Sf.Nicodim Aghioritul -Despre cele zece porunci după care trebuie să ne spovedim

Risultati immagini per carte folositoare de suflet
Că, deşi toate acestea nu sunt păcate de moarte, trebuie însă pe toate să le mărturisească duhovnicului, întocmai cum le-a făcut.
DECI:toate păcatele trebuie mărturisite
************
Se cuvine încă să ştii, o, părinte, care vrei să te faci duhovnic,cele zece porunci, şi care sunt cei ce le încalcă pe acestea, după cum zice Mărturisirea Ortodoxă.
Pentru aceasta punem aici pe cei ce greşesc la cele zece porunci, şi pentru tine, duhovnicul , şi pentru cel ce se pocăieşte.
Pentru tine, pentru a-i cunoaşte pe aceştia şi în felul acesta să întrebi cu uşurinţă la spovedanie, pe cei ce se pocăiesc, dacă au greşit încălcând poruncile.
 Iar pentru cel ce se pocăieşte, ca să-şi cerceteze conştiinţa sa mai înainte de a se spovedi şi să vadă de a greşit la vreuna din aceste zece porunci, pentru ca, aflând cu uşurinţă păcatele sale,să le ţină minte şi să le spovedească pe toate aşa cum trebuie.
Despre întâia poruncă
״E u sunt Domnul Dumnezeul tău Cel ce te-am scos pe tine din pământul Egiptului şi din casa robiei, să nu-ţi fie ţie alţi Dumnezei afară de mine.” (Ieşire 20, 2).
La această poruncă greşesc:
* cei care sunt fără Dumnezeu,
■ cei care au mai mulţi dumnezei,
* cei ce se leapădă de Pronia lui Dumnezeu şi ţin seamă de noroc şi de ursitori,
■ toţi fermecătorii, vrăjitorii şi
■ cei care cinstesc cele nevrednice de cinste,
* toţi cei care nu cred cu dreaptă socoteală într-unul Dumnezeu cel în Treime
Pe scurt, toţi aceia care nădăjduiesc mai mult în om sau în ei înşişi sau în bunătăţile cele pământeşti şi de aiurea dobândite,decât în Dumnezeu.
M ai greşeşte faţă de această poruncă şi:
■ cel care a amestecat de bună voie gânduri ale necredin­ţei cu vreun lucru al credinţei, sau le-a grăit cu gura sa;
■ cel care a urât pe Dumnezeu, sau s-a lepădat de El;
■ cel care a ispitit pe Dumnezeu, cerând de la Dânsul minuni fără să fie nevoie;
■ cel care a furat lucru sfânt şi bisericesc;
■ cel care a vândut sau a cumpărat cu bani darul lui Dumnezeu;
■ cel care ş-a lenevit şi nu a învăţat tainele credinţei şi învăţătura cea creştinească;
■ cel care a citit cărţi potrivnice credinţei şi faptei celei bune;
■ cel care nu a arătat cucernicia şi cinstea cea cuviincioasă faţă de cele dumnezeieşti;
■ cel care nu s-a spovedit cu cuviincioasă cercetare a con­ ştiinţei, cu durere şi cu hotărâre să nu mai greşească;
■ cel care, aflându-se în păcat de moarte, s-a împărtăşit cu prea curatele Taine;
■ cel care a ridicat mână asupra oamenilor bisericeşti;
■ cel care s-a deznădăjduit – de milostivirea lui Dumnezeu,sau a păcătuit nădăjduindu-se în dânsa sau a hotărât să păcătuiască până când poate şi pe urmă să se pocăiască;
■ şi, cea mai pe urmă de toate, cel care a sfătuit sau a ajutat la toate aceste păcate sau, putând să le oprească,nu le-a oprit cu cuvântul sau cu lucrul.
Despre a doua poruncă
״S ă nu-ţi faci chip cioplit şi nici vreo asemănare cu ceva din câte sunt în cer, sus, ori din câte sunt pe pământ, jos, ori din câte sunt în apele de sub pământ, să nu te închini lor, nici să slujeşti lor” (Ieşire 20, 4).
