…cu faptele noastre bune ne putem osîndi?…. Ilie Miniat : ”dacă Dumnezeu nu ne va osindi pentru păcatele noastre ,ne va osindi pentru faptele noastre bune”…

DESPRE MILOSTENIE SI DESPRE CEI CE-L HULESC SI INJURA PE DUMNEZEU
Iar noi care avem pretentia ca iubim pe Dumnezeu,sintem prieteni buni cu cel ce injura pe Imparatul ingerilor.Vai de noi,daca e asa!
Ilie Miniat, spune in predicile sale,invata ca milostenia sa fie bine primita la Dumnezeu,trebuie ca cel ce o face sa tina cont de trei conditii:cui sa dai,si cind sa-i dai.
Sa-i dai celui necajit care nu poate sa munceasca si are frica de Dumnezeu.
Cind cineva cere o bucata de piine sau un blid de mincare,ii dai dar il si sfatuiesti sa paraseasca anumite patimi si pacate,sa mearga la Sfinta Biserica, sa fie un bun crestin.
Daca”cel ce nu vrea sa munceasca nici sa nu manince”dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel,oare cel ce injura si inca de lucruri sfinte ,sau dracuie,sau vorbeste cuvinte rusinoase sau glume necuviinciose,sau cleveteste pe altii,se cade sa-i dea lui cineva sa manince?Oare daca hraneste o asa gura blestemata,nu se face partas si el la pacatul lui?Iar de vrem,sa ducem aici cuvintul Sf.I.G.Aur sa vedem ce ne sfatuieste el sa facem cu cel ce huleste (injura ):
„Daca auzi pe cineva hulind si injurind pe Dumnezeu in mijlocul tirgului,apropie-te de el si cearta-l,si de este trebuinta,loveste-l peste obraz si zdrobestei-i gura si se va sfinti mina ta prin aceasta lovire.Si de te vor duce la judecata,du-te si,de va cauta sa te pedepseasca judecatorul pentru aceasta,zi cu indrazneala,ca l-ai lovit pentru ca a hulit pe Imparatul ingerilor,Iar de va fi trebuinta sa suferi si moarte pentru ca ai inteleptit pe fratele tau”rabda aceasta si in loc de mucenicie se va socoti tie.
Asa ne sfatuieste Sf.I.G.Aur ca in loc de hrana,sa-i sdrobim gura blestemata care injura de cele sfinte,si de Dumnezeu.Nu se cade sa hranim o asa gura,ba se merita sa o zdrobim,ca sa se sfinteasca mina aceea.
Iar noi care avem pretentia ca iubim pe Dumnezeu,sintem prieteni buni cu cel ce injura pe Imparatul ingerilor?!!.Vai de noi,daca e asa!Iar cind e vorba de bani de o haina de o incaltaminte sau alte lucruri de valoare,atunci cauta pe omul temător de Dumnezeu si necajit sa-i dai lui,dupa cuvintul Sfintului Apostol:
„faceti bine tuturor,dar mai cu seama celor de o credinta cu voi”.
************************************************************************
În cartea de predici a lui Ilie Miniat se spune că :
„de ne va ierta Dumnezeu păcatele,poate să ne găsească vrednici de iad din faptele noastre bune neținînd realitatea corect.
Credem că am făcut multe milostenii,sau multe rugăciuni,sau zile de post,sau cite alte fapte bune și de se va  verifica pe fiecare în parte,atunci se va vedea cu cite păcate este înfășurată chiar și fapta pe care noi o socotim bună.
Dacă nu cumva am făcut milostenie din muncă necinstită,sau am dat acea milostenie spre laudă,sau cu gînd de înălțare,sau cu fapta noastră de milostenie am încurajat păcatul lenevirii,sau cu acea milostenie fără dreaptă socoteală,celui necredincios și vicios.
Aceast lucru se poate spune și la fapta minunată a rugăciunii.De u cumva în timpul rugăciunii am lăsat mintea să hoinărească la cele deșarte,sau chiar la pofte trupești necuviincioase,sau de am făcut rugăciuni în timp ce eram în vrajbă și dușmănie cu alții,sau am făcut rgăciuni cu glas tare cînd eram singur,sau am vorbit,sau am căscat,sau am dormitat,sau m-am uitat înapoi,sau am stricat aerul în timpul rugăciuniilor acasă sau la Sfânta biserică.
Chiar și fapta bună a postului are niște condiții de care noi trebuie să ținem seama dacă dorim să fie bine primit la Dumnezeu și să  nu ne împovărâm chiar și cu unele păcate.Dacă postim o zi sau două și după un asemenea post mâncăm prea mult căzînd în lăcomia pîntecelui.Sau de bem vin sau alte băuturi alcoolice și cădem în păcatul beției,Sau făcînd post nu-i iertăm pe cei ce ne greșesc nouă,sau ne rzbunăm pe ei. 
Iată că și din faptele noastre cele bune după cuvîntul  acestui mare predicator ,Dumnezeu,ne găsesște vrednici de iad.
Așa că noi ne putem împovăra  de păcate chiar și atunci cînd ne ostenim a face fapte bune,dacă nu ținem cu strășnicie ca fapta cea bună pe care o facem ,să îndeplinească toate condițiile ce se cer,pentru săvîrșirea ei cu folos vremelnic și veșnic.
1.De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
8.Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui.
Si dacă dreptul abia se mântuiește,după cuvîntul Apostolului Petru-ce va fi cu cel necredincios și păcătos(1Petru 4,18)

