Să fugim de toate înşelările ca să ne putem mântui!

Immagine correlata
GRAVELE ABATERI ALE PR NIL DOROBANȚU ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DEZLEGARE ȘI ÎMPĂRTĂȘIREA CU SFINTELE TAINE
Un exponent al acestei practici a fost ieroschimonahul Nil Dorobanţu (1920-1977),faţă de care unii preoţi şi mireni au mare evlavie. Referindu-ne numai la una din cărţile sale, “Tâlcuiri la Canoane”, volumul I, editura Floare de april, 2016, unde vom arăta cât de tare a fost prins părintele Nil Dorobanțu în această capcană a diavolului.
În această carte, ca de altfel şi în alte scrieri ale sale, acesta face o pledoarie pentru împărtăşirea tuturor, indiferent ce păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie ar avea creştinii.
Părintele Nil Dorobanţu contrazice în chip strigător la cer majoritatea canoanele Sfinţilor Părinţi pe care le găsim în “Pidalion”, editura Credința strămoșească, 2007. Trebuie să înţelegem că cel ce contrazice canoanele aduce hulă Sfântului Duh!
*************
Mare pericol este pentru mulţi dintre noi, cei care trăim în vremurile acestea, ca nu cumva să ne lăsăm prinşi de vreuna din capcanele diavolului, căci potrivit Sfintelor Scripturi “cine va păzi toată Legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
Căci Cel ce a zis :« Să nu săvârşeşti adulter », a zis şi « Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege” (Iacob 2, 10-11).
Iar preoţilor nu le va folosi cu nimic faptul că şi-au apărat credincioşii de unele capcane, dar i-au lăsat pradă unei singure rătăciri.Căci iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur în “Lumina Sfintelor Scripturi” – Antologie tematică, volumul II, editura Anestis, 2008,la pagina 646:
”Ce folos are preotul dacă se luptă bine cu păgânii, dar iudeii jefuiesc turma?Ce folos are preotul dacă-i biruie şi pe păgâni şi pe iudei, dar maniheii îi răpesc oile? Ce folos are preotul dacă, după ce îi doboară la pământ pe manihei, îi sfâşie oile duşmanii dinăuntru, care strecoară în sufletele credincioşilor credinţa că oamenii sunt supuşi destinului? Dar pentru ce să înşir toate rătăcirile diavolului? Dacă păstorul nu ştie să combată bine toate aceste rătăciri diavoleşti, lupul poate mânca cu o singură rătăcire cele mai multe oi”.
Aşadar, potrivit Sfintelor Scripturi şi Sfinţilor Părinţi, ne putem pierde mântuirea,chiar dacă luptăm cu toată puterea împotriva ereziei ecumenismului de exemplu, dacă, în acelaşi timp, ne lăsăm prinşi de o altă capcană a diavolului.
Despre o capcană frecventă a zilelor noastre vreau să vă vorbesc acum: despre practica împărtăşirii cu păcate opritoare şi asta chiar foarte des.
Un exponent al acestei practici a fost ieroschimonahul Nil Dorobanţu (1920-1977),faţă de care unii preoţi şi mireni au mare evlavie. Referindu-ne numai la una din cărţile sale, “Tâlcuiri la Canoane”, volumul I, editura Floare de april, 2016, vom arăta cât de tare a fost prins părintele Nil Dorobanțu în această capcană a diavolului. În această carte, ca de altfel şi în alte scrieri ale sale, acesta face o pledoarie pentru împărtăşirea tuturor, indiferent ce păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie ar avea creştinii.
Părintele Nil Dorobanţu contrazice în chip strigător la cer majoritatea canoanele Sfinţilor Părinţi pe care le găsim în “Pidalion”, editura Credința strămoșească, 2007. Trebuie să înţelegem că cel ce contrazice canoanele aduce hulă Sfântului Duh!
Astfel la pagina 21 a cărţii sale, părintele Nil Dorobanţu spune că atât femeia în perioada menstruaţiei cât şi orice fecioara, bolnavă, copil sau bătrână se poate împărtăşi, fără a face vreo diferenţiere sau precizare cu privire la pricini opritoare:
”Dacă înainte se cumineca femeia şi la curăţie şi la sânge, apoi cu cât mai mult monahiile şi fecioarele,bolnavele, copiii şi bătrânele”
Prin această afirmaţie sunt contrazise canoanele Sfântului Dionisie al Alexandriei şi ale Sfântului Timotei al Alexandriei (ambele fiind validate de canonul 2 al Sinodului VI Ecumenic, primind astfel autoritate de canoane ecumenice). Aceste canoane arată clar că femeia la perioada lunară(“la sânge” cum spune părintele Nil Dorobanțu) nu are voie să se “cuminece” (împărtăşească)! Astfel, Sfântul Timotei al Alexandriei, în canonul 7, la întrebarea:
”Dacă o muiere va şti că are cele obişnuite muierilor [adică are ciclu], datoare este a se apropia la Taine în ziua aceea sau nu?” răspunde: ”Nu este datoare până se va curăţi” (“Pidalion”, pagina 681). Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Dionisie al Alexandriei, la pagina 559 din “Pidalion”. De unde şi cum face părintele Nil Dorobanțu această “tâlcuire” contrară Sfintelor Canoane?
Într-un alt loc, la pagina 23 în cartea părintelui Nil Dorobanţu, întâlnim o afirmaţie a cărei absurditate şi blasfemie o poate vedea oricine. Acesta, referindu-se la canonul 1 al Sfântului Timotei al Alexandriei, zice:
