„Duhovnicul are putere a lega și a dezlega numai în conformitate cu legea Domnului ” .

Imagini pentru POTIRE DE SF IMPARTASANIEAșadar canonisirea trebuie făcută numai potrivit cu învățătura Sfintei Scripturi, potrivit cu Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, căci altfel spovedania și pocăința nu ar aduce nici un folos credinciosului și nici duhovnicului.

94. Care sunt condițiile canonice ale Sfintei Spovedanii ?

Spovedania, pocăința sau mărturisirea păcatelor este una din cele șapte sfinte Taine ale Bisericii prin care Dumnezeu iartă și dezleagă păcatele tuturor celor ce se pocăiesc cu sinceritate și hotărăsc să ducă o viață curată, dupa voia lui Dumnezeu. Ea începe de la vârsta de 6-7 ani și se săvârșește cât mai des, după nevoile sufletești ale fiecăruia. Călugării din mănăstiri, după tradiție se mărturisesc o dată pe săptămână, iar mirenii cel mai des odată pe lună și cel mai rar de patru ori pe an, în cele patru posturi ( Constituțiile Apostolilor, 11-13; Mărturisirea Ortodoxă etc. ) . Condițiile canonice și obligatorii ale adevăratei spovedanii sunt acestea : Mai întâi, alegerea unui duhovnic bun și iscusit. Apoi, spovedania să fie întreagă, sinceră, de bună voie, iar nu silită, cu umilință și să fie neprihănitoare ( Învățătură către duhovnic, pag. 141-149 ) . Dumnezeu osândește păcatul după conștiința și înțelepciunea fiecăruia, pe unii de la vârsta de 10 ani, iar pe alții de la o vârstă mai mare.
Dacă își va spovedi omul păcatele, cu tot sufletul, cu căință și de bună voie, atunci duhovnicul poate ușura vindecarea rănilor sale sufletești, iar canonul cu care trebuie să-l canonisească pe credincios să-l împartă în trei.
– O parte să o pună pe seama milostivirii lui Dumnezeu că nimeni nu este fără de păcat afară de Unul Singur Dumneu Care ne-a răscumpărat cu Sfânt Sângele Său din mâinile diavolului.
– A doua parte din canon să o ia duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu să dezlege și să lege păcatele oamenilor, după cum spune nemincinoasa gură a Domnului nostru Iisus Hristos ( Îndreptarea Legii, 1652, cap. 322 ) .
– Iar a treia parte din canon să o dea aceluia care a săvârșit păcatele.
Duhovnicul să aibă un loc sfânt unde să spovedească  oamenii. De obicei, spovedania se face în Sfânta Biserică, în fața icoanei Mântuitorului nostru Iisus Hrisos. Preotul este dator ca pe fiecare să-l primească la spovedanie cu fața veselă, cu blândețe și evlavie, ” iar nu cu mâhnire și cu fața posomorâtă ” ( Ibidem, 327 ) . Iar de va fi vreun om bolnav de moarte și va chema preotul să-l spovedească, iar acesta nu va merge, măcar de nu ar fi duhovnic, atunci păcatele celui ce a murit nespovedit rămân asupra preotului ” și preotul trebuie să se pocăiască trei ani și metanii 100 pe zi ” ( Pravila bisericească de la Govora, 1648, pag. 47 ) .
Credincioșii sunt datori să spună toate păcatele și să nu-și schimbe duhovnicul, decât cu binecuvântare și din motive întemeiate.
” Oricare om sau femeie de-și va lăsa duhovnicul său fără oarecare vină și se va duce să se spovedească la altul, să se despartă de Biserică, împreună cu acela ce îl primește pe el „(Ibidem, 117).
Cel ce s-a spovedit și a primit canonisirea și dezlegarea trebuitoare fără a mai repeta păcatele făcute, ” unul ca acesta nu este obligat să le repete la altă mărturisirie ” ( Sfântul Simeon al Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. IX, 24 ) .
Unii sunt de părere că, în chip excepțional,”când cineva din mireni asistă la moartea neprevăzută a cuiva dacă acela nu are cui să se mărturisească, se poate spovedi celui ce asistă, adică mireanului,ca apoi acesta să mărturisească păcatele celui mort la duhovnic, luând dezlegare pentru amândoi”( Pravila bisericească, ms, de Arhim. Nicodim Sachelarie) .
