Duhovnicul nu leagă și dezleagă ce vrea el…ci în conformitate cu legea lui Dumnezeu !!….

Risultati immagini per despre duhovnici

Cînd rămîn nedezlegate păcatele?

Cand crestinul nu-si marturiseste toate pacatele asemenea lui Iuda si cand duhovnicul nu le dezleaga.
Duhovnicul nu are voie sa le dezlege pana ce crestinul nu primeste canonul randuit.
Daca duhovnicul dezleaga pe cineva ” mai inainte de a face acela canonul, sau mai inainte de a marturisi ( de a se fagadui ) ca il va face, unul ca acela se face vinovat de toate pacatele celui pe care l-a dezlegat ”(A se vedea Carte folositoare de suflet si Invatatura catre duhovnic, de Sf. Nicodim Aghioritul ) .

**************

P e cât este de mare dregătoria duhovnicilor, pe atât este de mare trebuinţa şi pe atât de mare osteneala pentru ca să poată fi lucrată cu folos şi cu roadă.Duhovnicii, cu adevărat, pe rând, unul după altul, au primit de la Sfinţii şi purtătorii de Duh Apostoli puterea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor,după hotărârea Domnului :
„Cărora veţi ierta păcatele,se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”  (Ioan 20, 23).
Acest lucru este numai al lui Dumnezeu; numai că este necesar să se ostenească şi aceştia, ca să cunoască care păcate se cuvine să lege sau să dezlege, precum a zis Petru, verhovnicul Apostolilor către Clement, Papă al Romei :
„vei lega ceea ce se cuvine să fie legat şi vei dezlega ceea ce se cuvine să fie dezlegat”
 ATENTIE!!… să cunoască care păcate se cuvine să lege sau să dezlege…..DECI,NU DEZLEAGĂ CE VREA EL DUPA MINTEA LUI.
Făcându-se mijlocitori între Dumnezeu şi oameni, duhovnicii împacă ,adică,îi împrietenesc din nou pe oameni cu Dumnezeu.Este însă trebuinţă ca ei să cunoască foarte bine felul şi ştiinţa acestei împăcări, precum a zis fericitul Pavel :
„Pentru că Dumnezeu Cel ce întru Hristos împacă lumea, … punând întru noi cuvântul împăcării” (2 Cor. 5, 19).
Ei sunt doctorii şi primitorii de oaspeţi pe care i-a rânduit Domnul, după pilda Evangheliei, la sălaşul cel de oaspeţi al Bisericii, ca să poarte grijă de cei bolnavi, adică de păcătoşii aceia care sunt răniţi de tâlharii cei nevăzuţi, adică de diavoli.De aceea este mare trebuinţă ca ei să cunoască ce răni se cuvine să fie arse, care să fie tăiate şi la care să pună pansament. Apoi să cunoască la care oameni să folosească vin şi asprime, şi la care să întrebuinţeze untdelemn şi blândeţe.
 ATENTIE!!..
„Este însă trebuinţă ca ei să cunoască foarte bine felul şi ştiinţa acestei împăcări,…este mare trebuinţă ca ei să cunoască ce răni se cuvine să fie arse, care să fie tăiate şi la care să pună pansament”
Duhovnicilor, cu adevărat, li s-a dat să fie judecători, să judece poporul lui Dumnezeu, cel numit cu numele lui Hristos.însă li s-a dat lor şi să cerceteze cu multă atenţie, ca să afle adevărul şi dreptatea, care sunt ascunse în acest fel de judecăţi, ca nu cumva să se întâmple şi să facă judecată nedreaptă, părtnitoare, sau din neştiinţă, sau pentru altă oarecare patimă, ci ca să se împlinească la dânşii ceea ce a zis dumnezeiescul Pavel:
״ cel duhovnicesc toate le judecă, iar el nu este judecat de nimeni” (1 Cor. 2, 15). Acestora li s-a dat să fie asemenea vânătorilor, precum potrivit îi numeşte Proorocul Ieremia:
״Şi după aceea voi trimite vânătorii şi îi vor vâna pe ei… din găurile stâncilor” (15, 16). Li s-a dat să fie asemenea preoţilor Legii vechi, care curăţau pe cei leproşi :
„Mergând arătaţi-vă pe voi preoţilor” (Luca 17, 14).
Li s-a mai dat ca să ştie şi multe meşteşuguri şi să facă mari osteneli, ca să poată vâna de prin pădurile şi de prin codrii păcatului, pe ticăloşii păcătoşi; şi să aibă multă luare aminte, ca să poată cunoaşte care lepră, adică care păcat este de moarte şi care este vrednic de iertare, care este în parte şi care este cuprinzător, care este la suprafaţă şi care este înrădăcinat în adânc.
ATENȚIE !!
„ca să poată cunoaşte care lepră, adică care păcat este de moarte şi care este vrednic de iertare, care este în parte şi care este cuprinzător, care este la suprafaţă şi care este înrădăcinat în adânc.(ca să stie cum să canonisească după păcatele făcute)”
Şi ca să spun pe scurt, duhovnicii au fost rânduiţi să fie păstori ai oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos. Este însă nevoie ca să verse multe sudori, urcându-se până pe culmile munţilor, pogorându-se prin văi, alergând şi căutând încoace şi încolo, ca să afle oaia cea rătăcită – pe păcătos, zic – care este vânat de fiara-diavolul, şi, aflându-o, să o ridice pe umerii lor şi să o aducă mântuită, ca pe un dar de mult preţ, la Cel dintâi dintre păstori, Hristos, după cum se zice :
״Toţi cei dimprejurul lui vor aduce daruri ”(Psalm 75).
Tu nu vei putea să întorci pe păcătoşi la tine, dar păcătoşii, dimpotrivă, pot să te întoarcă pe tine la dânşii. Aceia te vor atrage pe tine la voia lor şi nu tu pe aceia la voia ta – lucru pe care îl opreşte Dumnezeu, zicând către Ieremia :
״Se vor întoarce aceia către tine, iar tu nu te vei întoarce către dânşii”(Ier. 15, 19).
ATENȚIE !! DECI NU DUHOVNICUL SE DĂ DUPĂ PATIMILE OMULUI …CI OMUL TREBUIE SĂ SE DEA DUPĂ DUHOVNIC,CARE APLICĂ LEGILE LUI DUMNEZEU
Iar de câtă primejdie şi de câtă pierzare de suflet sunt pricinuitoare acestea şi la tine şi la cei ce se pocăiesc,fiecare poate intelege.Drept aceea Nichifor Hartofilax,dezlegând unele întrebări ale lui Teodosie Zăvorâtul, zice: 
״Cu adevărat primejdios lucru şi cu îndrăzneală este a lega şi a dezlega pe cei ce au căzut în greşeli şi a nu face leacurile potrivite cu patimile”.(nu sînt canonisiți cum trebuie)”
******************************

