Cum să iubim pe vrăjmași….care sînt treptele iubirii de vrăjmaşi după Sfântul Siluan Athonitul

Immagine correlata
„a face bine din îndemn lăuntric celor ce ne urăsc este propriu numai dragostei duhovnicești desăvârșite”7
Iubirea este o stare a sufletului care, în sine, nu poate fi descrisă în chip adecvat.Putem însă arăta care sunt condițiile și manifestările ei. În acest fel, urmând cuvintelor Părinților, vom putea stabili treptele iubirii de vrăjmași, de la cele de jos până la cele mai înalte21.  
Prima treaptă, după Sfântul Ioan Gură de Aur, este să nu facem noi cei dintâi ceva rău22.
A doua, după același sfânt, să nu ne răzbunăm cu aceeași măsură pentru răul care ni s-a făcut23.
************
20.Cuvinte despre nevoință, 81.
21.Cea mai sistematică clasificare o aflăm la Sf. Ioan Gură de Aur, care numește nouă trepte: „Prima treaptă,să nu începi să faci rău; a doua: după ce răul a fost săvârșit, să nu răsplătești răul cu rău; a treia: să nu facicelui ce te-a supărat ceea ce ai suferit tu, ci să fii liniștit; a patra: lasă să ți se facă rău; a cincea: lasă să ți sefacă mai mult rău decât vrea cel ce-ți face rău; a șasea: nu urî pe cel ce ți-a făcut rău; a șaptea: iubește-l; aopta: fă-i chiar bine; a noua: roagă-te lui Dumnezeu pentru el” (Omilii la Matei, XVIII, 4).
22.Omilii la Matei, XVIII, 4;Omilii la Facere, XXVII, 8.
23.Omilii la Matei, XVIII, 4.
********************
Primele două trepte par să nu țină propriu-zis de iubirea de vrăjmași, totuși le amintim aici pentru că ele constituie temeiuri condiții elementare ale relațiilor dintre oameni, întratât de instinctivă este pornirea de a te lupta cu dușmanul sau de a te răzbuna, ca să nu mai vorbim de faptul că această tendință a primit și garanția legii vechi-testamentare a talionului, înțeleasă literal.
A treia treaptă este să nu te răzbuni de fel24lăsând răzbunarea în grija lui Dumnezeu,după cuvântul Apostolului:
„Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău” (Rom. 12, 17);„Nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Rom. 12, 19). În acest sens, Sfântul Isaac Sirul sfătuiește:
„Lasă-te prigonit și nu prigoni. Lasă-te răstignit și nu răstigni.Lasă-te nedreptățit și nu nedreptăți. Lasă-te clevetit și nu cleveti.25
A patra treaptă este să nu i te împotrivești celui ce-ți vrea răul, după cuvântul  Mântuitorului :
„Eu însă vă spun vouă: Să nu sti împotriva celui rău” (Mt. 5, 39).
A cincea, să nu te mânii pentru ce-ți face vrăjmașul26, ci să înduri27, dând dovadă de răbdare28, suferind răul ce ni se face29, după pilda Apostolului:
„Prigoniți fiind,răbdăm” (1 Cor. 4, 12) și potrivit acestei stări ideale pe care el ne-o prezintă în altăparte:
„de vă robește cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce este al vostru, de vă privește cineva cu mândrie, de vă lovește cineva peste obraz, răbdați” (2 Cor. 11, 20).
 
 24.Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Matei, XVIII, 4;Omilii la Ioan, LXXI, 3. Avva Dorotei, Învățături desuflet folositoare, VIII, 5.
25.Cuvinte despre nevoință, 58.
26.Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul,Capete despre dragoste, I, 38; II, 49.
27.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la I Corinteni, XVI, 6. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred că seîndreptează din fapte, 45. Sf. Isaac Sirul,Cuvinte despre nevoință, 56. Sf. Simeon Noul Teolog,Cele 225de capete,29.
28.Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul,Capete despre dragoste, I, 38; 71.
29.Cf.ibidem, I, 71.30Sf. Isaac Sirul,Cuvinte despre nevoință, 56. Sf. Simeon Noul Teolog,Cele 225 de capete, I, 92
A șasea treaptă este să nu te întristezi în sufletul tău pentru necinstirile , batjocurile,  încercările  și necazurile  pricinuite de vrăjmași 3sau, după cum spune Sfântul Simeon  Noul Teolog, de a avea omul „la vremea ispitelor, în chip neschimbat, aceeași bună siire egală pentru cei ce îl batjocoresc în fă, îl calomniază, îl judecă, îl osândesc, îînjură, îscuipă  în față ca și pentru cei ce iau în afară înfățișarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleași lucruri, fără să se poată ascunde de fapt31. Să observăm că oasemnea atitudine are și ea diferite trepte: pe treapta cea mai de jos, ea poate fi oformă de dispreț, și deci opusă iubirii; pe o altă treaptă, poate exprima indiferență,deci nu are încă dragoste; pe treptele cele mai înalte, ea este o dovadă a nepătimirii și,încă și mai sus, a iubirii celei desăvârșite.