Să se știe că”este și o spovedanie păcătoasă sau falsă”și anume, când cineva caută un duhovnic lesne iertător, care dezleagă, nu după legea lui Dumnezeu, ci după părerea sa sau are aceleași păcate. Aceștia se afundă amândoi în osândă, mai rău decât dacă nu s-ar fi spovedit. Când cel ce se mărturisește nu spune toate păcatele sale sau le spune pe jumătate sau le justifică prin minciuni, ducând în eroare pe duhovnic, când se vor spovedi în colectiv mai mulți oameni la duhovnic, spunând păcatele în gând, fără a le auzi preotul și a le aprecia pe toate în lumina Sfintelor Canoane și a legilor morale, în toate aceste trei cazuri, Taina Spovedaniei nu este săvârșită canonic și păcatele rămân nedezlegate ( Ibidem ) , căci spovedania se face numai individual.
Alte condiții canonice ale Sfintei Spovedanii sunt și acestea : spovedania se face numai individual și niciodată în grup, în public, cum este obiceiul în unele părți. Credincioșii sunt datori să-și cerceteze conștiința din copilărie și să noteze pe hârtie toate păcatele făcute, pentru a nu uita nici unul. Mărturisirea se face întotdeauna cu post și rugăciune, înainte de a mânca, atât preotul cât și credinciosul. Ea se face în orice zi și ori de câte ori ne mustră conștiința, indiferent de vrednicia preotului, căci harul Duhului Sfânt săvârșește taina. Spovedania se face la nevoie și fără post, chiar dacă nu este cineva vrednic de Sfânta Împărtășanie, căci numai prin spovedanie se spală și se dezleagă păcatele.

95. Care este cheia Sfintei Spovedanii și care sunt efectele ei ?

După învățătura Sfântului Nicodim Aghioritul, Taina Pocăinței se  în patru părți și anume :
a. Durerea inimii și părerea de rău a celui ce a făcut păcatul.
b. Spovedania prin viu grai și individual la duhovnic.
c. Împlinirea canonului dat de duhovnic.
d. Dezlegarea sau cheia Sfintei Spovedanii, care se face pe capul celui ce s-a spovedit prin punerea mâinilor și semnul Sfintei Cruci. Cel mai mare efect al Spovedaniei este dezlegarea și iertarea păcatelor celui ce s-a mărturisit, după cuvântul Domnului, care zice: „Cărora veți ierta păcatele se vor ierta lor și cărora le veți ține, ținute vor fi ” ( Matei 16, 19; Ioan 20, 23 ) .
96. Pe cine nu are voie duhovnicul să dezlege la spovedanie ?
Nu are voie să dezlege pe cel ce nu se hotărăște a părăsi păcatul și a face canonul. De asemenea, nu are voie să dezlege pe acei cărora le amână canonisirea până ce preotul duhovnic va cerceta canoanele și pravilele bisericești, spre a se orienta asupra canonisirii lor.
(Sf. Vasile, can. 84, Cartagina, 43; Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic, Pravila Bisericească de Arhim. Nicodim Sachelarie, Sfântul Simeon Tesaloniceanul ) .
97. Care este cel mai important și mai folositor canon ce trebuie dat la Sfânta Spovedanie?
În vremile vechi, când creștinii aveau mare râvnă și evlavie să se împărtășească mai des cu Sfintele Taine, cel mai greu canon pentru creștinii de atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung de la Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie. De aceea și Canoanele Părinților vechi, ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa etc. opreau pe cei păcătoși pentru păcatele grele de la Sfânta Împărtășanie, uneori până la 10, 15 sau chiar 20 de ani și le aplicau la spovedanie cele patru trepte de canonisire : plângerea la ușa bisericii, ascultarea, îngenuncherea în pridvorul bisericii și starea împreună cu credincioșii în biserică. Abia la urmă îi primeau la Sfânta Împărtășanie ( vezi Sfântul Grigorie al Neocezareei, Canonul 11 ) .
Acum, însă, când credința a slăbit și creștinii cei mai mulți zac în adâncul nesimțirii și a lipsei de evlavie față de Sfânta împărtășanie cu Trupul și Sângele lui Hristos, cred că cel mai mare canon pentru îndreptarea sufletelor lor este părăsirea păcatelor spovedite și lupta cu ele până la moarte. Iar postul, rugăciunea, milostenia, metaniile și alte nevoințe să li se dea după putere, după starea lor de sănătate și după greutatea păcatelor făcute, potrivit cu scumpătatea și iconomia Sfintelor Canoane. Deci, cel mai mare și mai de folos canon la spovedanie este părăsirea și ura față de păcatele făcute, precum și plângerea lor până la moarte. Că de îi vom opri pe credincioși numai de la Sfânta și Dumnezeieasca Împărtășanie, atâția sau atâția ani și nu le vom da canon simțit și cu oarecare osteneală, potrivit cu gravitatea păcatelor lor, ei, nemaiavând evlavia și râvna celor dintâi creștini pentru cele sfinte, primesc ușor depărtarea de Sfânta Împărtășanie și rămân în nesimțire față de păcatele lor.
