Sf.Nicodim Aghioritul – cum se canonisesc anumite păcate

Imagine similară

Cum se canonisesc hulitorii şi cei ce jură strâmb

Celui ce a hulit cu cuvântul să-i dai canon să slăvească pe Dumnezeu pe care L-a necinstit şi să citească sau să asculte cărţi folositoare de suflet – mai ales Psaltirea, care cuprinde multe doxologii ale lui Dumnezeu.
Alţii, iscusiţi şi cu socoteală spun să se canonisească hulitorii trăgându-şi de multe ori limba pe pământ, depărtându-se câtăva vreme de Dumnezeiasca împărtăşanie,postind şi făcând metanii cât va fi cu cuviinţă. Iar eu am găsit la unii ca să se canonisească aceştia şapte ani. în unele Canoane ce se consideră a fi ale Sfântului Ioan Postitorul se zice ca cel ce a hulit să facă o sută de metanii şi să postească o săptămână de la carne până la vin.
Hulitorilor să le spui, o, duhovnice, că dacă Dumnezeu porunceşte să se omoare cel ce numai va numi numele Lui cel negrăit, adică Iehova – precum spune prea înţeleptul Fotie (Scrisoarea 163 către Amfilohie al Cizicului) şi: ״Cel ce va numinumele Domnului, cu moarte să se omoare” (Levitic 24, 16) -cu cât mai mult sunt vrednici de moarte aceştia care îl hulesc pe El. Spune-le, că atât de înfricoşat lucru este hula, încât nici diavolul nu îndrăzneşte, nu să o facă, dar să o numească. în loc de a zice: ״va huli”, zice: ״va binecuvânta”, precum citim la Iov:,De nu în faţă te va binecuvânta” (1, 11), adică ״va huli”,precum tâlcuiesc Olimpiodor, Ioan Gură de Aur şi Didim. Nici Mihail Arhanghelul nu a hulit pe diavolul cel vrednic de hulă când se lupta cu dânsul pentru trupul lui Moise, ci numai l-a certat pe el, după cum zice Apostolul Iuda. Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur voieşte să se înţelepţească hulitorii cu bătăi, zicând aşa: ״De vei auzi pe cineva să hulească pe Dumnezeu prin târg, apropie-te de dânsul şi-l mustră; iar de este nevoie, dă-i palme, loveşte-1, sfărâmă-i gura; sfinţeşte-ţi mâna cu această lovire” (Cuvântul întâi la Statui). Spune-le şi pildele cele înfricoşate care se povestesc în ״Mântuirea Păcătoşilor” pentru cei hulitori; şi mai mult, cum au răpit dracii cu totul pe copilul acela care hulea, cum s-a îndrăcit şi rău şi-a dat sufletul cel ce hulea. Mai întâi de toate, spune-le să se depărteze de pricinile hulei, care sunt: jocurile, cărţile, jurămintele şi mânia cea dobitocească. Chip al hulei este încă, şi a da cineva pe fratele său diavolului şi a-1 blestema; şi se canoniseşte asemenea cu cel ce a hulit pe Dumnezeu.

Cum se canonisesc cei ce jură strâmb

Asemenea şi celor ce jură strâmb, pe lângă canonul ce le rânduieşte pentru aceasta Sfântul Ioan Postitorul (Canonul 31),să le dai să laude pe Dumnezeu pe care L-au necinstit, şi să citească sau să asculte cărţi folositoare de suflet, cu deosebire Psaltirea, care cuprinde multe doxologii ale lui Dumnezeu.
Insă ia aminte că Dumnezeiescul Isidor Pelusiotul, scriind către Zosima şi mustrându-1 că a iertat un jurământ strâmb al unuia ce i-a dat puţini peşti, îi zice şi aceasta, că de nu va lua acela, căruia i se făcuse nedreptate, câţi bani a pierdut din pricina jurământului strâmb, nu este cu putinţă să se ierte cel ce a jurat strâmb: ״Nu pentru că te-ai îmblânzit tu cu daruri se slobozeşte acela de vină, ci când îşi va lua înapoi ale sale, acela căruia s-a făcut nedreptate din jurământul cel strâmb (Epistola 1060).