”Dacă se cuminecau păgânii şi jidovii (vedenia cu copilul aruncat în cuptor şi nears) şi toţi catehumenii, apoi cu cât mai mult ar trebui zilnic să se cuminece credincioşii?”.
De fapt în tâlcuirea acestui canon din “Pidalion” (pagina 678) se spune:
“Întrebat fiind Dumnezeiescul Părinte, dacă un copil sau un bărbat desăvârşit, încă fiind în catehisire, s-ar întâmpla în vreo vreme îndemânatică, când în vreo Biserica se face
Liturghie , şi s-ar împărtăşi, nu defăimând, ci neştiind că mai înainte de Botez nu este iertat;
răspunde că se cuvine a se boteza. Căci de Dumnezeu se socoteşte a fi chemat unul ca acela,
de vreme ce nu a fost oprit nici de creştinii ce se aflau acolo, nici de presbiterul ce l-a
împărtăşit”.
După cum vedem, nu e vorba nicidecum de astfel de aberaţii cu privire la permiterea împărtăşirii “ păgânilor, jidovilor sau catehumenilor” (nebotezaţi), ci de o cu totul altă situaţie.
Canoanele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Postnicul din“Pidalion” îi îndepărtează de la Sfânta Împărtăşanie pe creştinii cu păcate opritoare timp de mai mulţi sau mai puţini ani, în funcţie de nevointele duhovniceşti şi trupeşti pe care sunt dispuşi să le facă. Este suficient să citim măcar aceste canoane stabilite de Sfinţi Părinţi luminaţi de Duhul Sfânt pentru a avea o imagine clară cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un creştin pentru a se putea împărtăşi.
Dar părintele Nil Dorobanțu se socoteşte mai presus de tâlcuitorii consacraţi ai “Pidalionului”, spunându-ne că păgânii, iudeii şi catehumenii (adică cei ce urmau a se boteza) se pot împărtăşi fără a fi botezaţi, iar creştinii (indiferent de păcatele lor) ar trebui să se împărtăşească zilnic.
Una dintre cele mai sfidătoare afirmaţii la adresa canoanelor Sfinţilor Părinţi o găsim
la paginile 33-34 în cartea părintelui Nil, unde acesta afirmă că e de acord cu dezlegarea de
păcate “în bloc”.
Însă dacă citim “Carte foarte folositoare de suflet”, editura Bizantină,2005, capitolul X, paginile 79-80 vom vedea că Sfinţii Părinţi vorbesc clar despre spovedania individuală.
Dar nu doar spovedania cu dezlegare de păcate “în bloc” e încurajată de părintele Nil Dorobanțu, ci şi împărtăşirea “în bloc”. Citez de la pagina 41 a cărţii sale unde spune:
”dar dacă cineva vrea să dea la toţi în bloc pe Hristos Euharistic, toţi fariseii invocă sfinte
canoane şi prohibesc solemn”.
Ideea aceasta apare şi în alte pagini, ca la pagina 46 de pildă,unde, dând exemple de diverse situaţii, ieroschimonahul Nil Dorobanțu conchide prin a zice:
”Iată zeci de motive pentru care se poate administra dezlegarea şi împărtăşirea tuturor.”
Repet, cine va citi măcar canoanele Sfântului Vasile Cel Mare sau ale Sfântului Ioan Postnicul din Pidalion, va vedea cât de aberantă şi blasfemiatoare e această afirmaţie a sa.Pentru că în ele va găsi exact contrariul celor spuse de Părintele Nil Dorobanțu.
“Scopul canoanelor este mântuirea, dezlegarea şi împărtăşirea, nu osânda, legarea şi oprirea de la Euharistie”, spune iarăşi la pagina 56 părintele Nil Dorobanțu, de parcă n-ar exista peste tot în “Pidalion”, o mare mulţime de canoane care îi opresc pe toţi cei cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, scopul acestei opriri fiind tocmai îndreptarea, pocăinţa şi mântuirea acestor creştini.
Şi mai scandaloasă e afirmaţia sa de la pagina 68 unde spune :
”Poate fi un alt canon care să contrazică duhul canoanelor 8 şi 9 ale celor doisprezece şi șaptezeci de Apostoli?Nu există în toate cele şapte Soboare vreun asemenea canon contradictoriu”.
Părintele Nil Dorobanțu neagă astfel canoanele Sfinţilor care au stabilit că sunt creştini care trebuie să se pocăiască pentru anumite păcate, o anumită perioada de timp, pînă se vor putea împărtăşi. De fapt, cine citeşte cu atenţie Canoanele 8 şi 9 apostolic şi tâlcuirile şi notele lor va vedea că acestea se referă la împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor însă cu anumite excepţii. În vechime, excepțiile priveau un număr mic de credincioși, dar astăzi majoritatea se face vinovată de păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie.
Tâlcuirile canoanelor îi exclud de la împărtășire pe cei care o fac din pricină “dreaptă şi binecuvântată” (Tâlcuirea Canonului 8,pagina 45 din “Pidalion”) și îi cheamă la împărtășanie doar pe “creştinii cei ce se adună la Liturghie, câţi adică sunt vrednici” (Tâlcuirea Canonului 9, pagina 48 din “Pidalion”). Deci este clar, cei care nu sunt vrednici, adică au păcate opritoare de la împărtăşire (păcate specificate de Sfinţii Părinţi în numeroase alte canoane din “Pidalion”) nu se pot împărtăşi(perioada de timp şi pocăinţa necesară fiind precizată pentru fiecare păcat de către Sfinţii Părinţi în “Pidalion”). Căci altminteri, mulţimea de canoane ale “Pidalionului”, care îi opresc de la împărtăşire pe unii, pe cine mai vizează de fapt dacă toţi, indiferent de păcate, ar putea să se împărtăşească?