De aceea, trebuie a-i sfătui și a-i îndemna pe credincioși să facă canonul cuvenit. Dar mai mult decât toate, să părăsească păcatele, că părăsirea păcătelor, după Sfinții Părinți, este adavărata pocăință. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că :
” Cel mai cumplit lucru al păcatului este a petrece în păcat și cel mai rău lucru al căderii este a nu se scula din păcat ” ( Cuvânt la Proorocul Iona, la Daniil, la cei trei coconi și pentru pocăință, în Puțul Sfântului Ioan Gură de Aur, Buzău, 1833 ) .
Așadar, dacă cel mai cumplit lucru este a petrece în păcat, apoi cel mai folositor lucru este canonul părăsirii păcatului. Dacă cel mai rău lucru al căderii este a zace în cădere, apoi cel mai mare și mai folositor canon este a ne ridica din cădere !
98. Astăzi se pot aplica întocmai Canoanele stabilite de Biserică ?
Sfintele Canoane, atât cele apostolice, cât și ale Sinoadelor ecumenice, locale și ale Sfinților Părinți, întotdeauna au fost, sunt și vor fi îndreptare și călăuzitoare ale sufletelor, iar nouă tuturor ni se cuvine a ne supune și a păzi dumnezeieștile Canoane cu nestrămutare ” că cei ce nu le păzesc se supun sub înfricoșate certări și canonisiri ” ( Pidalion, Mănăstirea Neamț, ed. 1844, fila 8 ) . În cazuri excepționale să urmeze porunca ierarhului locului și a duhovnicului.
99. Nu cumva prin acestea creștinii se îndepărtează de Biserică și de Prea Curatele Taine?
Nu Sfintele Canoane sunt pricina depărtării creștinilor de Biserica lui Hristos, ci nepăzirea scumpătății și a iconomiei celor rânduite de Canoane îi îndepărtează pe preoți și pe popor de Biserica lui Hristos. Sfintele Canoane, dintotdeauna sunt spre folosul și mântuirea sufletelor, chiar și acelea care au numai valoare istorică și nu se mai pun în aplicare astăzi : Canoanele istorice ne arată cum au fost puse pe atunci în aplicare de Sfinții Părinți și de conducătorii Bisericii creștine, când Biserica era atacată de erezii și prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea celor ce păstoresc astăzi Biserica lui Hristos, atât în Răsărit cât și în Apus.
Canoanele care conțin în ele dogme și legi morale cu nimic nu și-au pierdut valoarea. Ele sunt ca niște faruri de lumină ale Bisericii, spre îndreptarea corabiei celei vii care este Biserica lui Hristos, ce plutește în valurile veacurilor spre limanul mântuirii.
Deci nimeni nu are voie să învinuiască Sfintele și dumnezeieștile Canoane pentru răutatea ce stăpânește aatăzi pe cei ce nu au frică de Dumnezeu. Un lucru trebuie ținut minte. Preoții și păstorii să cunoască bine scumpătatea și iconomia Sfintelor Canoane și să le pună în practică după vreme și de la caz la caz cu fiecare suflet rănit de păcate. Studenții teologi ar trebui să cunoască cât mai bine cum să aplice scumpătatea și iconomia Canoanelor care s-au pus de Duhul Sfânt în Biserica lui Hristos. Mare primejdie este atât pentru preoți cât și pentru păstoriții lor dacă nu cunosc cât de puțin Sfintele Canoane, precum și felul cum trebuie să le aplice.
Căci zice Sfântul Ioan Gură de Aur :
„Că mare primejdie este pentru un preot a nu cunoaște Canoanele și mare prăpastie este acolo unde Canoanele nu stăpânesc. De aceea și fiecare episcop, când se hirotonește, mărturisește că va păzi Canoanele Bisericii ” ( Canonul 2 al Sinodului VII Ecumenic ) .
100. Ce ne puteți spune despre spovedania în comun, fără a-și mărturisi păcatele individul și fără dezlegare pe capul fiecăruia, ce se practică în unele locuri ?
