legile dumnezeieşti.
La Boroaia, în primăvara lui 2006, zarvă mare
Au fost descoperite rămăşiţele pământeşti ale regretatului părinte Ilarion Argatu. Dar… nu chiar rămăşiţe, fiindcă, de fapt, trupul era aproape neputred. Unii susţineau cauza sfinţeniei vieţii sale şi i se închinau ca unui sfânt; alţii ripostau, considerând că „de fapt, era doar schelet cu rămăşiţe de păr (care se descompune foarte greu), deşi sicriul putrezise în totalitate”. Cât despre credincioşii evlavioşi, se spune că se închinau la «racla cu sfinte moaşte (bucăţi de cadavru) aşezată în Biserică» (vezihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu). Deşi decizia ierarhilor din B.O.R. a fost ca să rămână în biserică timp de 40 de zile şi apoi să fie îngropate în curtea lăcaşului, credincioşii au construit un baldachin şi l-au aşezat în pronaosul bisericii, aproape de criptă, racla fiind lăsat desfăcută şi acoperită doar cu sticlă. Din nou, părerile sunt împărţite. Legile Bisericii (glava 40 – «Îndreptarea Legii»), sfătuieşte că «dacă s-a aflat în mormânt trup întreg şi păr să nu aibă nicidecum, aceasta dă de gândit şi este îndoială, dacă este afurisit sau nu; totuşi trebuie trupul acela să fie scos afară din mormântul în care a fost şi să-l pună în alt mormânt curat şi neîntrebuinţat. Şi, după ce va trece timp îndeajuns, dacă trupul acela s-a aflat întreg desfăcut, e bine, iar dacă s-a aflat nedesfăcut, să ştiţi că este afurisit şi cere iertare ca să fie izbăvit de afurisenie. Iar dacă s-a aflat vreun om afurisit şi i s-au citit de către arhiereu rugăciunile de iertăciune şi acel trup nu s-a desfăcut din cauza afuriseniei, să fiţi încredinţaţi că a săvârşit o nedreptate.»
Dacă o fi sfânt sau nu, părintele Argatu, nu este în puterea noastră a o zice. Dar nici nu putem să ne lăsăm înşelaţi de copilăriile unora. Realitatea este următoarea: Sicriul în care este acum părintele Argatu, este închis cu un capac şi are o ferestruică mică de sticlă, prin care se poate vedea un pic fruntea. Mai multă lume a observat că în interior, au apărut musculiţe, care stau la lumină pe această sticlă. De ce nu s-ar ridica capacul? Pentru că prezenţa acestor insecte dovedeşte faptul că procesul de descompunere a trupului părintelui Argatu este în continuă evoluţie. Şi, atunci, mai putem vorbi despre sfinte moaşte, sau despre un trup ajuns la o stare nedefinită de descompunere? Nu vreau să răstălmăcesc lucrurile, dar dacă am compara trupul neputrezit al părintelui Argatu cu unele sfinte moaşte autentice, se poate vedea o diferenţă mare. Din filmările şi fotografiile care s-au făcut în momentul dezhumării, şi mai târziu se poate vedea că trupul părintelui este muced, hoit, de culoare neagră. Din relatările martorilor oculari, a reieşit că nu a avut nici miros de mireasmă. Şi, dacă ţinem cont de precizările mai sus menţionate, ale glavei 37, «Îndreptarea legii», care spune că: «acela care se arată negru este afurisit de către arhiereu», suntem îndreptăţiţi să credem că la mijloc este totuşi o afurisenie. Şi în concluzie… pe cine venerăm, ca pe nişte sfinte moaşte? sau transformăm trupurile neputrezite în mijloace de umplut buzunarele…?
Alt dubiu asupra vieţii părintelui Argatu
În cartea «Răspunsuri duhovniceşti ale Părintelui Ilarion Argatu la întrebările credincioşilor» (Ed. Mila creştină, 2006), se vorbeşte despre «deschiderea Sfintei Cărţ»i, care, zice-se, «se face numai după trei zile de post negru. Stai în genunchi, te închini, săruţi Sfânta Evanghelie şi spui: «Doamne arată-mi mie păcătoasa…» (spui dorinţa pe care o ai), apoi te rogi de preot, după ce ai deschis cartea şi ai auzit ce ţi-a căzut să-ţi spună ce trebuie să faci, după citirea Evangheliei, la care ai deschis. Nu o tălmăceşti singur,ca nu ai darul acesta, oricât de înţelept ai fi sau ai crede că eşti.»
