Dumnezeu nu se va milostivi niciodată de nenorocirea păcătoşilor nepocăiţi și nu va asculta niciodată plînsetele lor…ci mai degrabă îi va lovi şi-i va urî veşnic…

Immagine correlata

3) Cunoaşterea păcatului după cele trei pedepse pe care le-a căpătat.
A rămas acum, frate, să-ţi arătăm răutatea păcatului şi după pedeapsa cea aspră cu care Dumnezeu l-a pedepsit:
a) la Îngeri,
b) la oameni,
c) în faţa lui Iisus Hristos.
a) Pedeapsa păcatului la Îngeri.
Numai pentru un gînd trufaş şi hotărîtor al lor, Dumnezeu a pedepsit păcatul la Îngeri, prăbuşind în iad o mulţime nenumărată, neţinînd seama că erau duhuri nemateriale în firea lor, nemuritoare după fiinţa lor, mai înţelepte decît toţi oamenii, mai puternice decît toate făpturile. Şi nu a ţinut seama nici de firea lor aleasă, nici de mintea lor prea subţire, nici de cunoaşterea nematerială pe care o aveau, ci i-a osîndit cu o pedeapsă veşnică, cu cele mai crîncene cazne ale iadului, ca să ne facă să înţelegem cît de mult urăşte şi, în acelaşi timp, pedepseşte păcatul.
b) Pedeapsa păcatului la oameni.
Dumnezeu a  pedepsit păcatul la oameni, fiindcă pe Adam, pe cel dintîi om, îndată după ce a călcat porunca Lui, l-a izgonit din Rai şi l-a osîndit, pe el şi pe noi toţi urmaşii săi, să trăim pe acest pămînt blestemat, cu sărăcie, cu boli, cu suferinţe, cu suspine, cu nefericiri şi ticăloşii și în sfîrşit, să înfruntăm o moarte dureroasă şi în afara firii și cu durere.
A pedepsit păcatul, fiindcă pe oamenii păcătoşi din vremea lui Noe i-a înecat într-un potop de apă care s-a întins peste toată lumea; 
Pe Sodoma şi Gomora le-a ars cu potop de pucioasă şi de foc.
Şi, în sfîrşit, fiindcă i-a osîndit pe păcătoşii nepocăiţi să ardă de-a pururi în focul iadului, pe care diavolii nu vor osteni niciodată să-i chinuie şi Dumnezeu nu se va milostivi niciodată de nenorocirea lor, nu va asculta niciodată plînsetele lor, ci mai degrabă îi va lovi şi-i va urî  veşnic […], pentru că acesta este poporul cel ticălos, despre care zice proorocul Malahia: Poporul împotriva căruia Domnul bate război, până în veac. ( 1, 4).
Aceste pedepse ale păcatului ţi se par mari, o frate, dar să ştii ca niciodată, nici un păcat nu se pedepseşte de Dumnezeu după vrednicie, ci totdeauna cu milostivire. Un păcătos, măcar de se şi munceşte mai puţin decât i se cuvine şi poate şi acesta să zică cuvântul acela a lui Iov: Ce fel făceam! şi nu cu vrednicie m-a certat de cele ce am păcătuit. (Iov 33, 27)
c) Pedeapsa păcatului în faţa lui Iisus Hristos.
A pedepsit Dumnezeu păcatul şi în faţa lui Iisus Hristos, dar cu o atît de aspră pedeapsă, încît toate pedepsele pomenite mai sus, puse alături de aceasta, par doar o umbră. Fiindcă o singură rană uşoară pe faţa Mîntuitorului Hristos, un ghimpe din spinii (cununii) Lui, o singură biciuire a Lui înseamnă o pedeapsă mai mare decît dacă Dumnezeu ar fi prăpădit întreaga lume şi ar fi părăsit în focul iadului pe oameni, pe Îngeri, pe Arhangheli şi orice altă făptură.
Fiindcă ce are de-a face pedeapsa tuturor făpturilor cu cea mai mică suferinţă a Ziditorului, a Fiului cel prea-curat, prea-sfînt, Unul născut? […]
Dar ce înseamnă pedeapsa întregii zidiri, pe lângă cea mai mică a Ziditorului, a Celui fără de prihană, a Celui Prea Sfânt, a Celui Unuia născut Fiu? Tatăl cel ceresc nu S-a mul­ ţumit să pătimească Fiul Său o muncă mică ca să răscumpere păcatul, ci una foarte mare. Voieşti, o păcătosule, să înţelegi aceasta? întoarce-te şi vezi pe Iisus cum pătimeşte pentru păcatul tău; este vândut, este pus la jurământ, este batjocorit, este tras la judecată ca un osândit! Vezi ochii Lui răniţi de loviri! Vezi faţa Lui plină de scuipări! Vezi obrajii Lui vineţi de pălmuiri! Grumazul Lui uscat de sete! Buzele lui amărâte de fiere! Capul Lui găurit de cumpliţii spini! Braţul şi mâinile Lui strâns legate cu funii tari! Umerii Lui chinuiţi de greutatea cea mare a crucii! Mâinile şi picioarele Lui pironite cu piroane ascuţite! Vinele Lui goale de sânge! Coasta Lui pătrunsă cu suliţa! încheieturile Lui, toate sfărâmate de întinderea pe cruce! Sus fiind spânzurat şi cu cumplite piroane pironit, Şi-a dat Duhul! Vezi cum tot trupul Lui s-a făcut o rană, fără chip şi fără frumuseţe omenească: L-am văzut pe El şi nu avea nici, chip nici frumuseţe (Isaia 53, 2).
Treci acum, frate, cu mintea ta la partea cea dinlăuntru a sufletului Lui, ca să vezi acolo, înlăuntru, că mai mult a pătimit cu sufletul decât cu trupul, întristându-Se foarte pentru atâtea păcate, pentru atâtea ocări şi pentru atâta defăimare ce voiau să facă mărimii Lui şi patimilor Lui, chiar acei păcătoşi pe care, ca să-i mântuiască, atâtea a pătimit. Atât de mare a fost patima cea dinlăuntru pe care a răbdat-o Iisus pentru oameni, încât este cu neputinţă să o înţeleagă cineva în viaţa aceasta. Numai în ziua judecăţii, după socoteala unor dascăli, o va cunoaşte fiecare desăvârşit, fiindcă şi atunci o va arăta Domnul, ca să o vadă toţi oamenii, spre ruşinarea păcătoşilor celor osândiţi.
Ce zici acum despre păcat, iubitule? înţelegi cât de nemărginită este răutatea lui, cât a pătimit prea dulcele Iisus ca să-l strice? Deci acum, după ce ai cunoscut răutatea lui, şi de la însuşi păcatul şi de la împrejurările lui şi de la pedeapsa cu care Dumnezeu l-a pedepsit, fie-ţi milă de sufletul tău, zdrobeşte-ţi inima ta, vino-ţi în fire şi hotărăşte cu întemeiere: de o mie de ori mai bine să mori, decât să faci vreodată vreun păcat de moartei.
text preluat de aici
 Risultati immagini per Sf. Nicodim Aghioritulcarte folositoare de suflet   Immagine correlata
e una și aceiași carte
Sf. Nicodim Aghioritul
http://www.emag.ro/carte-foarte-folositoare-de-suflet-nicodim-aghioritul-egu973-7952-77-4/pd/EWP250BBM/
https://teologiepastorala20102014.files.wordpress.com/2013/06/sfc3a2ntul-nicodim-aghioritul-de-cautat-carte-foarte-folositoare-de-suflet.pdf
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s