Asemenea spovedanie este necanonică, nu are valoare de Taină, iar păcatele rămân nedezlegate. Asemenea practici trebuie cu totul părăsite pentru a nu se desființa Taina Sfintei Spovedanii și a arunca în osândă atât pe preot cât și pe credincios.
101. Dacă cineva rămâne în aceleași păcate după mărturisire și nu se pocăiește, este vinovat credinciosul sau duhovnicul ? În acest caz cum este mai bine să se procedeze ? Să-l primescă în continuare pentru a nu se deznădăjdui sau să-l trimită la alt duhovnic ?
Dacă cineva, după mărturisire, stăruie mereu în aceleași păcate sau și în altele mai grele și dacă preotul și-a făcut datoria și l-a sfătuit îndeajuns să părăsească păcatul, iar el nu a ascultat, atunci preotul nu este vinovat. Iar dacă preotul nu l-a sfătuit îndeajuns și nu l-a canonisit după legea lui Dumnezeu și din nepăsarea lui acela cade în aceleași sau în alte păcate mai grele, atunci și preotul are păcat și se osândește ca unul ce nu a pus doctoriile necesare pe rănile păcatelor. Iar dacă preotul și-a dat toată silința să-l ajute sufletește pe cel ce petrece în nepăsare și nepocăință, însă fără de folos, atunci este bine a-l trimite la alt doctor mai iscusit, poate prin acela îi va da Dumnezeu credinciosului îndreptare. Însă nu degraba să-l îndepărteze de el, ci să procedeze cu blândețe și cu îndelungă răbdare, ca să nu-l arunce în deznădejde.
102. Ce datorii are duhovnicul față de fiii săi duhovnicești și ce datorii au fii duhovnicești față de duhovnic ?
Duhovnicul are marea datorie față de fiii săi duhovnicești, de a-i supraveghea, de a-i învăța pururea și de a se ruga lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. Iar fii duhovnicești au și ei datoria de a asculta învățăturile duhovnicului lor, de a-i cere întotdeauna sfat și binecuvântare pentru toate, de a-și face canonul rânduit, de a se sili spre îndreptarea lor și de a se ruga pentru părintele lor duhovnicesc.
103. Cum trebuie înțeleasă duhovnicia în viața Bisericii Ortodoxe ?
Duhovnicia ” este judecătorie internă a sufletului creștin care are împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul său, având ca judecator conștiința sa, adică știința de sine, în raport cu legile Domnului, cu ajutorul cărora preotul poate face deosebire între bine și rău. Întrucât creștinul nu se poate cunoaște exact pe sine, nici Legea lui Dumnezeu nu o știe pe deplin și nici aplicarea la faptele sale nu o poate face fără părtinire. Pentru a-și complecta această judecată internă, apelează la un judecător extern, asemenea lui, dar superior lui prin harul Duhului Sfânt, pe care îl consultă și de la care cere ceea ce-i lipsește – iertare, lumină și adevăr „. Acesta este duhovnicul, a cărui misiune este să examineze, să îndrume, să judece în numele lui Hristos, să dea sentința dezlegării sau nedezlegării păcatelor, necondiționat sau condiționat, toate împlinindu-se în cadrul legilor lui Dumnezeu date lui de Sfânta Scriptura și Sfânta Tradiție, în afara cărora nu poate să fie legare sau dezlegare de păcate, lumină și adevăr bisericesc ( Ioan 14, 15-30; 15, 1-14; Pravila Bisericească de arhim. Nicodim Sachelarie ) .
104. Când are voie credinciosul să-și schimbe dubovnicul ?
Iată ce spun Canoanele ân legătură cu aceasta : ” Oricare om își va lăsa duhovnicul său fără anumită vină și se va spovedi la altul, să se despartă de Biserică împreună cu acela ce îl primește la el ” ( Pravila Bisericească de la Govora, cap. 118 ) . În caz că duhovnicul după multa răbdare și sfătuire, nu observă nici o îndreptare la credincios, un astfel de penitent trebuie trimis la alt duhovnic, sub motiv că nu se pricepe a-i vindeca rănile sale sufletești.