********************************************************************

Risultati immagini per extras din viaţa Sf Serafim de Sarov

Pilda fecioarelor intelepte

„In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: „Mergeti la cei ce vand si cumparati.” (Matei 25:9).
Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.
„Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti.
„Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adacul iadului.”
„Antonie cel Mare, in scrisorile sale catre monahi, spune despre asemenea fecioare:
”Multi calugari si fecioare nu au stiinta despre feluritele vointe care lucreaza in om, si nu stiu ca suntem influentati de trei voi:
-prima este voia Domnului cea a-tot-desavarsita si a-tot-mantuitoare;
-a doua este voia noastra omeneasca care, chiar daca nu este distrugatoare, nu este nici mantuitoare;
-si a treia vointa este cea a diavolului – pe de-a-ntregul distrugatoare.”
Aceasta a treia vointa, a vrajmasului, il indeamna pe om sa nu faca fapte bune, sau sa le faca din mandrie, sau doar de dragul virtutii, decat de dragul lui Hristos.
A doua, propria noastra vointa, ne indeamna sa facem totul pentru a ne satisface patimile, sau ne invata ca si vrajmasul, sa facem lucruri bune doar de dragul binelui si nu pentru harul care este astfel dobandit. Dar prima, vointa a-tot-mantuitoare a Domnului, consta in a face bine doar pentru dobandirea Duhului Sfant, ca o comoara vesnica si nesfarsita, de nepretuit. Se poate zice, intr-un fel, ca dobandirea Duhului Sfant este untdelemnul ce le lipsea fecioarelor celor nebune. Au fost numite nebune doar pentru ca uitasera rodul trebuincios al virtutii, harul Duhului Sfant, fara de care nimenea nu este si nu poate fi mantuit, caci:
„Prin Duhul Sfant fiecare suflet este inviorat, iar prin curatire este transfigurat si luminat de Sfinta Treime, intr-o Sfanta taina.”
„Untdelemnul din candelele fecioarelor intelepte putea sa arda cu tarie multa vreme. Deci aceste fecioare, cu candelele lor aprinse au putut sa-si intalneasca Mirele, care venea la miezul noptii. Impreuna cu El, au putut intra in camara de nunta a bucuriei. Insa cele nebune, desi s-au dus sa mai cumpere untdelemn atunci cand li s-au stins candelele, nu s-au putut intoarce la timp si au gasit usa deja inchisa. Piata este viata noastra; usa de la camara de nunta care s-a inchis si impiedica drumul catre Mire este moartea omeneasca; fecioarele intelepte si cele nebune sunt sufletele crestinilor; untdelemnul nu este fapta buna, ci harul Prea Sfantului Duh dobandit prin fapte bune si care preschimba sufletele dintr-o stare la cealalta – de la starea stricacioasa la starea nestricacioasa, din intuneric la lumina, de la staulul existentei noastre (unde patimile sunt legate precum animalele fara de minte si ca fiarele salbatice) in templul Dumnezeirii, in luminoasa camara de nunta a vesnicei bucurii intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Ziditorul, Izbavitorul si vesnicul Mire al sufletelor noastre.
extras di viața Sf Serafim de Sarov

*******************

Spune Sf Nicodim Agh.:
”cel ce nu se marturiseste des si savirseste un pacat de moarte si nu alearga neintirziat a-l marturisi,cita vreme ramine nespovedit ,nu numai ca este lipsit de harul Lui,dar si lucrurile bune pe care le face ,posturi privegheri metanii mari si altele asemenea nu-i sint vrednice pentru a cistiga plata si viata vesnica ,pentru ca sint lipsite de harul lui Dumnezeu”
Spune Sf Nicodim Agh.:
Deci,Dumnezeu nu primeste jertfa de la cel ce traieste in pacate de moarte ,si ei se mai si Impartasesc cu pacate de moarte?!

 

 

Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre milostenie, Fără categorie, Pr. Nicodim Măndiță, Sf.Serafim de Sarov. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s