Tăcerea Episcopilor însemnă ateism și crimă !!

Risultati immagini per mitropolitul augustin de florina

Conform cuvintelor lui Hristos, Episcopul este cioban şi trebuie să-şi păzească oile.
Ereticii sunt lupii. Şi ciobanul are câini. Fiecare stână îşi are câinii ei, câinii ciobăneşti care latră ca să alunge lupul departe. Şi precum câinele ciobănesc latră, strigă toată noaptea, nu doarme pentru a ţine departe lupii, aşa şi preotul cel bun şi episcopul cel bun trebuie să strige şi să izgonească lupii. Izgoniţi din stână câinii ciobăneşti şi nu va mai rămâne nicio oaie în stână. Izgoniţi din Biserică pe propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu, pe preoţii evlavioşi, pe predicatorii râvnitori, pe înflăcăraţii episcopi şi Biserica lui Hristos se va goli. Lupii vor triumfa. (fragment dintr-o omilie, Florina, 13.03.1971)
CUNOAŞTEREA EPISCOPULUI BUN
Suntem aşadar obligaţi să predicăm şi să mustrăm. Ştiţi ce vor ateii?
Dacă veţi vedea că într-un sat sau într-o mitropolie nimeni nu-l judecă pe episcop sau pe preot şi că gurile tuturor vor spune dimpreună cu ateii şi masonii şi iehoviştii: „bun, bun”. Când veţi auzi [că aceştia zic] că este bun, atunci nu este bun, deoarece vorbeşte despre toţi într-un asemenea mod ca să-i mulţumească.
Ateii şi necredincioşii nu vor să existe predică, nu vor să existe mustrare în societate, pentru ca această societate să se autodistrugă.
Şi acel episcop sau acel preot care îşi închide gura şi nu protestează pentru cele ce se întâmplă în societate, acela este împreună cu ateii şi îi ajută. De aceea spune Sfântul Grigorie: A tăcea episcopul în astfel de zile este o crimă faţă de Biserică, tăcerea episcopului este ateism.
Cu alte cuvinte, orice preot, orice rasofor, orice episcop, care nu mustră, nu este întru nimic diferit de ateu. Este împreună cu ateii şi cu materialiştii şi cu necredincioşii, care sunt vinovaţi pentru această stare proastă.
RECUNOAŞTEREA PREOTULUI ŞI EPISCOPULUI BUN
Da, aşa se întâmplă în lumea aceasta! Toţi aceia care îşi fac datoria, toţi aceia care au îndrăzneală – a spus-o Hristos: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). A spus-o Apostolul Pavel că „cei care vor să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Timotei 3, 12); o mărturiseşte astăzi mucenicia lui Hristos.
Arătaţi-mi, vă rog! Citiţi Vieţile Sfinţilor – arătaţi-mi un sfânt, arătaţi-mi un sfânt care nu a trecut prin cuptorul necazului şi al durerii. „Prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăţia Cerurilor” (Fapte 14, 22). Da, creştinii mei. Dacă vrei să trăieşti conform Evangheliei, vei merge contra cu casa ta, contra cu societatea, contra cu toţi; cu tine va fi Hristos.
De mii de ori sărac cu Hristos, decât milionar cu diavolul! De mii de ori femeie de serviciu măturând trotuarele, decât doamna lui Kolonakios cu turpitudine şi imoralitate. De mii de ori diacon, de mii de ori călugăr cu Hristos, decât patriarh care încalcă Dumnezeieştile şi Sfintele Canoane! De mii de ori exilat în beciuri, decât un ticălos rasofor predicând minciuna!
Fie ca Hristos să ridice în Biserica noastră ierarhi de înălţimea, de curajul şi de măreţia Sfântului Ioan Gură de Aur, prin ale cărui rugăciuni fie ca  Dumnezeu să ne miluiască pe noi toţi.
APOSTOLUL PAVEL ESTE PERSONA NON-GRATA
PENTRU IUBĂREŢII DE HRAMURI DE ASTĂZI
…Se vor aduna şi episcopii cu engolpioanele lor şi cu mitrele lor cu pietre preţioase. Se vor aduna toţi-toţi acolo, sus. Ei, creştinii mei, vă entuziasmează acest hram? Vă entuziasmează veşmintele cele strălucitoare ale preoţilor noştri şi cârjele arhiereşti şi mitrele şi vocile şi hramurile? Nu ştiu. Doar un singur lucru vă spun.
Închipuiţi-vă că în acel ceas, când toţi aceştia sunt adunaţi acolo, închipuiţi-vă că vine apostolul Pavel cu toiagul său, fără să aibă mitre pe cap. O, Doamne!
Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel cu o mitră. O, Doamne! Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel cu bastoane, lux şi fast.
Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel cu maşini luxoase.
Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel dând ordine şi tunând şi fulgerând.
Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel ca pe Ali-Paşa guvernându-i pe credincioşi.
Nu pot să mi-l imaginez aşa pe Pavel!… Toată această înfăţişare a clerului nostru este o negare a creştinismului! Aşadar, dacă în mod real, cu „paraşuta cerească”, ar coborî apostolul Pavel de sus, din cele cereşti, jos, pe pământ, în acel ceas şi oamenii ar striga: „Pavel Apostolul!”, – O! Atunci, fraţii mei! – s-ar schimba toată această regizare falsă, tot acest festival, pe care-l sărbătoresc toţi aceştia. Toţi aceşti psalţi, toţi aceşti preoţi cu veşmintele lor strălucitoare. Toţi aceşti episcopi, şi doar aceştia? Şi noi toţi, fraţii mei. Şi toată Atena, şi toată Elada, cu poporul şi clerul ei, cu săracii, cu bogaţii, cu împăraţii lor. Toată Elada. Dacă ne va stoarce… Dacă ne va stoarce, aşa cum storci jumătate de lămâie… Dacă ne va stoarce pe toţi – preoţi, psalţi, episcopi, călugări, pustnici, predicatori, teologi… Dacă ne va stoarce pe toţi, nu facem nici cât unghia mică a lui Pavel.
Ah, creştinii mei! Un Pavel a fost acesta; când mă gândesc la el, plâng! Un Pavel a fost acesta şi s-a făcut aspirator şi a făcut curăţenie în Elada. 80 de episcopi, 100 de predicatorii, 8 000 de preoţi şi Elada s-a împuţit. Pe când, dacă am fi avut Duhul lui Dumnezeu, am fi înnoit întreaga lume. Ah, Pavele! Ah, Pavele!
 Şi dacă ar fi venit nu în anul 53 d. Hr., când a venit apostolul Pavel, ci dacă ar fi venit astăzi, în glorioasa Atenă, apostolul Pavel şi astăzi ar avea duşmani. Dar să mă ierte Dumnezeu pentru acest adevăr amar pe care-l voi spune – chiar dacă ştiu că aici în auditoriu, între cei ce mă ascultă, am spioni, care urmăresc predica mea autentică şi apostolică şi radicală. Vorbesc curat înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Şi oricine ar fi, n-are decât să-ncerce să mă contrazică. Şi să mă acuze cu ce vrea. Dacă ar veni apostolul Pavel în Atena, în Elada, cei mai mari duşmani ai lui, cei mai mari duşmani ai lui, care nu l-ar lăsa nici 24 de ore, nici să bea un pahar cu apă… Nici 24 de ore! 24 de ore nu l-ar lăsa! Cei mai mari duşmani ai lui în Elada, ar fi … cine, fraţii mei? Cine, fraţii mei? Cine, fraţii mei? Nu spuneţi! Nu spuneţi! Ar fi episcopii.
Însă nu, iubiţii mei, nu toţi. Dar nu toţi. Nu toţi, ci acei episcopi răi, care au izgonit un Vasile cel Mare. Au izgonit un Ioan Gură de Aur şi mai târziu un Mare Atanasie, episcopi răi, despre care a spus Ioan Gură de Aur: „De nimic nu mă tem în lume decât de episcopi, cu excepţia câtorva”. Răii episcopi nu l-ar lăsa nici 24 de ore. Pavel n-ar fi cutezat. Unde să se ducă Pavel? Să meargă în Mesolonghi? Episcopii nelegiuiţi [ilegali] şi anticanonici – pentru că Pavel ar avea un toiag şi ar fi foc şi pară – i-ar spune: „Noi aici, în Mesolonghi, avem predicatori importanţi şi mari”. Să se ducă în Ioannina? „Avem predicatori”. Să se ducă în Volos? „Avem predicatori”. Oriunde s-ar duce, oriunde s-ar duce, n-ar putea să stea. Mai politicoşi! Mai politicoşi! Mai politicoşi au fost atenienii din acele vremuri. L-au ridicat în tribuna Areopagului (vezi Fapte 17, 19 ş.u.). Dacă ar veni acum Siguranţa Publică l-ar aresta ca „periculos” şi l-ar duce în exil. Şi nu l-ar lăsa să stea nici 24 de ore.