Cum se canonisesc hoții și cei ce fac nedreptate

Tâlharilor şi celor ce fac nedreptate, mai întâi după celălalt canon al Postitorului (27) să le dai canon, duhovnice,să întoarcă lucrul cel străin pe care l-au luat, dacă îl au: sau la stăpâni, dacă trăiesc, sau la rudeniile lor, dacă au murit aceia.Lucrul să-l întoarcă: ori prin mâna duhovnicului, ori prin a altei persoane. Dacă nu-1 mai au, să se întoarcă şi să meargă la cel ce a fost nedreptăţit şi să ceară de la dânsul iertăciune. Iar dacă şi rudeniile lor au murit, să le zici să-l dea săracilor.Grigorie Teologul (Cuvântul 2 la Botez) arată pe larg, că nici Sfântul Botez nu poate să ierte nedreptatea aceea în care este cu putinţă să se dea înapoi şi nu se dă. Cine va răpi lucrustrăin, apoi se va boteza,  nu trebuie să socotească că s-a iertat acea răpire, fiind cu putinţă să întoarcă; pentru că se înşealăpe sine şi se amăgeşte cu curăţirea, adică socoteşte a fi curat de nedreptate, fără de a fi. Pentru aceea sunt amăgiţi cei ce zic că dacă se face cineva călugăr poate să i se ierte nedreptatea aceea pe care având-o în mâinile sale după ce s-a făcut călugăr,nu o întoarce. Şi Fericitul Augustin spune că lucrul străin, pe care l-a luat cineva şi poate să-l dea înapoi dar nu-1 dă, acesta nu se pocăieşte cu adevărat, ci cu amăgire şi cu făţărnicie. Vezi şi Canonul 3 al lui Grigorie, făcătorul de minuni şi Canonul 14 al lui Teofil, care afurisesc pe cei nedrepţi şi pe răpitori.

Cum se canonisesc desfrânaţii,adulterii şi sodomitenii

Desfrânaţilor şi sodomitenilor să le dai canon: post,mâncare uscată, metanii şi mai întâi de toate, sau să fugă de persoanele acelea cu care au păcătuit, sau să le alunge, dacă le au în casele lor.
Să iei aminte bine, duhovnice, să nu citeşti rugăciunea de iertare nici la cei ce au făcut nedreptate, de nu vor întoarce lucrul cel strein, nici la desfrânaţi şi la sodomiteni, de nu vor alunga mai întâi pe femeia desfrânată sau faţa cea bărbă­ tească din casa lor. Şi dacă vor făgădui să facă acestea, să nu îi crezi lesne, că cei mai mulţi dintre dânşii se leapădă de făgă­ duinţa lor şi te amăgesc, până când îşi iau iertăciune.
S ă ştii încă şi aceasta, duhovnice, că de multe ori vei afla multe aspriri şi greutăţi de la cei ce au femeie desfrânată, sau copil în casa lor. Că aceia uneori te vor ruga cu lacrimi să-i ierţi ca să ţină acele feţe în casa lor, dar ţie să nu-ţi fie milă de dânşii, aducându-ţi aminte de ceea ce zice Dumnezeu: ״Pe cel sărac să nu-l miluieşti la judecată” (Iesire 23, 3).
Alteori te vor infricosa si-‏ti vor face rau, dar tu sa nu te temi, aducandu-‏i aminte de cuvantul ce zice Dumnezeu:Dreptatea cu dreptate sa o alungi (Deuteronom 16, 20), si de acela: Nu va temet‏i de mustrarea oamenilor si de defaimarea lor nu va birui‏ti״ (Isaia 51, 7).

