NU NUMAI SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE NE MÂNTUIEȘTE, CI ȘI CELE 7 SFINTE TAINE

Immagine correlata

Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru și dulcele nostru Iisus Hristos, Se face Mijlocitor între Dumnezeu și om, pentru a arăta oamenilor pe Tatăl ce nu-L cunoșteau și să-i aducă lui Dumnezeu și Tatăl prin Duhul Sfânt pe oameni și să-i facă prieteni cu El, omorând prin Patimile Lui dușmănia care era între ei. Și prin învățăturile Lui cerești și prin faptele Lui, pe scurt prin toată Economia Sa înfricoșătoare în trup, ne-a dăruit atâtea daruri înalte și mari și ne-a dat atâtea bunătăți cerești și mai presus de fire, încât este cu neputință ca o minte sau o limbă de om să le înfățișeze una câte una.
Pe lângă celelalte pe care ni le-a lăsat în viața de față ca pe o moștenire părintească și o comoară cu neputință de cheltuit sunt 7 și sfinte auguste Taine ale Bisericii: Botezul, Mirul, Cuminecătura, Preoția, Nunta, Pocăința și Maslu, pentru a ne folosi de ele ca de tot atâtea mijloace duhovnicești necesare pentru tămăduirea și mântuirea sufletului nostru.
Iar dintre aceste 7, cele mai necesare și mai de mântuire sufletului sunt Sfântul Botez și Sfânta Cuminecare a Trupului și Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos, precum au scris despre aceasta Sfântul Dionisie Areopagitul și mulți alți dascăli dumnezeiești.

Puterea celor șapte Sfinte Taine:

Biserica noastră Ortodoxă deține comoara celor șapte Sfinte Taine, a celor șapte Sfinte mistere. Aceste Taine sau mistere sunt fundamentale și de neapărată trebuință, am putea spune chiar indispensabile pentru mântuire. Din nefericire, există chiar și clerici săvârșitori ai acestor Sfinte Taine, care nu înțeleg sensul profund, duhovnicesc, lucru foarte grav, ce pricinuiește neajunsuri Bisericii, credincioșilor, precum și săvârșitorilor(clericilor). Însăși denumirea de „Taină” care are loc la origine „mister” (în grecește mistirion) trebuie să ne pună pe gânduri.

De ce i se zice Botezului  „Sfântă Taină”?

Deoarece aici se produce într-adevăr un lucru tainic, o minune: Dumnezeu prin harul Său , șterge păcatul strămoșesc. Pe cel botezat în numele Sfintei Treimi îl naște de sus, din apă și din Duh (Ioan 3,5 ) dându-i puteri noi și îl face părtaș la viața divină.  Ajuns la maturitate duhovnicească, cu aceste puteri poate să depășească condiția vieții obișnuite, poate să ajungă la stadiul vieții îngerești, să devină sfânt, casnic al lui Dumnezeu și asemenea cu El.(Efes .2,19-20)

De ce se spune „Sfânta Taină a Mirungerii”?

Deoarece aici preotul pecetluiește copilul cu Sfântul și Marele Mir: Duhul Sfânt, prin harul Său, se sălășluiește în copil și această sălășluire dăinuiește în veșnicie. Energia sau Duhul Sfânt, acumulată prin această pecetluire, poate ridica credinciosul pe cele mai înalte trepte ale vieții duhovnicești ,chiar până la îndumnezeirea prin har, dar numai dacă acesta colaborează cu El.
De ce i se spune „Sfânta Taină a cununiei”?
Deoarece și aici Dumnezeu face o minune tainică, produce o legătură tainică pe vecie. Din păcate și de data aceasta foarte puțini creștini realizează unirea lor prin harul ce îi face să devină un singur trup(Efes.5,31) de unde și roadele negative și felurite eșecuri în căsnicie.

De ce i se spune „Sfânta Taină a Hirotoniei”?

La această Sfântă Taină ar trebui să fie seriozitate maximă, deoarece harul Duhului Sfânt, împărtășit prin mâinile arhiereului, se transmite candidatului la preoție, dându-i puterile supranaturale de a sfinți la rându-i și de a binecuvânta, de a învăța și de a conduce credincioșii pe calea mântuirii. Această putere pe care o primește preotul, nici îngerii nu o au.

De ce i se spune „Taina Sfântului Maslu?

Pentru că prin puterea sfințitoare pe care o are preotul, la rândul său sfințește untdelemnul și prin acest untdelemn sfințit, administrat după rânduiala Bisericii, se primesc diferite binecuvântări, sfințiri a căror urmare este însănătoșirea trupească și sufletească.

De ce-i spune „Taina Sfintei Împărtășanii”?

Deoarece aici se produce o mare minune, un mare lucru tainic. Duhul Sfânt, prin invocare (chemarea) săvârșită de preot, transformă pâinea și vinul în Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Prin această Sfântă Taină credinciosul se împărtășește direct cu Hristos, cu Trupul și Sângele Lui. Cu alte cuvinte, toate aceste Sfinte Taine se numesc așa deoarece la fiecare în parte harul(energia) Duhului Sfânt, prin chemarea preotului sau arhiereului vine și sfințește oamenii. Se produce de fiecare dată o Taină, un mister, o minune.
Fiecare dintre noi creștinii, clerici sau mireni, trebuie să conștientizăm acest mare fapt, această mare comoară, bogăție și putere pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dacă ne vom strădui să înțelegem aceste taine și mai ales dacă vom trăi în viața noastră aceste realități, vom căpăta înțelepciunea divină care ne va salva de la căderi, de la ispite care sunt mai presus de puterile noastre, de la orice răutate satanică din viața noastră.

DE CE TREBUIE SĂ NE SPOVEDIM?

Omul este prin fire o fiinţă sociabilă, deci nu poate trăi singur. Tot aşa de adevărat este faptul că omul neputând trăi singur, nu poate să stea fără să comunice cu cineva şi mai ales să se deschidă sufleteşte aproapelui său, să-i spună păsurile sale. Parcă simţi o uşurare şi-o descărcare când găseşti pe cineva de încredere şi i te destăinuieşti. Durerile şi rănile mele sufleteşti i le spun lui, el le primeşte şi mă compătimeşte. În acel moment, datorită compătimirii şi iubirii persoanei căreia m-am destăinuit, simt o mare linişte şi bucurie, simt că cineva mă mai iubeşte, că nu am fost părăsit definitiv; simt o revigorare sufletească.
Este mare lucru ca în viaţa noastră, să ajungem „să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să ne întristăm cu cei ce se întristează” (Romani 12, 15). Atunci când vedem pe cineva că suferă, să intrăm în dialog cu el, să-l întărim prin vorbe bune, să-i luăm, cu alte cuvinte, din durerea lui şi să ne-o însuşim noi.
Comunicarea, dialogul sunt absolut necesare. Dar mai mult decât acestea este mărturisirea în faţa duhovnicului. Te destăinui în faţa prietenului, îi spui tot ce ai pe suflet, îl doare şi pe el, dacă ţine la tine. Îţi dă, eventual, un sfat sau mai mult, se roagă pentru tine. Insă, un prieten, oricât de apropiat ar fi, altceva nu are ce să-ţi mai ofere, nu are cu ce să te mai ajute. Până aici merge afectivitatea umană.
Dar Dumnezeu, prin mila Sa faţă de oameni, ne-a dăruit un mare ajutor: Sfintele Taine şi, în special, Taina Sfintei Spovedanii.
La această Sfântă Taină, credinciosul, în afară de faptul că s-a destăinuit duhovnicului de tot ce are el mai intim, primeşte în plus de la duhovnic dezlegarea şi iertarea de acele păcate şi mai ales primeşte o mare putere de a învinge mai departe greutăţile vieţii.
Primeşte energia harului Duhului Sfânt prin punerea mâinilor preotului.
Numai preotul are această imensă putere de a dezlega de păcate şi de a împărtăşi harul Duhului Sfânt ca întăritor în viaţa noastră.
Fără preot şi puterea lui sfinţitoare nu putem trăi o viaţă creştină sau dacă o trăim suntem ofiliţi duhovniceşte; trăim inconştienţi, în irealitate şi neadevăr. Mântuitorul a spus „Eu sunt Calea, Adevărul si Viaţa”. Altă cale şi adevăr nu există decât în Biserica Sa.
Puterea de a lega şi a dezlega, Mântuitorul a dat-o numai Sfinţilor Apostoli şi aceştia la rândul lor episcopilor şi preoţilor prin hirotonie, prin punerea mâinilor pe cap: „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri” (Mt. 18, 18; Ioan 20, 23).
Deci puterea de dezlegare a păcatelor o primim numai aici pe pământ şi numai de la preoţi. Cel mai groaznic lucru este ca cineva să moară nespovedit, nedezlegat de păcate. Dincolo de mormânt nu-l mai poate dezlega nimeni nici chiar îngerii.
De aceea trebuie să ne spovedim, să ne descărcăm sufleteşte, să alungăm tot ce este negativ în fiinţa noastră umană.
Să primim dezlegare şi iertare de toate păcatele şi relele ce le-am făcut în viaţă.
Să primim pe Duhul Sfânt, Cel care ne va călăuzi în viaţa de dincolo.

SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI

Se spune „Sfânta Taină a Spovedaniei”, deoarece şi de data aceasta între preot, penitent şi Dumnezeu se produce o minune, o mare lucrare tainică. Penitentul sau credinciosul se descarcă de păcate cu toată căinţa în faţa preotului şi Dumnezeu, fiind prezent în chip nevăzut, îl iartă şi îl dezleagă prin mâinile preotului.
După ce penitentul şi-a spus tot ce avea pe suflet, preotul îi pune mâinile pe cap zicându-i formula:
„Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (N) şi să-ţi lase ţie toate păcatele. Iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. (Vezi Molitftelnic).
În timpul rostirii acestei formule preotul, având mâinile pe capul penitentului, produce împărtăşirea harului divin, un transfer de energie a Duhului Sfânt. După învăţătura Bisericii Ortodoxe adevăratul săvârşitor al Tainelor este Mântuitorul Iisus Hristos, iar preotul este iconomul Tainelor Sfinte (I Cor. 4,1). În cazul Spovedaniei, cel ce primeşte mărturisirea este Mântuitorul Iisus, iar preotul este doar un martor, după cum citim în Rânduielile Sfintei Mărturisiri:
„Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă, iar eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte îmi vei spune mie”.
Preotul, în virtutea harului duhovniciei, împărtăşeşte harul iertării păcatelor prin dezlegarea ce o face penitentului.
Aşadar, Mântuitorul Iisus Hristos, fiind de faţă la Taina Sfintei Spovedanii, datorită sincerităţii, căinţei şi zdrobirii de inimă pentru tot răul ce l-a făcut, prin mâinile preotului slujitor, îl iartă pe cel ce stă în genunchi cu căinţă.
Deci, cu alte cuvinte, la Taina Sfintei Spovedanii se produc următoarele: penitentul se descarcă de tot răul acumulat în timp, cu toată căinţa. Preotul îl iartă şi îl dezleagă prin punerea mâinilor, iar harul (energia) Duhului Sfânt, în acel timp vine şi se revarsă peste acel credincios. De aceea se şi simte totdeauna o mare uşurare şi mângâiere după Spovedanie.

Reclame

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre Sf.Împărtășanie, Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la NU NUMAI SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE NE MÂNTUIEȘTE, CI ȘI CELE 7 SFINTE TAINE

  1. Pingback: NU NUMAI SFÂNTA IMPĂRTĂSANIE NE MÂNTUIESTE !!….Ci și Împărtasirea duhovniceasca si mintală,care sînt legate una de alta. | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

  2. Pingback: Argumente din învățăturile greșite ale pr Iustin. | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

  3. Pingback: Ce sînt căsătoriile necanonice… | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

  4. Pingback: Argumente din învățăturile greșite ale pr Iustin | Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s