Despre cunoştinţa ce se cade să aibă duhovnicul despre Dumnezeieştile Scripturi, despre Dogme şi despre Sfintele Canoane(ca să știe cum să-i „lege și delege”și cum să-i canonisească pe cei ce au greșit)

Se cuvine, tu, cel ce vrei să te faci duhovnic, să ai cunoştinţă şi iscusinţă deosebită de Scriptura Vechiului Testament şi de cea a Noului Testament, de Dogmele credinţei ce se cuprind în Simbolul credinţei, adică în Crez, şi chiar mai mult şi mai cu dinadinsul, de toate Canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade şi ale Sfinţilor Părinţi, cu a căror citire se cuvine să te îndeletniceşti ziua şi noaptea, încât să le ştii pe de rost. Să te culci cu dânsele, ca şi Alexandru cel Mare cu Iliada lui Homer.
Pe acestea să le respiri în fiecare ceas şi în fiecare clipă, de vreme ce vrei să te faci cârmaci al Corăbiei Sfintei Biserici şi vrei să ţii în mâinile tale Canoanele acestea, care sunt ca o cârmă a Bisericii. Pentru aceasta trebuie să fii iscusit şi să ştii cum se cuvine să întorci cârma şi să o ţii cu meşteşug astfel încât, la vremea potrivită, când te vei face duhovnic adică, prin această cârmuire cu iscusinţă să izbăveşti de furtuna păcatului pe păcătoşi.
Căci, precum zicea un dascăl, mare lucru este acesta, adică doctorii să se îndeletnicească de-a pururea cu citirea cărţilor celor doctoriceşti, pentru ca să afle vreo doctorie nouă cu care să poată să lungească viaţa cea vremelnică a vreunui bolnav. Dimpotrivă, duhovnicii rareori sau cu greu deschid vreo carte dumnezeiască ca să înveţe vreo doctorie prin care să dea viaţă veşnică şi mântuire păcătoşilorCăci, precum zicea un dascăl,mare lucru este acesta,adică doctorii să se îndeletnicească  de-a pururea cu citirea cărţilor celor doctoriceşti, pentru ca să afle vreo doctorie nouă cu care să poată să lungească viaţa cea vremelnică a vreunui bolnav.
Dimpotrivă, duhovnicii rareori sau cu greu deschid vreo carte dumnezeiască ca să înveţe vreo doctorie prin care să dea viaţă veşnică şi mântuire păcătoşilor.
ATENTIE!!…
DECI:SĂ CĂUTĂM LEACURI ÎN CĂRTI…ADICĂ LEACUL SE GĂSESTE ÎN CĂRTI DE LA LA SFINTI NU DUPĂ MINTEA NOASTRĂ….SAU A DUHOVNCILOR….DUHOVNICII SĂ IA LEACURI DE LA SFINTI.