Treapta a șaptea este să socotești ocările drept o binefacere32, să te bucuri33 și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru ele34. Cel care a urcat pe această treaptă simte ce înseamnă aceste cuvinte ale lui Hristos:
„Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vorprigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, miind pentru Mine” (Mt. 5,11).31.
30.Sf. Isaac Sirul,Cuvinte despre nevoință, 56. Sf. Simeon Noul Teolog,Cele 225 de capete, I, 92
31.Loc. cit
32Cf. Sf. Vasile cel Mare,Regulile mici, 176. Sf. Varsanufie și Ioan,Scrisori duhovnicești, 383; 680. AvvaDorotei,Epistole,7
33.Cf. Sf. Varsanufie și Ioan,op. cit., 383. Sf. Simeon Noul Teolog,Cele 225 de capete, 29.
34.Cf. Sf. Varsanufie și Ioan,op. cit.
35.Cf. Pateric, XVIII, 20-21. Avva Dorotei, Epistole, 7. Sf. Ignatie Briancianinov , Despre rugăciunea lui Iisus, III.
36.Pateric, XVIII, 22.
37.Scrisori duhovnicești, 383.
38.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Matei, XVIII, 4. Sf. Isaac Sirul,Cuvinte despre nevoință, 58.
39.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,op. cit
Îndeobște, Păriii ne îndeamnă să-l privim pe cel care ne ocărăște ca pe un doctor trimis de Pronie ca să ne tămăduiască sufletul de boli (îndeosebi de slava deșartă și de mândrie)35, arătând că răul care ni se face ne aduce câștig duhovnicesc șiaici, pe pământ, și în veșnicie. Astfel, îPatericitim că:
„de-ți vei aduce aminte de cel ce te-a necăjit sau te-a necinstit sau te-a păgubit, dator ești să-ți aduci aminte de el cade un doctor trimis de Hristos și să-l ai pe el ca un făcător de bine, că însuși necazul tău arată că-ți bolește sufletul. Că de nu boleai, nu pătimeai. Deci dator ești să mulțumești fratelui și să te rogi pentru dânsul, că prin el cunoști boala ta, și să primești cele de la el ca pe niște doctorii trimise de la Iisus.36
 Avva Ioan de Gaza,făcând o referire generală, scrie:
„De suntem drepți, încercarea de la vrăjmași ni seface spre sporire, iar de suntem păcătoși, spre iertarea păcatelor și spre îndreptare,spre deprinderea și învățarea răbdării.37
A opta treaptă este să ne predăm de bunăvoie ocărilor38, după cuvântul Mântuitorului:„De te lovește cineva peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Mt. 5, 39).A noua treaptă, să vrei să suferi mai mult rău decât ți se face39.
Treapta a zecea: să nu-i urăști pe cei care-ți fac rău40
A unsprezecea treaptă este să nu ții minte răul, să nu păstrezi mânie și supărare fă de vrăjmași41
. „Dragostea este, propriu-zis, lepădarea a tot cugetul potrivnic, dacădragostea nu socotește răul (1 Cor. 13, 5).42
Treapta a douăsprezecea este să nu-i învinuiești pe vrăjmașisă nu-i osândești, să nu-i vorbești de rău4și să nu spui altora răul care ți s-a făcut44.
A treisprezecea treaptă este să nu-i disprețuiești45.
A paisprezecea treaptă este să nu ne îngrețoșăm de ei și să nu-i respingem46.
A cincisprezecea, gândul la ei și la cele ce ne-au făcut să nu trezească în noi nici ceamai mică amărăciune47 ori tristețe48.
A șaisprezecea treaptă: să nu-i judecăm deloc49, ci să ne vedem propriile noastre greșeli, după cuvântul lui Hristos: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. [...] Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău?” (Mt. 7, 1-3).