Dacă cineva a fost afurisit ( exclus din Biserică ) de episcopul său, nu are voie să fie primit de alt episcop mai înainte de a fi iertat de episcopul său. Însă el poate să apeleze la sinod ca să se apere și sinodul poate da o altă hotărâre ( Antiohia, 6 ) . Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că ” preotul trebuie să afurisească ( să oprească ) de la cele sfinte pe cel vinovat când este rânduit de Canoane, ca să nu se încarce de păcate străine. Că nu este aceea răbdare ci pricină de pierzare. Că nu se cuvine a fi noi mai milostivi decât Sfinții Părinți. Arhiereul sau duhovnicul, fiind stăpânit de aceleași păcate ca și cel pe care îl spovedește, să nu socotească că i se vor ierta lui acele păcate, dacă va fi îngăduitor și-i va ușura pe păcătoși, călcând legile Domnului. Ci pentru ale sale păcate să ceară iertarea, iar legea lui Dumnezeu să o aplice cu dreptate. Poate fi îngăduitor numai atunci când păcătosul se va hotărî a se îndrepta de la rău și a se smeri întru pocăință ” ( Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. 9, 30 ) .
105. Cum trebuie să se procedeze cu acei credincioși care au săvârșit păcate grele și totuși cer cu stăruință Sfânta Împărtășanie ?
Cu aceia care au păcate grele și totuși cer stăruitor Sfânta Împărtășanie, iată cum trebuie procedat. Dacă se vor spovedi curat, cu mare durere de inimă, cu lacrimi și cu căință, duhovnicul care i-a oprit un timp de la cele sfinte, potrivit Sfintelor Canoane, poate să le facă acest pogorământ.
Adică să împartă canonul dat și numărul anilor de pocăință în trei părți, după cum am spus mai înainte:
– O parte să o pună spre milostivirea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu, că nimeni dintre oameni nu este fără de păcat;
– a doua parte a canonului să rămână asupra celui ce a săvârșit păcatele;
– iar a treia parte de canon sa o ia duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu să lege și să dezlege, după cum zice nemincinoasa gură a Domnului nostru Iisus Hristos. ( Îndreptarea legii, Târgoviște,1652 ) .
Duhovnicul, pentru a se orienta mai bine în legatură cu scumpătatea și pogorământul pe care îl face de la caz la caz cu cei ce se spovedesc și se căiesc, este bine să citească cu înțelegere Sfintele Canoane și mai ales canonul 102 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, iar nicidecum să se bazeze pe priceperea sa, căci ” duhovnicul are putere a lega și a dezlega numai în conformitate cu legea Domnului ” .
Așadar canonisirea trebuie făcută numai potrivit cu învățătura Sfintei Scripturi, potrivit cu Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, căci altfel spovedania și caința nu ar aduce nici un folos credinciosului și nici duhovnicului.
106. Cum trebuie procedat cu acei credincioși care nu primesc canon la spovedanie ? Dar cu cei care sunt bolnavi și nu pot face canonul ?
Cei ce nu vor să primească un canon la Sfânta Spovedanie, după multă sfătuire, de vor rămâne in îndărătnicia lor, nu li se poate face dezlegarea de păcate, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul în învățătura către duhovnic. Celor bolnavi, însă, li se poate face ușurare de canoanele care cer osteneală trupească, precum : post, metanie, priveghere, milostenie dacă nu au de unde da etc.; însă pentru osteneala duhului nu sunt scutiți, adică de sfânta rugăciune, cea dintotdeauna, și de mulțumire către Dumnezeu pentru suferința pe care o au. După cum am zis, canonul celor bolnavi se poate schimba, nu însă și obligația de a ierta, a se ruga și a mulțumi neîncetat lui Dumnezeu pentru toate, căci prin aceasta se vor mântui.
107. De câte ori pe an trebuie să se spovedească mirenii ?

Spovedania nu este legată de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic ori de câte ori simțim nevoia să ne ușurăm sufletul de povara păcatelor și să primim mângâierea harului și nădejdea iertării. Cu cât ne spovedim mai des cu atât mai bine. De obicei însă, spovedania este legată de cele patru posturi. Porunca a patra a Bisericii învață să ne mărturisim păcatele de patru ori pe an, în cele patru posturi. Cei mai sporiți în evlavie să se spovedească în fiecare lună, iar ceilalți ” măcar o dată pe an ” și anume în Postul Paștilor ( Mărtursirea Ortodoxă, partea I, întrebarea 90 ) .
108. De câte ori pe an trebuie să ne împaătășim după rânduiala Bisericii ?

Sfânta Împărtășanie, fiind strâns legată de Spovedanie, se poate da, cu dezlegarea duhovnicului, în cele patru posturi sau cel mai des o dată pe lună pentru cei mai evlavioși și cel mai rar la Sfintele Paști. Însă numai după săvârșirea canonului dat. Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă credincioșilor că se pot împărtăși cel mai des de douăsprezece ori pe an, la cele douăsprezece praznice Împărătești, cu dezlegarea duhovnicului lor, ” însă cu frică și cu cutremur, ca să nu luăm osândă în loc de hrană și moarte în loc de viață ” ( Împarțire de grâu, Cuvintele 53 și 54 ) .