Despre păcatele cele de moarte, cele vrednice de iertare(cele ușoare care nu se canonisesc)şi cele ale lipsirii(care nu ne opresc de la Sf Împărtășanie)

P e lângă acestea se cuvine să ştii că, precum doctorul are nevoie să ştie care sunt bolile trupului, aşa şi tu, cel ce vrei să te faci duhovnic, trebuie să cunoşti care sunt bolile sufletului, adică păcatele, ca să ştii cum să le vindeci. Şi chiar dacă bolile sufle-tului, adică păcatele, sunt de multe feluri, trebuie să ştii că acestea se împart în trei
■ păcatele cele de moarte
■ păcatele vrednice de iertare
■ păcatele lipsirii şi ale nelucrării
ATENTIE!!…trebuie să cunoşti care sunt bolile sufletului, adică păcatele,…SĂ CUNOASCĂ PĂCATELE CA SĂ STIE CARE SE POT DEZLEGA SI CARE NU 
Pacatele de moarte sunt, după cum zic Ghenadie Scholarul, Coresie, Mărturisirea Ortodoxă şi Hrisant, Patriarhul ierusalimului,sint  pacatele cele de buna voie,care strica,fie numai dragostea cea catre Dumnezeu, ori şi pe cea către aproapele şi îl fac pe acela care le săvârşeşte vrăjmaş lui Dumnezeu şi vinovat morţii celei veşnice a chinului iadului.
Cele mai cuprinzătoare sunt:
■ mândria,
■ iubirea de argint,
■ desfrânarea,
■ invidia,
■ îmbuibarea pântecelui,
■ mânia şi
■ trândăvia,sau lipsa de grija
Pacatele cele ce se pot ierta,(păcatele care se pot ierta prin pocăință si nu ne opresc de la Sf Împărășanie)
Iară vrednice de iertare sunt păcatele cele de bună voie, care nu strică dragostea cea către Dumnezeu şi pe cea către aproapele, nici nu il fac pe credincios vrajmas lui Dumnezeu si vinovat mortii celei vesnice. La acestea sunt supuşi chiar şi sfinţii, după spusa fratelui domnului Iacov:
״Că multe greşim toţi”(Iacov 3, 2),
şi după al lui Ioan:
”De vom zice că nu avem păcat,pe noi ne înşelăm”{ 1 Ioan 1, 8),
şi după Canoanele 125, 126, şi 127 ale Sinodului din Cartagina. Iar acestea sunt, după cum zic Coresie şi Hrisant sînt:
– vorba deşartă, cea dintâi mişcare şi pornire a mâniei, cea dintâi mişcare a poftei, cea dintâi mişcare a urâciunii, minciuna cea cu glumă, invidia trecătoare, când râvneşti asupra cuiva, când ai mâhnire mică pentru bunătăţile aproapelui, şi cele asemenea.Greu de hotarit sint pricina si deosebirea amanuntita care o au pacatele de moarte si cele vrednice de iertare,odata ce alţii fac alte deosebiri în rândul păcatelor celor de moarte şi ale celor vrednice de iertare, tâlcuind cuvântul lui Ioan care zice:
”Este păcat spre moarte şi este păcat nu spre moarte” precum şi al lui Mitrofan al Smirnei, care zice: Păcat spre moarte este tot păcatul care se pedepsea în legea veche cu moartea, precum: hula împotriva lui Dumnezeu, uciderea de bună voie, perversiuni sexuale şi altele; iar nu spre moarte sunt acelea care nu se pedepseau cu moartea, precum: uciderea fără de voie şi altele.”
Iar Anastie Sinaitul (întreb. 54)zice că păcat spre moarte este acela care se face cu ştiinţă, nu cu neştiinţă.
Dar şi hula împotriva lui Dumnezeu şi păcatul cel mare săvârşit cu ştiinţă, precum uciderea sau preacurvia, sunt spre moarte. Iar canonul al 5-lea al Sinodului al VH-lea Ecumenic numeşte păcat spre moarte pe cel nepocăit. şi neîndreptat.