A șaptesprezecea treaptă: să-i iertăm din toată inima50, pentru a ne învrednici să cerem de la Dumnezeu iertarea păcatelor noastre în rugăciunea pe care Însuși Domnulne-a învățat s-o spunem:
„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertămgreșiților noștri” (Mt. 6, 12) și pentru a dovedi credia în cuvântul Său: „Că de vețierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc greșelile voastre”(Mt. 6, 14). Forma cea mai înaltă de iertare este de a uita cu totul răul care ni s-a făcut, după cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog:
„Dar neasemănat mai mare lucru decât toate acesta socotesc că este ca omul să uite cu desăvârșire cele ce le-a suferit și să nu-și aducă aminte de ceva din ceea ce i s-a întâmplat, fie că lipsesc, fie că sunt de fă cei ce l-au supărat, ci să-i primească pe aceștia la fel ca pe prieteni, în convorbiri și la masă, fără nici o gândire la cele întâmplate.”51
51.Sf. 40.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,op. cit.Sf. Maxim Mărturisitorul,Capete despre dragoste, II, 49.
41/Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul,ibidem, II, 49; IV, 84. Avva Dorotei, Învățături de suflet folositoare, VIII, 6.Sf. Ignatie Briancianinov,op. cit., III.
42.Scara, XXX, 4.
43.Sf. Maxim Mărturisitorul,op. cit., IV, 35.
44.Sf. Isaac Sirul,op. Cit., 56, 58.
45.Cf.ibidem, 60.
46.Sf. Ioan Gură de Aur,op. cit., XVIII, 5. Sf. Maxim Mărturisitorul,op. cit., IV, 84.
47.Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul,ibidem.
48.Cf. Avva Dorotei,op. cit., VIII, 6.
49.Cf. Sf. Ignatie Briancianinov,op. cit., III.
50.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,op. cit., XVIII, 4. Marcu Ascetul,Despre cei ce cred că se îndreptează din fapte,47Simeon Noul Teolog,op. cit., 92
52.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Despre feciorie, 1.
53.Sf. Maxim Mărturisitorul,op. cit., II, 49.
54.Ibidem, II, 50.
55.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Facere, XXVII; 8;Omilii la Matei, XVIII, 5.
56.Sf. Isaac Sirul,op. cit., 56.
57.Ibidem, 81.
Cel ajuns pe a douăzecea treaptă nu numai că nu așteaptă să fie răzbunat deDumnezeu, dar chiar dorește ca El să nu-i pedepsească vreodată. Sfatul Apostolului:
„Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este:«A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul»” (Rom. 12, 19) a fost datpentru cei începători, care abia dacă puteau să-și stăvilească pornirea de a se răzbuna.Această a douăzecea treaptă, în chip pozitiv, constă în a voi ca Dumnezeu să-i ierte pe vrăjmașii noștri, să-i păzească și să-i mântuiască58.
A douăzeci și una treaptă este să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ei59, împlinind astfel cuvântul lui Hristos: „Rugațivă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Mt. 5, 44;cf. Lc. 6, 28). Sigur că aflăm rugăciunea pentru vrăjmași și pe primele trepte, însă atunci ea este un mijloc de a ne feri și de a ne curăți de siirile necuvenite, ca ura,ținerea de minte a răului, dușmănia și, mai ales, de mândria de care sunt legate60. Ptreptele mai înalte, rugăciunea nu se mai face pentru sine, ci pentru celălalt; prin ea se dovedesc compătimirea și dragostea fă de cel ce ne dușmănește și ea face să sporească, să se întărească și să se manifeste aceste atitudini pozitive61. Atunci, priea I se cere lui Dumnezeu să Se milostivească de cel ce ne vrăjmășește, să-i iertpăcatele, să-l mântuiască și să-i facă parte de tot binele62. Semn de rugăciune sinceră și izvorâtă dintr-o adevărată milă sunt durerea inimii și lacrimile care o însoțesc63. Cel milostiv, scrie Sfântul Isaac Sirul, „aduce o rugăciune cu lacrimi în tot ceasul și pentru cele necuvântătoare, și pentru dușmanii adevărului, și pentru cei ce-l vatămă pe el, ca să fie păziți și iertați64. Cel care-și iubește dușmanii, spune Sfântul MaximMărturisitorul, „chiar suferă pentru ei, dacă vremea o cere”65.
A douăzeci și doua treaptă este să-i iubești66. Ceea ce, după Sfântul Simeon NoulTeolog, înseamnă a-i „iubi din suflet pe aceștia și, în plus, a întipări în mintea noast
58Cf.ibidem.
59.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Facere, IV, 16; XXVII, 8;Omilii la Matei, XVIII, 3-4;Omilii la Ioan,LXXI, 3;Omilii la I Corinteni, V, 4; XVI, 6; La cruce și la tâlhar, I, 5; II, 5;Omilie la cuvântul:„Doamne, de voiești…”, 4; Sf. Varsanufie și Ioan,Scrisori duhovnicești, 31, 97; Avva Dorotei,Învățăturide suflet folositoare, VIII, 6;Epistole, 6; Sf. Simeon Noul Teolog,Cele 225 de capete, I, 92; Sf. IgnatieBriancianinov,op. cit., III.