La pagina 73 a cărţii părintelui Nil Dorobanțu găsim o reîntărire a afirmaţiilor sale aberante care contrazic Canoanele Sfinţilor Părinţi cu privire la oprirea de la împărtăşire,pentru un anumit timp, a celor cu păcate opritoare. Acesta afirmă că “toţi sunt obligaţi să se împărtăşească”, nelăsând să se înţeleagă că face vreo diferenţă între cei care au şi cei care nu au păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie.
Deşi Părintele Nil Dorobanțu îi contrazice pe cei mai autorizaţi tâlcuitori ai canoanelor din “Pidalion”, recunoscuţi de toată Biserica Ortodoxă şi huleşte împotriva Duhului Sfânt, unii preoţi şi mireni ai zilelor noastre îl vor canonizat şi, mai mult, îl prezintă ca infailibil.
Având în vedere că pentru părintele Nil Dorobanţu “canoanele sunt transformabile după timp şi mediu” (pagina 165) iar “Pidalionul” este “greoiul şi învechitul Pidalion”(pagina 189), nu-i de mirare că face afirmaţii împotriva Sfintei Scripturi, a canoanelor
Sfinţilor Părinţi şi a minţii sănătoase. În opinia lui, greşesc toţi ce-i care, vrând să fie în duhul Sfinţilor Părinţi şi a canoanelor pe care le-au dat ei,și  opresc de la împărtăşire pe cei ce au păcate opritoare căci :“dau epitimii în oprelişte de la Euharistie, ceea ce nu-i voie conform sfintelor canoane, că toate pedepsele se pot da afară de excluderea de la Sfânta Euharistie” (pagina 193 a cărţii părintelui Nil). Afirmaţii ca acestea găsim destule în cartea sa, deşi în “Pidalion” se spune exact contrariul.
Am putea afirma că această carte a părintelui Nil Dorobanțu“Tâlcuiri la Canoane”, volumul I, editura Floare de april, 2016, în mare măsură, este “Pidalionul” înţeles (întors) pe dos.
Pentru el “canoanele s-au învechit şi au îmbătrânit şi sunt chiar aproape de pieire”,iar “a împlini canoanele înseamnă a umple golurile lor şi a desăvârşi ceea ce-i început în ele” (pagina 197). Deci, canoanele Sfinţilor Părinţi adunaţi în Sinoade Locale sau Ecumenice , sub inspiraţia Duhului Sfânt, au lipsuri şi trebuiesc desăvârşite de învăţătura “infailibilului” părinte Nil Dorobanţu. Ferească-ne Dumnezeu să fim de acord cu astfel de afirmaţii hulitoare şi de păcate împotriva Duhului Sfânt!
Oricine citeşte Sfânta Scriptură, Pidalionul şi scrierile Sfinţilor Părinţi pe tema spovedaniei şi a împărtăşaniei, va înţelege că a accepta ideile părintelui Nil Dorobanțu înseamnă a accepta toate hulele sale faţă de tot ce avem mai sfânt.
Să ne păzească Dumnezeu să cădem în capcana în care a căzut el şi mai ales să dorim cumva a fi canonizat un astfel de om! Căci dacă “niciun sfânt nu a călcat Legea lui Dumnezeu, nici călcându-o, nu se poate numi sfânt” (Sfântul Theodor Studitul “Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi”- volumul I, editura Sophia 2006, pagina 41), cum îl putem numi oare pe cel care huleşte şi contrazice canoanele Sfinţilor Părinţi?
Tâlcuirea la canoane făcută de părintele Nil Dorobanțu e cu totul împotriva Duhului Sfânt care i-a inspirat pe Sfinţii Părinţi atunci când au conceput canoanele şi e pierzătoare de suflet pentru cei ce nu vor citi ei înşişi “Pidalionul”. Cine citeşte scrierile sale fără a citi în prealabil “Pidalionul” poate cădea cu mare uşurinţă într-o capcană a diavolului-capcana împărtăşirii cu păcate opritoare.
Pe cel care doreşte să se mântuiască şi doreşte să afle dacă are păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, îl sfătuiesc insistent să citească“Pidalionul” (inclusiv tâlcuirile canoanelor şi notele care aduc precizări lămuritoare pentru oricine) şi “ Carte foarte folositoare de suflet” a Sfântului Nicodim Aghioritul.
Să luăm aminte aşadar, în egală măsură, la toate capcanele diavolului! Căci cel ce nu va cădea în capcana ecumenismului( să zicem), dar se va lăsa prins în capcana împărtăşirii cu păcate opritoare sau în alte capcane diavoleşti şi va rămâne în ele până la sfârşitul vieţii sale, în aceeaşi măsură îşi va pierde sufletul său!
Cât priveşte păcatele opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, să se ştie de către oricine, că pentru oricare dintre ele, fie că oprirea e pe o durata mai lungă (de câţiva ani, ca de exemplu pentru adulter sau avort), fie că e pe o măsură de timp mai mică (ca pentru masturbare), dacă cel ce a păcătuit nu respectă canoanele care îl opresc de la Sfânta Împărtăşanie (îndepărtându-se de Sfânta Euharistie şi făcând pocăinţa necesară), acesta, în aceeaşi măsură, indiferent de gravitatea păcatului opritor, îşi va pierde sufletul său!
“Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
Nici furii, nici lacomii, nici beţivii,nici batjocoritorii ,nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 9-10).
Iar cel ce nu se va lăsa (şi nici nu va rămâne) prins în nicio capcană a diavolului pînă la sfârşitul vieții sale, acela se va mântui! („Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24, 13)).
Ieromonah Teodor Popovici
sursa:https://invataturilesfintilorparinti.files.wordpress.com/2017/02/articol-despre-nil-dorobantu.pdf
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Să fugim de toate înşelările ca să ne putem mântui!