 Păcatele lipsirii

Păcate ale lipsirii se numesc lucrurile sau cuvintele bune, sau gândurile acelea pe care putea cineva să le facă sau să le gândească, dar s-a lenevit si nu le-a făcut, nici nu le-a zis, nici nu le-a gândit. Acestea se nasc, precum am zis, din păcatul cel de moarte al trândăviei.
 Eu ştiu foarte bine că pe aceste păcate ale lipsirii, oamenii nu le cunosc nicicum că sunt păcate; pentru că puţini sunt aceia care socotesc păcat faptul că nu au făcut milostenia pe care puteau şi aveau, mijlocele necesare să o facă, sau că nu au dat acel sfat bun pe care puteau să-l dea aproapelui, sau să facă rugăciune sau altă faptă bună si nu le-au facut.
Insă ştiu prea bine, că Dumnezeu pentru acestea va cere socoteală în ziua judecăţii. Şi cine oare ne încredinţează de aceasta? Pilda slugii leneşe, care avea un talant şi l-a îngropat în pământ: aceasta a fost osândită nu pentru că a făcut vreun păcat sau nedreptate (pentru că ce i s-a dat, l-a inapoiat nestirbit),ci pentru că, putând să-l înmulţească, s-a lenevit şi nu l-a înmulţit.
״Se cuvenea, zice, să dai argintu meu schimbatorilor si eu venind as fi luat ce-i al meu cu dobinda”Mat 25,26.
Ne incredinteaza de asta si pilda celor cinci fecioare neintelepte care au fost osindite nu pentru altceva,decit pentru lipsa undelemnului.La fel şi păcătoşii care la judecată vor sta de-a stânga; aceştia nu vor fi osândiţi pentru că au făcut vreun păcat, ci pentru lucruri pe care trebuia să le facă şi nu le-au făcut:
״Că am flămânzit, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi nu mi-aţi dat să beau” (Matei 25, 42).
Păcate ale lipsirii se numesc şi câte răutăţi puteau şi aveau mijloace să le oprească cu cuvântul sau cu lucrul, şi nu le-au oprit,nu le-au impiedicat. Pentru aceasta sunt şi certaţi impreuna cu cei ce le fac, după Canonul 25 al Sinodului din Ancira, Canonul 51 al Marelui Vasilie şi Canonul 25 al Sfântului Ioan Postitorul.
Pentru aceasta, un dascăl aseamănă păcatele lipsirii cu otrava şi muşcarea aspidei; că precum aceasta omoară fără a aduce durere omului (şi Alexăndrinenii cu aceasta ucideau pe cei ce făceau mici greşeli, precum zice Galinos), aşa şi păcatele acestea omoară sufletul fără a da durere şi fără ca păcătoşii să simta si sa sufere.

Treptele păcatului

Se cuvine să mai ştii, o, duhovnicule, că treptele păcatului, de la început până la sfârşit, sunt douăsprezece.
■ Prima treaptă este când face cineva binele, dar nu-1 face bine, adică nu cu scop bun, ci amestecă binele cu răul; ca atunci când face cineva milostenie sau post sau un alt lucru bun ca să fie slăvit de oameni.
■ A doua treaptă este lucrarea nedesăvârşită a lucrului celui bun.
■ A treia este bântuiala lucrului celui rău.
■  A patra este unirea cu răul.
■ A cincia este lupta care se dă la toate treptele păcatului; căci se cuvine ca omul să se nevoiască şi să se lupte ca să facă binele bine, şi să nu înceteze de la acest bine.
 ■ A şasea este învoiala cu răul.
■ A şaptea este păcatul cu mintea, precum zice Sfântul Maxim, că după ce face învoială, omul se străduieşte să-şi întipărească păcatul acela în mintea sa atât de lămurit, ca şi cum l-ar fi făcut în fapt.
■ A opta este lucrarea însăşi a păcatului.
■ A noua este obiceiul de a face păcatul deseori.
■ A zecea, este deprinderea păcatului, care sileşte pe om să păcătuiască vrând şi nevrând.
■ A unsprezecea este deznădăjduirea
 ■ A douăsprezecea este omorârea de sine, când omul se omoară pe sine având mintea sănătoasă, dar fiind biruit de deznădăjduire.
Deci tu, o, părinte duhovnic, trebuie să te străduieşti în tot chipul ca să întorci pe păcătos la treptele păcatului cele dinapoi şi mai mici şi să-l opreşti de a trece la cele dinainte şi mai mari. Iar mai mult decât toate, trebuie să te sârguieşti să-l smulgi din deznădăjduire, indiferent în care treaptă a păcatului s-ar afla.