60Cf. Avva Dorotei, Învățături de suflet folositoare, VIII, 6; Sf. Maxim Mărturisitorul,op. cit., III, 90
61Ib.idem.
62.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Facere, 4, 7.
63.Cf. Sf. Simeon Noul Teolog,op. cit., III, 25. Sf. Ignatie Briancianinov,op. cit., III
64Cuvinte despre nevoință, 81.
65.Sf. Maxim Mărturisitorul,op. cit., I, 72.
66.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Facere, IV, 7;Omilii la Matei, XVIII, 4;Omilii la Romani, XXVII, 3.
fața fiecăruia dintre ei și a-i îmbrățișa fără patimă ca pe niște prieteni adevărați, culacrimi de iubire sinceră”67.
A douăzeci și treia treaptă este să le vrei și să le faci binele68, potrivit poruncii luiHristos:
„Binecuvânti pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc” (Mt. 5,44; cf. Lc. 6, 27-28); „iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine” (Lc. 6, 35); „tot cevoiți să vă facă vouă oamenii facețile și voi lor” (Lc. 6, 31), pe care o reia ApostolulPavel: „Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc, binecuvântații și nu-i blestemați” (Rom.12, 14); „căuti ce este bine înaintea tuturor oamenilor” (Rom. 12, 17)„dacă vrăjmașul tău flămânzește, dă-i să mănânce; dacă însetează, dă-i să bea” (Rom. 12,20). Așa s-au purtat Apostolii, după cum înșiși mărturisesc  „Ocărâți fiind,binecuvântăm” (1 Cor. 4, 12). Unui mirean, care-l întreba prin scrisoare: cum să se poarte cu unul care ia făcut rău, Sfântul Ioan de Gaza îi răspunde doar atât: „Fă-i lui bine.”69
 Sfântul Isaac îndeamnă:
„Arată mulțimea milostivirii tale în bunătățile cu care răsplătești pe cei ce te-au nedreptățit”;70 el observă că „e un lucru mare [...] a ajuta pe cei păcătoși mai mult decât pe cei drepți71. La rândul său, Sfântul Maxiarată că atunci am ajuns la iubire când „putem răsplăti răul cu bine fără silă” și „a face bine din îndemn lăuntric celor ce ne urăsc este propriu numai dragostei duhovnicești desăvârșite”72.
De altfel, dragostea nu stă numai în a face binevrăjmașilor noștri, ci și în a gândi cele bune despre ei73 – a face bine cuiva neînsemnând în chip necesar că și gândești bine despre el. Cel care-i iubește pe vrăjmașii săi nu numai că nu se bucură de necazurile și relele care vin asupra lor și nu se întristează văzând că sunt cinstiți de alții și îndestuli, dar se mâhnește pentru ei la vreme de încercare și de chin, și se bucură pentru izbânzile lor, voiește ca ei să fiefericiți și face totul ca să-i mulțumească74.
A douăzeci și patra treaptă este să-i socotești pe cei care-ți fac rău egali cu cei care-țfac bine, și să-i iubești deopotrivă și pe unii, și pe alții75. Trebuie să ajungi, îndeamnă  Sfântul Varsanufie:
67,Cele 225 de capete…, I, 92.
68Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la Facere, IV, 7;Tâlcuire la Psalmul7, 4;Omilii la Matei, XVIII, 3-4;Omilii la Efeseni, VII, 4;Omilii la Fapte, I, 4; Sf. Maxim Mărturisitorul,op. cit., I, 72.
69Sf. Varsanufie și Ioan,Scrieri duhovnicești, 679.
70Cuvinte despre nevoință, 56.
71 Ibidem, 58.
72Capete despre dragoste, II, 49.
73 Ibidem, IV, 40.
74Cf. Pateric, Cuvânt pentru Avva Or, 11. Avva Dorotei,Învățături de suflet folositoare, VIII, 5.
75Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la II Corinteni 4, 13: „Având același duh al credinței”, II, 8;Omilii l
„să socotești pe cel ce te lovește ca pe cel ce te mângâie; și pe cel ce te necinstește, ca pe cel ce te slăvește; și pe cel ce te ocărăște, ca pe cel ce te cinstește; și pe cel ce te necăjește, ca pe cel ce te odihnește”76.
Mai mult decât toți ceilalți Părinți, Sfântul Maxim ne îndeamnă să ne purtăm la fel cu toți oamenii și să-iiubim pe toți la fel, fie ei prieteni ori dușmani, drepți ori păcătoși.
