„Păcatul lui Iuda a ajuns mai mare din două pricini.”

Imagine similară

Despre urmările şi efectele primirii Sfintelor Taine
Ţinând seama de cele enunţate mai sus, înseamnă că Sfânta şi Dumnezeasca Euharistie primită de cei dreptmăsitori şi dreptcredincioşi are drept urmare, în primul rând, unirea acestora cu Iisus Hristos, dar şi a lor între ei, laolaltă. „Ce spun eu împărtăşire? Zice, căci noi suntem una cu Trupul acela. Ce este Pâinea din proaducere? Trupul lui Iisus Hristos. Deci ce ajung cei care se împărtăşesc din ea? Trupul lui Iisus Hristos şi numai multe trupuri, ci un singur trup. După cum pâinea, fiind compusă din mai multe boabe de grâu, este unită într-un singur întreg, fără să se vadă ori să se observe undeva boabele de grâu, cu toate că sunt, de fapt, în fiinţă, în acest fel şi noi ne unim unii cu alţii şi cu Iisus Hristos.
Tu nu te hrăneşti din alt trup, iar acela din altul, ci din acelaşi ne hrănim cu toţii”73
 Acesta este cel mai important şi mai de seamă efect al Sfintei Împărtăşanii, care înseamnă şi împlinirea ori îndeplinirea scopului ei initţial şi prim. Acesta este efectul general pe care Iisus Hristos, prin împărtăşirea cu El, îl produce de fiecare dată când ne unim cu El.
Dar trebuie din nou subliniat (chiar dacă poate fi obositor şi obsedant) faptul că acest lucru se produce doar în cazul celor ce se împărtăşesc cu Domnul Iisus Hristos, având o conştiinţă purificată şi curată. Venirea lui Iisus Hristos în sufletul şi în trupul nostru are însă şi un efect special sau o consecinţă deosebită în viaţa fiecăruia (concret vorbind, în manifestări şi în faptă). De ce? Pentru că unii se apropie cu credinţă (faţă de Cel cu Care Se împărtăşeşte) şi bucurie (de a se uni cu Cel pe Care Îl doresc), iar alţii cu nepăsare şi cu îndoială.
Şi în primul şi în al doilea caz, primirea Trupului şi a Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos se alege şi rămâne cu consecinţe, atât sufleteşti cât şi trupeşti. Astfel, cei ce l-au primit pe Iisus Hristos cu inimă deschisă îl simt pe Iisus Hristos, în întreaga lor fiinţă, care îi copleşeşte cu pace şi cu bucurie. Aceasta îi face să-şi dorească prelungirea acestei trăiri în mod permanent, fiind pe deplin conştienţi că, pentru a se realiza acest fapt, se cere şi se impune din partea lor o şi mai mare râvnă în realizarea virtuţilor.74
Pentru a înţelege şi mai bine efectele unei Sfinte Împărtăşanii primite cu toată credinţa, nădejdea şi dragostea, va trebui să-l lăsăm tot pe preaiscusitul nostru Părinte Ioan să ne descrie această stare, ca unul ce a făcut întotdeauna experienţa aceasta.
„Acest sânge se răspândeşte imediat în suflet imdediat ce ste băut, el îl adapă şi îl hrăneşte. Acest sânge, când este primit cu vrednicie, îi pune pe fugă pe diavoli, îi face şi-i cheamă să vină la noi pe îngeri şi chiar pe Domnul îngerilor Îl face să vină la noi. Căci imediat ce văd diavolii sângele Domnului, ei fug, dar îngerii vin. Acest sânge, prin spălarea lui a curăţit lumea întreagă”75
„Acest sânge este sfinţirea şi mântuirea sufletului. Acesta îl spală, îl curăţă, îl împodobeşte, îl lărgeşte: el face inteligenţa noastră mai strălucită decât focul, sufletul mai luminos decât aurul”76
„Prin acest sânge împodobeşte şi înfrumuseţează cu totul Biserica Sa”.77
„Cei ce iau parte la acest sânge trăiesc împreună cu îngerii, cu arhanghelii şi cu puterile cereşti; ei sunt îmbrăcaţi cu haina regească a lui Iisus Hristos şi echipaţi cu arme duhovniceşti. Dar este prea puţin spus; ei sunt îmbrăcaţi chiar cu Regele Însuşi”.78
„Sfintele Taine din faţa noastră sunt medicament şi leac vindecător al rănilor noastre, sunt bogăţie neîmpuţinată, pricinuitoare a Împărăţiei Cerurilor”.
 