La aceasta greşesc:
■ cei care în chip nemijlocit slujesc idolilor, închinânduse zidirii iar nu Ziditorului – precum păgânii şi închinătorii la idoli – sau
■ cei care slujesc idolilor indirect, prin împătimirea ce au faţă de materie şi faţă de lucrurile lumii – precum sunt lacomii – pentru care a zis dumnezeiescul Pavel:
״Omorâţi mădularele voastre cele pământeşti; desfrânarea,necurăţia, patima, pofta cea rea,lăcomia – care este închinare la idoli.” (Coloseni 3, 5). Lângă aceştia stau şi
■ cei care-şi îmbuibă pântecele, pentru care a zis acelaşi Pavel:
״Cărora pântecele le este Dumnezeu” (Filipeni 3,19).
■ toţi aceia care au evlavie făţarnică şi nu adevărată, şi toţi aceia care socotesc evlavie lucrurile cele de afară şi nu iau în seamă lucrurile cele mai grele ale Legii:judecata, mila şi credinţa (Mat. 23, 23);
■ cei care cred în nălucirile viselor, precum şi cei pătimaşi şi iubitori de dezmierdări, care iubesc şi au patimă la chipurile şi idolii patimilor lor, care le închipuie în mintea lor
Despre a treia poruncă
„S ă nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert,pentru că nu va lăsa nepedepsit Domnul pe cel care va lua numele Lui în deşert” (Ieşire 20, 7).
La această poruncă greşesc:
■ hulitorii,
■ câţi fac jurămintele, sau calcă jurămintele, sau pun pe alţii de fac jurăminte;
■ câţi pomenesc pe Dumnezeu la orice pricină şi zic: Dumnezeu ştie, şi altele asemenea;
■ câţi făgăduiesc lui Dumnezeu să facă vreun lucru bun,dar nu săvârşesc făgăduinţele lor;
■ proorocii mincinoşi, şi
■ câţi cer de la Dumnezeu cereri necuviincioase după voia lor. încă şi
■ dacă cineva ia cuvintele Scripturii în glumă şi în râs,
■ sau nu suferă ticăloşiile şi bolile trupului cu răbdare şi cu mulţumire, ci cârtesc socotind pe Dumnezeu nedrept. Nu numai dacă huleşte pe Dumnezeu şi pe sfinţii lui, ci
■ dacă face şi pe alţii să hulească, sau dacă
■ socoteşte că Dumnezeiasca Scriptură cuprinde basme,se împotriveşte ei şi laudă mai mult cărţile păgânilor
Despre a patra poruncă
״Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei să o sfinţeşti pe ea, şase zile să lucrezi şi să faci toate lucrurile tale, iar a şaptea zi,Sâmbăta Domnului Dumnezeului tău” (Ieşire 20, 8).
La această poruncă greşesc:
■ aceia care nu merg la Biserică Duminica – în care a mutat Dumnezeu Sâmbăta cea veche şi pentru că El este Domn Sâmbetei (Matei 12, 8) şi nu este supus nici unei stăpâniri, dar şi pentru că în ziua aceasta a fost învierea Lui şi înnoirea a toată lumea.
■ aceia care nu merg la biserică la celelalte sărbători ale Domnului şi ale Maicii lui Dumnezeu şi ale Sfinţilor,care nu merg ca să asculte Dumnezeieştile Cuvinte;
■ sau aceia care merg la Biserică, dar numai din obicei,ca să-şi petreacă vremea neluând aminte la slujbă, ci numai bârfind şi vorbind despre cele lumeşti.
■ aceia care, pentru pofta cea fără de măsură a bogăţiei,lucrează sărbătorile, sau pun pe alţii să lucreze, cei care fac jocuri, mâncăruri şi băuturi, vrajbe şi alte asemenea acestor necuviinţe şi merg pe la cârciumi în aceste zile, cu deosebire de Sfintele Paşti – Praznicul Praznicelor şi Sărbătoarea Sărbătorilor. Atunci sunt datori mai mult a slăvi pe Dumnezeu şi cu gândurile şi cu cuvintele şi cu lucrurile şi nu a umbla pe calea cea împotrivă, la jocuri sau în cârciumi, ca şi cum n-ar fi sărbătoare creştinească, ci păgâncască, a lui Bachus, dumnezeul beţivilor.
■ aceia care, în loc de a sta acasă şi a-şi aduce aminte de ziua aceea, în care cerurile se vor deschide şi se va arata Judecătorul cu trâmbiţele lui, se va face învierea morţilor, judecata cea dreaptă şi răsplătirea fiecăruia după lucrurile sale; – ei fac voile diavolului şi poftele satanei, neaducându-şi aminte de cuvântul Scripturii,care zice:
 ״Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur.”
