Misiunea episcopilor…..

180px-theodore_the_studite.jpg

Scrisoarea 11-Lui Anastasie, Episcopul Knosiei
Asadar, dupa cum cel ce carmuieste corabia in cumplita furtuna si vifor al marii este pe de-a-ntregul veghetor si nu se misca de ici-colo, avand ochiul neadormit (caci nu mica primejdie aduce faptul de a cadea, fie si putin, in negrija si lipsa de iscusinta), asa cu mult mai mult carmaciul sufletelor dator este ca mai cu sarguinta si mai cu de-amanuntul sa stie lucrarea de a sta in frunte, ca sa nu fie potopit in adancul pierzaniei.
De aceea, pe cat imi pare, preasfintite, a strigat marele Apostol:
“Cine e slab si eu sa nu fiu slab? Cine se poticneste si eu sa nu ard?“ (II Cor. 11, 29).
Si iarasi:
“Cu iudeii m-am facut ca un iudeu, cu cei de sub lege, ca unul sub lege, cu cei faradelege, ca unul faradelege, desi eu nu sunt faradelege in legea lui Hristos. Tuturor m-am facut toate, ca pe toti sa-i dobandesc“ (I Cor. 9, 20-21).
Iata, asa sunt canoanele si hotarele episcopiei, dupa el si dupa cum insisi dumnezeiestii Parinti ai nostri spun deslusit.
In rest, citind si cunoscand bine cele ale sfintilor si avand in maini cuvintele de Dumnezeu predanisite, ce mai cauti ceva asemanator de la mine, ticalosul? Eu cred ca episcopul este un supraveghetor si raspunzator de rezolvarea intru toate a treburilor celor carmuiti [de el], inger netacut, vestitor al indreptarilor lui Dumnezeu, ochi neadormit, care priveste de sus caile fiecaruia dintre cei adusi sub obladuirea lui, chip [imitatie] a lui Hristos – la care luand aminte cei ce ii urmeaza, isi randuiesc evangheliceste viata lor -, luminator pururea stralucitor, cunoscut celor ce sunt luptati noaptea de nestiinta si pacat, adapator cu cuvantul invataturii pentru cei insetati de cele mantuitoare, preamare iconom, care va cantari drept viata fiecaruia in vremea rasplatirii.
Asadar, nu este ceva mai mare in ce priveste apropierea de Dumnezeu si dragostea, nici mai bine rasplatit decat asemenea vrednicie (dupa cum zice Insusi Hristos catre verhovnicul Apostol: „daca Ma iubesti, Petre, mai mult decat acestia, pastoreste oile Mele”, dar nici mai primejdios si mai pierzator pentru cei ce o imbratiseaza in chip nevrednic. Insa eu stiu bine, preabunule intre parinti, ca pururea iti pui sufletul tau, ca un bun pastor, pentru oile tale, primejduindu-te mai dinainte pentru fiecare in parte, nefiind clatinat de frici omenesti, nebatand in retragere in ce priveste cuvantul adevarului, din pricina impotrivirii celor porniti in contra, slujind voia singurului Imparat. Pe langa acestea, mustra cu indrazneala,cearta cu impreuna patimire, impaca pe cei despartiti, despartind cu buna judecata ceea ce e necurat de ceea ce e cuvios, ceea ce e sanatos de ceea ce e bolnav, ca nu cumva ceea ce e aproape [de tine] sa se mopliseasca de propria [ta] slabiciune[1];intoarce pe cel inselat, intareste pe cel neputincios, leaga [ranile] celui zdrobit. Caci cu adevarat mult este lucrul tau: supravegeherea egumenilor, judecarea chiliotilor[2], hirotonia preotilor si diaconilor, grija vietuirii tuturor acestora, purtarea de grija fata de vaduve si orfani, razbunarea celor asupriti, lupta pentru cei nedreptatiti si pastrarea superioritatii [fata de ceilalti][3].