  1. Ioan zice:

    Euharistia- În valoarea sacră, cea mai de frunte și importantă Sfântă Taină e Euharistia. Și tocmai în acest centru soteriologic, dă satana mai mare bătălie prin toți oamenii. Minunea înmulțirii pâinilor (Matei 14, 14-21) se repetă până la sfârșitul veacurilor, pe altarele Sfintelor Biserici Ortodoxe. Suntem împiedicați de a primi Sfântul Trup și Sfântul Sânge adorat de Dumnezeu, de a ne împărtăși cu Tainele vieții dumnezeiești, din Paharul binecuvântării (Luca 22, 19; 1 Corinteni 11, 24-27). Euharistia este împărtășirea din Pâinea Vieții (Ioan 6, 35-58) cuminecare și participare la firea dumnezeiască (2 Petru 1, 4). Mântuitorul a golit Paharul suferinței, ca să ne dea nouă fericirea de a ne împărtăși cu Hrana cea nemuritoare, spre iertarea și izbăvirea de păcate (Matei 26, 26-28). Dar suntem prigoniți azi de moarte și nu suntem lăsați să ne însușim harul sfințitor, să ne facem părtași mântuirii, să gustăm roadele Jertfei de pe Sfânta Cruce, să luăm Trupul și Sângele lui Hristos. Satana a dat lovitura, tocmai la slujba de adorare, de cerere și mulțumire (ευχαριστώ) și închinare a „frângerii Pâinii” (Fapte 2, 42; 20,7). Păgânii ne robesc și ne întemnițează, creștinii ne hulesc și râd, clericii ne leagă și ne anatematizează conform canoanelor etc, iar noi zăcem de atâta amar de vreme necuminecați. Și atunci, n-avem dreptul să ne luăm un antimis, să ne sălășluim în pustie și în catacombe, ca să ne cuminecăm? Dar care canoane prohibesc de la Euharistie? Cele ale celor șapte Sfinte Sinoade generale sau cele zece particulare? Nici unul! Ci din contră, chiar canonul 8-9 apostolic afurisește pe cine nu se cuminecă la fiecare Sfântă Liturghie. Altele opresc și împărtășirea trupurilor moarte, admițând cuminecarea muribundului, deci era obiceiul prea frecvent să se împărtășească și morții, dar vii. Canoanele (cele treisprezece ale Sfinților Părinți) particulare, prohibesc spre emulația și râvna creștinilor la Sfintele Taine. Că așa de des se cuminecau creștinii, încât veneau și beți și sătui la Euharistie (ceea ce condamnă Pavel la 1 Corinteni), iar Sfinții Părinți n-au știut alt mijloc, mai mare și mai exclusivist, spre a determina pe om să nu mai păcătuiască, decât prohibirea Euharistiei.
    Însă cine-i nebun să se lipsească de viața veșnică, de hrana veșnică, de curăție și de mântuire? Că doar cine moare necuminecat se duce în iad. Dacă nu te împărtășești cu Hristos, atunci cu cine să te mai împărtășești, decât cu satan? Să nu fie! Sfinții particulari n-au prezis și n-au gândit măcar și n-au prevăzut, că va veni vremea de azi, când creștinii fug de Hristos și de Euharistia lui Dumnezeu. De aceea noi, dacă luăm „omnia consensum patrorum”, atunci observăm dezlegarea de obște la Euharistie, precum avem și ruga de dezlegare din Moliftelnic. Dar clericii apostați de azi susțin că Patericul e contra Euharistiei și teofaniei. Însă la fiecare pas se găsesc dovezi că trebuie să ne cuminecăm des și să credem în vedenii bune, controlate prin Euharistie. „Despre cerbi, se spune că înghit, în pustie, prin păduri, tot felul de buruieni otrăvitoare și jigănii sau vipere târâtoare. Când otrava îi ard în stomac, doresc apa și după ce beau se răcoresc și astâmpără otrava buruienilor și a jigăniilor. Așa și păcătoșii, când ard de otrava păcatelor, doresc să vină la izvoarele apelor vii, adică la cuminecarea cu Trupul și Sângele lui Dumnezeu, ca să se curețe de amărăciunea lor” (Pateric, 172). Iată că sunt înșelați de satan, cei care prohibesc de la Euharistie, în numele canoanelor sau tradiției! Doar Sfântul Paisie cel Mare a trăit șaptezeci de ani în pustie cu Euharistia, ca și Sfântul Marcu din muntele Francisc din Etiopia, Sfântul Onufrie, Sfânta Maria Egipteanca, iar Sfânta Evdochia cu Euharistia a înviat un copil etc. Este o mentalitate eronată că noi ne curățim prin fapte, epitimii, canoane etc, înainte de spovedanie și chiar înainte de a ne cumineca. Dar tocmai Hristos ne dezleagă prin aleșii Săi; și Dumnezeu Însuși ne spală prin darul Euharistiei, „care arde și spală orice păcat (Ioan 1, 7). Jertfa răscumpărării adusă de Hristos, odată pentru totdeauna (Evrei 9, 12) pe Golgota, devine un bun personal și un dar pentru fiecare om. Jertfa Euharistică e una cu cea de pe Golgota (Matei 26, 28; 1 Corinteni 11, 24), tradusă în mii de limbi, milioane de exemplare, o carte în mai multe ediții, că Hristos e același, ieri și azi și în vecii vecilor (Evrei 13, 8). În veacul de la urmă, ca și la început, ne simțim fericiți dacă murim pentru Hristos, dar neferiți dacă nu ne putem cumineca zilnic. Din pricina vitregiei vremurilor și a oamenilor, sub latura iconoclaștilor, a euharistomahilor, noi nu mai avem altare, ci le improvizăm prin case particulare, prin catacombe, prin crăpăturile munților, prin temnițe, ca Sfântul Luchian, pe pieptul său mucenicesc.
    Noi suntem Biserica vie a Domnului, suntem cerul cel mic al Lui. Restaurarea cultului Dumnezeului celui Viu este prin Jertfa euharistică și prin lupta contra idolatriei ca Ilie (1 Împărați 17, 18). Botezul e ușa creștinătății; Marele Mir pecetluiește cu darurile Sfântului Duh; Spovedania spală păcatele; Hirotonia e slujirea adusă Mântuitorului; Nunta e unirea binecuvântată; Maslul e vindecarea; Euharistia sfințește sufletul și îndumnezeiește mintea. Deci cea mai mare e împărtășirea, care înseamnă Învierea Mântuitorului, renașterea noastră la o nouă viață, teofania etc. Și tocmai aici lovesc azi. Au desființat Sionul ceresc, au legat pe Ioan și Veronica, au împrăștiat pe cele trei sute de fecioare, au prohibit pe creștinii buni de la Euharistie etc. Dar, ca dovadă, că creștinii trebuie să se cuminece zilnic, e Liturghia mai înainte sfințită luni, marți, miercuri, joi și vineri, în Păresimi. Căci creștinii nu se puteau lipsi nici măcar o săptămână de Sfintele Taine. Și atunci, pentru a nu vătăma întristarea credincioșilor și asprimea adunării, Sfânta Euharistie se pregătea de duminică pentru toată săptămâna. Însuși scopul final, al celor trei Sfinte Liturghii creștine, este Euharistia. De aceea, mare păcat fac clericii supuși apostaților, care nu cuminecă continuu pe sărmanii creștini! Căci ies afurisiți de la mii de liturghii, când nu se cuminecă, ci doar iau parte. Se plângeau clericii înainte, că