Nu ştiu ce pravilă bisericească permite clericului deschiderea Sfintei Evanghelii pentru a ghici viitorul. Oricum, în aceste condiţii intrăm în domeniul divinaţiei; fie că este săvârşită de preot sau mirean, lucru care se canoniseşte grav de Sfinţii Părinţi. Ghicirea viitorului prin deschiderea cărţilor sfinte este canonisit ca şi păcatul vrăjitoriei. Nu ştiu ce sfânt al Bisericii Ortodoxe a practicat vreodată divinaţia pe cărţile sfinte. Sau nu ştiu care lege, canon, sau frântură din pravilă i-ar fi permis părintelui Argatu să facă acest lucru, care se încrie printre fărădelegile osândite de Biserică. Deci, cine era părintele Argatu, atunci când, chiar şi după zile de post negru, deschidea Sf. Evanghelie pentru a ghici viitorul unuia sau altuia? Era preot sau vraci? Şi ştiut lucru este că vracii (ghicitorii) nu sunt de la Dumnezeu. Şi Simon Magul era tot vrăjitor, şi… a moştenit blestemul Sf. Ap. Petru, afurisenia şi osânda. Să nu fi moştenit şi «cuviosul» Ilarion Argatul blestemul sfintelor canoane, afurisenia legilor şi pravilei bisericeşti, folosindu-se de cărţile sfinte ale Bisericii în săvârşirea unor servicii, care ţineau mai mult de latura ocultismului, decât de cea bisericească. Aşa fac vrăjitorii de azi: se folosesc de sfinte cruci, de icoane, ca prin prezenta acestora să aibă mai mari sorţi de izbândă.
Cât despre păcatul avortului…, iarăşi alt dubiu
Sfătuia părintele Argatu că pentru a spăla păcatul unui avort este nevoie de 14 zile, în care trebuia «să participi la cele 14 Sfinte Liturghii, la care se adaugă alte 14 zile de vineri cu ajunarea completă, cu aprinderea acasă a 9 lumânări, care se aprind şi ard în timp ce tu faci rugăciuni dimineaţa, la prânz, sau când vii de la serviciu, seara înainte de culcare şi la 12 noaptea, când se încheie şi postul şi rugăciunea şi tot în patru timpi faci cele 40 de metanii. În cele 14 zile de post, vinerea, dai la un sărac milostenie -mâncare de post, pe care tu ai fi mâncat-o, sau ceva bani şi spui săracului numele tău de botez (ex: Anca mă numesc, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine) şi dai banul sau ce ai luat de mâncare.»
Păi…, să te tot mărturiseşti la un asemenea duhovnic! Sfinţii Părinţi opreau de la Sfintele Taine ani de-a rândul pe femeia care făcea avort, pe când părintele Argatu o rezolvă în mai puţin de 4 luni (luând în calcul cele 14 vineri de post). Avortul reprezintă o crimă premeditată. Să se poată spăla atât de uşor? Mă îndoiesc… mă îndoiesc şi de duhovnicia părintelui Argatu, mă îndoiesc şi de încrederea celor care se mărturiseau la el.
Astfel stând lucrurile, avem de-a face cu un «sfânt» sau cu un caz al unui trup nedezlegat , pentru care zice Sfântul Vasilie cel Mare, că semnele trupului nedezlegat, din pricina vreunei afurisenii sunt acestea:
trupul este nedezlegat (nedescompus);
este deformat şi urât;
este greu mirositor şi puturos;
este umflat;
pricinuieşte frică şi cutremur celor care-l privesc. (vezi Pidalion, Tâlcuire la can. 7 al Sfântului Grigorie de Nyssa).
Lăsăm concluziile în seama cititorilor noştri; însă, în cazul părintelui Argatu, se potrivesc următoarele trăsături: este nedezlegat, (neputred), deformat, urât, greu mirositor şi pricinuieşte frică.
«Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor insela pe multi.(Matei 24,11).
Sursa
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Pr.Ilarion Argatu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s