Cum se canonisesc cei ce învinuiesc fără temei(clevetitorilor) si cei răutăcioşi

Celor ce învinuiesc pe nedrept și  defăimătorilor(clevetitorilor) să le dai canon, duhovnice, să meargă ei înşişi la locul unde au clevetit şi să spună că minciuni au grăit împotriva fratelui lor. Iar de nu vor merge singuri, măcar printr-un al treilea ins să mărturisească cum că au minţit sau să trimită scrisoare de tăgadă a defăimării lor, în chip făţiş sau în taină.
Celor răutăcioşi si care poartă duşmănie să le dai canon să se împace între dânşii.Ia aminte bine, duhovnice , să nu citeşti rugăciune de iertăciune nici celor răutăcioşi până ce nu fac pace. Si spune-le cele ce urmează ca să se împace:
Cum, adică, Duhul Sfânt le spune: „Căile celor ce nu uită răul, duc spre moarte” (Pilde 12, 1 8) si, iarăşi, „Cel ce tine minte răul este fără de Lege” (Pildele lui Solomon 21, 24). Si loan Bogoslovul zice: „Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni” (I loan 3, 15). Că, de nu-1 vor ierta pe duşmanul lor, nu pot să rostească „Tatăl nostru”, fiindcă nu iartă greşiţilor — greşelile lor, cum stă scris în „Tatăl nostru”. Că Dumnezeu, cu suferinţe va să ceară datoria si acelora cărora le-au fost iertate de El păcatele, după pilda slujitorului care era dator cu zece mii de talanţi. Fiindcă îndatorirea poruncii cea pentru dragoste, îi sileşte, nu numai să nu se răzbune, dar nici să urască, întru nimic, pe aproapele lor, nici cu cugetul, după cuvântul: „Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta” (Levetic 19, 17). Si că, atunci când se vor împăca cu duşmanul lor, se va uşura si se va bucura inima lor.
Povesteşte-le lor, duhovnice, pilda Domnului, Care se ruga pe cruce pentru cei ce 1-au răstignit, pilda Sfântului Ştefan, întâiul mucenic, care se ruga pentru cei ce 1-au lovit cu pietre. Si acea cutremurătoare pildă a celor doi răutăcioşi care, fimdcă nu s-au iertat din inimă, ei au păstrat duşmănie şi după moarte, a venit din iad cel ce murise şi 1-a răpit pe duşmanul său, în viaţă fiind, din mijlocul bisericii, fiind de faţă credincioşii şi aşa, s-a despicat pământul si au coborât amândoi în iad, precum spune Procopie lerochirix în didahiile sale. Povesteste-le acestora cum S f. Ambrozie dădea simbrie neâncetat unui tâlhar care pornise să-1 ucidă. Cum o femeie îmbunătăţită a supt puroiul din pieptul unei femei rănite, o defăimase. Spune-le cum păgânii înşişi nu ţineau minte răul, im Licug care fusese orbit de Alexandru, nu numai că nu s-a nzbunat pe el, ci încă 1-a avut şi oaspete la masa sa. Dimonax, care fiisese lovit de unul în obraz cu o piatră, şi toţi strigau — din Aagoste pentru dânsul — „la judecător, la judecător!”, iar el, d&Bpotrivă, a grăit,,,Nu, bărbaţilor, ci la doctor!” Precum Pericle, secare unul 1-a ocărât o zi întreagă şi, seara, 1-a cinstit pe cel ce-1 , acasă la acesta în sfârşit, se cade, duhovnice, să-1 sfătuiesti pe cel care făcuse începătură duşmăniei, să meargă şi să cadă de multe ori înaintea celui pe care 1-a stârnit, până ce îl va face să-1 inie, cum grăieşte dumnezeiescul Gură de Aur: „Să nu-mi spună că ,4-am rugat odată şi de două ori şi nu m-a primit”. Dacă aceasta cu inima deschisă, să nu încetăm, până ce, biruindu-1 (noastră) stăruinţă, nu-1 vom trage de partea noastră şi nu-1 mm •depărta de ura care ne-o poartă (Cuvântul XXVIII la Facere).
Să iei însă aminte duhovnice, să nu trezeşti bănuiala că, în loc de judecător, te-ai făcut ajutor potrivnicului. Mai departe arată că te simţi alături de cel ce a fost ocărât si lasă-1 să spună el toate, nemulţumirile lui. Si spune-le lor că, odată ce se împacă, trebuie să-si dea bineţe ca si mai înainte. Si, dacă unul din ei nu încuviinţează, spune-i să facă milostenii şi să se roage lui Dumnezeu pentru mântuirea duşmanului său. Poate că Dumnezeu va îhmuia, cu acest chip, inima lui, ca să se împace din toată inima şi să-şi răspundă unul altuia la „bună ziua”.
************
Aceasta este la fel cu cea de mai sus.. „Cum se canonisesc cei ce învinuiesc fără temei(clevetitorilor) si cei răutăcioşi”