nu vine norodul la biserică. Dacă noi am mai îmbisericit pe creștini, apoi iar se vor răci și nu vor putea fi readuși decât prin Euharistie. Sectanții susțin că trebuie să ne împărtășim și cu Logosul și Cuvântul ceresc scripturistc, dar euharistomahii și teofanomahii, nici cuvânt cu teofanii sau predică nu admit, nici Euharistia zilnică. Sectanții sunt contra mâncărurilor și băuturilor fără de folos, ci cu întărirea inimilor prin har (Ioan 5, 24; Evrei 13, 9), dar apostații se îmbuibă la mese zilnic, pe când Sfânta Euharistie n-o iau și n-o dau cu anii. Iar dacă totuși slujesc duminica, acesta-i un obicei. Numai preoții zic că au acest drept, iar episcopii, arhiereii, patriarhii, ieromonahii din monastiri, numai ocazional, de rând, la sfințiri etc. Însă adevăratul creștin mărturisește cu mintea și cu cuvântul, credința în Dumnezeu și-și împărtășește ființa spirituală și materială cu Trupul și cu Sângele Domnului zilnic: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”. Trupul creștinilor ajunge moaște și la nemurire prin Taina Euharistiei. „Cel ce are pe Logosul întrupat (euharistic), are viață; cel ce nu-L are, nu are viață” (Ioan 5, 12). Dovada cea mai puternică și nezdruncinată, că ateii și fariseii apostați nu se pot mântui și nu pot ajunge la fericirea vieții veșnice, că nu au adevărul de partea lor, este respingerea Sfintei Euharistii și a împărtășirii cu Hristos mai des. Ei luptă contra „Tainei Tainelor” și contra „Minunii Minunilor”. Ei nu numai că se înlătură singuri de la unirea cu Hristos, dar mai opresc și pe bieții creștini nevinovați și ignoranți. Dacă pâinea și vinul se prefac în Trupul și în Sângele lui Hristos, așa precum prin Sfântul Duh Și-a luat Domnul Trupul din Preasfânta Fecioară (Sfântul Ioan Damaschin), apoi de ce apostații nu dau dezlegare la Euharistie tuturor? Că doar strigă de la altar: „Luați mâncați… beți dintru acesta toți”.
    Dacă ei luptă sincer pentru pace, de ce nu împacă pe om cu Dumnezeu prin Euharistie? Dacă așa de ahtiați aleargă după comori, plată și bunuri, apoi de ce nu-și însușesc bunurile Sfintei Cruci? De ce iau plată și bani și daruri, când cuminecă chiar pe bolnavi, pe copii și pe muribunzi? Numai Iuda, după ce s-a cuminecat, a vândut pe Mielul lui Dumnezeu pe treizeci de arginți, prețuind prețul Celui neprețuit. Cum poate să vină pacea, peste cei ce nu beau din același potir euharistic ortodox creștin? Ba încă și nouă ne mai prohibesc Euharistia. Dacă iconoclaștii nu pot face concesii, nu renunță la principiile lor atee și nu se dezic, cum să ne dezicem noi, care avem o învățătură atât de precisă și clară? Ei vor să poată trăi în liniște și păcate, să doarmă în rele și în fărădelege, dar Hristos le tulbură somnul păcatului și le curmă viața bestială de fiară. Voințele și aspirațiile ateilor sunt contra voii lui Dumnezeu și chiar contra finalităților ideale. Ei se erijează în organizatori, conducători, educatori, ba încă și în izvoare principale ale forței și ale puterii. Vai lor! Doar puterea este a lui Dumnezeu, Care a așezat în inima noastră legea morală și sacră. Însă călcând-o și neascultând Cuvântul lui Dumnezeu, nefăcând nici din fire lucrul lui Hristos, toți ateii au căzut în îndobitocirea materială de fiare. Adevărul revelației divine este sublim, iar puterea, forța, virtutea, înțelepciunea, ce ne-o dă Euharistia, ne sfințește și ne îndumnezeiește prin har și prin participare (κατά χάριν και κατά υπερωχήν).
    A intrat însă o îndoială, o necredință, o babilonie, în tot norodul. Ei mai mult cred minciunii decât Adevărului. Iisus Hristos stă materialicește, Împăratul Slavei, între noi și ni Se dă Trup și Sânge, ne iubește, ne proniază, ne conduce spre ceruri etc. Dar ateii neagă cea mai adevărată realitate, chiar materială, în numele materialismului. Cine dintre atei, ne poate da ceva să ne sature și să ne tămăduiască sufletul, să ne învie și să ne asigure nemurirea? Cu ce scop lucrează ei științific și tantalic83? Care din ei s-au mai răstignit pentru noi? Cine și-a pus trupul și sângele ca Jertfă euharistică perpetuă pentru ucenici? Cum se poate nega Euharistia, când are documentarea teofanică și instituirea bazată de mii de ani? Ba încă și ca umbră și profeție apare în Shankara, Vedanta, Upanișade, necrologia egipteană, mitologia elenă etc, iar în Vechiul Testament e proorocită la fiecare pas. Dacă nimeni nu-i creștin fără Sfântul Botez, fără Sfânta Euharistie nimeni nu se poate mântui, la veșnicia vieții fericite: „De nu veți mânca Trupul Meu și de nu veți bea Sângele Meu, nu veți avea viață întru voi”. Mântuitorul Hristos e cu noi euharistic și teofanic până la sfârșitul veacurilor. Cum s-au găsit, euharistomahii și teofanomahii, să lovească tocmai în Euharistie? Pentru că satan nu se poate atinge de Sfânta Taină, fiind ars de puterea lui Hristos, îndeamnă pe om. Nimeni n-a îndrăznit până azi, în vremea apocaliptică a lui antihrist, ca să dea cu piciorul în Euharistie așa pe față. Satan a intrat în antihrist, ca în șarpele din Eden, și cutează să dea război contra Bisericii ce naște Euharistia și contra Fecioarei. Biserica, izgonită în pustie și în temnițe și în catacombe, totuși lucrează cu toată puterea și forța. Satan, fiara și proorocul mincinos, vor să înece Euharistia cu apa noroadelor înguste și ignorante. Biserica țipă în durerile nașterii și are mare chin să nască Euharistia, întemnițată de clerul apostat în chivotul rece, pântecele Sfintei Biserici (Apoc. 12, 2). Acesta-i semn apocaliptic mare (Apoc. 12, 1). Balaurul roșu ateu, e semn că aruncă totul pe pământ în păcat și în materie; aruncă sateliți pe cer și apoi îi trage cu coada pe pământ (Apoc. 12, 4); chiar a treia parte din lume are în stăpânire. La Sionul ceresc a vrut balaurul, ca și în Pecerska, să mănânce Euharistia (Apoc. 12, 4), dar ca și închinare lui Irod, spre moarte, nu spre viață. Însă Euharistia, mai ales sfințenia ei, a fost răpită la Dumnezeu și la scaunul Său de domnie. Ateii singuri se autoaruncă jos (Apoc. 12,10), dar noi îi biruim prin Sângele Mielului Euharistic, prin Cuvântul mărturisirii și prin mucenicie (Apoc. 12, 11). Mâniat pe Hristos și pe Euharistie, satan se întoarce azi și trimite balaurul roșu și pe fiara din nisip (Apoc. 13,1) să facă război cu sfinții (Apoc. 12, 17).