Si cand nimic nu vatama sau opreste cinstirea lui Dumnezeu, se cuvine ca si noi sa ne supunem la toata carmuirea si stapanirea si sa fim prietenosi, daca e cu putinta, cu toti prin intampinare si mai inainte darnicia cea cu cuget iubitor si grabnic deschisa catre ceilalti. Dar sa fie departe de Fericirea ta de a fi de acord cu cele ce tin de partea potrivnica, [de partea]pastorilor celor rai, cum ar fi cei ce se pastoresc turma pentru castig rusinos, cei ce socotesc o asemenea vrednicie ca un prilej de a trai viata aceasta si ca o odihna a trupului si ca o desfatare de pofte, ca o agonisire a bogatiei curgatoare si ca o dobandire a atator si atator iugare de pamant, a multime de turme si de dobitoace si slugi, si care de aceea se inalta omeneste, iar nu dumnezeieste, prin inaltimea sederii in frunte: ca sa ridice spranceana impotriva celor mai de jos si sa sada cu semetie in frunte, impotriva celor mai de cinste [decat ei].
Si imi ingadui sa graiesc si despre cei ce se lupta pentru lucrurile pieritoare, dar care nu stau impotriva pentru dogmele dreptei credinte[4] sau, ceea ce e mult mai rau decat acestea, despre cei care despoaie si iau cu japca cele ale celor aflati sub ei si din aceasta aduna putere si bogatie.Caci daca cei a caror mana ar fi trebuit sa se intinda spre cei nevoiasi, nu se dau catusi de putin in laturi in a-i necaji pe acestia, cu cine se vor asemana?
Oare cu petru si Ioan si cu cei ce urmeaza lor? Oare cu cei care, zice [Scriptura], nu aveau argint si aur, ci harul dumnezeiescului Duh (cf. Fapte 3, 6)? Sau cu Simon magul si Iuda tradatorul si Ghezi cel iubitor de argint si cu ceilalti bogati ai veacului acestuia? Eu zic ca aceia [dintre episcopi si preoti] care cauta sa le fie bine numai in viata aceasta si care slujesc carnii si care isi lipesc inima de aur, si pe acesta il dau cu dobanda sau il impart – pentru a-l spori – celor ce au trebuinta, si care se intaresc in voile proprii si se folosesc patimas de cele nepotrivite [cu treapta lor] sau de cele care le sunt la indemana… Acestia isi au toata grija in a semana multe si a aduna atatea de pe urma saditului si si a dobandi roade si a-si spori si inmulti cirezile sau turmele, pandind, ca niste lucratori de pamant, vremile prielnice si ocupandu-se de cele trebuitoare pentru vanzarea si cumpararea acestora si acelora, vietuind ca niste negutatori, iar nu ca niste episcopi si preoti.
[Caci in loc de acestea ar fi trebuit] sa-si intraripeze sufletul numai spre spre un singur lucru: sa rapeasca intreaga [lor] turma din lume si s-o dea lui Dumnezeu si s-o mantuiasca din moartea pacatului, si abia atunci, in al doilea rand, sa se ingrijeasca, prin iconomi si epitropi, de cele necesare vietii de acum.
Dar vai mie ca am grait acestea pentru mine, descriind din propriile patimi cele ce nu sunt in altii. Iar tu, intru tot cinstite parinte, fiind curat de unele ca acestea, stiu bine ca alungi cu sfintitele tale rugaciuni pe lupii cei intelegatori din staulul pecetluit de Hristos si le mani pe acestea [oile cuvantatoare] si le conduci in tinuturile virtutii, hranindu-le si ingrasandu-le cu iarba invataturii tale celei pline de grija si cu apa credintei tale curate, si aduci de fiecare data jertfe primite lui Dumnezeu prin slujbele[5] tale intelegatoare si curate. (…)
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/11/sfantul-teodor-marturisitorul-porunca-domnului-este-a-nu-tacea-in-vremea-primejduirii-credintei/
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s