Sf Nicodim Aghioritul – Cum se canonisesc cei ce au păcătuit și care sînt păcatele care se pot trece cu vederea,și nu se canonisesc cu oprirea de la Sf Împărtășanie

Imagine similară

Despre păcatele cele de moarte,cele vrednice de iertare şi cele pricinuite de lipsa faptelor bune

Pe lângă acestea se cuvine să ştii că, precum doctorul are nevoie să ştie care sunt bolile trupului,ca sa le tamaduiasca aşa şi tu, cel ce vrei să te faci duhovnic, trebuie să cunoşti care sunt bolile sufletului, adică păcatele, ca să ştii cum să le vindeci. Şi chiar dacă bolile sufletului, adică păcatele, sunt de multe feluri, trebuie să ştii că acestea se împart în trei:De aceea trebuie sa cunosti care sint pacatele:
■ păcatele cele de moarte
■ păcatele vrednice de iertare
■ păcatele lipsirii şi ale nelucrării
Pacatele de moarte sunt, după cum zic Ghenadie Scholarul, Coresie, Mărturisirea Ortodoxă şi Hrisant,Patriarhul ierusalimului,sint  pacatele cele de buna voie,care strica,fie numai dragostea cea catre Dumnezeu, ori şi pe cea către aproapele şi îl fac pe acela care le săvârşeşte vrăjmaş lui Dumnezeu şi vinovat morţii celei veşnice a chinului iadului. Cele mai cuprinzătoare sunt:
■ mândria,
■ iubirea de argint,
■ desfrânarea,
■ invidia,
■îmbuibarea pântecelui,
■ mânia şi
■ trândăvia,sau lipsa de grija

Pacatele cele ce se pot ierta,(păcatele care se pot trece cu vederea,și nu se canonisesc cu oprirea de la Sf Împărtășanie)

Iară vrednice de iertare sunt păcatele cele de bună voie, care nu strică dragostea cea către Dumnezeu şi pe cea către aproapele, nici nu il fac pe credincios vrajmas lui Dumnezeu si vinovat mortii celei vesnice. La acestea sunt supuşi chiar şi sfinţii, după spusa fratelui domnului Iacov:
״Că multe greşim toţi”(Iacov 3, 2), şi după al lui Ioan:”De vom zice că nu avem păcat,pe noi ne înşelăm”{ 1 Ioan 1, 8), şi după Canoanele 125, 126, şi 127 ale Sinodului din Cartagina. Iar acestea sunt, după cum zic Coresie şi Hrisant sînt: 

(păcatele care nu se canonisesc cu oprirea de la Sf Împărtășanie)

vorba deşartă, cea dintâi mişcare şi pornire a mâniei, cea dintâi mişcare a poftei, cea dintâi mişcare a urâciunii, minciuna cea cu glumă, invidia trecătoare, când râvneşti asupra cuiva, când ai mâhnire mică pentru bunătăţile aproapelui, şi cele asemenea.
Greu de hotarit sint pricina si deosebirea amanuntita care o au pacatele de moarte si cele vrednice de iertare,odata ce alţii fac alte deosebiri în rândul păcatelor celor de moarte şi ale celor vrednice de iertare, tâlcuind cuvântul lui Ioan care zice:
”Este păcat spre moarte şi este păcat nu spre moarte” precum şi al lui Mitrofan al Smirnei, care zice:
Păcat spre moarte este tot păcatul care se pedepsea în legea veche cu moartea, precum: hula împotriva lui Dumnezeu, uciderea de bună voie, perversiuni sexuale şi altele; iar nu spre moarte sunt acelea care nu se pedepseau cu moartea, precum: uciderea fără de voie şi altele.”
Iar Anastie Sinaitul (întreb. 54)zice că păcat spre moarte este acela care se face cu ştiinţă, nu cu neştiinţă.
Dar şi hula împotriva lui Dumnezeu şi păcatul cel mare săvârşit cu ştiinţă, precum uciderea sau preacurvia, sunt spre moarte. Iar canonul al 5-lea al Sinodului al VH-lea Ecumenic numeşte păcat spre moarte pe cel nepocăit. şi neîndreptat.