    Apreciază

  2. Ioan zice:

    Luați mîncarea copiilor ( NI-KA) și o mâncați voi,clerul, deși doar (HR) e al vostru. Stau creștinii necuminecați cu zecile de ani, ați băgat frica în ei cu pidalionul. Dacă slava Sa este NEASEMĂNATĂ și mila este NEMĂSURATĂ. Vreți să măsurați MILA cu ruleta concepției voastre înguste și cu canoanele Sfinților Părinți, deși jalea din popor e rodul vostru, al clerului trăitor și cuminecat duminică de duminică sau zilnic. Rahela își plânge copiii și nu are cine să-i mângăie, că nu mai sunt

    Apreciază

  3. Ioan zice:

    Deasa împărtășire duce la îndrăcire? E ca și cum ai spune sferă pătrată. Nimeni din cei cu pofte trupești nu este vrednic să slujească Ție, Împăratului Slavei! Și cine e clericul, care și-a făcut canonul pentru împărtășire și nu aude ce scrie acolo- ce n-am făcut eu- mânie, zavistie, desfrânare, hulă, răutate etc? De unde atâta vrednicie, sacerdotule? Plânge vreun cleric cu epitrahilul în gât de mila penitenților astăzi? Pentru nașterea din nou e nevoie de iubire. Hristos a venit să Se elibereze din piatra unde fusese pus de Moise. S-a eliberat de idolul Lege, răstignindu-o în Trup, ca să o învieze în Duh, căci Moise Îl închisese în sicriul Legii.Așa și voi faceți, L-ați încuiat în colivia de aur a chivotului. Duh este Dumnezeu, nu aveți libertatea Duhului, ci vă place sub talpa datinilor, obiceiurilor etc. Citiți cartea „Împărtășirea continuă- CONTINUĂ- cu Sfintele Taine, editura Deisis și veți vedea tragedia de sute de ani a prohibirii Euharistiei. Pentru că ava Nil nu e ca voi, temnicerilor, vi se pare o impardonabilă sfidare. După voi, misoginilor, femeia cu scurgerea de sânge de doisprezece ani trebuia alungată și ținută la distanță de Hristos și cu toată Legea, care era în vigoare, Domnul a lăsat-o să se atingă de Dânsul. Teologia voastră e morala efortului minim, teologie de întreținere.Sunteți ca fiul cel mare- Tată, acest fiu al Tău (penitent) a cheltuit averea cu desfrânatele (nu ca mine care știu Pidalionul pe dinafară) și ce faci? Îl primești așa ușor la potir? Ași rămas la reguliel tabu ale Legii, treceți dincolo de ea- de șaptezeci de ori câte șapte. Ați iertat vreodată, după cuvântul Domnului? Că e poruncă, nu sugestie. Oare de aceea o fi duhul acesta de fleșcăială în monahism și în cler, că se împărtășesc zilnic? Pace tuturor!

    Apreciază

    • maria zice:

      Ioan

      Să înțeleg că după adresa de mail sînteți chiar pr Ionel Adam?eu cred că da …si am să mă adresez ca si părintelui Ionel.Dacă am greșit cer iertare că nu eu sînt de vină, ci sfinția v.care poate ati folosit numele dînsului.
      Părinte Ionel, eu nu am de gînd să mă lungesc la discuții cu sfinția v.că știu că discuțiile sînt non-sens . Dacă de atîta amar de vreme nu l-au lămurit pe pr Nil (si pe alții ca el)în ce mare înșelare era….cu atît mai puțin nădăjduiesc eu…dacă nu l-au lămurit bătăile si suferințele care erau pe capul lui,în ce mare înșelare zăcea….cu atât mai puțin sper eu si vă lămuresc,că sfinția v.nu sînteți unul care caută adevărul ci căutați să impuneți rătăcirile pr Nil.