O, batjocoritorilor de Dumnezeu! O, ipocriţilor! O, festival religios!… Când apare un spirit care are scânteia apostolului Pavel nu este primit! Peste puţin timp în Elada nu va mai exista loc pentru el. Dacă se va întări nelegiuirea, dacă se va impune ne-evlavia, dacă se va întări păcatul, nu va mai avea loc. Fiecare cleric cinstit care crede în Cel Răstignit, fiecare cleric care mustră cu îndrăzneală nu va mai avea loc. În Biserica politizată şi coruptă nu vor mai avea loc oamenii cinstiţi.
Dar, o, Pavele apostole! Tu care ai iubit neamul nostru vino din nou în mijlocul nostru. Mângâie-ne pe noi. Întăreşte-ne. Redă-ne Elada noastră şi atunci din stânci vor răsări trandafiri spre cinstea Sfintei Treimi în vecii vecilor.
ÎMPOTRIVIRE
 Domnul Theodoros Gheorgopoulos, teolog scrie un articol în săptămânalul Ortodoxos Typos următorul articol foarte important pentru vremurile noastre, cu titlul «împotrivire», iată ce scrie:
Fostul Mitropolit al Florinei, Augustin Kandiotis, prin deceniile 1950 şi 1960 slujea ca predicator al Arhiepiscopiei Atenei. Predica în fiecare duminică şi sărbătoare mare la diferite biserici din zona Arhiepiscopiei. Însă în seara fiecărei duminici predica în săli ale unor asociaţii religioase («Trei Ierarhi”, Menadru 4 şi la cele două asociaţii religioase ale lui»).
Predicile din sfintele Biserici începeau de obicei de la pericopa evanghelică. La predicile de duminică seara dezvolta cu o rară putere a cuvântului, bogăţie de sensuri şi combativitate înflăcărată diferite teme religioase şi moralo-sociale.
Condamna obişnuinţe şi evenimente păcătoase (carnavalurile, concursuri de frumuseţe, spectacole şi publicaţii imorale etc.), diferite erezii (precum ecumenismul), scandaluri bisericeşti, trădări ale Credinţei Ortodoxe, fapte anticanonice ale Episcopilor, trufia clericilor, probleme naţionale etc.
Ca student, eram pe atunci un ascultător fidel al predicilor sale care provocau un adevărat seism duhovnicesc. După fiecare predică a părintelui Augustin, mă simţeam nemulţumit cu mine însumi.
Cândva l-am întrebat:
„Părinte Augustin, credeţi că prin marile lupte pe care le duceţi, va veni momentul când vor înceta carnavalurile, concursurile de frumuseţe, spectacolele imorale,  cărţile şi revistele anticreştine, scandalurile din spaţiul bisericesc şi că clericii noştri vor deveni asemenea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii?”

Mitropolitul Augustin ( primul din stanga imaginii) aflat  la una dintre primele conferinţe ale Uniunii Grecilor Ortodocşi de Pretutindeni (P.O.E) împreună cu conducătorul duhovnicesc al P.O.E. şi al Ortodoxos Typos (O.T.) Arhimandritul Haralambos Vasilopulos (al treilea din stanga imaginii),  Stareţul Mănăstirii  Moni Petrachi a  Sfântului Sinod al Greciei.

 Eram foarte curios ce va răspunde.
Şi părintele Augustin, un om prin excelenţă realist, mi-a răspuns.
„Nu sunt atât de naiv să cred că răul cu multe chipuri din societate şi din Biserică va înceta, oricât de multe predici am ţine.
Altul este scopul meu:
Prin predică, oral şi în scris, mă lupt să trezesc conştiinţa religioasă a credincioşilor şi să înţeleagă că au drepturi şi în societate, şi în Biserică. Trebuie să înveţe, spre exemplu, că au dreptul să ceară ca clericii şi mai ales episcopii să fie aleşi prin votul clerului şi al poporului.
Să înveţe că au dreptul şi datoria de a striga «nevrednic» la hirotonia unui nevrednic. Să conştientizeze că în spaţiul Bisericii creştinii nu sunt o masă mută de oi necuvântătoare, ci au cuvânt în alegerea păstorilor lor şi în administrarea Bisericii. Să înveţe că trebuie să îi combată pe trădătorii credinţei şi să se lupte pentru curăţirea Bisericii.
Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.
Avem mari sinoade locale şi ecumenice care au fost afurisite de poporul credincios ca tâlhăreşti.
Cu alte cuvinte, urmăresc prin predici şi prin luptele împotriva răului ca poporul evlavios să dobândească o vie conştiinţă bisericească şi să înveţe că nu este responsabil să-şi mântuiască doar «sufleţelul său», dar este împreună-răspunzător cu toţi credincioşii, clerici şi laici, pentru ce se întâmplă în Biserică. Adică, este nevoie stringentă ca poporul evlavios să înveţe să se împotrivească! (Acesta a fost răspunsul părintelui Augustin, însă nu cuvânt cu cuvânt).”