Pentru aceasta şi Sfinţii Apostoli, în aşezămintele lor, nu dau voie creştinilor să vorbească sau să facă vreun lucru necuviincios în Sărbători şi în Duminici. încă greşesc
■ aceia care ştiu carte şi nu citesc cărţile cele dumnezeieşti la sărbători,
*acei păstori şi întâistătători de Biserici care nu-şi învaţă poporul,
■ cei care nu dau din avuţiile lor o părticică mică la milostenia ce se strânge la sărbători pentru săraci,despre care scrie şi dumnezeiescul Pavel (1 Cor. 16)
Despre a cincea poruncă
״Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământ” (Ieşire 20, 12).
La această poruncă greşesc:
* acei copii care nu cinstesc pe părinţii lor cu dragoste,cu ascultare şi cu mulţumire, după cum şi ei trebuie să ia de la părinţi hrană, ajutor, învăţătură şi pildă bună.
■ cei care nu cinstesc pe părinţi lor duhovniceşti, pe arhierei, pe preoţi, pe învăţători, pe cei ce s-au făcut lor stareţi prin chipul îngeresc; slugile care nu cinstesc pe stăpânii lor şi acei supuşi care nu cinstesc pe împăraţii şi pe domnii lor, intr-un cuvânt, toţi cei cărora li s-a făcut bine şi nu cinstesc pe binefăcătorii lor. La această poruncă încă greşesc şi
■ cei care au căsătorit sau au făcut călugări pe copiii lor cu sila sau i-au pus la altă treaptă fără voia lor, sau nu i-au trimis la Biserică, sau nu s-au îngrijit ca ei să aibă obiceiuri bune, sau nu i-au pedepsit când au greşit, sau nu i-au învăţat carte, sau vreun meşteşug.
■ asemenea şi copiii care nu au îngrijit pe părinţi în trebuinţele lor, sau nu i-au cercetat în bolile lor, sau fără binecuvântarea lor s-au căsătorit.
■ greşeşte şi bărbatul care nu s-a îngrijit pentru femeia sa sufleteşte şi trupeşte, sau a ocărât-o peste cuviinţă,sau a pedepsit-o fără dreptate.
■ asemenea şi femeia care nu a ascultat de bărbatul său. La această poruncă greşesc încă şi
■ toţi stăpânii şi cei mai mari, care nu poartă de grijă pentru slugile şi supuşii lor, sufleteşte şi trupeşte.
Despre a şasea poruncă
״S ă nu ucizi” (Ieşire 20, 15).
La această poruncă greşesc:
* cei care omoară pe cineva trupeşte, sau cu mâna lor, sau prin alţii, sau cu sfat, sau cu ajutorul şi îndemânarea lor;
■ cei care omoară pe cineva sufleteşte, precum sunt ereticii, învăţătorii cei mincinoşi şi toţi creştinii care pricinuiesc sminteală altora cu pilda vieţii lor celei rele;
■ cei care în vremea ciumei sau a altei boli molipsitoare,ştiindu-se că sunt molipsiţi, se amestecă cu ceilalţi şi îi molipsesc;
■ cei care se omoară singuri; pe scurt,
■ toţi cei ce se aruncă pe ei înşişi în primejdii.
■ la această poruncă se adaugă şi mânia, invidia şi celelalte patimi, care sunt pricinuitoare de ucidere.
Greşeşte cineva şi
■ dacă a poftit răul aproapelui, sau s-a bucurat de ticăloşiile lui sau s-a mâhnit de binele lui;
■ dacă are vrajbă cu altul şi doreşte să-i facă răsplătire;
■ dacă nu a iertat pe vrăjmaşul său, sau nu a cerut iertare de la el;
■ dacă a alungat pe săraci cu cuvinte ocărâtoare;
■ dacă a dat buruieni ca femeia să lepede copilul;
 *dacă a ţinut parte celor răi;
■ dacă a pus sminteli şi a pricinuit vrajbe;
■ dacă a bătut pe cineva sau a rănit;
■ dacă a mustrat pe cineva fără de dreptate, din mânie şi nu din dragoste;
■ dacă a luat stăpânire de dascăl sau de judecător, sau de doctor sau de preot sau de duhovnic, sau de arhiereu sau de boier nefiind vrednic, sau a făcut pe alţii nevrednici de au luat;
■ dacă s-a vătămat din multa mâncare şi beţie, sau din poftele trupeşti şi alte necuviinţe.