      SF CIPRIAN AL CARTAGINEI
      „PENTRU CEL ERETIC ASA ZISA „MUCENICIE(MOARTEA PENTRU CREDINTA LUI)ESTE PEDEAPSA PENTRU EREZIA SI HULA IN CARE A STARUIT NU ESTE MUCENICIE !”

      Dacă pînă acum nu v-a lămurit nimeni cît de înșelat a fost pr Nil,atunci cu atît mai puțin o netrebnică ca mine,si așa cum spune însusi Apostolul Pavel,că după prima si a doua întâlnire depărtează-te” așa am să fac și eu….căci nu a reușit Sf Marcu să-i lămurească pe eretici si multi ați Sfinți si nu nădăjduiesc nici eu acum cu sfinția v.Dacă eu am adus așa argumente zdrobitoare ale înșelărilor pr Nil si Sfinția v. si sfinția v veniți si-mi aduceți altele ca să mă dovediți?!….asta e limpede că discuțiile cu sfinția v sînt non-sens…am adus 2 argumente(2 postări) si cu acest răspuns e al treilea…deja am depășit cuvîntul Apostolului Pavel care zice că după a doua întâlnire depărtează-te.
      Am vrut să nu răspund deloc știind că nu are sens,si nu am răspuns nădăjduind că vă conving cu ceva ci am răspuns să mai vadă si alții…rătăcirea în care vă scăldați,si nu aveți cu ce vă apăra decît cu rătăcirile pr Nil.
      Am răspuns cu întârziere că sînt în mare criză de timp și apoi am stat să adun cîteva din înșelările pr Nil care de mult le-am tot adunat dar nu reușisem să le termin,si acum dacă m-ați provocat am zis hai să fie că tot trebuia să o fac să mai vadă si alții cine a fost pr Nil.
      Și dacă tot v-am spus astea vreau să vă argumentez si cîteva din cele care încercați să mă lămuriți si de fapt să văd si mai mult rătăcirile pr Nil care sînt străin de duhului Sfinților Părinți.

      Dar care canoane prohibesc de la Euharistie? Cele ale celor șapte Sfinte Sinoade generale sau cele zece particulare? Nici unul! Ci din contră, chiar canonul 8-9 apostolic afurisește pe cine nu se cuminecă la fiecare Sfântă Liturghie.

      Este f. trist că pr Nil atât a putut înțelege din tot pidalionul pe care-l hulește doar aceste două Sfinte Canoane care și astea le-a deformat după mintea lui.Care canon spune că te poți împărtăși cu păcate opritoare si mai ales pentru cei ce au greșit ,că nu trebuie să facă penitență atît cît au stabilit Sfinții Părinți

      iar Sfinții Părinți n-au știut alt mijloc, mai mare și mai exclusivist, spre a determina pe om să nu mai păcătuiască, decât prohibirea Euharistiei.

      Să înțeleg aici că pr Nil era supărat pe Sfinți că de ce au prohibit Euharistia pentru cei ce au greșit?

      Sfinții particulari n-au prezis și n-au gândit măcar și n-au prevăzut, că va veni vremea de azi, când creștinii fug de Hristos și de Euharistia lui Dumnezeu.

      Au fost întunecați la minte si trebuia să vină pr Nil să facă lumină…nu?

      De aceea noi, dacă luăm „omnia consensum patrorum”, atunci observăm dezlegarea de obște la Euharistie, precum avem și ruga de dezlegare din Moliftelnic.

      Ce dezlegare este în Moliftelnic?că cei cu păcate opritoare se pot împărtăși?Dacă majoritatea lumii trăiește în păcate opritoare pe cine vreți să împărtășiți?

      Dar clericii apostați de azi susțin că Patericul e contra Euharistiei și teofaniei. Însă la fiecare pas se găsesc dovezi că trebuie să ne cuminecăm des și să credem în vedenii bune, controlate prin Euharistie.

      Sfinții au spus cu desăvărșire să alungăm orce vedenie…!și pr Nil a fost un rătăcit,care habar nu are ce spune,dar mă uimește că la fel de rătăciți sînt și cei ce au întrat în părtășia duhului lui.

      Este o mentalitate eronată că noi ne curățim prin fapte, epitimii, canoane etc, înainte de spovedanie și chiar înainte de a ne cumineca.

      Care Sfânt Părinte spune asta?ortodoxia pr Nil …nu?

      Dar tocmai Hristos ne dezleagă prin aleșii Săi;

      DUHOVNICUL NU LEAGĂ SI DEZLEAGĂ CE VREA EL !!….
      https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/11/09/duhovnicul-nu-leaga-si-dezleaga-ce-vrea-el/

      și Dumnezeu Însuși ne spală prin darul Euharistiei,

      Ca la catolici …nu?

      Deci cea mai mare e împărtășirea, care înseamnă Învierea Mântuitorului, renașterea noastră la o nouă viață, teofania etc. Și tocmai aici lovesc azi. Au desființat Sionul ceresc, au legat pe Ioan și Veronica, au împrăștiat pe cele trei sute de fecioare, au prohibit pe creștinii buni de la Euharistie etc.

      D?Vladimireștiul care dădea Împărtășania în eprubete?dezlega pe toată lumea fără nici un impediment?aici vreți să ajungeți?aruncăm Pidalionul cu cele 7 Sfinte Sinoade la gunoi si aducem ortodoxia pr Nil…nu?

      De aceea, mare păcat fac clericii supuși apostaților, care nu cuminecă continuu pe sărmanii creștini! Căci ies afurisiți de la mii de liturghii, când nu se cuminecă, ci doar iau parte.

      Canoanele 8 și 9 spune cumva că cei cu păcate opritoare trebuie să se împărtășească ca să nu fie afurisiți?
      Se plângeau clericii înainte, că nu vine norodul la biserică. Dacă noi am mai îmbisericit pe creștini, apoi iar se vor răci și nu vor putea fi readuși decât prin Euharistie.