„Fericit este omul care poate să-i iubească pe toți oamenii la fel.”77
„Cel bun și lipsit de patimă, prin aplecarea voii sale, iubește pe toți oamenii la fel: pe cel virtuos pentru fire și pentru buna aplecare a voii lui, iar pe cel păcătos, pentru fire78 și, din compătimire , ca pe un lipsit de minte ce umblă în întuneric.”79
„Dragostea desăvârșită – scrie el în altă parte– iubește pe toți oamenii la fel: pe cei buni și strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneși, ca pe dușmani, făcându-le bine, răbdând îndelung și suferind cele ce-i vin de laei”80.
„Dacă pe unii îi urăști, pe alții nici nu-i iubești, nici nu-i urăști, pe alții, iarăși, îi iubești, dar potrivit și, în sfârșit, pe alții îi iubești foarte tare, din această neegalitate cunoaște că ești departe de dragostea desăvârșită, care cere să iubești pe tot omul deopotrivă.”81
Cu adevărat, „prietenii lui Hristos îi iubesc din inimă pe toți”82.
Aceeași învățătură aflăm și la Sfântul Isaac Sirul:
„să socotești pe toți oamenii egali83 în bineși în cinste, chiar de ar fi unul necredincios sau ucigaș, mai ales pentru că este fratele tău și de o fire cu tine, și a fost rătăcit, fără s-o știe, de la adevăr.”84
„Mila e durere a mișcată de har, ce se apleacă cu împreună-pătimire și spre cei vrednici de pedeapsă și spre cei vrednici de bine.”85
„Cel ce iubește pe toți deopotrivă, cu milă și fără deosebire, a ajuns la desăvârșire.”86
A douăzeci și cincea treaptă este să ne purtăm cu dușmanii noștri ca și cu niște prieteni ai noștri. Cel care-și iubește cu adevărat dușmanii, scrie Sfântul Simeon Noul
***********
75.Cf. Sf. Ioan Gură de Aur,Omilii la II Corinteni 4, 13: „Având același duh al credinței”, II, 8;Omilii lLazăr, II, 5;Omilii la Ioan, LX, 5.
76.Sf. Varsanufie și Ioan,Scrisori duhovnicești, 68.
77.Capete despre dragoste, I, 17.
78.Nu este vorba, desigur, de natura lui păcătoasă, ci de natura omenească, vrednică de respect și dragoste, cauna creată după chipul lui Dumnezeu. În concepția despre dragoste a Sf. Maxim întâlnim constant referințela această realitate care întemeiază egalitatea fundamentală a tuturor oamenilor și deci datoria de a-i tratape toți în chip egal.
79.Ibidem, I, 25.80Ibidem, I, 71.
81.Ibidem, II, 10.
82.Ibidem, IV, 98. Vezi și: 82, 95.
83.Ca fiind creați după chipul lui Dumnezeu și fii ai aceluiași Tată.
84.Cuvinte despre nevoință, 23.85 Ibidem, 58.
86.Ibidem, 43.
***********
Teolog, poate „să-i primească și pe aceștia la fel ca pe prieteni, în convorbiri și la masă, fără nici un gând la cele întâmplate”87. Sfântul Ioan Gură de Aur spune la fel:„Trebuie să ne purtăm față de cei care ne-au greșit ca și cu niște prieteni adevărați și să-i iubim ca pe noi înșine.”88
Treapta a douăzeci și șasea este să-i iubim pe vrăjmașii noștri nu numai ca pe noi înșine, ci chiar mai mult decât ne iubim pe noi. Iubirea, spune Sfântul Maxim, „mișcă în chip cuvenit spre o inegalitate lăudabilă, întrucât fiecare îl […] cinstește cu atât mai mult pe aproapele său decât pe sine, cu cât mai înainte îl respingea și râvnea să fie el înaintea aceluia”89. Aflăm din Pateric că monahii din Schete „făceau mai mult decât porunceau Scripturile, iubind pe vrăjmașii lor mai mult decât pe sine”90.
Desigur, prin această clasificare pe trepte nu se poate pretinde stabilirea unei ierarh iiriguroase. Anumite atitudini pot fi plasate pe diferite trepte, și fiecare atitudine le implică mai mult sau mai puțin și pe celelalte. Până la urmă, dragostea este o stare asufletului, una și nedespărțită.
Clasificarea noastră are mai ales scopul de a face înțeles faptul că iubirea de vrăjmași se compune din multe laturi, că dobândirea ei se face prin respectarea multor exigențe și că la ea nu se ajunge decât în urma unui efort lăuntric treptat și foarte felurit. Ea vrea să arate și faptul că dragostea are înălțimi și străluciri pe care cei care nu s-au ostenit îndelung ca s-o dobândească nu le cunoscdecât în parte și în chip umbrit.
