Cine se poate căsători a doua și a treia oară conform Sfintelor Canoane ale Sfinților Părinți, pentru a fi binecuvântată de Dumnezeu căsătoria lor

Imagine similară

 Te-ai căsătorit [cununat[i] ortodox] a doua sau a treia oară?

Sfântul Vasile cel Mare, în Canonul 50, spune că a treia căsătorie trebuie privită ca o întinăciune a Bisericii, dar nu este supusă osândirii publice, fiind mai tolerabilă decât desfrâul pe faţă.
Canonul 2 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul prevede 5 ani oprire de la Sfânta Împărtăşanie.
Sfântul Nichifor Mărturisitorul însemnează următoarele despre cei ce se căsătoresc de două ori şi de trei ori:
Cei ce se căsătoresc a doua oară, potrivit Canonului 4 al Marelui Vasile, se opresc pe un an sau doi de la dumnezeieştile Taine. După Canonul 2 al Sfântului Nichifor şi după primul Răspuns al lui Nichita al Heracleii, nici nu se cunună [nu li se pun pe cap cununile de miri]. Iar, potrivit Canonului 7 al Sinodului de la Neocezareea şi cu însuşi Nichita, nici preotul care i-a binecuvântat nu mănâncă la masa lor.
Pe cea de a treia căsătorie, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu o numeşte încălcare de lege. Iar Canonul 4 al Marelui Vasile  […]  îi înlătură pe timp de 5 ani de la Sfânta Împărtăşanie pe cei căsătoriţi a treia oară. […]
Ţine seama că în anul 922, sub Constantin Porfirogenetul, s-a dat la lumină un Tom al sinodului, spus al Unirii, care a rânduit că celor căsătoriţi a doua oară, dacă au împlinit 40 de ani şi nu au copii, li se îngăduie să-şi ia şi o a treia nevastă pentru că le lipsesc copiii. Să se canonisească totuşi, să nu se cuminece 5 ani, fără să li se scadă nimic din aceştia şi după cei 5 ani, să se cuminece numai o dată pe an, la Sf. Înviere. Iar dacă au copii, nu li se îngăduie să se mai căsătorească vreodată şi pentru a treia oară. Cei care au împlinit 30 de ani, dacă nu au copii, sunt îngăduiţi şi ei să se căsătorească a treia oară, pentru vârsta lor tinerească şi supusă lesne greşelii, însă 4 ani să nu se cuminece şi după aceşti ani, să se cuminece numai de 3 ori în fiecare an, la Înviere, la Naşterea Domnului şi la Adormirea Maicii Domnului. Iar dacă au copii, să se canonisească cu 5 ani [oprire].
Iar celor ce au trecut de 45 de ani, nu li se îngăduie nicicând să se căsătorească a treia oară, chiar dacă nu au copii.” (Îndrumarul Duhovnicului, p. 71-72)
ATENŢIE!  NOTA[1] Cununia ortodoxă a doua sau a treia nu poate fi făcută decât în cazul în care există motivele arătate mai jos de Sfinţii Părinţi:
„[…]Iar orice bărbat sau muiere care s-au despărţit fără pricină binecuvântată şi s-au căsătorit a doua oară, ca nişte preacurvari se cuvine a se canonisi 7 ani cu neîmpărtăşirea, după Canonul 87 al Soborului al VI-lea, Canonul 20 al celui din Ancira şi Canoanele 77 şi 37 ale marelui Vasile.
Citeşte şi Canonul 113(107) al Soborului din Cartagina, care hotărăşte că, dacă bărbatul şi muierea se vor despărţi fără pricină de curvie ori trebuie să rămână văduvind ori să se împace şi să se unească, precum spune şi Apostolul Pavel, în Epistola cea dintâi către Corinteni, capitolul 7, stih 11. […]
Iar pricină binecuvântată de despărţire între bărbat şi muiere nu este alta decât curvia sau preacurvia (adulterul) bărbatului sau a muierii. […]
Dar ia aminte că – deşi Domnul a îngăduit a se despărţi bărbaţii de muierile lor din pricina curviei, adică a preacurviei – arhiereii  nu se cuvine a le da voie totodată a se însoţi cu altcineva. Ci să-i lase aşa, osebiţi îndelungată vreme, până ce partea vinovată se va căi şi va cădea smerindu-se către partea nevinovată şi va făgădui de aici înainte să-i păzească cinstea. Şi aşa, iarăşi să se unească. […]
Iar dacă până în sfârşit, nu este chip, nici vreo meşteşugire a se uni de aici înainte bărbatul şi femeia, partea cea nevinovată poate, de mare nevoie, a se căsători a doua oară, dar nicidecum şi partea aceea ce a curvit şi s-a făcut pricinuitoare a acestei despărţiri. Căci, în loc de cântările şi luminile nunţii de-a doua, se cade mai mult a se tângui, a plânge pentru păcatul său, a se afla în întunericul întristării şi al văduvei celei vii, pentru că i-a despărţit pe cei împreunaţi de Dumnezeu. […]
Deci, fiindcă din toate cele spuse se înţelege că nu se cuvine a se despărţi bărbatul de femeie sau femeia de bărbat, cei doi  trebuie a se suferi unul pe altul – după Teologul Grigorie. Şi atât femeia se cade a-l suferi pe bărbat – măcar de o ocăreşte, măcar de o bate, măcar de cheltuieşte zestrea ei sau altceva de-i face – cât şi bărbatul pe femeie, măcar de se îndrăceşte (după Canonul 4[15] al lui Timotei), măcar alte metehne de ar pătimi şi neputinţă de ar avea (după Hrisostom, în cuvântul la spunerea: „muierea s-a legat cu lege” şi celelalte).
Chiar dacă legile împărăteşti şi cele dinafară (civile) îngăduie a se despărţi bărbatul de muiere şi muierea de bărbat pentru multe pricini, Hrisostom (în acelaşi), împotrivindu-se lor, spune, că nu are a ne judeca Dumnezeu după legile acestea, ci după legile despre nuntă pe care le-a legiuit El Însuşi.
O singură pricină de despărţire este binecuvântată din cele rânduite de legi, după împăraţii Leon şi Constantin, când o parte vrăjmăşuieşte viaţa celeilalte (Titlul 13 din Alegerea legilor). Se despart încă pe drept cuvânt atunci când: una din părţi este drept-slăvitoare, iar cealaltă eretică, după Canonul 72 al Soborului al VI-lea; când sunt rudenii din sânge sau din cuscrie, după Canonul 54 al aceluiaşi; sau din botez, după Canonul 53 al aceluiaşi; şi când stăpânul lor (dacă sunt robi) n-ar voi a se învoi la nunta lor, după Canoanele 40, 41 şi 42 ale marelui Vasile.”
Citatul de mai sus este dat din Tâlcuirea şi nota Canonului 48 Apostolic din Pidalion, Tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţu, 1844.
Bibliografie: Îndrumarul Duhovnicului (carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos), lucrare alcătuită de către Pr. Eugen Drăgoi, consilier cultural, tipărită la Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2000.
 
Reclame

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre a doua și a treia căsătorie, Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cine se poate căsători a doua și a treia oară conform Sfintelor Canoane ale Sfinților Părinți, pentru a fi binecuvântată de Dumnezeu căsătoria lor

  1. Ema Fotinos zice:

    Printre cei care se casatoresc a doua oara, mai sunt si cei care chiar si-au dorit a intemeia o familie, si care insa au suferit enorm in prima casnicie, suferinta pe care nimeni nu o poate judeca nici nu ii poate aprecia intensitatea. In nici un caz in asemenea situatii „pofta trupeasca” nu este cea care ghideaza! Atentie mare cand judecam pe cei cu adevarat sinceri, care isi doresc o familie curata, care merg la biserica, se spovedesc etc.
    Cunosc asemenea persoane si ele nu merita catalogate dupa asa numita „aprindere trupeasca”. Daca facem asta, nu avem nici cea mai vaga idee despre umanitatea persoanei in general, sau despre complexitatea ei
    Regret sa vad pana la ce nivel sunt judecate astfel de persoane, un nivel limitativ si stramt din pacate.

    Apreciază

  2. Pingback: Ce sînt căsătoriile necanonice… | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s