109. Care sunt condițiile principale pentru a primi cineva cu vrednicie Trupul și Sângele Domnului ?
Pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie este de două feluri : trupească și sufletească. În general ea constă din următoarele părți :
a. Spovedania, mărturisirea păcatelor, fără de care nimeni nu se poate împărtăși, nici chiar clericul. Numai copiii până la șapte ani sunt scutiți de spovedanie.
b. Împăcarea cu toți oamenii. Nimeni nu se poate împărtăși certat cu cineva și neîmpăcat sau având răutate, ură și gând de răzbunare asupra cuiva. Dumnezeu, fiind dragoste, primește la cele sfinte numai pe cei care iartă și trăiesc în dragoste.
c. Înfrânarea de la mâncare de dulce și de la orice poftă și necurăție trupească. Soții sunt datori să țină cel puțin șapte zile de curăție înainte de Sfânta Împărtășanie și încă trei zile după Sfânta Împărtășanie. Credincioșii sunt datori să țină curățenie și să postească miercurea, vinerea și în cele patru posturi când se împărtășesc. În caz de boală grea, preotul le rânduiește un post mai scurt, după caz. Cei care se împărtășesc între posturi sunt datori să postească cel puțin trei până la șapte zile, înainte de Sfânta Împărtășanie. Creștinii sunt datori să se înfrâneze înainte de primirea celor sfinte, de băutură, de tutun, distracții, glume, zavistie, clevetire etc.
d. Împlinirea canonului dat de duhovnic. Credincioșii nu se pot împărtăși fară învoirea duhovnicului lor și fără împlinirea canonului rânduit de el la spovedanie, în afară de caz de boală sau alte împrejurări grave, când pot primi cele sfinte în orice situație s-ar găsi cel în cauză.
e. Rugăciunea. Credincioșii sunt datori să se roage mai înainte de primirea Sfintei Împărtășanii în mod deosebit. Să citească în ajun din Ceaslov, din Psaltire și Acatistier, să facă după putere metanii, închinăciuni, milostenie la săraci și alte fapte bune. În mod deosebit sunt datori să citească seara, Acatistul Mântuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pocăință, Canonul îngerului păzitor și Canonul Sfintei Împărtășanii, iar dimineața cele douăsprezece rugăciuni. După primirea celor sfinte, credincioșii trebuie să citească rugăciunile de mulțumire.
110. În ce împrejurări se pot împărtăși credincioșii cu pogorământ, adică excepțional?
După cum am spus, cei ce sunt opriți un timp de la Sfânta Împărtășanie se pot împărtăși cu pogorământ numai în caz de primejdie de moarte, adică de accidente, de operație, internare în spital pentru mai mult timp etc. De asemenea, femeile însărcinate se pot împărtăși în luna a noua, orice oprire canonică ar avea, cu condiția ca după naștere să țină în continuare canonul dat de duhovnic.
111. Care dintre creșini nu se pot împărtăși nici chiar înainte de moarte ?
Nu pot fi împărtășiti nici chiar pe patul de moarte, creștinii ortodocși care refuză cele sfinte; cei care s-au lepădat de credință; cei care au părăsit Biserica și s-au dus la secte; cei demenți, adică cei care nu pot judeca cu mintea și nu se pot spovedi; cei în agonie care nu au apucat să fie mai înainte spovediți și împărtășiți; cei îndrăciți ( demonizați ) ; cei care hulesc pe Dumnezeu și Îl înjură, chiar și pe patul de moarte; cei care au săvârșit păcate împotriva Sfântului Duh până în ceasul morții și nu s-au pocăit; cei deznădăjduți care vor să-și pună capăt zilelor; cei cu totul robiți până la moarte de beție, de grele păcate trupești, furii de cele sfinte și cei care nu vor să ierte nici până la moarte pe aproapele lor.
112. Ce alte sfaturi ne mai puteți da în legătură cu duhovnicul și duhovnicia ?

Nici un cleric ( duhovnic ) nu poate dezlega la spovedanie pe cel legat de altul, decât numai dacă cel ce l-a legat a murit sau l-a legat pe nedrept și este dezlegat de episcopul său. Altă învățătură a Bisericii zice așa : ” Caută să găsești un duhovnic bun, duhovnicesc, să fie învățat și iscusit în fapte, să cunoască bine rănile sufletești ca să știe să dea o doctorie cu pricepere ” , precum ar fi făcut când ar fi avut o rană trupească. Căci s-au văzut mulți în ziua de astăzi cercetând boala, au omorât duhovnicește pe mulți din cei bolnavi, precum zice și Hristos, ” când un orb povățuiește pe alt orb, amândoi cad în groapă ” .