Dacă cercetăm învățătura Sfântului Siluan despre iubirea vrăjmașilor, vedem că, bine știind care sunt treptele ei de jos, el țintește cel mai adesea treptele cele mai înalte,confirmând ceea ce am remarcat mai înainte, anume că învățăturile sale sunt expresia unei experiențe personale ajunse pe culmile vieții duhovnicești.
Dacă nu putem să-i iubim pe vrăjmașii noștri, ne îndeamnă el, măcar să nu-i urâm, sănu-i blestemăm, să nu le răspundem la rău cu rău, ceea ce este un progres în iubire, șisă nu primim vreun gând de mânie împotriva lor.
Pentru el, iubirea vrăjmașilor înseamnă nu numai să îndurăm supărările care ne vinde la ei, ci să-i suportăm cu bucurie, pentru numele lui Dumnezeu și chiar să-I
87Cele 225 de capete…, I, 92.
88Omilii la Fapte, IX, 4.
89 Epistola 2. Despre iubire.
90 Pentru Avva Matoi, 5.16
mulțumim lui Dumnezeu pentru toate necazurile pe care ni le pricinuiesc, pentru căele, așa cum am văzut, ne sunt de folos în sporirea noastră duhovnicească și de aceea trebuie să le primim ca pe un dar al proniei dumnezeiești, care se îngrijește de mântuirea noastră.
Iubirea vrăjmașilor presupune, de asemenea, ca, în fața silniciilor, să ne păstrăm pacea sufletului și a trupului, sau, altfel spus, cum am arătat mai înainte, să nu nepornim și noi cu mânie împotriva lor și să nu ne tulburăm.
Starețul îndeamnă, de asemenea, nu numai să nu-i învinuim pe vrăjmașii noștri, dar,mai mult, să nu gândim rău despre ei și chiar să nu-i judecăm defel91.
Decât să-lînvinuiești pe altul, mai bine să te socotești tu însuți vinovat.
Iubirea de vrăjmași presupune, desigur, pentru Sfântul Siluan, iertarea jignirilor pecare ni le-au adus și rugăciunea pentru ei. Dar iertarea nu înseamnă că s-a ajuns la dragoste, și rugăciunea poate să nu fie încă o manifestare a iubirii: „Pe când eram în lume – mărturisește starețul – iertam bucuros și foarte ușor și mă rugam pentru ceicare mă supărau. Dar când am venit la mânăstire, pe când eram încă frate, am primit mare har și el m-a învățat să-i iubesc pe vrăjmași.”
Pentru Sfântul Siluan, principala dimensiune a iubirii de vrăjmași o constituie compătimirea. Mai intâi de toate, aceasta înseamnă să-ți fie milă de ei. Milă izvorăște,pe de o parte, din înțelegerea faptului că cei care ne vor sau ne fac rău au sufletul bolnav – regăsim aici învățătura patristică tradițională, potrivit căreia patimile sunt boli ale sufletului – și sunt mânați de demonii ce-i stăpânesc, această îndoită robie făcând din ei adevărate victime care au de îndurat o mare suferință.
La întrebarea„cum își poate păstra un subordonat pacea sufletului când șeful lui este un om violent și rău?”, starețul răspunde:
„Omul mânios îndură el însuși o mare suferință provocatăde un duh rău. Și suferă chinul acesta din pricina mândriei lui. Subordonatul, oricarear fi, trebuie să știe lucrul acesta și să se roage pentru sufletul bolnav al șefului său.”Pe de altă parte, mila vine și din înțelegerea faptului că cel care face răul și seîmpotrivește adevărului sau nu-l cunoaște trăiește îndepărtat de Dumnezeu, lipsit de
91.Dacă trebuie să judeci pe cineva, în calitate de superior ierarhic al lui sau ca stareț al unei mânăstiri, secuvine s-o faci cu scopul de a-l ajuta să se îndrepte, cu multă blândețe și milă, singura garanție a unei judecăți drepte:
„Dacă ești superior cu autoritate și trebuie să judeci pe cineva pentru faptele lui rele, roagă-te ca Domnul să-ți dea o inimă blândă […] și atunci vei judeca cu dreptate […]. Când judeci un om trebuiesă o faci cu scopul de a-l ajuta să-și îndrepte căile lui. De aceea trebuie să-ți fie milă de fiecare suflet…”
bunurile Lui și rătăcește departe de căile mântuirii, fiind sortit chinurilor iadului, pecare le încearcă în parte încă de aici, de pe pământ. „Sufletul are milă de vrăjmași șise roagă pentru ei, pentru că s-au depărtat de la adevăr și merg în iad. Iată ce eiubirea pentru vrăjmași.” „Tot omul care se depărtează de adevăr merge spre pieirea lui și de aceea trebuie să ne fie milă de el […]. Cel ce a învățat de la Duhul Sfânt să  iubească va suferi toată viața pentru cei ce nu se mântuie, varsă multe lacrimi pentruoameni și harul lui Dumnezeu îi dă puterea de a-i iubi pe vrăjmașii lui […]. Înțelegeți!Este atât de simplu! Sunt de plâns cei care nu cunosc pe Dumnezeu sau care I se împotrivesc. Inima mea se întristează pentru ei și lacrimi curg din ochii mei. Și raiul,și chinurile le putem vedea limpede: le-am cunoscut prin Duhul Sfânt. Domnul Însușine-a spus: «Împărăția cerurilor este înlăuntrul vostru» (Lc. 17, 22). Așa că de aici, de pe pământ, începe viața veșnică, și chinurile veșnice încep și ele tot de aici, de pepământ.”