Despre a şaptea poruncă
״Să nu săvârşeşti adulter” (Ieşire 20, 13).
La această poruncă greşesc nu numai:
■ cei care desfrânează cu femeia măritată a aproapelui,
■ cei ce curvesc cu femeie nemăritată (căci, după canonul al patrulea al Sfântului Grigorie de Nyssa, şi curvia se socoteşte preacurvie). Greşesc şi
■ monahii cei care curvesc sau se însoară, şi cei care cad în preacurvie duhovnicească, adică în eres şi gânduri rele.
■ La această poruncă se amintesc: lăcomia, cântecele,privirile cele desfrânate şi îndemnătoare spre pofte şi toate celelalte care sunt pricinuitoare de curvie.
■ încă greşeşte cineva şi dacă, fie bărbat sau femeie, s-a sulemenit sau s-a împodobit, sau s-a uns cu vopsele şi cu miresme cu scop rău şi a smintit pe altul,
■ dacă a îndemnat pe cineva să păcătuiască trupeşte sau s-a făcut mijlocitor la aceasta cu scrisori, cu veşti,cu daruri şi cu altele asemenea.
Despre a opta poruncă
״S a nu furi” (Ieşire 20, 14).
La această poruncă greşesc:
■ cei care sunt hoţi pe faţă, precum sunt tâlharii, răpitorii şi cei ce iau cu sila;
■ cei care sunt furi în ascuns, precum cei care fură pe ascuns; cei care sunt furi amăgitori, precum sunt negustorii şi toţi cei ce se silesc să amăgească pe altul vânzând cu măsuri false şi făcând alte mii de meşteşuguri şi de minciuni (pentru aceasta şi Domnul a numit pe negustori furi si tâlhari, zicând:
 ״Casa mea casă de rugăciune se va chema, iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari” (Matei 21, 13),
precum şi cei ce iau dobândă.Această poruncă se calcă prin iubirea de argint, împreună cu patimile şi păcatele care se nasc din iubirea de argint.
încă greşeşte la aceasta şi:
■ dacă va cumpăra cineva lucru de furat ştiind că este de furat, ca să-l ia mai ieftin decât face;
■ dacă a trecut banii răi în loc de buni sau,
■ dacă nu a lucrat lucrătorul cum se cuvenea sau a lucrat rău şi a luat plata pentru lucru bun;
■ dacă nu a plătit cineva celor ce l-au slujit;
■ dacă a găsit ceva şi a ascuns fără a cerceta cine a pierdut;
■ dacă nu a participat cinstit la tocmeala care s-a făcut;
■ dacă s-a lenevit de lucrurile peste care a fost mai mare sau dacă a fost purtător de grijă al sărmanilor, al vă­ duvelor sau al Bisericilor, al şcolilor sau al tovarăşilor;
■ dacă a dat daruri Judecătorului ca să judece nedrept,sau el a luat daruri ca să judece nedrept;
■ dacă cere milostenie neavând trebuinţă;
■ dacă vând negustorii lucrul cel rău în loc de bun, sau îl amestecă cu cel bun;
■ dacă vând un lucru mai scump decât l-au cumpărat;
■ dacă se vorbesc cu alţi negustori să vândă cu preţ nedrept;
■ dacă vând mai scump la cumpărătorul care nu ştie,sau cumpără mai ieftin de la vânzătorul care nu ştie;
■ dacă nu vând precum le porunceşte stăpânul;
M ai greşesc faţă de această poruncă:
■ dacă dau daruri la stăpâni ca să-i lase să vândă cum vor;
■ dacă nu fac socoteală corectă cu tovarăşii lor;
■ dacă spun minciuni ca să-şi însuşească bani străini;
■ dacă are cineva lucru strein, sau zălog, şi îl lasă de se strică sau îl cheltuieşte;
■ dacă a jucat în cărţi, sau a jucat alte jocuri cu copii sau cu alţii neiscusiţi ca să-i înşele.