Când vei găsi un duhovnic bun să nu te mai duci la altul, căci dacă neguțătorești mărturisirea nu te poți folosi. Dacă te-ai mărturisit la un duhovnic de mai multe ori și din pricină că ai căzut în aceleași păcate, te rușinezi de el și te duci la altul ca să te rușinezi mai puțin și să primești canon mai ușor, aceștia ” mai rău mânie pe Dumnezeu ” . Unii creștini obișnuiesc să caute duhovnici foarte îngăduitori, care iartă fără canon și chiar le dau și Sfânta Împărtășanie. Unii ca aceștia se pierd pe sine și se fac pierzare și pentru alții, dar ” vremea judecății ( osândei ) lor este în veac ” zice Sfânta Scriptură.
Alții uneltesc vicleșugul mai cu măiestrie, căci se duc la un duhovnic și spun unele păcate, apoi se duc la altul și spun alte păcate, tâlcuindu-le în așa fel încât să le înfățișeze fără adevărata lor vină. Alții spun repede păcatele lor ca duhovnicul să nu le bage în seamă, nici să cerceteze cu deamănuntul pricinile și urmările acelor păcate și astfel să poată fi tămăduiți. Alții, ceea ce este și mai rîu, nu voiesc să le mărturisească pe toate, ci ascund pe cele mai mari. Toate aceste uneltiri ale diavolului, caută pe orice cale să duca la pierzare sufletele oamenilor slabi în credință.
Duhovnicul nu este decât un martor înaintea lui Dumnezeu și un organ prin care Duhul Sfânt lucrează taina iertării păcatelor. Duhovnicul tâlcuiește și aplică legea lui Dumnezeu pentru vindecarea sufletului omenesc. ” Dacă duhovnicul constată pe cineva că nu este sincer, are datoria să-l respingă de la spovedanie ” . Dacă nu ar face așa ar însemna că duhovnicul nu slujește pe Dumnezeu cu credință, cu inimă curată și devotată. Pocăința este una din cele șapte Taine pe care o lucrează Duhul Sfânt în chip nevăzut prin slujba văzută a duhovnicului. Când te spovedești nu cumva să-ți pleci urechea la glasul diavolului care îți șoptește în minte, zicând : ” Oare ce va zice duhovnicul când va auzi astfel de păcate ? ” Uneori diavolul îi șoptește credinciosului prin oamenii cei răi și bârfitori cum că duhovnicul ar spune altora păcatele de la spovedanie. La aceasta să-și aducă aminte fiecare de bogatul ce și-a mărturisit păcatele sale în mijlocul Bisericii cu glas tare înaintea tuturor celor de față și, în timp ce și le mărturisea, îngerul Domnului îi ștergea păcatele lui cele mărturisite în fața tuturor, cum spune Sfântul Ioan Scărarul în Cuvântul 4 din Filocalia, vol. IX. Să se știe și aceasta, că duhovnicul nu poate dezlega pe cel ce nu-l dezleagă Dumnezeu și nici nu poate lega pe cel ce nu s-a legat pe sine prin înălcarea poruncilor lui Dumnezeu. Așadar, în cele spuse până aici este clar că nici duhovnicul, în afară de pricinile arătate mai sus, nu se poate schimba, nici canonul dat de un duhovnic nu-l poate dezlega altul, cât timp duhovnicul lui trăiește. Iar dacă cineva se smintește de vreo slăbiciune a duhovnicului său și nu mai are evlavie la el  atunci, dacă are motiv bine întemeiat, se poate duce la alt duhovnic, însă numai cu binecuvântarea duhovnicului dintâi. La noul  duhovnic este dator să facă o spovedanie generală din copilarie, ca acela să-l poată cunoaște bine și astfel să-i rânduiască un canon potrivit, spre îndreptarea lui.
113. În ce condiții se spovedesc și se împărtășesc copiii ? Dar cei bătrâni și greu bolnavi ?
Copiii mici până la șase-șapte ani, dacă sunt botezați, se împărtășesc fără spovedanie, la 30 sau 40 zile. Spovedania lor începe de la vârsta de 7 ani. Cei bătrâni și bolnavi este bine să se împărtășească la fel, la trei-patru săptămâni, dacă nu au vreo oprire de la Sfânta Împărtășanie. Dacă au păcate cu totul grele, de moarte, Sfinții Părinți rânduiesc să se împărtășească numai pe patul de moarte sau cum va hotărî duhovnicul lor.