Cum se canonisesc clevetitorii şi pomenitorii de rău

Cum se canonisesc clevetitorii şi pomenitorii de rău Clevetitorilor şi vorbitorilor de rău să le dai canon, duhovnice, să se ducă singuri la locul acela unde au grăit răutate şi să spună că au minţit împotriva fratelui lor. De nu vor merge singuri, măcar prin altcineva să mărturisească că au minţit. Sau măcar prin scris să mărturisească şi să spună că nu a fost adevărată răutatea pe care au făcut-o în chip arătat sau în ascuns.

Pomenitorilor de rău şi celor ce au vrăjmăşie, să le dai canon să facă împăcare între dânşii.

Ia aminte bine, duhovnice, să nu citeşti rugăciunea de iertăciune nici pomenitorilor de rău mai înainte de a face pace. Spune-le cele de mai jos, spre a se păzi, că Duhul Sfânt spune pentru dânşii: ״Căile pomenitorilor de rău sunt spre moarte” (Pilde 12, 24). Şi iarăşi: ״Cel care ţine minte răul «este fărădelege»” (Pilde 21, 24). Că de nu vor ierta pe vrăjmaşul lor, nu pot să zică Tatăl nostru, de vreme ce nu iartă ei greşiţilor greşelile lor, precum se spune în Tatăl nostru. Dumnezeu cu chinuri va cere datoria, chiar şi a păcatelor pe care le-a iertat, după pilda slugii celei datoare cu o mie de talanţi. Datoria poruncii pentru dragoste îi sileşte nu numai să nu facă răsplătire, ci nici să nu urască pe aproapele nici cu cugetul, după cuvântul care zice: ,Dă nu urăşti pe fratele tău în cugetul tău״ (Levitic 19, 17). Atunci când se vor împăca cu vrăjmaşul lor, se va uşura şi se va bucura inima lor, tu amintindu-le lor, duhovnice, pilda Domnului, care se ruga pe cruce pentru ostaşi; pilda Sfântului Ştefan, întâiul mucenic, care se ruga pentru cei ce-1 loveau cu pietre; istoria cea înfricoşată a celor doi pomenitori de rău, care, pentru că nu s-au iertat din inimă, ci au păzit vrăjmăşia şi după moarte, a venit din iad cel mort şi a răpit pe vrăjmaşul său viu din mijlocul Bisericii, fiind de faţă poporul, şi aşa, despicându-se pământul, s-au pogorât amândoi în iad; precum spune Procopie Predicatorul în învăţăturile lui. Povesteşte-le lor cum Sfântul Ambrozie dădea simbrie unui tâlhar care voise să-l omoare. Spune-le că nici păgânii nu ţineau minte răul, precum Licurg care a fost orbit de Alcandru şi nu numai că nu i-a răsplătit cu rău, ci îl avea la masă cu el mereu; sau Diomax, care a fost lovit cu piatra de cineva în obraz şi toţi strigau să-l trimită la judecător iar el se împotrivea trimiţându־l pe acela mai curând la doctor.
Apoi, trebuie să-l sfătuieşti, duhovnice, pe cel care a început vrajba, să meargă să ceară iertare de multe ori de la cel pe care l-a smintit, până când îl va îndupleca să-l ierte. Dacă facem aceasta din dragoste curată, să nu încetăm până când: ”Prin multa stăruire biruindu-1, îl vom trage şi-l vom depărta de urâciunea cea către noi”. (Cuvântul 27 la Facere). Arată-te că pătimeşti cu cel ce a fost ocărât, şi lasă-1 să-ţi spună toate necazurile. După ce se vor împăca au datorie să-şi dea bineţe ca şi mai înainte. Iar dacă nu vrea unul dintre ei, pune-1 să dea milostenie şi să se roage lui Dumnezeu pentru mântuirea vrăjmaşului său, poate Dumnezeu va înmuia în acest chip inima lui, ca să se ierte din toată inima şi să se hiritisească unul pe altul.
****************************