CUM SE FACE POCĂINȚA?

„Pe linga aceasta se cuvine încă să ştii, o, părinte, care vrei să te faci duhovnic, cele zece porunci, şi care sunt cei ce le încalcă pe acestea, după cum zice :„ Mărturisirea de credință Ortodoxă”
Pentru aceasta punem aici pe cei ce greşesc la cele zece porunci, şi pentru tine, duhovnicul, şi pentru cel ce se pocăieşte.
 Pentru tine, pentru a-i cunoaşte pe aceştia şi în felul acesta să întrebi cu uşurinţă la spovedanie, pe cei ce se pocăiesc, dacă au greşit încălcând poruncile.
 ■ Iar pentru cel ce se pocăieşte, ca să-şi cerceteze conştiinţa sa mai înainte de a se spovedi şi să vadă de a greşit la vreuna din aceste zece porunci, pentru ca, aflând cu uşurinţă păcatele sale, să le ţină minte şi să le spovedească pe toate aşa cum trebuie
DECI:
Pregătirea pentru spovedanie potrivit cu: „Mărturisirea de credință ortodoxă”
■ duhovnicul să cunoască păcatele să poată canonisi;
■ și ucenicul trebuie să cunoască păcatele să se poată mărturisi(îndreptarul de spovedanie)Să cunoască păcatele ca să stie dacă l-a canonisit bine,în duhul Sfinților Părinți.
-Despre cele 10 porunci
ATENTIE!!…
„se cuvine încă să ştii, o, părinte, care vrei să te faci duhovnic, cele zece porunci”…
OARE DE CE?…CA SĂ STIE CUM SĂ LEGE SI SĂ DEZLEGE…NU DUPA MINTEA SI BUNĂTATEA LUI…CĂ NU SÎNTEM NOI MAI MILOSTIVI CA DUMNEZEU…ASA CĂ LUATI AMINTE LA DUHOVNICII CARE DEZLEAGĂ CU USURINTĂ…CA NU CUMVA AJUNGÎND DINCOLO SI CELE DEZLEGATE SĂ LE GASITI LEGATE….
”ca să-şi cerceteze conştiinţa”….ca să-și cerceteze conștiința să afle păcatele
■ păcatele vrednice de iertare
■ păcatele lipsirii şi ale nelucrării…acestea sînt păcatele care prin pocăință se dezleagă…pocăința însemnând mărturisirea cu zdrobirea inimii si făgăduinta că cu mila lui Dumnezeu să  nu mai greșească si promisiunea că va respecta canonul
Sf Atanasie al Antiohiei:
„Daca vom cadea in oarecare lucruri mici ,omenesti si usor de iertat de exemplu,fiind furati de limba,de auz sau de ochi ,de slava desarta de intristare si irascibilitate sau ceva din unele ca acestea ,atunci facindu-ne reprosuri noua insine si marturisindu-ne lui Dumnezeu asa sa ne impartasim din Sfintele Taine crezind ca impartasirea dumnezeiestilor taine  ni se face spre curatirea unora ca acestea ,adica aceste pacate mici nu insa si de cele grele si necurate pe care le-am fi facut” ,
Deci :fiecare să se cerceteze,să caute să afle,să cunoască păcatele pe care le-a făcut să le mărturisească.

Risultati immagini per Carte foarte folositoare de suflet - Nicodim Aghioritul  Risultati immagini per Carte foarte folositoare de suflet - Nicodim Aghioritul

ESTE UNA ȘI ACEIAȘI CARTE DOAR CĂ UNA ESTE O EDIȚIE MAI VECHE SI ALTA E O EDIȚIE MAI NOUĂ.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/10/20/sfantul-nicodim-aghioritul-carte-folositoare-de-suflet/
pastorala20102014.files.wordpress.com/2013/06/sfc3a2ntul-nicodim-aghioritul-de-cautat-carte-foarte-folositoare-de-suflet.pdf
citiți și asta:
PACATELE NU VOR FI IERTATE(dezlegate)DACA NU SANT CANONISITE DUPA LEGILE LUI DUMNEZEU(Sf Canoane)
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/10/17/pacatele-nu-vor-fi-iertate-daca-nu-sant-canonisite-dupa-legile-lui-dumnezeu/
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Carte folositoare de suflet - Sf.Nicodim Aghioritul, Cărți de citit, Despre canoane, Despre dezlegarea păcatelor, Fără categorie, Sf.Nicodim Aghioritul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s