 Păcatele lipsirii

Păcate ale lipsirii se numesc lucrurile sau cuvintele bune, sau gândurile acelea pe care putea cineva să le facă sau să le gândească, dar s-a lenevit si nu le-a făcut, nici nu le-a zis, nici nu le-a gândit. Acestea se nasc, precum am zis, din păcatul cel de moarte al trândăviei.
 Eu ştiu foarte bine că pe aceste păcate ale lipsirii, oamenii nu le cunosc nicicum că sunt păcate; pentru că puţini sunt aceia care socotesc păcat faptul că nu au făcut milostenia pe care puteau şi aveau, inijlocele necesare să o facă, sau că nu au dat acel sfat bun pe care puteau să-l dea aproapelui, sau să facă rugăciune sau altă faptă bună si nu le-au facut.
Insă ştiu prea bine, că Dumnezeu pentru acestea va cere socoteală în ziua judecăţii. Şi cine oare ne încredinţează de aceasta? Pilda slugii leneşe, care avea un talant şi l-a îngropat în pământ: aceasta a fost osândită nu pentru că a făcut vreun păcat sau nedreptate (pentru că ce i s-a dat, l-a inapoiat nestirbit),ci pentru că, putând să-l înmulţească, s-a lenevit şi nu l-a înmulţit. ״Se cuvenea, zice, să dai argintu meu schimbatorilor si eu venind as fi luat ce-i al meu cu dobinda”Mat 25,26.
Ne incredinteaza de asta si pilda celor cinci fecioare neintelepte care au fost osindite nu pentru altceva,decit pentru lipsa undelemnului.
La fel şi păcătoşii care la judecată vor sta de-a stânga; aceştia nu vor fi osândiţi pentru că au făcut vreun păcat, ci pentru lucruri pe care trebuia să le facă şi nu le-au făcut: ״Că am flămânzit, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi nu mi-aţi dat să beau” (Matei 25, 42).
Păcate ale lipsirii se numesc şi câte răutăţi puteau şi aveau mijloace să le oprească cu cuvântul sau cu lucrul, şi nu le-au oprit,nu le-au impiedicat. Pentru aceasta sunt şi certaţi impreuna cu cei ce le fac, după Canonul 25 al Sinodului din Ancira, Canonul 51 al Marelui Vasilie şi Canonul 25 al Sfântului Ioan Postitorul.
Pentru aceasta, un dascăl aseamănă păcatele lipsirii cu otrava şi muşcarea aspidei; că precum aceasta omoară fără a aduce durere omului (şi Alexăndrinenii cu aceasta ucideau pe cei ce făceau mici greşeli, precum zice Galinos), aşa şi păcatele acestea omoară sufletul fără a da durere şi fără ca păcătoşii să simta si sa sufere.

Treptele păcatului

Se mai cuvine sa mai stii o, duhovnicule,ca treptele pacatelui de la inceput sint dousprezece.
■Prima treaptă este când face cineva binele, dar nu-L face bine, adică nu cu scop bun, ci amestecă binele cu răul; ca atunci când face cineva milostenie sau post sau un alt lucru bun ca să fie slăvit de oameni.
■ A doua treaptă este lucrarea nedesăvârşită a lucrului celui bun.
■ A treia treaptă este bântuiala lucrului celui rău.
■ A patra treaptă este unirea cu răul.
■ A cincia treaptă este lupta care se dă la toate treptele păcatului; căci se cuvine ca omul să se nevoiască şi să se lupte ca să facă binele bine, şi să nu inceteze d ela acest bine.
■ A şasea treaptă este învoiala cu răul.
■ A şaptea treaptă este păcatul cu mintea, precum zice Sfântul Maxim, că după ce face învoială, omul se străduieşte să-şi întipărească păcatul acela în mintea sa atât de lămurit, ca şi cum l-ar fi făcut în fapt.
■ A opta treaptă este lucrarea însăşi a păcatului.
■ A noua treaptă este obiceiul de a face păcatul deseori.
■ A zecea treaptă, este deprinderea păcatului, care sileşte pe om să păcătuiască vrând şi nevrând.
■ A unsprezecea treaptă este deznădăjduirea.
■ A douăsprezecea treaptă este omorârea de sine, când omul se omoară pe sine având mintea sănătoasă, dar fiind biruit de deznădăjduire.
Deci tu, o, părinte duhovnic, trebuie să te străduieşti în tot chipul ca să întorci pe păcătos la treptele păcatului cele dinapoi şi mai mici pacate  să-l opreşti sa inainteze la cele  şi mai mari. Iar mai mult decât toate, trebuie să te sârguieşti să-l smulgi  din deznădăjduire, si din orce treapta a pacatui indiferent în care treaptă s-ar afla.

Risultati immagini per Carte foarte folositoare de suflet - Nicodim Aghioritul  Risultati immagini per Carte foarte folositoare de suflet - Nicodim Aghioritul

ESTE UNA ȘI ACEIAȘI CARTE DOAR CĂ UNA ESTE O EDIȚIE MAI VECHE SI ALTA E O EDIȚIE MAI NOUĂ.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/10/20/sfantul-nicodim-aghioritul-carte-folositoare-de-suflet/
pastorala20102014.files.wordpress.com/2013/06/sfc3a2ntul-nicodim-aghioritul-de-cautat-carte-foarte-folositoare-de-suflet.pdf
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Carte folositoare de suflet - Sf.Nicodim Aghioritul, Despre canoane, Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s