Cum se canonisesc ucigaşii

Ucigaşului să-i dai, pe lângă Canonul 20 al SfântuluiIoan Postitorul, să răscumpere rob, dacă are mijloace – precum zice Simeon al Tesalonicului (întrebarea 72) – ca să fie suflet pentru suflet. Iar dacă femeia a lepădat copilul, să-i dai canonsă hrănească un prunc sărac, dacă are mijloace, după acelaşi Simeon (întrebarea 27); pentru care pricină, vezi Canonul 22 al Sfântului Ioan Postitorul.
Spune ucigaşului, duhovnice, că – precum Prea Sfinţitul Patriarh Atanasie şi împăratul Andronic rânduiesc (Vlastarie litera F. Cap. 8) – trebuie ca el să împartă averea sa la fiecare copil pe care-1 are, iar o parte să dea şi celui mort, adică femeii aceleia şi copiilor celor sărmani pe care-i are aceasta. Dacă nu are, trebuie să dea de pomană pentru sufletul celui ucis şi să se roage lui Dumnezeu din tot sufletul, ca să o ierte; şi aşa, cu acestea, să facă să tacă strigarea ce o face sângele celui ucis şi cere asupra lui răsplătire, şi astfel să oprească muncile cele înfricoşate care sunt gătite pentru dânsa, atât veşnice, cât şi vremelnice: ״Cel ce varsă sânge de om, în locul sângelui aceluia se va vărsa al lui” (Facere 9, 6).
Iar ca să-i arăţi şi ucigaşului, pe scurt, mărimea păcatului său spune-i: 1) că între toate celelalte răutăţi ce se fac către aproapele, cea mai mare şi mai grozavă este uciderea; 2) că cel ce ucide, răpeşte stăpânirea de la Dumnezeu, care este Domn al vieţii şi morţii; 3) că cel ce omoară om, face mai mare păcat decât ar fi ars şi ar fi stricat toate câmpiile cele mari, toate roadele pământului, toate dobitoacele, toţi copacii lumii, toate casele cetăţilor şi ale satelor; că ucigând om, a ucis pe cel ce a fost hirotonisit de Dumnezeu ca împărat a toată zidirea.
Am zis că trebuie să se dea canonul şi după împrejură­ rile cele potrivnice ale persoanelor care au păcătuit, adică:bogatului să i se orânduiască să postească, să mănânce uscat şi să facă metanii; iar săracului, să facă milostenie din lipsa sa. Că de se va canonişi bogatul să facă milostenie, iar săracul să postească, aceasta nu se socoteşte la dânşii pedeapsă, ci numai adăugire a obiceiului lor. însă şi aceasta trebuie să o iconomisească duhovniceşte, cu cel mai bun mijloc care este cu putinţă şi cu toată socoteala.
Peste toate acestea îţi spun, duhovnice, că trebuie să dai păcătoşilor drept canon şi depărtarea de Sfânta împărtăşanie atâţia ani câţi rânduieşte Sfântul Ioan Postitorul. Iar daca va fi cineva care să primească celălalt canon, al postului, al mâncării uscate, al metaniilor şi al milosteniei, însă depărtarea de împărtăşanie nu va primi, în aceasta stă toată ştiinţa şi iscusinţa ta, ca să-l îndulceşti pe unul ca acesta, încât să-l faci pe el să le primească pe amândouă, punând înaintea lui acestea:
************************