114. Cum se cuvine a se spovedi și a se împărtăși călugării, după rânduiala Sfinților Părinți ? Cât de des se pot împărtăși monahii, schimonahii și călugării bolnavi ?
Tot ce am spus până acum despre această sfântă taină este valabil și pentru călugări.
Monahii și schimonahii sunt datori a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului mai des decât mirenii, însă cu pregătirea cuvenită, după Sfintele Canoane  și cu dezlegarea duhovnicului lor.
Călugării se pot împărtăși cel mai des o dată pe lună  sau, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cuvântul 53 din Împărțire de grâu, la cele douăsprezece praznice împărătești.
Schimonahii, îndeosebi cei bolnavi  și bătrânii se pot împărtăși cel mai des o dată pe săptămână după tradiția noastră mănăstirească.
Aceasta ne învață și povățuirile din Liturghier, zicând :
” Preoții de popor să învețe pe credincioșii lor ca, în cuget curat, parte bărbătească și femeiască să se împărtășească de va fi cu putință, la praznicele cele împărătești de peste an, iar de nu măcar în cele patru posturi de peste an, să se pregătească de împărtășirea cu Sfintele Taine, însă cu cuvenita pregătire și cu învoirea duhovnicului lor să facă aceasta” .
Sursa: Sfaturi Duhovnicesti, de Parintele Cleopa capitolul „Despre pacat
********
* ,,Părintele Cleopa” – demascarea unui mit
https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2011/05/13/parintele-cleopa%E2%80%9D-%E2%80%93-demascarea-unui-mit
**********
* RĂTĂCIRILE ECUMENISTE ale Arhim. ILIE CLEOPA din cartea “CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ”
http://silviu-ion.blogspot.it/2017/01/despre-ratacirile-ecumeniste-ale-arhim.html
**********
*“Marii duhovnici” Cleopa, Arsenie Papacioc și botezul orthodox
https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2011/02/18/%E2%80%9Cmarii-duhovnici%E2%80%9D-cleopa-arsenie-papacioc-si-botezul-ortodox/
Sunt unii care contestă această postare cum că ar fi blogul stiliștilor…dar ei au luat de pe blogurile noastre…iată:
* Dialoguri cu Părintele Arsenie Papacioc – Despre Sfintele Taine
http://www.sfaturiortodoxe.ro/prarsenie_sfinteletaine.htm
**********
Reclame

Despre maria

IMPARTASANIA CU NEVREDNICIE(cu păcate opritoare) DUCE LA DEMONIZAREA OMULUI ******************************************************************************** .....Căci şi atunci diavolul a intrat în Iuda după ce s-a împărtăşit; diavolul n-a dispreţuit Trupul Stăpânului, a dispreţuit pe Iuda, pentru neruşinarea lui, ca să afli că în aceia care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Dumnezeieştile Taine, în aceia, mai cu seamă, intră mereu diavolul, ca şi în Iuda atunci. Cinstea este de folos celor vrednici, dar cei care se bucură cu vrednicie de cinste îşi atrag mai mare osândă....... ******************************************************************************** ....De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a vă înspăimânta de această sfântă masă, ci pentru a vă face mai cu luare aminte....... ******************************************************************************** ....Adică, precum hrana cea trupească, intrând într-un stomac bolnav, mai mult sporeşte boala, aşa hrana cea sufletească, gustându-se cu nevrednicie, mai mult măreşte răspunderea şi osânda. De aceea vă conjur să nu ascundem în sufletul nostru nici un gând păcătos, ci să curăţim inima noastră, căci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dacă facem aceasta!” (Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, în vol. Omilii la Postul Mare…, p. 138) ******************************************************************************** https://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/11/02/sfantului-ioan-gura-de-aur-despre-sfanta-impartasanie/
Acest articol a fost publicat în Despre canoane, Despre dezlegarea păcatelor, Despre Sf.Împărtășanie, Fără categorie, Pr.Cleopa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la „Duhovnicul are putere a lega și a dezlega numai în conformitate cu legea Domnului ” .

  1. Pingback: PACATELE NU VOR FI IERTATE DACA NU SANT CANONISITE DUPA LEGILE LUI DUMNEZEU | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

  2. Pingback: DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

  3. Pingback: Dezlegarea pacatelor | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

  4. Pingback: Despre dezlegarea păcatelor | DEASA IMPARTASIRE CU NEVREDNICIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s