Vedem aici că mila se însoțește cu compătimirea, care înseamnă îndurarea suferinței celorlalți ca pe propria suferință, pătimirea împreună cu ei, cu simțirea dureroasă aîncercărilor prin care trec, dovedind astfel o dragoste adevărată și deplină. Aceastăîmpreună-pătimire, de care dă dovadă în chip pilduitor chiar starețul, este trăită închipul cel mai profund; după cum vedem din citatul de mai sus, ea este însoțită dedurere și lacrimi și nu încetează nici o clipă. Este la fel de profundă ca și cea pe care osimțim pentru cei apropiați ai noștri, căzuți în boală sau în vreo nenorocire: „Domnul ne învață să-i iubim atât de mult pe vrăjmași, încât să ne fie milă de ei ca de copiiinoștri.”
Starețul Siluan spune că se cuvine să ne fie milă de vrăjmașii noștri și de vrăjmașii adevărului, și chiar de demoni, care suferă ei înșiși mai mult decât toți chinurile iadului, ca unii care au dus la extrem ceea ce provoacă aceste chinuri: îndepărtarea deDumnezeu și tăgăduirea Lui, lipsirea de bunăvoie de bunurile dumnezeiești, refuzul dea-L iubi și de a fi iubiți de El. Învățați de Duhul Sfânt, scrie el, „vom simți milă chiar și pentru demoni, căci ei s-au dezlipit de bine, au pierdut smerenia și dragostea luiDumnezeu”.
Mila față de vrăjmași se cuprinde, pentru stareț, în mila pe care se cuvine s-o avem –și pe care el însuși o avea – pentru toate făpturile, fără nici o excepție. „Trebuie să nefie milă de fiecare suflet, de fiecare făptură și de întreaga zidire a lui Dumnezeu.”„Duhul lui Dumnezeu învață sufletul să iubească tot ce-i viu… ne învață iubirea pentru tot ce există, și atunci sufletului îi este milă de orice ființă, iubește chiar și pe vrăjmași și plânge chiar și pentru demoni, pentru că prin căderea lor ei s-au dezlipitde bine.”
Iubirea nu face deosebire între oameni, ci se revarsă asupra tuturor la fel.„Sunt oameni care doresc ca vrăjmașii lor sau cei ai Bisericii să fie osândiți lachinurile iadului. Ei cugetă așa pentru că n-au învățat de la Duhul Sfânt să-Liubească pe Dumnezeu. Cel care a învățat aceasta varsă lacrimi pentru întreaga lume.
Tu zici: «E un ucigaș, arde-l-ar focul iadului!» Dar te întreb: «Dacă Dumnezeu ți-arface loc în rai, și de acolo l-ai vedea arzând în foc pe cel pe care l-ai blestemat să ardăîn iad, nu-ți va fi oare atunci milă de el, chiar de-ar fi un dușman al Bisericii? Sau veiavea o inimă de fier?»”
Mila și compătimirea starețului pentru cei care au să îndure chinurile iadului erau cu atât mai mari, cu cât el însuși experiase atât fericirea raiului, cât și înfricoșătoarelechinuri din iad, și cunoștea dureroasa distanță care le desparte, după cum se poate înțelege din pasajul citat mai înainte.
După Sfântul Siluan, în afară de milă și compătimire, iubirea de vrăjmași implică maicu seamă a voi și a le face binele, atitudine pe care Părinții o plasează, după cum am văzut, pe o treaptă foarte înaltă. Cel care-și iubește vrăjmașii vrea mai cu seamă ce este mai bun pentru ei: să se pocăiască, să-L cunoască pe Dumnezeu și să    dobândească harul mântuirii. „Nu trebuie să avem decât un singur gând, spuneSfântul Siluan, ca toți să se mântuiască.”