Cum se canonisesc bolnavii cei prea bătrâni

Iar de se va întâmpla cineva bolnav şi bătrân, cât să nu poată face canonul cel trupesc, pe care-1 rânduieşte dumnezeiescul  Postitor, acestuia poţi să-i dai, o, duhovnice, alt canon duhovnicesc: al rugăciunii , al citirii cărţilor folositoare de suflet şi al milosteniei trupeşti sau sufleteşti (vezi la începutul capitolului acestuia); dar să nu-i faci şi scăderea anilor depărtării de Sfânta împărtăşanie.
*********************

Când se împărtăşeşte cel ce are canon

Dacă cel ce se pocăieşte se află încă sub canon şi se va afla în primejdie de moarte, se împărtăşeşte cu Dumnezeieştile Taine, de nevoie. Dacă se va însănătoşi, începe iarăşi canonul de acolo de unde l-a lăsat mai înainte de a se împărtăşi. Aşa rânduiesc Canonul 13 al Sinodului întâi, Canonul 5 al Sinodului din Ancira şi 5 al Sfântului Grigorie de Nyssa. Iar llie al Cretei zice: ״Dacă cineva încă suflă puţin şi nu a murit cu totul, dar este nesimţitor şi nu poate să mănânce nimic, sau în alt chip scuipă ceea ce i se pune în gură, preotul trebuie, cu luare aminte, să însemneze semnul crucii numai pe buzele şi pe limba lui, cu atingerea Preacuratelor Taine.”

***************

Cum se canonisesc femeile cele măritate şi cele ce au rudenii

De vei mărturisi vreo femeie măritată care a preacurvit,ia aminte bine, duhovnice, ca să nu o laşi să se împărtăşească,nici să dai de înţeles bărbatului ei să priceapă una ca aceasta, că amândouă sunt pierzătoare. Acelaşi lucru să faci şi la celelalte femei, care au rudenii şi fraţi (Vezi Canonul 33 al Postitorului).
Iar câte păcate se vor afla pentru care nu se arată cum se canonisesc, pentru aceasta să întrebi pe arhiereul tău, şi dela dânsul să înveţi canonul lor cel cuviincios, care se află, sau din asemănarea ce au acele păcate cu cele ce se cuprind arătat în Canoane, sau din cărţile Părinţilor, sau din judecata cuvântului şi socotelii celei drepte. Că precum zice Valsamon(tâlcuirea Canonului 45 al Sinodului 6):
״Câte Canoane nu cuprind arătat certarea celor ce le calcă, cu tăcere, dau voie arhiereului locului să rânduiască cetatea cea cuviincioasă.”
**************

Rugăciunea de iertare

După ce vei săvârşi şi rânduirea canonului, atunci citeşti,celui ce se pocăieşte, rugăciunea cea de iertare, sau pe cea obiş­nuită:
*******************
Intr-un cuvânt îţi spunem, duhovnice, că raiul şi munca,viaţa şi moartea, mântuirea şi pierzarea sufletelor stau în mâinile tale; şi dacă se vor mântui acestea prin sfatul tău cel bun, vei auzi cuvantul:
 ״De vei scoate cinstit din nevrednic, ca gura mea vei fi” (Ieremia 15, 19).
Iar dacă dimpotrivă, prin lenevirea şi sfatuirea ta cea rea se va osândi unul dintr-acelea, vei auzi:
„Cel fără de lege, cu nedreptatea lui va muri şi sângele lui din mâna ta îl voi cere” (Iezechil 3, 18).
***********************

Risultati immagini per Carte foarte folositoare de suflet - Nicodim Aghioritul  Risultati immagini per Carte foarte folositoare de suflet - Nicodim Aghioritul

ESTE UNA ȘI ACEIAȘI CARTE DOAR CĂ UNA ESTE O EDIȚIE MAI VECHE SI ALTA E O EDIȚIE MAI NOUĂ.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/10/20/sfantul-nicodim-aghioritul-carte-folositoare-de-suflet/
pastorala20102014.files.wordpress.com/2013/06/sfc3a2ntul-nicodim-aghioritul-de-cautat-carte-foarte-folositoare-de-suflet.pdf

 

Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Carte folositoare de suflet - Sf.Nicodim Aghioritul, Despre canoane, Despre dezlegarea păcatelor, Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s