■ la această poruncă încă greşeşte şi dacă a făcut cineva pagubă la lucrul şi averea fratelui său;
■ dacă a mutat hotarele şi semnele moşiilor sau ale caselor ca să ia din moşia sau casa aproapelui său;
■ dacă a tăiat pomii fratelui său,
■ dacă i-a furat animalele fratelui;
■ dacă va amăgi cineva şi va lua sluga altuia cu făgă­ duinţă că-i va da mai multă plată;
■ dacă va deschide cineva scrisori şi le va citi, sau va face iscălitura altuia, sau o va prescrie, sau o va rade,sau o va rupe.Toate acestea sunt furtişag şi trebuie să le dea înapoi de vrea cineva să ia iertare.
Despre a noua poruncă
״Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”(Ieşire 20, 16).
La această poruncă greşesc:
■ cei care mărturisesc strâmb şi cu nedreptate ca să păgubească, sau să facă rău fratelui lor;
■ cei care au păreri şi presupuneri asupra fratelui lor(că minciuni sunt şi acestea ale minţii);
■ cei care râd de sluţirile cele fireşti ale minţii, sau ale glasului, sau ale feţei, sau ale celorlalte membre ale trupului aproapelui, fiindcă nu este el pricina acestor sluţiri;
■ judecătorii cei care pentru daruri, sau pentru că nu socotesc bine lucrul, fac judecată nedreaptă.
■ la aceasta încă greşeşte, dacă a sfătuit cineva, sau a îndemnat pe altul să mărturisească strâmb,
■ dacă a împiedicat pe altul cu lucruri nedrepte de a lua vreo dregătorie,
■ dacă a putut să oprească nedreptăţile şi mărturiile cele mincinoase şi nu a voit,
■ dacă transmite cuvinte şi veşti spre vătămarea aproapelui,
■ dacă a osândit sau a clevetit sau a ascultat cu dulceaţă pe alţii clevetind sau a lăudat pe clevetitorul sau s-a linguşit şi cu nedreptate a lăudat pe cineva.
 Despre a zecea poruncă
״Să nu pofteşti femeia aproapelui tău, să nu pofteşti casa vecinului tău, nici ţarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici înjugătorul lui, nici tot dobitocul lui, nici câte sunt ale aproapelui tău” (Ieşire 20, 17).
Cele dintâi patru porunci învaţă datoriile cele către Dumnezeu şi erau scrise în tabla cea dintâi, precum spune la Mărturisirea Ortodoxă, iar celelalte şase învaţă îndatoririle cele către aproapele şi erau scrise în a doua tablă.
Pentru aceasta şi Domnul, în dragostea cea către Dumnezeu şi în cea către aproapele, a cuprins în Evanghelie cele zece porunci şi a zis:
״o iotă sau o cirtă nu va trece din lege(adică din cele zece porunci).”
Şi din aceste şase porunci, cele cinci, care învăţau datoriile către aproapele, opresc pe om numai de la cuvinte şi lucrări ale păcatului cele din afară, iar cea de-a şasea poruncă îl opreşte şi de la singură pofta rea a sufletului, adică dinăuntru. II opreşte să nu poftească nicidecum păcatul, nici
cu inima lui, fiindcă pofta lui este pricină şi rădăcină a tuturor cuvintelor şi a lucrurilor celor din afară. Pentru aceasta şi Domnul spune despre această poftă: ״tot cel ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, iată a preacurvit cu dânsa în inima sa”(Matei 5, 28), iar alteori spune: ״din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, preacurviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Matei 15, 19). Şi Sfântul Ioan Gură de Aur zice că:
”aşa cum flacăra aprinde trestia, tot aşa şi pofta aprinde sufletul; şi aşa cum fumul orbeşte şi vatămă ochii, tot aşa şi pofta vatămă mintea; şi iarăşi: rădăcina preacurviei este pofta cea neînfrânată, şi pentru aceasta nu numai curvia a pedepsito Domnul, ci şi pofta a socotit-o” (Al doilea cuvânt despre post).
Deci la această poruncă greşesc toţi aceia care, chiar dacă cu lucrul nu iau cele străine, poftesc cu sufletul şi cu inima să aibă sau femeie, sau animal, sau orice fel de alt lucru străin.
Acestea fiind spuse, două lucruri însemnăm aici:
  1. Cel ce se pocăieşte nu trebuie să ştie pe de rost toate greşelile acestea pe care le-am pus la fiecare poruncă, ci numai câte a făcut şi să le mărturisească pe ele.
  1. Că, deşi toate acestea nu sunt păcate de moarte, trebuie însă pe toate să le mărturisească duhovnicului, întocmai cum le-a făcut.
 
 
 
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s