O, dacă această sfântă durere şi intenţie a marelui Episcop Augustin ar deveni reale în spaţiul bisericesc, mulţi trădători ai credinţei şi provocatori de scandaluri ar fi scoşi afară din Biserică şi nu ar putea să vatăme pliroma Bisericii. Avem exemple de asemenea rezistenţă şi în epoca noastră.
 Din cadrul aceleiaşi conferinţe P.O.E.
Clerici nevrednici şi chiar Mitropoliţi ar fi nevoiţi să demisioneze şi să plece din pricina împotrivirii poporului credincios.
În octombrie 2009 în Pafos (Cipru), papistaşi şi filopapişti ai diferitelor Biserici Ortodoxe au discutat despre primatul Papei. Aproape 100 de clerici ortodocşi şi laici au protestat afară.
Împotrivire! Rezultatul?
S-au amânat discuţiile şi s-a anunţat pentru mai târziu o altă întâlnire la Viena (20-27 septembrie 2010). Episcopii filopapiştii ai Ciprului însă şi-au arătat despotismul faţă de clericii jurisdicţiei lor care au participat la manifestaţii: s-au tăiat salarii şi s-au făcut destituiri. Dacă însă în afara sălii unde aveau loc discuţiile şi rugăciunile cu papistaşii s-ar fi adunat nu 100 de credincioşi, ci 100 000, ce ar fi făcut Episcopii filopapişti? Atunci s-ar fi rugat ei să nu-şi piardă tronul şi să nu fie caterisiţi.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a ajuns la culmea sincretismului ecumenist şi a oferit directorului Coca-Cola „Sfântul Coran”!
Dacă Sfântul Munte ar fi întrerupt pomenirea patriarhului şi ierarhia Bisericii Greceşti ar fi înştiinţat că încetează dialogurile ecumenice eterodoxe şi inter-religioase, atunci este sigur că nu ar îndrăzni să-şi continue tactica de azi.
În loc de asta însă mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greceşti l-au invitat la Mitropoliile lor şi împreună cu primarii i-au acordat distincţii şi l-au ridicat în slăvi.
Pentru ceea ce face Patriarhul Ecumenic nu este doar el responsabil: sunt coresponsabili şi Episcopii tuturor Bisericilor Ortodoxe şi mai ales ai Bisericii Greciei.
Arhiepiscopul Hristodul l-a adus pe Papa în Grecia. Dacă s-ar fi adunat în afara arhiepiscopiei câteva, să zicem, zeci de mii de credincioşi şi i-ar fi dezaprobat zgomotos pe Papă şi pe Arhiepiscop, ce ar fi făcut aceşti domni?
Dacă în următoarele Duminici credincioşii l-ar fi dezaprobat pe Arhiepiscopul Hristodul, ar fi fost nevoit să demisioneze sau, cel puţin, nu ar mai fi îndrăznit să facă ulterior o vizită la Vatican. De ce se întâmplă acestea? Pentru că poporul credincios, păzitor al Ortodoxiei nu se împotriveşte. Cei care se împotrivesc sunt puţini.
Cei mulţi sunt indiferenţi sau au ideea eronată că trebuie să ne luptăm doar ca să mântuim sufletul nostru. Ce fac ceilalţi şi mai ales clericii, nu este treaba noastră să îi judecăm. Astfel zic şi se liniştesc.
Cu o asemenea mentalitate şi fără împotrivire, răul se va întinde ca o cangrenă. Ecumeniştii îşi vor impune voinţa peste tot şi puţinii credincioşi vor fi ponegriţi ca talibani, ca limitaţi, fanatici şi oameni ai urii etc. Şi nu e de mirare: „Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe casnicii lui?” (Mt. 10, 25).
Câţiva credincioşi şi preoţi tradiţionalişti s-au adunat şi au publicat o „Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului”. Au semnat-o câteva mii de preoţi şi laici credincioşi. Nu este suficient. [...].  Dacă ar fi semnat-o toţi Mitropoliţii Bisericii Greceşti, toţi stareţii Mănăstirilor Athonite şi ai celorlalte Mănăstiri din Grecia, toţi teologii, atunci ecumeniştii ar fi tăcut şi Biserica s-ar fi liniştit de orăcăielile lor.
Acum însă cei ce se opun sunt puţini, o minoritate. De aceea, ecumeniştii, sprijinindu-se pe mulţimea lor şi pe sprijinul conducătorilor lumeşti ai acestui veac, nu se retrag şi îşi continuă lucrarea lor de surpare. Ce se va întâmpla?
Se pare că e nevoie de Mărturisitori şi Mucenici.
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Mitropolitul Augustin. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: