Apostolul Pavel îngăduie celor căsătoriți să trăiască împreună, dar ascultă cum îi ține de rău când le face acest hatâr

Apostolul Pavel îngăduie celor căsătoriți să trăiască împreună, dar ascultă cum îi ține de rău când le face acest hatâr.
Prin urmare este un neînfrânat omul care nu poate să se depărteze de desfrânare. Când întrebuințează cuvântul „neînfânare” înseamnă că arată cât este de mare trândăvia lor.

************

Chiar dacă nunta este cinstită(Evr.13 14), totuși căsătoria nu reușește decât să scape de pângărire pe cel căsătorit, adică să nu-l facă să cadă în desfânare. Nu stă în puterea căsătoriei să facă Sfinți. Aceasta stă în puterea fecioriei. Nu numai Moise și apostolul Pavel poruncesc acestea, ci și alții. Ascultă ce spune Ioil: „Sfințiți Postul, gătiți postiri sfinte, prăznuiți sărbătoarea. Vestiți o adunare sfântă, stângeți laolaltă pe bătrâni”(Ioil 2,15-16).
Dar poate ai să mă întrebi: Unde se vorbește aici ca să nu avem legături cu femeile noastre?
Ascultă ce spune profetul mai departe: „Să iasă mirele din camera sa de culcare și mireasa din cămara ei”(Ioil 2,16).
Cuvintele lui Ioil merg mai departe decât porunca lui Moise. Dacă nu trebuie să trăiască împreună în timp de post și de rugăciune mirele și mireasa, în care dorințele sunt puternice, în care tinerețea este în floare, în care pofta este de nestăpânit, cu atât mai mult trebuie să facă aceasta ceilalți, care nu au nevoie de împreunare. Cel care se roagă cum se cuvine, cel care postește trebuie să arunce de la el toată pofta lumească, toată grija, toată voioșia, să-și adune toate gândurile de împrăștiere și să se adune în sine însuși. Așa să se apropie de Dumnezeu! Pentru aceasta este bun postul, pentru că taie toate grijile sufletului, pentru că împiedică mintea de a trândăvi, de a umbla în coace și în colo și o face să se întoarcă către ea însăși.
Vreau, exclamă bărbatul, să propăseșc în virtute, vreau să zbor în înaltul cerului. Vreau ca prin stăruința mea continuă, în post și rugăciune, să-mi curăț murdăria sufletului. Dar dacă femeia mea nu vrea să fie de aceiași părere cu mine, sunt silit să ajung robul desfânării ei! Pentru ca să-l scape pe bărbat de a scoate asfel de exclamații de durere, apostolul Pavel spune chiar la începutul sfătuirilor sale:
„Bine este pentru om să nu se atingă de femeie!”(COR.7,1).Pentru aceasta și ucenicii spuneau: „Dacă este așa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare”(Mt.19,10).Au vorbit așa pentru că-și dădeau seama că este foarte greu să se înțeleagă soții în privința timpului hotărât postului și rugăciunii și că au să-și facă mult sânge rău din pricina acestor neîntelegeri.”
Apostolul Pavel îngăduie celor căsătoriți să trăiască împreună, dar ascultă cum îi ține de rău când le face acest hatâr: „Și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească Satana”(1Cor.7,5).Dar vrând să arate că nu se datorăște totul ispitei diavolului, ci că cea mai mare parte de vină se datorăște tândăviei noastre, apostolul Pavel a adăugat pricina principală, spunând: „Și iarăși să fiți împreună, din pricina neînfânării voastre”(1Cor.7,5).Cine n-ar rosi la auzul acestor cuvinte? Cine nu s-ar strădui să scape de defăimarea neînfrânării? Sfatul apostolului Pavel nu este adresat tuturor oamenilor, ci numai celor căzuți jos de tot. Apostolul Pavel spune: Dacă ești atât de robit plăcerilor, dacă ești atât de ușuratic, încât ai mereu nevoie de femeie, încât pofta ți-i mereu trează, fii mereu împreună cu femeia! Îngăduința aceasta nu pornește din gura unui om care încuviințează, a unui om care laudă, ci din gura unui om care nu încuviințează, a unui om care osândește.
Dacă nu ar fi avut un gând să atace cumplit sufletul iubitorilor de păceri, n-ar fi întrebuințat cuvântul „neînfânare”, cuvântul acesta este tare, defăimător. Într-adevăr, de ce nu a spus apostolul Pavel: Din pricina slăbiciunii voastre? Pentru următorul motiv: Dacă apostolul Pavel ar fi întrebuințat cuvântul „slăbiciune” ar fi însemnat că iartă pe cei robiți plăcerilor, dar când întrebuințează cuvântul „neînfânare”  înseamnă că arată cât este de mare trândăvia lor.
Prin urmare este un neînfrânat omul care nu poate să se depărteze de desfrânare atunci când are necontenit lângă el pe femeia lui, atunci când își poate satisface necontenit pofta de împreunare.
Ce pot să spună în această privință cei care socotesc de prisos fecioria? Căci, cu cât este practicată mai mult, cu atât mai mult este lăudată. Pe când căsătoria, dacă este întrebuințată până la saturație, este lipsită de orice laudă. Apostolul Pavel declară: „Aceasta o spun cu îngăduință, iar nu ca poruncă”(1Cor.7,6); iar acolo unde este îngăduință, nu mai poate fi laudă.

Popa, Artemie ierom. – Despre gândurile despătimitoare și rostul lor pentru mântuire.
http://www.librariasophia.ro/carti-Despre-gandurile-despatimitoare-si-rostul-lor-pentru-mantuire-Popa-Artemie-ierom-so-10033.html
Reclame

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în despre casatorie, despre desfrânare, Fără categorie, Sf.Ioan Gură de Aur. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s