O altă componentă a iubirii de vrăjmași asupra căreia Sfântul Siluan insistă în chipdeosebit este rugăciunea pentru ei. „E mare lucru înaintea lui Dumnezeu să te rogi pentru cei care te ocărăsc și te fac să suferi.” Starețul vede rugăciunea și iubirea devrăjmași ca strâns legate și foarte adesea, vorbind despre una, o pomenește și pe cealaltă: „Domnul a dat pe pământ pe Duhul Sfânt Care învață sufletul să-i iubeascăpe vrăjmași și să se roage pentru ei.” „Doamne, învață-ne prin Duhul Tău Cel Sfântsă-i iubim pe vrăjmașii noștri și să ne rugăm pentru ei în lacrimi!” „Doamne, așa cumTu Te-ai rugat pentru vrăjmașii Tăi, așa învață-ne și pe noi prin Duhul Sfânt să-iiubim pe vrăjmașii noștri!” „Sufletul pe care harul lui Dumnezeu l-a învățat să seroage iubește cu milă întreaga zidire și îndeosebi omul.”
Într-adevăr, rugăciunea este în același timp cea care ne mișcă spre iubirea vrăjmașilor și cea care se iscă din această iubire, o face vădită și dă mărturie pentru ea.
Rugăciunea pentru vrăjmași este mai întâi de toate cea prin care primim de la Dumnezeu harul de a-i iubi:
„Nu poți să-ți iubești vrăjmașii decât prin harul DuhuluiSfânt. De aceea, de îndată ce te-a rănit cineva, roagă-te lui Dumnezeu pentru el.”„Neîncetat rog pe Domnul să-mi dea iubirea de vrăjmași […]. Zi și noapte cer Domnului această iubire”, mărturisește starețul.
Tot prin rugăciune poate fi păstrată pacea sufletului înaintea vrăjmașilor și a jignirilorprimite de la ei. „Ca să ai pacea în suflet trebuie să te obișnuiești să iubești pe cel carete-a supărat și să te rogi de îndată pentru el. Sufletul nu poate avea pace dacă nu cere din toate puterile lui Domnului darul de a-i iubi pe toți oamenii.”
Rugăciunea, de asemenea, este cea prin care, o dată primit, se poate păstra harul de a-i iubi pe vrăjmași.
Și dacă rugăciunea trezește iubirea de vrăjmași, la rândul ei, iubirea de vrăjmași trezește rugăciunea.
„Omul care n-a învățat de la Duhul Sfânt să iubească nu se va ruga, desigur, pentru vrăjmașii lui.” Mila și compătimirea pe care le avem față devrăjmași, împreunate cu înțelegerea faptului că aceștia sunt departe de Dumnezeu,lipsiți de bunătățile dumnezeiești și că merg spre pieirea lor, ne fac să ne rugăm ca ei să scape de relele pe care le suferă acum și pe care le vor îndura și în veșnicie. Și nerugăm lui Dumnezeu pentru ca ei să se pocăiască și să se abată de la rău, să ajungă să-L cunoască și să se mântuiască. „Domnul a dat pe pământ pe Duhul Sfânt să învețe sufletul să-i iubească pe vrăjmași și să se roage pentru ei, ca ei să semântuiască. Aceasta este iubirea adevărată.” „Sufletul să aibă milă de vrăjmași și să se roage pentru ei, pentru că s-au depărtat de adevăr și merg în iad.” „Omul care poartă în el pe Duhul Sfânt […] suferă pentru toți oamenii ziua și noaptea; inima lui eplină de milă pentru întreaga zidire a lui Dumnezeu și mai cu seamă pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau se împotrivesc Lui și care, pentru aceasta, vormerge în focul chinurilor. El se roagă pentru ei ziua și noaptea, mai mult decât pentr usine însuși, ca toți să se pocăiască și să cunoască pe Domnul.” „Doamne, toate noroadele sunt lucrul mâinilor Tale, întoarce-le de la ură și rău spre pocăință, ca săcunoască toate iubirea Ta!”
Pentru că se naște din compătimire și pentru că este legată de simțirea dureroasă că noi înșine suntem păcătoși și cei mai răi dintre oameni, rugăciunea pentru vrăjmași este însoțită de lacrimi, semn că se face din adâncul inimii și că este legată de adevărată iubire.
Text preluat de aici
 Risultati immagini per DUMNEZEU ESTE IUBIRE. MĂRTURIA SFÂNTULUI SILUAN ATHONITUL
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre iubirea de vrăjmași, Fără categorie, Sf.Siluan. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s