Există, din păcate, şi oameni care fac parte din a doua categorie, adică aceia care se apropie de Sfintele Taine ale lui Iisus Hristos „aşa cum s-ar întâmpla”, fără o pregătire corespunzătoare.
Primirea Sfintei Împărtăşanii de către aceştia are urmări şi în viaţa lor. Ele sunt numeroase, Sfântul Ioan Gură de Aur obişnuind să apeleze la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, precum descrie toate aceste urmări:
„Pentru aceasta sunt mulţi dintre voi neputincioşi, bolnavi şi mulţi au murit, că dacă ne-am judeca noi înşine, nu am fi judecaţi” (I Cor. 11, 30 – 31).
Însă Sfântul Ioan Hrisostom ţine să remarce şi să sublinieze un lucru foarte important, şi anume: toate aceste urmări, percepute ca fiind nefaste de către oameni, nu se datorează Sfintelor Taine în sine (deci nu Dumnezeu este cauza lor, căci cum ar putea El să dorească răul oamenilor, din moment ce el ne cheamă la sfinţenie), ci ele sunt rodul împărtăşirii unor oameni care nu s-au pregătit pentru aceasta. Ei îşi atrag prin aceasta osânda lui Dumnezeu (care nu doreşte moartea păcătosului, necazurile fiind o pedeapsă în vederea întoarcerii celui ce a greşit ori păcătuit), asemănându-se lui Iuda, datorită faptului că, deşi au fost învredniciţi de o atât de mare cinste (aceea de a lua parte la Masa Dumnezeiască şi chiar de a se împărtăşi de rolul ei), n-au cules nici un folos duhovnicesc, rămânând pe mai departe în starea lor de păcătoşenie.
„Vai, cât de mare este orbirea vânzătorului! S-a împărtăşit cu Tainele şi a rămas acelaşi; s-a desfătat de masa cea prea înfricoşătoare şi nu s-a schimbat”80.
„Păcatul lui Iuda a ajuns mai mare din două pricini.”
Şi pentru că s-a apropiat de Taine cu asemenea gând, şi pentru că apropiindu-se n-a ajuns mai bun, nici datorită fricii, nici datorită binefacerii primite, nici datorită cinstei ce i s-a făcut81;
iar toate aceste lucruri se văd în viaţa lor de zi cu zi:
„plecaţi de la cult, nu se observă la ei nici o îmbunătăţire de viaţă, încât de multe ori era mai bine ca felul acesta de creştini să rămână acasă, spre a unu insulta măcar pe Dumnezeu, căci de felul lor de viaţă între oameni nu mai pomenim”82 .
***************************************************
73 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia XXIV, în Comentariile sau explicarea epistolei I către Corinteni…, p. 323
74 „Să ieşim de la această masă, fraţii mei, ca nişte lei umpluţi de căldură şi de foc, grozavi pentru demoni, plini
de amintirea capului nostru, şi de această iubire fierbinte despre care El ne-a dat semne aşa de vizibile” – Sfântul
Ioan Gură de Aur, Omilia 46, în Comentariu la evanghelia de la Ioan, p. 222
75 Ibidem, p. 223
76 Ibidem, p. 223 – 224
77 Ibidem, p. 224
78 Îbidem, precum şi Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, Aspectul hristologic şi pnevmatologic al Bisericii după Sfântul
Ioan Gură de Aur, în „Studii Teologice”, anul XX (1968), nr. 9 – 10, p. 719
79 Idem, Cuvânt la ziua Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, VII, în Predici la Sărbători Împărăteşti…, p.22                                    80 Idem, Omilia LXXXII, în Scrieri partea a treia, Omilii la Matei, p. 926 81 Ibidem, p. 927 82 Idem, Omilia XXIX, 3, în Comentariu la Faptele Apostolilor, vol. II, p. 40
****************************************************************
IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/08/23/impartasania-cu-nevrednicie-duce-la-indracirea-omului-2/
****************************************************************
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s