Despre cei ce s-au împărtăşit cu nevrednicie, şi au fost pedepsiţi de Dumnezeu în această viaţă, spre a noastră învăţătură şi pildă

Imagine similarăSi indată ce a primit Mărgăritarul in spurcata sa gură,s-a spart gîtlejul lui,si iesind prea sfântul Trup al Stăpânului,si a zburat iarăsi in Sf Potir,iar cel rău necredincios a căzut la pământ si a murit.
Se vede in cartea arhireilor romani,că s-au împărtăsit unii cu nevrednicie în ziua de Sf.Pasti si apoi s-au dat la desfătare si betie si alte desfrânări,fără vreo evlavie la cele dumnezeiesti si Sfintite Taine pe care le-au primit.Pentru care pricină s–a mâniat Dumnezeu,pentru prea multa lor defăimare,si le-a dat cuvenita pedeapsă,că atât sânge curgea din spurcatele si , necuratele lor guri,încât au murit sufocati,fiindcă sângele intra pînă in cele mai dinlăuntrul lor,si strâmtorîndu-le inima de multimea.
Dar nu numai această pedeapsă le-a dat Dumnezeu,ci atât de repede si nemăsurată ploaie a trimis,incît le-a stricat toate semănăturile lor,grîul,orzul si alte asemenea.
Dar nu numai atât ci si serpi si balauri au iesit prin multe locuri si au mâncat ticăloasele lor trupuri,si au omorît pe altii multi oameni ai orasului.
Deci,adunîndu-se preotii au făcut Litanie(rugăciune obstească)către Domnul,ca să le arate pricina acestei urgii.Rugându-se pentru aceasta,unui om îmbunătătit,i s-a arătat Îngerul Domnului,si i-a zis:
„Cine ar fi defăimat pe fiul Impăratului pământesc,si l-ar fi aruncat in temnita intunecoasă si în noroi împutit,cîtă pedeapsă i-ar fi trebuit?”
Iar el i-a raspuns:
„Unul ca acela era vrednic să-l sfărâme in mii de bucăti!”
Si ingerul a întrbat:
„Dar cel ce va defăima pe Fiul lui Dumnezeu,pe Cerescul Împărat,si-l va primi în spurcata sa gură,fără să fie pregătit prin pocăinta si mărturisire,si pe urmă iarăsi după ce-l va lua,să cadă in necurătia trupului,ce pedeapsă i se cuvine?”
Iar el a răspuns:
„Sa se ardă de viu si ca un eretic rău credincios să se anatemisească”
Îi zice lui Îngerul:
„această fărădelege au făcut-o acesti necredinciosi si nerusinati,care s-au Împărtăsit cu nevrednicie la Sf.Pasti,si pe urmă iarăsi au jucat si au curvit.Pentru aceasta Cel Autotputernic s-a mânit si a trimis această pedeapsă”
Acestea auzind acel îmbunătătit bărbat,a spus celorlalti vedenia si toti preotii săvîrsind dumnezeiasca slujbă,au lăudat pe Dumnezeu si asa a incetat furtuna si balaurii au pierit.
Altul tot nevrednic fiind,adică a curvit si apoi nu s-a oprit,ci a mers,pentru plăcerea oamenilor,si s-a împîrtăsit cu ceilalti crestini.Si indată ce a primit Mărgăritarul in spurcata sa gură,s-a spart gîtlejul lui,si iesind prea sfântul Trup al Stăpânului,si a zburat iarăsi in Sf Potir,iar cel rău necredincios a căzut la pământ si a murit.
O muiere era la arătare evlavioasă,in postiri si rugăciuni indeletnicindu-se,iar pe dinlăuntru cu totul mândră,socotea că este bună si sfântă.Incă tinea minte atât de mult răul,încît dacă s-ar fi certat vreodată cu alta,nu o mai ierta,nici nu mai putea ,ca să o vadă,ci rămâmea invrajbită.La sfârsit s-a îmbolnăvit si chemând duhovnicul s-a mărturisit,insă nu cu constiinta intinată,după cum o fac de multe ori muierile cele nebune si fără grijă care lasă păcatele cele mari si le spun pe cele mici iar pe cele grele le trece cu vederea din nepricepere sau viclesug ca să nu se rusineze.Pentru care ticăloasele se muncesc după cum un indrăcit a mărturisit că un duhovnic blestemînd duhul cel necurat să iasă din cel suferind.La intrebat care suferă cel mai mult in iad bărbati sau muieri:iar dracul a răspuns că muierile.Atunci duhovnicul i-a zis:
„Nu te cred,pentru că muierile nu fac nici o negutătorie sau afaceri,nici vînd sau cumpără sau alte asemenea pe care bărbatii le fac inselîndu-se unii pe altii”
Îi zice dracul:
„Pentru patru păcate pe care le fac muierile,se muncesc mai mult”.