      Lumea vine la Biserică doar ptr Euharistie?

      Sectanții susțin că trebuie să ne împărtășim și cu Logosul și Cuvântul ceresc scripturistc, dar euharistomahii și teofanomahii, nici cuvânt cu teofanii sau predică nu admit, nici Euharistia zilnică
      În Biserica Ortodoxă izvoarele de credință sânt două:
      https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/02/08/12135/?fb_action_ids=1842010559404459&fb_action_types=news.publishes

      8. Trupul creștinilor ajunge moaște și la nemurire prin Taina Euharistiei.

      Da?înseamnă că noi călcăm numai pe moaște cu atîția cîti se împărtășesc!!dar nu ați citit ce pățesc cei ce se împărtășesc cu nevrednicie?că și Iuda s-a împărtășit….
      Si Apostolul Iuda,s-a împărtăsit dar cu nimic nu i-a folosit…ci mai rău s-a osândit.
      https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2016/07/27/si-apostolul-iudas-a-impartasit-dar-cu-nimic-nu-i-a-folosit-ci-mai-rau-s-a-osandit/

      Dacă pâinea și vinul se prefac în Trupul și în Sângele lui Hristos, așa precum prin Sfântul Duh Și-a luat Domnul Trupul din Preasfânta Fecioară (Sfântul Ioan Damaschin), apoi de ce apostații nu dau dezlegare la Euharistie tuturor? Că doar strigă de la altar: „Luați mâncați… beți dintru acesta toți”.

      Da?si cum rămâne cu cele 7 Sinoade unde s-au stability atîtea canoane …legi care spun Sfînții că vor fi valabile pînă la sfârșitul veacurilor,si cei ce le vor călca ANATEMA sînt…

      Dacă ei luptă sincer pentru pace, de ce nu împacă pe om cu Dumnezeu prin Euharistie?

      După ortoxia pr Nil

      Numai Iuda, după ce s-a cuminecat, a vândut pe Mielul lui Dumnezeu pe treizeci de arginți, prețuind prețul Celui neprețuit.

      Ce i-a folosit împărtășania?

      Cum se poate nega Euharistia, când are documentarea teofanică și instituirea bazată de mii de ani?
      16. Dovediți:documentarea teofanică

      Ba încă și ca umbră și profeție apare în Shankara, Vedanta, Upanișade, necrologia egipteană, mitologia elenă etc, iar în Vechiul Testament e proorocită la fiecare pas.

      19. Da?Sf împărtășanie vine d ela eretici?

      Luați mîncarea copiilor ( NI-KA) și o mâncați voi,clerul, deși doar (HR) e al vostru. Stau creștinii necuminecați cu zecile de ani, ați băgat frica în ei cu pidalionul.

      numai e valabil pidlionul?Deci e limpede cîtă ură avea pe Pidalion si c ă nu avea nici o treabă cu el

      Vreți să măsurați MILA cu ruleta concepției voastre înguste și cu canoanele Sfinților Părinți,

      Deci e foarte limpede cum a vrut să desființeze toate legile lui Dumnezeuși să aducă ortodoxia după mintea lui.

      Apreciază

    • maria zice:

      Deasa împărtășire duce la îndrăcire?

      nu am spus-o eu ci Sfântul Ioan Gură de Aur
      **********************************************************
      IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI
      https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/08/23/impartasania-cu-nevrednicie-duce-la-indracirea-omului-2/
      **********************************************************
      Nimeni din cei cu pofte trupești nu este vrednic să slujească Ție, Împăratului Slavei!

      DIN NOU DESPRE IMPARTASIREA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare)
      https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/02/10/din-nou-despre-impartasirea-cu-nevredniciecu-pacate-opritoare/?fb_action_ids=1842855195986662&fb_action_types=news.publishes

      Citiți cartea „Împărtășirea continuă- CONTINUĂ- cu Sfintele Taine, editura Deisis

      am citit-o de zeci de ori,și vă rog să-mi arătați unde scrie că cei cu păcate opritoare se pot împărtăși si cei ce au păcătuit nu trebuie să facă peniteță oprirea de la Sf Impărtășanie.

      Sf Nicodim Aghiorâtul: Sfătuire către cel ce se pocăiește. Necesitatea depărtarii de la împărtășanie a celor cu păcate opritoare
      https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/01/28/sf-nicodim-aghioratul-sfatuire-catre-cel-ce-se-pocaieste-necesitatea-departarii-de-la-impartasanie-a-celor-cu-pacate-opritoare/

      Pentru că ava Nil nu e ca voi, temnicerilor, vi se pare o impardonabilă sfidare.

      deci Sfinții care au dat sfinte canoane (si pe care noi le respectăm)au fost temniceri?

      După voi, misoginilor, femeia cu scurgerea de sânge de doisprezece ani trebuia alungată și ținută la distanță de Hristos și cu toată Legea, care era în vigoare, Domnul a lăsat-o să se atingă de Dânsul.

      femia cu scurgere ce i-a spus Mântuitorul?„credinţa ta te-a mântuit. ”…care credință?credința lucrătoare poruncilor….dar cum s-a apropiat femeia de Mântuitorul?

      Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.

      deci tremurînd….nu cu păcate opritoare…etc…la fel si fiul risipitor s-a întors plin de smerenie si nu vroia să-l considere fiul lui ci unul din argați….

      nu ca mine care știu Pidalionul pe dinafară)

      deci aruncăm Pidalionul la coșul de gunoi?!

      Ași rămas la reguliel tabu ale Legii,

      blestemați sînt cei ce se abat d ela legile Domnului.

      Ați iertat vreodată, după cuvântul Domnului? Că e poruncă, nu sugestie.

      iertăm pe cei ce cer iertare…si cei ce cer iertare nu mai păcătuiesc…dar ei cu păcate opritoare se împărtășesc?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s