Întâi,fiindcă se impodobesc si-si infrumusetează trupul lor cu vopsele să se arate mai frumoase decît fireasca lor bună-cuviintă pe care Ziditorul le-a dat-o.
Al doilea,pentru descîntecele,vrăjile si ghicirile si că fac farmece,varsă cărbuni,pun lacăte,dau cu bobii,pentru soarta lor,nu împumută în zilele cele dintâi ale lunii,nu fac foc în unele zile,cred în tipetele păsărilor,si alte asemenea descîntece fac.
Al treilea este bârfirea si clevetirile pe care le fac nu numai acasă ci si în biserică si nu iau aminte la cele ce se citesc.
Al patrulea si cel mai rău decât toate,că nu se mărturisesc bine,să spună tot la duhovnic,ci spun putine si fără importantă,că adică s-au mărturisit si asa se împărtăsesc cu nevrednicie si le se face întru osîndă,muincindu-se ca niste femei nepricepute.
Asa a fost si cea mai de sus,dar vedeti si sfârsitul să vă indreptati si să nu vă duceti precum aceia în pierzare.După ce a mărturisit-o preotul,a adus Sfintele să o Împărtăsească si ea si-a intors fata către perete,neputînd nici privi la acel Mărgăritar,ci mai ales din dumnezeiasca îngăduintă si ca să cunoască si cei de fată,dreapta judecată si vesnica muncă,a strigat aceasta cu glas mare:
„Precum eu pentru mândria mea nu iertam pe cei ce nu-mi greseau,nici nu mă împăcam cu dânsii,ci le intorceam spatele,asa si Domnul Îsi intoarce fata Sa de la mine si nu voieste să fia primit de nevrednicul meu suflet,nici Îl voi da vreodată in Împărătia Sa ci mă voi arde in focul cel vesnic.”Acestea zicând,cu ticălosie si-a dat sufletul său.
Un episcop îmbunătătit si cărturar,facea cuvînt de Învătătură in biserică,in Miercurea cea dintâi a sfântului Post indemnând norodul la aceată faptă ingerească,să postească toti bogatii si săracii la fel după cum Sfintii Părinti au legiuit.Crestinii cei evlaviosi au păzit postul cu sîrguintă după cum se cuvenea,iar unii din nerusinatii lacomi,al căror Dumnezeu le este pântecele,au bârfit pe arhireu cum că nu stie ce a vorbit,zicînd că Dumnezeu nu cercetează niciodată ce mănîncă omul si altele asemenea pe care i le-a spus episcopului.Iar el astepta să-i mustre cu socoteală si la vreme potrivită.
Deci în Sfânta Săptămână Mare când tot norodul era la biserică,a facut iarăsi cuvânt de învătătură impotriva lacomilor,dovedind că cei ce nu au păzit cu amănuntime Postul cel hotărât sânt asemenea lui Adam si Eva.Că precum aceia au fost surghiuniti din Rai pentru nescultarea lor,asa si eu poruncesc,a zis sfântul episcop,să fie lipsit de dumnezeiasca si Sfânta Împărtăsire a Stăpînescului Trup,cîti nu au păzit postul cel rânduit,si să nu se împărtăsească pînă la sfânta Cinzecime.Acestea zicând a poruncitpreotilor să nu indrăznească cineva să se împărtăsească pe vreunul dintre acestia,si au si făcut.Iar unul dintre ei obraznic si mândru,defăimând hotarul cel legiuit al Episcopului,s-a îmbrăcat în haine muieresti,si a mers impreună cu muierile,ca să nu-l cunoască si asa să se împărtăsească.Deci,îndată ce îndată ce îndrăznetul a primit Sf,Trupul Domnului in spurcata sa gură,această Pâine mântuitoare a vietii,ceea ce dă credinciosilor sănătatea si mângâierea i s-a făcut pricină de toată durerea,cumplită chinuitoare si nepovestită muncă.A căzut la pământ ticălosul,si striga cu glas mare socotind că i se rup cu sîlnicie mădularele lui.Din gura lui atâta sânge curgea,că toti credeau cum că sabia dreptătii a sfâsiat cele dinlăuntrul lui.Cei de fată l-au intrebat pricina acestei năpraznice pedepse,însă el nu putea să vorbească nici decum,ci dezbrăcîndu-se de hainele cele muieresti,l-au cunoscut cu totii si s-au minunat.Iar el plângea cu jalnică tânguire cerînd prin semne iertare pentru cele făcute de dânsul.Venind Episcopul si milostivindu-se spre dânsul i-a citit rugăciunile de iertare si atunci îndată a putut să vorbească,mărturisind păcatul său cu durere de inimă si vărsare de lacrimi. Canonisindu-l,Arhireul i-a tămăduit durerea,iar el multumind Făcătorului de bine Dumnezeu,si- indreptat petrcerea sa cu mare sârguintă,si s-a săvârsit în viată plăcută lui Dumnezeu.
Mântuire păcătosilor
Anunțuri

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s